Interviuri

Linia fierbinte pentru protectia copilului – un serviciu de informare si consiliere inca putin cunoscut si valorificat. Interviu Info-Prim Neo cu Marina Revenco, consultant legal

Acum trei luni, Centru pentru Drepturile Copilului (CDC), cu sustinerea financiara a organizatiei internationale The Children’s Legal Centre, Universitatea din Essex, Marea Britanie, a lansat Linia fierbinte pentru protectia copilului – 930 222. Scopul acestui serviciu este de a oferi consiliere privind protectia si promovarea drepturilor copilului, de indruma copiii si parintii catre institutiile abilitate, de a sesiza autoritatile si organele de drept cu privire la cazurile de incalcare a drepturilor copilului. Info-Prim Neo a solicitat un interviu consultantului legal CDC responsabil de Linia fierbinte, Marina Revenco, pentru a afla care sunt rezultate atinse prin intermediul noului serviciu.

- Cate apeluri au fost inregistrate la Linia fierbinte in aceste prime trei luni de activitate?

- Deocamdata putine persoane cunosc despre existenta Liniei fierbinti. Numarul apelurilor este in stransa legatura cu publici tatea serviciului. In medie, primim cate 17 apeluri pe luna, dar numarul lor a inceput sa creasca dupa ce am lansat un spot publicitar la un post de radio comercial.

- Cine sunt persoanele care va contacteaza mai des si ce incalcari reclama?

- Ne apeleaza atat parintii si copiii, cat si rudele si vecinii. Parintii, de obicei, ne contacteaza in privinta alocatiilor de care ar trebui sa beneficieze de la stat copiii lor sau familia social-vulnerabila. Copiii se intereseaza despre drepturile lor, adreseaza diferite intrebari despre cum sunt si pot fi acestea aparate. Sunt cazuri cand copiii relateaza cazuri concrete cand le sunt incalcate drepturile. Spre exemplu, copiii intreaba daca parintii lor au dreptul sa-i ia la munca in camp. Desigur, le explicam ca au dreptul de a participa la diferite munci pur educative, care pot fi in folosul lor pentru a obtine diferite deprinderi de viata. Explicam, de asemenea, si parintilor ca nu au dreptul sa abuzeze d e copii prin munca.

- Au fost inregistrate si apeluri anonime?

- Da. De obicei, apelurile anonime vin din partea vecinilor sau a rudelor care sesizeaza asupra incalcarii drepturilor copiilor de catre parinti si anume, despre faptul ca parintii isi neglijeaza sau abuzeaza copiii. In aceste cazuri contactam autoritatile publice locale si le cerem sa efectueze investigatii sau avocatul CDC se deplaseaza in localitate si vede cum poate fi solutionata situatia data pe loc.

- Care sunt obiectiile fata de autoritati?

- Am sesizat autoritatile publice locale din diferite regiuni ale tarii. Cele mai recente cazuri inregistrate in luna iunie au vizat probleme cu privire la repartizarea locurilor la gradinite. Unele autoritati refuza sa repartizeze locuri din diverse motive, iar CDC intervine pentru a clarifica daca aceste motive sunt intemeiate. De asemenea, anumite primarii refuza sa aloce indemnizatii de care beneficiaza prin lege familiile social-vulnerabile sau tergiverseaza diferite actiuni, spre exemplu, instituirea tutelei.

- Ne puteti relata un caz concret cand a fost ajutat un copil, o familie?

- Avem deja cateva cazuri solutionate. Spre exemplu, avem o familie din Nisporeni, unde mama a plecat la munca in Italia, iar cei doi copii minori au ramas cu tatal lor. Conform spuselor vecinilor, acesta nu prea avea grija de copii. Avocatul CDC, Octavian Varlan, a fost in deplasare in localitate, a cercetat situatia, a vorbit cu tatal copiilor, cu primarul localitatii si cu asistentul social. In rezultatul mai multor discutii, tatal a inteles ca risca sa fie decazut din drepturile parintesti si a incetat sa consume bauturi alcoolice. Desigur, asistentul social din localitate urmareste situatia acestei familii, merge in vizite la domiciliu, discuta cu minorii, care spun ca tatal a devenit mai responsabil si are grija de ei.

- Monitorizati cazurile in care ati inte rvenit deja pentru a ajuta copilul, familia?

