Interviuri

Autoritatile moldovene sunt permanent criticate de forurile europene si de ong pentru succesele mediocre in domeniul asigurarii drepturilor omului. Care sunt principalele 3 probleme in acest domeniu?

- Principalele 3 probleme de drepturile omului, prin optica drepturior civile si politice sunt: 1) prezenta relelor tratamente si a torturii in locurile de detentie si in alte diverse forme institutionale de detentie; 2) nerespectarea dreptului la un proces corect si echitabil; 3) lipsa independentei mass-media publice si reglementarea ineficienta a mass-media private.

Relele tratamente si conditiile inumane sunt regretabil prezente in foarte multe locuri de executare a sanctiunilor penale, in locurile de detentie preventiva, dar si inn multe institutii rezidentiale sociale si de tratament psihiatric pentru copii, adulti si alte categorii vulnerabile ale societatii. Aceasta se dotereaza faptului ca politicile penale proponderent accentueaza sanctionarea excesiva, politicile sociale si de sanatate contin forme excesive de institutionalizare a persoanelor vulnerabile. Organizatiile nationale si organismele internationale atesta o schimbare prea lenta in aceste domenii. Tortura in procesul de ancheta penala persista rusinos. Aceasta se demonstreaza elocvent prin cazurile de constatare a incalcarilor de catre CEDO, informatiile din partea institutiilor si organizatiilor specializate.

Calitatea functionarii sistemului judecatoresc mai ramane o problema in topul prioritatilor. Au fost realizate mai multe modificari si schimbari institutionale necesare fortificarii independentei sistemului judecatoresc, totodata, calitatea actului judiciar are multiple carente care genereaza cazurile la CEDO.

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei constata progresul prea lent in asigurarea autonomiei redactionale, transparentei si pluralitatii functionarii Institutiei Publice Nationale a Audiovizualului „Teleradio-Moldova". Activitatea, pozitiile, luarile de atitudine ale grupurilor politice care nu se afla la guvernare sunt reflectate intr-o forma foarte redusa si sumara. Cadrul regulator si experienta de activitate a Consiliului Coordinator al Audivizualului este legal insuficient de previzibila in privinta acordarii licentelor.

- Cui apartine sarcina de a ameliora situatia in domeniul drepturilor omului in RM? Ong-urile specializiate si-au epuizat resursele?

- Sarcina, incontestabil, apartine, in primul rand, autoritatilor publice care, prin promovarea politicilor de calitate si eficiente, ar garanta asigurarea drepturilor omului. Sarcina data include neaparat intelegerea buna a cauzelor existentei problemelor, formularea politicilor bazate pe probe si practici relevante care pot oferi solutii eficiente in contextul societatii noastre. Autoritatile deasemenea vor trebui sa monitorizeze cat de bine si in ce masura politicile produc rezultatele scontate.

Capacitatile autoritatilor publice de a realiza sarcina data este limitata, exista multe constringeri legate de prezenta deprinderilor necesare, resurselor si tehnologiilor moderne pentru realizarea acestor functii.

Organizatiile specializate nu au sarcina aceasta directa, insa pot contribui considerabil pentru a promova respectarea drepturilor omului. Unele organizatii sunt implicate in monitorizarea drepturilor omului, aducand la cunostinta societatii cazurile si situatiile alarmante. Alte organizatii sunt implicate in procesul de cautare si formulare a solutiilor pentru situatiile si cazurile concrete de iincalcare a drepturilor omului. Ambele functii sunt foarte importante si utile societatii, in special daca actiunile urmaresc beneficiul si interesul public si nu doar acel departamental al institutiei. Functia de cautare si formulare a solutiilor este cu atat mai importanta, cu cat autoritatile publice deseori nu detin suficiente capacitati necesare gasirii solutiilor si, in special, capacitati de implementare a acestora.

- Cum apreciati prestatia ombudsmanilor? Cat de eficient sunt utilizate
resursele alocate pentru functionarea Centrului pentru Drepturile Omului in Moldova (CpDOM?)