- Desigur. Vedem mai intai care sunt rezultatele pe care le obtinem la moment. Dupa o anumita perioada fie ne contacteaza beneficiarii, fie ii contactam noi pentru a vedea cum a evoluat cazul, daca sunt intrebari sau probleme.

www.info-prim.md

Un interviu cu Evgheni Golosceapov, presedintele Amnesty International (AI) Moldova. A absolvit Facultatea de Drept, USM si Institutul de Instruire Continua. Este doctorand la catedra Stiinte Politice, USM. A absolvit Cursul International Avansat in domeniul drepturilor omului al Fundatiei Helsinki din Polonia.

— In cate cazuri de tortura a fost condamnata R. Moldova la CEDO?

— CEDO a condamnat R. Moldova in 18 cazuri pentru incalcarea art. 3 al Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, care interzice aplicarea torturii, pedepselor si tratamentelor inumane si degradante. Acest fapt a demonstrat ca problema torturii si maltratarii exista in R. Moldova. Din pacate, in temeiul acestor date nu putem evalua realitatea, intrucat cazurile au avut loc, in general, acum 3–7 ani.

— Care e cel mai dur dosar in acest sens?

— Fiecare caz de tortura este groaznic pentru cel care a fost fortat sa indure chinuri, dar si pentru apropiatii lui. Totusi, as vrea sa mentionez cazul minorului Mihai C. Acesta a fost dus intr-o padure de catre politisti, i s-a pus pistolul la cap, fiind amenintat ca va fi impuscat daca nu-si va marturisi vina. In consecinta, Mihai s-a ales cu grave tulburari psihice.

— Cum a evoluat viata Vioricai Plate dupa tortura la care a fost supusa de catre politisti, dupa procesele de judecata, destul de dificile, la care a trebuit sa participe si dupa condamnarea R. Moldova la CEDO?

— Nu am mai auzit vreodata ca o femeie sa fie torturata astfel. Dupa ceea ce i s-a intamplat, Viorica a fost internata in spital si s-a adresat dupa ajutor la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii «Memoria». In acelasi timp, doi dintre politistii care au torturat-o au fost condamnati la 6 ani privatiune de libertate, unul fiind condamnat conditionat. Desi condamnati, acesti politisti sunt in libertate pana in prezent. Ea a manifestat un mare curaj, insistand ca tortionarii sa fie trasi la raspundere, dar politistii sunt in libertate, iar Viorica este in pericol.

— Ce activitati desfasoara Amnesty International in R. Moldova?

Ne-am propus sa aparam, alaturi de colegii nostri din afara, drepturile omului in strainatate, dar si in R. Moldova. AI desfasoara campanii orientate spre combaterea torturii, a pedepsei cu moartea, a violentei impotriva femeii, spre eliberarea detinutilor de constiinta si promovarea Statutului de la Roma al Curtii Penale Internationale. In 2004, am elaborat un Plan Strategic al organizatiei noastre, care prevede instruirea in sfera drepturilor omului.

De cativa ani lucram cu profesorii pentru elaborarea cursului privind drepturile omului si predarea acestuia in scoli. Cursul e deja gata, zeci de profesori au fost deja instruiti. Suntem in cautare de resurse pentru tiparirea manualelor.

Din martie 2007, desfasuram cursuri de reciclare pentru avocatii din toate zonele R. Moldova privind studierea mecanismelor nationale si internationale de aparare a drepturilor omului. Peste 60 de avocati au frecventat aceste cursuri. Cooperam cu Ministerul Justitiei, cu alte institutii de stat pentru perfectionarea legislatiei nationale. Impreuna cu partenerii nostri am contribuit la modificarea Legii cu privire la asociatiile obstesti, la constituirea Consiliului consultativ impotriva torturii in cadrul Centrului pentru Drepturile Omului din R. Moldova, dar si la elaborarea Legii cu privire la intruniri, care a intrat in vigoare pe 22 aprilie 2008. Actionam si pentru dezvoltarea miscarii Amnesty International. In 2003, in R. Moldova activau doar 8 persoane. In prezent, organizatiei i s-au alaturat aproape 200 de persoane.

— De obicei, avocatii spun ca nu are sens sa intentezi dosare impotriva politistilor, deoarece sansele de castig in instanta de judecata ar fi foarte mici. Cum e in realitate?

— Nu e simplu sa protejezi o persoana torturata de politisti. Dar nu avocatului trebuie sa-i fie frica, ci politistilor, pentru ca ei au aplicat tortura, devenind infractori. Aici conteaza mult responsabilitatea si competenta avocatului. Amnesty International desfasoara cursuri de reciclare pentru avocati. Daca avocatii nu reusesc sa obtina dreptate la nivel national, ii pregatim pentru lupta la nivel international. Nimic nu se rezolva imediat, dar e foarte important sa obtii succes in fiecare caz aparte.