- Componenta noua a CpDOM-ului inca nu s-a manifestat si nu si-a stabilit prioritatile, lipsa prestatiei relevante, imaginei si reputatiei anterioare relevante pune anumite obstacole in manifestarea CpDOM-ului. Mandatul CpDOM-ului este restrans la examinarea cazurilor, elaborarii rapoartelor de constatare, sesizarii Curtii Constitutionale, dar si la negociere si convingere prin metode necoercitive in raport cu autoritatile publice. Mandatul CpDOM nu se suprapune cu functiile ministeriale de formulare a politicilor sau a agentiilor si institutiilor publice responsabile de
implementarea politicilor. Astfel, contributia CpDOM la respectarea drepturilor omului nu poate fi una exagerata. Doar din anul 2008, statele CpDOM-ului s-au marit pana la 50 de persoane, anterior numarul personalului fiind insuficient de mic.

Totodata, CpDOM ar trebui sa consolideze considerabil functia de monitorizare si analiza a situatiilor si cazurilor care contribuie la incalcarea drepturior omului. Rapoartele si constatarile CpDOM-ului pot folosi diverse surse adecvate si corect coletatate de ONG-urile specializate, grupurile profesionale, etc. Rapoartele va rebui sa contina analiza in esenta a problemelor reflectand cauzele institutionale, de mentalitate, deprinderi, atitudini, aspectele economice si de alta natura. Constatarile date pot servi temei pentru modificarea politicilor falimentare sau deficiente.

O alta functie unica a CpDOM-ului este negocierea, informarea si conlucrarea cu autoritatile publice relevante an vederea imbunatatirii prestatiei acestora cu referire la drepturile omului. Privitor la Parlamentul RM, aceasta functie nu se va limita doar la rapoartele anuale, dar va implica conlucrarea cu comisiile parlamentare specializate pentru a examina practica de respectare a drepturilor omului. Practic, neexplorata ramane aceasta functie cu referire la ministerele si institutiile publice centrale executive.

Realizarea functiilor date va spori eficienta utilizarii resurselor publice alocate penru functionarea CpDOM-ului.

- Cum ati descrie evolutia situatiei in domeniul drepturilor omului in anul 2008, comparativ cu anii precedenti?

- În ultimii 5 ani, Moldova a inregistrat anumite progrese in vederea adoptarii politicilor in domeniul drepturilor omului. Progresele date sunt totusi mai modeste in comparatie cu rezultatele inregistrate de catre tarile din Europa Centrala si de Est. Adoptarea legislatiei, in cele mai multe cazuri, nu se soldeaza cu adoptarea politicilor coerente si sistematice pentru a pune in aplicare legislatia adoptata. Astfel, deseori rezultatele sunt compromise sau raman a fi pur formale, cu timpul efectul masurilor date se erodeaza, daca nu sunt sustinute de practica.

Printre principalele dificultati si obstacole se enumara capacitatile slabe ale Guvernului de a formula optiunile eficiente ale politicilor si a implementa politicile necesare in practica. Resursele disponibile din partea societatii civile nu sunt valorificate sistematic, executivul abordeaza deseori formal consultarea si implicarea prin participarea societatii civile la procesul de elaborare a politicilor.

Un alt obstacol important reprezinta prioritatea joasa in constiinta factorilor decizionali, inclusiv a politicienilor, a importantei politicilor din domeniul drepturilor omului. Politicile cu privire la promovarea drepturilor omului nu sunt consistent interiorizate de fortele politice, principala forta de generare a schimbarii fiind inca presiunea din exterior in forma de obligatiuni ale statului (in special obligatiunile in baza Planului UE-RM) si contributia societatii civile specializate in aceasta
privinta. 

Sursa: Info-Prim Neo

Pestele cel mare nu a fost inca prajit. Interviu Info-Prim Neo cu secretarul Aliantei Anticoruptie, Mircea Esanu

La inceputul anului 2009, urmeaza sa fie finalizate actiunile prevazute in Planul Preliminar de Tara (PPT), elaborat de catre Guvernul R. Moldova in anul 2006, cu sustinerea Corporatiei Provocarile Mileniului. Moldova s-a angajat sa continue reformele de reducere a coruptiei aplicand o politica pro-activa de reformare sistemica. Executivul a selectat cinci domenii care se incadreaza in efortul general de prevenire si combatere a fenomenului: Consolidarea capacitatii sistemului judecatoresc in prevenirea si combaterea coruptiei; Consolidarea capacitatii de monitorizare a societatii civile si mass-mediei, Prevenirea si combaterea coruptiei in domeniul ocrotirii sanatatii; Prevenirea si controlul coruptiei in administratia fiscala, vamala si in organele de politie; Reformarea si optimizarea activitatii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC). Alianta Anticoruptie este o uniune benevola de organizatii neguvernamentale. Începand cu ianuarie 2008 si pana in februarie 2009, alianta monitorizeaza activitatile de reducere si prevenire a coruptiei, in conformitate cu una dintre cele 5 prioritati ale PPT.