Totodata, procurorii ar putea sa acorde mai multa atentie cazurilor de tortura. Din informatiile detinute, procuratura transmite cazurile de tortura procurorilor militari care nu coopereaza cu politistii in alte cazuri penale, motiv din care sunt mult mai obiectivi si eficienti. E o solutie buna, si daca procurorii militari vor demonstra ca sunt intr-adevar nepartinitori, atunci aceasta practica ar trebui consolidata.

— Cat de des politistii acuzati de aplicarea torturii scapa de pedeapsa penala?

— Deseori politistii nu sunt trasi la raspundere din cauza urmaririlor penale ineficiente si din cauza ca testele medicale nu au fost efectuate la timp, iar leziunile corporale nu au fost inregistrate de medici. De exemplu, nimeni nu a fost tras la raspundere pentru torturarea lui Vitalie Colibaba sau a lui Serghei Gurgurov. De asemenea, in cazul Vioricai Plate sentinta de condamnare exista, nefiind executata.

— Cum anume aplica forta politistii? Lovesc? Utilizeaza masca antigaz? Ii leaga de picioare pe cei retinuti?

— Nu ar trebui sa facem «publicitate» acestor metode. Este important sa le explicam oamenilor ce trebuie sa faca daca s-au pomenit intr-o astfel de situatie. Iata cateva reguli simple. Prima — trebuie sa colaborezi cu un avocat responsabil, in care ai incredere. Este bine ca acest avocat sa aiba experienta in cazuri de tortura. E obligatoriu sa te adresezi imediat procurorului cu o plangere. Leziunile corporale trebuie sa fie fixate in acte medicale. Pentru aceasta poate fi chemat un medic independent la locul de detentie sau, imediat dupa eliberare, persoana trebuie sa se adreseze la medic. Expertizele medicale pot fi efectuate si de Centrul Memoria. Totodata, colaboratorii Centrului pot ajuta victima, sau avocatul sau, sa stabileasca testele medicale ce trebuie efectuate pentru constatarea leziunilor. Daca victima nu va detine aceste acte medicale, ea nu va putea demonstra ca a fost torturata. In acelasi timp, daca avocatul are nevoie de consultanta, el se poate adresa avocatului Veaceslav Turcan, coordonatorul programului «Avocatii si drepturile omului» al Amnesty International, care poate sugera solutii pentru astfel de cazuri la nivel national si international. Organizatiile «Juristi pentru drepturile omului» si Promo-Lex ofera ajutor in pregatirea si transmiterea cazurilor la CEDO.

— Cum poti obtine o expertiza medico-legala obiectiva, atunci cand ai fost torturat de politisti?

— Expertii medico-legali pot fixa doar leziunile evidente, asa cum sunt vanataile, ranile, fracturile vadite ale oaselor, dar ei nu desfasoara teste medicale pentru a stabili ce traume a primit persoana in interior — trauma ficatului, a creierului, a rinichilor… Scopul expertizei e de a determina gravitatea leziunilor aplicate pentru calificarea penala a infractiunii. Adica, sa stabileasca daca leziunile au fost nesemnificative, grave, sau puteau duce la moartea persoanei. Pentru ca expertiza medico-legala sa fie obiectiva, e important sa fii supus unei expertize preventive, la spital. In cazul lui Colibaba, medicii legisti au efectuat expertiza in prezenta politistilor, de aceea, CEDO avea dubii privind obiectivitatea expertizei.

— Activati doar pentru apararea oamenilor de tortura sau si pentru educarea celor care se fac vinovati de asemenea actiuni?

— AI a donat politistilor 15000 de brosuri continand reguli de comportament adecvat cu persoanele retinute sau cu cele aflate sub ancheta preventiva. Astfel am vrut sa amintim fiecarui politist ca e imposibil sa stai la straja legii incalcand-o, iar tortura este o crima, pentru comiterea careia se prevede raspundere penala. Fara constientizarea responsabilitatii pentru actiunile infaptuite nu va fi posibila stoparea torturii si maltratarii.

— Cum ati ajuns la Amnesty International?