- La etapa ce afla R. Moldova in ceea ce priveste combaterea coruptiei?

- Suntem la inceput de cale. Monitorizarea efectuata de societatea civila a demonstrat acest lucru. Autoritatile au reusit implementarea unor politici, iar ONG-urile au obtinut acces la documentele care implica procesul de combatere a coruptiei. Am reusit sa educam o parte dintre functionarii care pana acum nu stiau ce inseamna Legea cu privire la informatie, nu stiau ca documentele sunt publice si nu doar de uz intern.

În Serviciul Vamal a fost implementat programul de tranzit post-vamuire si ghiseul unic. În domeniul de sanatate a fost implementat ghidul de achizitii publice, au fost definitivate site-urile web ale institutiilor medicale, protocoalele clinice. În ceea ce priveste CCCEC, a fost instituit Consiliul Civil. La Inspectoratul Fiscal a fost instituita directia anti-frauda fiscala, care are menirea sa investigheze infractiunile care depasesc sume de milioane de lei, fiind organizat si un centru de deservire a populatiei. Scopul principal al acestor actiuni este reducerea la maxim a contactului dintre cetatean si functionarul public, toate cu scopul de evita mita.

Ministerul Afacerilor Afacerilor Interne a intreprins marea majoritate a activitatilor din PPT care tineau de cursurile de instruire a colaboratorilor. Însa, eficienta acestor instruiri este minima, deoarece politistii tot nu respecta drepturile omului, utilizeaza de cele mai multe ori forta in cazurile investigate, iar acest lucru se intampla din cauza faptului ca asa sunt ordinile de la conducatorii acestei institutii. Unica sansa pentru a solutiona aceasta situatie la MAI ar fi reformarea institutiei in una cu caracter civil.

- Care este impactul actiunilor PPT asup ra omului simplu?

- În perioada de implementare a PPT s-au facut multe lucruri bune, la nivel de politici. Deocamdata acestea sunt mai putin resimtite de catre cetateanul simplu, dar ele pot preveni acte de coruptie. În esenta, politicile elaborate vor fi resimtite de populatie peste 1-2 ani. Spre exemplu, elaborarea protocoalelor clinice, care reprezinta o standardizare a tratamentului si asistentei medicale acordate pacientilor, este o masura menita sa previna coruptia in sistemul de sanatate.

- Ce se va intampla, daca R. Moldova nu va indeplini toate actiunile incluse in PPT?

- Cred ca Moldova va reusi sa implementeze in termen actiunile prevazute in Planul Preliminar pe Tara si va putea beneficia de cele 300 mln dolari din partea Guvernului SUA. Banii vor veni, cel mai probabil, dupa alegerile din 2009. Americanii sunt destul de multumiti de faptul cum autoritatile de la Chisinau implementeaza actiunile prevazute in PPT, iar R. Moldova se afla in grupul tarilor care pot beneficia de fondurile financiare in cadrul Corporatiei „Provocarile Mileniului”.

- Actiunile initiate in cadrul PPT vor avea continuare sau va fi nevoie de alte planuri pentru a finaliza procesul de combatere a coruptiei?

- Si societatea civila isi pune intrebarea in ce masura institutiile statului vor continua procesul de combatere a coruptiei initiat in cadrul PPT. De mentionat ca majoritatea lucrurilor bune in combaterea coruptiei au fost posibile datorita intelegerilor dintre donatori si institutiile publice din R. Moldova. Erau foarte multe chestiuni incluse in PPT care puteau fi ajustate cu mult timp inainte de aplicarea in practica a acestui plan, insa autoritatile au asteptat sa vina cineva strain pentru a le spune ce este prioritar pentru R. Moldova. Autoritatile noastre aplica PPT pentru a obtine anumite beneficii financiare din partea organizatiilor internationale.

- Ce ar putea intreprinde societatea ca autoritatile sa ia o atitudine adecvata in combaterea coruptiei?