— Avocatul Veaceslav Turcan era profesorul meu la facultatea de drept si de cateva ori ne-a vorbit despre organizatie. Am participat la traininguri si actiuni desfasurate in cadrul organizatiei. Am ramas la AI din cateva motive. In primul rand, pentru ca aici am intalnit oameni deschisi, care ne percepeau ca pe egalii lor. Apoi, apreciez posibilitatea de a te exprima, de a manifesta initiative. Si sentimentul dreptatii imi era foarte aproape, caci familia mea trecuse prin cazuri de injustitie.

— Cum a fost ziua de 26 iunie 2008, cand ati marcat Ziua Internationala de lupta impotriva torturii?

In acest an, organizatia noastra a abordat problema torturii in cadrul luptei cu terorismul. Una dintre probleme e comportamentul fata de detinutii din Guantanamo. Consideram ca autoritatile SUA trebuie sa aduca acuzatii si sa judece detinutii, iar daca nu sunt aduse acuzatii, oamenii ar trebui eliberati.

Am mai colectat semnaturi pentru petitia adresata reprezentantilor organelor de conducere a R. Moldova cu apelul de a atrage atentia asupra problemei torturii si de a face tot posibilul pentru a pune capat acestor infractiuni. In parte, AI s-a adresat autoritatilor R. Moldova cu doua apeluri concrete:

1. Sa reduca, de la 72 la 24 de ore, termenul de retinere a unei persoane inainte de decizia instantei judiciare, in cazuri penale, deoarece, cu cat mai putin se va afla persoana la politie, cu atat va fi mai putin timp pentru tortura si maltratare. Cu cat mai repede se va prezenta persoana in fata judecatorului, cu atat mai mult va fi garantata respectarea drepturilor omului.

2. Orice colaborator de politie sau colaborator al organelor de mentinere a ordinii publice, cercetat penal pentru comiterea actelor de tortura sau maltratare, urmeaza a fi suspendat din functie pe durata urmaririi penale, cu achitarea integrala a salariului. Aceasta masura este necesara pentru ca acei colaboratori ai politiei, banuiti de tortura, sa nu poata impiedica cercetarea cazului si sa nu poata utiliza functia in scopuri personale.

— Primiti scrisori? Cine sunt autorii, despre ce va comunica sau va roaga ei?

— In fond, ne scriu detinutii. Scrisorile se refera la cazuri de tortura, maltratari, conditii proaste de detentie, ajutor medical insuficient. Cu aceleasi plangeri ni se adreseaza si rudele detinutilor. O alta parte din detinuti solicita amnistiere, care de fapt e rezultatul unei confuzii ce apare din denumirea organizatiei. In realitate, amnistia poate fi aplicata doar in baza legii, adoptata de Parlament.

— Potrivit datelor oficiale, in inchisorile din R. Moldova isi ispasesc pedeapsa 24 de politisti, condamnati, in special, pentru abuz de putere. S-a adresat cineva dintre ei la AI?

— Deocamdata niciunul. Dar cunosc cazuri in care politistii erau acuzati de aplicarea torturii si scapau de pedeapsa, iar cand ulterior erau acuzati de alte infractiuni, colegii lor ii torturau si ii maltratau. Abia atunci acesti politisti percepeau nedreptatea si gravitatea aplicarii torturii.

— Cunoasteti persoane condamnate pe nedrept? Cum pot demonstra acest lucru in conditiile in care sistemul juridic de la noi este unul defectuos?

Da, exista informatii despre persoane condamnate pe nedrept. In aceste cazuri esential e rolul avocatului onest si responsabil. Daca avocatul utilizeaza toate metodele oferite de lege, atunci oamenii au o mare sansa sa-si demonstreze nevinovatia. Iar daca avocatul joaca doar rolul de intermediar in procesul transmiterii mitei, atunci problema clientului nu poate fi rezolvata. Dar daca ne referim la tortura, nimeni nu poate fi torturat, nici o persoana vinovata, nici una inocenta. Cu atat mai mult, in cazul detinutilor de constiinta. Acestia sunt oamenii privati de libertate pentru ca si-au exprimat opinia, dar care opinie nu a placut autoritatilor.

— Ce se intampla de obicei cu martorii cazurilor de tortura?

— Tortura este aplicata de un grup de persoane cu functii de raspundere, din aceasta cauza martori devin politistii insisi. Martori pot deveni superiorul sau alti colegi ai politistilor care intra in oficiu si vad ce se intampla. Iar consecintele torturii pot fi observate de persoanele detinute in aceeasi celula, care pot sa compare in ce stare fizica si psihica a fost dusa si adusa victima inapoi in celula. Acesti oameni pot sa dea sau nu marturii privind cazurile de tortura. Uneori si rudele victimei torturii pot fi martorii infractiunii, atunci cand persoana este eliberata in scurt timp. Tortionarii deseori ii ameninta pe martori pentru ca acestia sa renunte la marturii — dar ei fac toate acestea pentru ca le este frica de pedeapsa aplicata pentru tortura. In acest caz, persoanele supuse presiunii trebuie sa se adreseze procurorului cu o plangere.

— In ce regimuri politice tortura este utilizata cel mai frecvent?

— In 2007 Amnesty International a inregistrat cazuri de aplicare a torturii in 81 de state ale lumii. In orice stat al lumii e foarte simplu sa combati tortura — pur si simplu nu tortura. Chiar e atat de complicat? Statele contemporane dezvoltate se bazeaza pe trei concepte: democratia, drepturile omului si suprematia legii. Si atunci cand exista probleme in realizarea unui concept, acestea se reflecta negativ asupra celorlalte doua. Deseori, observam acest lucru la tarile in tranzitie, din care face parte si Republica Moldova. Dar autoritatile nu pot sa invoce nivelul slab de dezvoltare al tarii si lipsa de resurse pentru a se indreptati in cazurile de incalcare a drepturilor omului si de tortura.

— Amenintarile si umilinta sunt aspecte ale torturii mentale. Cunoasteti astfel de cazuri in societatea noastra?

— Tortura fizica influenteaza intotdeauna starea psihica. Ea este insotita deseori de amenintari si de insulte. Dar vreau sa accentuez faptul ca tortura este infaptuita de catre persoane cu functii de raspundere sau de catre alte persoane, care actioneaza in urma instigarii sau consimtamantului autoritatilor. Din aceasta cauza nu putem vorbi despre tortura, din punct de vedere al dreptului penal, in cazul in care s-au batut doi oameni simpli.

Sursa: Ziarul de Garda

Directorii celor mai importante edituri din Republica Moldova, cot la cot cu scriitorii si ONG-isti, protesteaza fata de un proiect de lege care da liber cenzurii. Uniunile Scriitorilor din Romania si din Moldova sustin demersul colegilor de breasla.

Directorul Editurii Cartier crede ca "Zona" lui Tarkovski s-a mutat in Republica MoldovaDirectorul Editurii Arc, Iurie Birsa, al Editurii Prut International, Oleg Bodrug, al Editurii Epigraf, Oleg Bujor, al Editurii Museum, Iurie Colesnic, al Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu, al IEP Stiinta, Gheorghe Prini, si directorul Editurii Litera, Anatol Vidrascu, sunt semnatarii unei scrisori de protest. Subiectul acestuia este un proiect de lege, “pentru modificarea si completarea Legii nr. 939-XIV din 20 aprilie 2000 cu privire la activitatea editoriala”, deja votat, in prima lectura, de Parlamentul Republicii Moldova.

Unul dintre cele mai controversate pasaje ale acestuia suna astfel: “Se interzice editarea literaturii care contine contestarea si defaimarea statului si a poporului, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenta publica, precum si alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional”.

Editorii au mai fost pusi pe jar si de faptul ca in aceeasi lege se interzice cenzurarea lucrarilor. Pe de alta parte, ei sunt de parere ca anumite “stipulari sunt absolut ilegale din motivul ca impun o discriminare economica a cetatenilor Republicii Moldova pe principii corporative si impun o concurenta economica neloiala, situatia agravandu-se prin utilizarea inechitabila a banilor publici, mai ales ca acesti bani se aduna inclusiv prin impozitele platite de angajatii editurilor ignorate (ca persoane fizice) si de la institutiile editoriale si poligrafice (ca persoane juridice)”, se arata in scrisoare.

“Editurile au fost si sunt privite de guvernarea actuala ca un instrument ideologic. Nu intamplator, la inceputul anilor 2000 ei au intervernit in Legea activitatii editoriale cu interzicerea detinerii de catre un agent economic strain in cadrul editurilor moldovenesti mai mult de 49%. In acest proiect, aprobat in prima lectura de catre Parlamentul RM, acest punct a fost omis”, crede directorul Editurii Cartier, Gheorghe Erizanu.

El tine sa accentueze: “Ironia e ca aceeasi oameni au modificat legea atunci si acum. Si-au dat seama ca marii editori straini nu se imbulzesc la piata de carte din Republica Moldova. Era un punct mort aprioric. Comunistii se erijeaza in mari aparatori ai statalitatii Republicii Moldova. Si cred ca statul sunt ei. In cazul articolului cu pricina, unde au scos in prim-plan statalitatea, (daca e sa fac o paranteza, aceste enunturi sunt deja incluse in Codul penal al RM), atunci manualele de romana care mai apar acum vor trebui modificate cu “manual de limba moldoveneasca”, studiul lui Iorga “Basarabia, pamant romanesc”, “Doina” lui Eminescu, poezia lui Iulian Fruntasu “Tara mea” vor cadea sub incidentul acestui articol. Dupa mine, comunistii cred ca cetatenii care au mai ramas in RM citesc pe nerasuflate. Fals. Consumul de carte in RM este ca si in judetul Vaslui sau Gorj.

Dar mimarea unei activitati legislative, crearea unui haos in legislatie vor duce la o revizuire completa a legislatiei dupa 2014. Nu stiu cine va mai ajunge pana atunci. In ultimii ani comunistii au favorizat editurile de stat prin alocarea de bani in fiecare an. Nu conteaza daca este cadru legal sau nu. Acu si-l creeaza. In ultimii ani, la editurile de stat au aparut operele marilor ideologi ai literaturii sovietice, carti care sunt repartizate in bibliotecile din RM. Declaratia editorilor din RM este un strigat de disperare. Uitati la o margine de lume, aici incepe Zona. Iar stalkerii se ascund pe undeva. Resemnati si ei. Priviti de sus de la Bucuresti, priviti indiferent de la Bruxelles, priviti cu o pofta mesianica de la Moscova, cetatenii RM sunt lasati la cheremul si poftele comunistilor”, concluzioneaza Erizanu.

“Nu ma surprinde deloc acest lucru, cum nu ma mai surprinde de mult ce se intampla in Republica Moldova. In asemena cazuri, cand este vorba de presa sau de editare, singurul paragraf de lege ar trebui sa fie: este interzis sa interzici. Restul sunt supuse interpretarilor. Nimeni nu incearca sa faca din literatura o instigare la violenta. Iar in cazul literaturii, nu se pot aplica aceleasi principii ca in cazul manifestelor, afiselor lipite pe ziduri sau discursurilor in spatiul public. Asa, ar trebui sa scoatem, retrospectiv, din biblioteci, scoli si librarii, mii de opere, de la “Jurnalul unui opioman” al lui Thomas de Quincey, pana la “Duduca Mamuca” a lui Hasdeu sau “Poemul invectiva” a lui Bogza, ca sa dau doar cateva exemple”, subliniaza Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor, adaugind ca “un proiect de lege care implica cenzura presupune ca inainte de toate sa existe aceasta institutie a cenzurii. Eu sunt foarte optimist cand apar asemenea legi tampite care, tocmai prin caracterul lor irational, nu se pot aplica”.

“Este o problema politizata. Sigur ca se vor condamna operele, cartile si autorii care vor sustine in primul rand ca scriu in limba romana si carti care se considera aici, din punctul de vedere al autoritatii, ca submineaza calitatea Republicii Moldova. Apoi cartile care vor prezenta istoria adevarata a acestui teritoriu, a acestui pamant. Basarabia, pamant romanesc. Deci aici se tinteste. Asta se urmareste, sa se inchida gura acelor istorici, acelor scriitori si oameni de cultura care urmeaza ideea romanismului aici in Basarabia”, e de parere Arcadie Suceveanu, vicepresedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. El subliniaza si problemele imediate ridicate de proiectul de lege: “Editorii nu vor tipari manuale de limba si literatura moldoveneasca. Si in felul asta, editorul Prut International va trebui sa disponibilizeze o suta de lucratori”.

“Modificarile pe care vrea sa le aduca Parlamentul Republicii Moldova Legii nr. 939-XIV, cu privire la activitatea editoriala, sunt foarte ciudate. Pe de o parte, un articol de lege globalist, “european” - persoanele straine pot desfasura activitati editoriale cu drepturi depline pe teritoriul Republicii Moldova. Pe de alta parte, un articol de lege cu efect de cenzura. Oricat o sa para de ciudat, nu sunt de acord cu nici una dintre aceste doua modificari”, declara scriitorul Marius Ianus, redactor-sef al revistei “Stare de urgenta”, dedicata promovarii scriitorilor moldoveni.

El isi explica pozitia mai pe larg: “Din perspectiva faptului ca publicatiile, gandurile scrise si propagate in masa, sunt un act de cultura, iar cultura trebuie sa isi pastreze specificul national, ba chiar sa tina cu dintii de el in aceasta lume terna aservita banului anglo-saxon, as pastra legea care nu le da dreptul cetatenilor straini sa detina mai mult de 49% din actiunile caselor de editura si ale publicatiilor. Specific ca aceasta lege ma afecteaza si pe mine, in cazul revistei “Stare de urgenta”, dar o consider buna. Mai mult, as aplica o lege de genul asta si in Romania. A doua lege e clar o tampenie sovietica - literatura nu poate fi ingradita de nici un fel de restrictii, miezul literaturii adevarate e tocmai libertatea deplina a scriitorului. In concluzie, parerea mea e ca puterea comunista de la Chisinau abereaza din nou, isi cauta si isi gaseste de lucru producand aiureli, incearca sa le faca pe plac stapanilor de la Bruxelles, dar si celor de la Moscova si... da cu bata in balta de cate ori are ocazia”, pune Ianus punctul pe i.

Pozitia lui Mihail Vakulovski e si mai transanta: “Daca, sincer, nu ma intereseaza deloc soarta editorilor – de pe ambele maluri ale Prutului -, care-s niste escroci ordinari, ceva mai marsavi chiar si decat vamesii si politistii. Desi nascut in URSS/R. Md, am publicat doar cartea de debut la Chisinau, in rest – a fost mult mai simplu si mai convenabil sa-mi editez cartile (si traducerile) in Romania, asa ca n-ar trebui sa ma intereseze legea cu privire la activitatea editoriala si modificarile propuse de pres. parlamentului Md”.

Vakulovski schimba macazul cand e vorba de autori, specificand: “Ma intereseaza insa scriitorii basarabeni, iar modificarile asupra carora se insista sunt penibile, penale, revoltatoare si analfabete. Se vede clar ca oamenii astia care fac legi despre literatura habar n-au ce e literatura. Apoi nu stiu nici istorie, nici politica; nu-si amintesc ce s-a intamplat cand s-a interzis ceva, ca fructul oprit e dorit? Ca URSS a cazut cand a fost interzis alcoolul? Sa interzica exprimarea libera, sa vada ce iese, sa ne distram, prieteni, sa apara edituri si reviste samizdat publicate in subsolurile de la Ciocana, Posta Veche si Telecentru, sa reinvie Planeta Moldova!”, se revolta scriitorul si fondatorul Tiuk! Mihail Vakulovski.

“Ceea ce ma izbeste de la bun inceput este lipsa unei legaturi clare a acestui proiect cu realitatea culturala din Republica Moldova. Or, dupa cum prea bine se stie, specia cititorului de carte e pe cale de disparitie. Se cumpara si se citeste foarte putin. Cartile sunt editate in tiraje foarte mici care, de obicei, in cazul prozei, nu depasesc o mie de exemplare, iar in ce priveste poezia, doua sute sau cinci sute. O carte care se vinde intr-un tiraj de o mie de exemplare se considera un bestseller. Din pacate insa, avem foarte putine exemple in acest sens. Pana si marii scriitori basarabeni apar in tiraje derizorii. Sistemul de librarii e la pamant. Fondul de carti al bibliotecilor, mai ales al celor din spatiul rural, este destul de saracacios. In aceste conditii, oare cine mai stie ca dupa 1990 incoace au aparut cateva generatii de scriitori? Aceasta fiind situatia, mi se pare de neinteles politica statului in domeniul editorial. In loc sa sprijine editurile ca sa ajunga la un public cat mai larg, le pun piedici serioase. Asa cum se intampla si cu acest proiect de lege care are menirea de-a favoriza editurile de stat”, explica dramaturgul Dumitru Crudu.

“In felul acesta, statul nu face nimic altceva decat sa-si subordoneze productia editoriala si s-o transforme intr-un mijloc de propaganda ideologica. Adica, le dam bani doar celor care ne impartasesc ideile, iar cei care gandesc altfel ar trebui sa fie prigoniti. Parerea mea este ca aceasta lege ar trebui sa fie suspendata pentru ca va instaura cenzura si dictatura unui singur punct de vedere in domeniul editorial. Cu acest proiect de lege ne intoarcem catinel in Uniunea Sovietica. La fel se intampla si in domeniul cinematografic, unde nu sunt sprijinite proiectele studiourilor independente, ci doar studioului de stat Moldova-film. Sper ca, totusi, proiectul asta sa nu treaca. Ca sa mai putem citi ceea ce ne place, si nu ceea ce ne impun altii.”, conchide scriitorul.

“Sa introduci genul asta de cenzura dictatoriala imi suna a 1950. Se vorbeste prea mult si rezultate nu prea sunt. Nu exista o urmarire germanica a acestor reguli; or fi ei mai primitivi, politicienii care conduc Basarabia si incearca sa controleze niste lucruri care le scapa de sub control. Nu cred ca e o initiativa strict basarabeana, imi aduce aminte de institutiile care se ocupau de rusificarea cuvintelor romanesti ca sa demonstreze ca sunt doua limbi diferite, e o campanie tipic comunista”, crede prozatorul Mitos Micleusanu, precizand ca nu trebuie supraestimata.
“Cu introducerea acestei legi nu fac decat sa atate mai tare niste problematici, are ecouri medievale, n-o sa degenereze mai mult de atat, ca vor fi stransi la perete”, e optimist cofondatorul Planetei Moldova. “Noua lege cu pricina are, cred eu, cel putin doua probleme grave. Una este legata de gestionarea banilor. Adica banii statului se dau doar la edituri “de stat”. Nu sunt “banii statului”, ci banii contribuabililor, deci toate editurile ar trebui sa aiba sanse egale in a accesa aceste fonduri care vin sa sprijine activitatea editoriala”, crede scriitorul Vasile Ernu, membru in boardul Asociatiei Editorilor din Romania.

“A doua problema grava este cea legata de noul alineat din paragraful 14. Cum adica: “Se interzice editarea literaturii care contine contestarea si defaimarea statului si a poporului”? In acest caz, mai toti amicii mei scriitori din R. Moldova vor fi interzisi, de la fratii Vakulovski la Dumitru Crudu si de la Iulian Ciocan la Mitos Micleuseanu. Practic, este un instrument de control, iar sub incidenta acestei legi va cadea orice text sau scriitor pe care puterea il considera incomod”, arata Ernu defectele proiectului de lege.

Critica pe baze legale
Nici in ceea ce priveste organizatiile neguvernamentale, reactiile critice la adresa acestui proiect de lege nu au intarziat sa apara. Ioana Avadani, de la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), este de parere ca “o astfel de interdictie de publicare echivaleaza cu un act de cenzura - care este oricum interzisa, in virtutea aceleiasi legi, ceea ce ar crea o inconsecventa legislativa. Faptele incriminate sunt, probabil, sanctionabile sub alte legi ale statului moldovenesc. Ca atare, mecanismul ar trebui sa fie altul: se incrimineaza faptele prin lege (Cod penal sau legislatie antidiscriminare) si daca, ulterior publicarii, se constata ca aceste fapte au fost comise, se sanctioneaza autorul - in baza unui act judecatoresc.

Orice interdictie de publicare apriori este, cum spuneam, un act de ceznzura si lasa la liberul arbitru al editorului o decizie care ar trebui sa fie apanajul Justitiei. Se introduce astfel un element de arbitrar, care permite dublul standard in materie de publicare si diminueaza predictibilitatea legii - element fundamental al statului de drept.” “In plus, <> este de sorginte comunista - este o exprimare vaga, care poate acoperi orice abuzuri ale insusi statului care se cere protejat . Defaimarea unei entitati neanimate (statul, natiunea, eroii etc.) nu este recunoscuta ca delict de legislatia europeana, care considera ca astfel de entitati nu au constiinta, deci nu sufera lezari ale demnitatii”, a mai precizat pentru cotidianul.ro directoarea executiva a CJI.

Dupa parerea lui Mircea Toma, presedintele Agentiei de Monitorizare a Presei “Academia Catavencu”, proiectul de lege “ataseaza unor limitari acceptate ale libertatii de exprimare - <<indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare>> si, respectiv, la  - alte cateva care sunt extrase din arsenalul regimurilor totalitare: <>, <> sau <>.

Separatismul teritorial si regimul constitutional sunt subiecte care trebuie sa fie acceptate in dezbaterea publica; referirea la <> ar permite oricarui demnitar acuzat de coruptie sa se considere  ca reprezentant al statului si sa invoce legea pentru a cenzura vocile critice; ambiguitatea din formularea <> - care incheie apoteotic articolul de lege - expune libertatea de exprimare, arbitrariului: orice poate deveni, practic, motiv de interzicere a activitatii editoriale. Republica Moldova se intoarce, cu aceasta lege, in timp, iar politic, se indeparteaza de Europa. In Romania, o asemenea lege s-ar putea numi legea anti Cioran si Patapievici”, accentueaza Toma.

http://cotidianul.ro