- Unica parghie este votul acordat politicienilor. Este un mecanism prin care cetatenii pot responsabiliza autoritatile.

- Ce ati recomanda celor care vor veni la conducerea tarii dupa alegerile din 2009?

- Lumea nu are incredere in institutiile care se ocupa de combaterea coruptiei. Astfel, primul pas ar fi obtinerea increderii din partea cetatenilor, prin descoperirea cazurilor mari de coruptie. Pana la ora actuala in procesul de combatere a coruptiei nu a fost „prajit nici un peste mare”, iar aceasta ar fi una din prioritatile pe care ar trebui sa le aiba viitoarele conduceri. În R. Moldova exista un protectionism si nu exista un control al marilor demnitari. Miile de cazuri de coruptie vor dispare odata cu cresterea bunastarii populatie, care poate fi favorizata de cresterea economica a tarii.

Sursa: www.info-prim.md

Involutii pe segmente masive au fost mai multe decat evolutii pe segmente separate ale domeniului audiovizualului. Interviu Info-Prim Neo cu Ion Bunduchi, director executiv al Asociatiei Presei Electronice (APEL)

2008 este al doilea an de cand a inceput aplicarea Codului audiovizualului. Cat de bine reglementeaza domeniul aceasta lege?

L-ar putea reglementa chiar foarte bine, deoarece, din capul locului, adica din primul articol, Codul zice ca scopul lui este instituirea principiilor democratice de functionare a audiovizualului din tara. Dar legea nu poate reglementa domeniul de la sine. Orice lege functioneaza prin institutiile abilitate s-o implementeze. Iar in institutii sunt oameni cunoscatori si mai putin cunoscatori, cu mare dorinta de a implementa legea, si cu mai putina dorinta, mai curajosi (pentru ca si de curaj e nevoie) si mai putin curajosi. Dar toti oamenii abilitati sa instituie principiile democratice nu au de unde sa stie cum sa faca acest lucru in virtutea factorului obiectiv ca nu au trait experienta democratiei. E motivul pentru care nu poate fi ocolita calea incercarilor si erorilor. Nu cred ca, in general, am ajuns la momentul cand numarul incercarilor reusite il depaseste pe cel al incercarilor esuate.

O sarcina importanta a noului Cod este de a transforma fostii radiodifuzori de stat in servicii publice veritabile, dar impresia in societate este ca Teleradio-Moldova sau Teleradio-Gagauzia inca reusesc cu greu sa dea expresie unei multitudini de aspiratii din societate. De ce?

Motive sunt multe, dar am sa ma refer la unul singur: masura in care a fost invatata lectia jurnalismului democratic. Judecand dupa continuturile programelor informative, iar eu fac parte din echipa de monitorizare a acestora si de la Teleradio-Moldova, si de la Teleradio-Gagauzia, constati ca autorii lor practica un gen de jurnalism pe care teoria il defineste drept autoritar. El are similaritati cu cel totalitar sau de tip sovietic. Reamintesc esenta lui: jurnalistii pot scrie despre orice, pot critica pe oricine, in afara de rege (imparat, tar) sau, altfel spus, in afara de autoritati. Situatia e pe cat de trista, pe atat de caraghioasa. Am in vedere situatia institutiilor mediatice, implicit a ziaristilor care se inchina acestui tip de jurnalism, pentru ca nu numai institutiile de care ma intrebati este vorba. Sa facem o paralela: jurnalismul sovietic critica orice si pe oricine, inclusiv pe Dumnezeu. Exceptie facea doar conducerea statului-partid. Jurnalismul moldovenesc la care ne referim are doua tabu-uri: Dumnezeu si autoritatile. Nu-i caraghioasa treaba asta?! Concluzia de moment: serviciul public de radio si TV nu poate fi edificat practicand altfel de jurnalism decat cel democratic. Ä‚sta de la urma e cu mult mai greu de practicat, dar fara el nu poate exista un veritabil serviciu public de radio si TV. Dupa mine, acesta-i cel mai important motiv. Eu nu subapreciez motivul financiar, dar fiti de acord, cu bani poti dezvolta si un jurnalism totalitar.

Întreaga lume acum trece la televiziunea digitala, diferite tari inregistrand succese diferite. Cat de serioasa este atitudinea autoritatilor moldovene fata de aceasta schimbare tehnologica?

Era digitala nu intreaba cat de seriosi suntem. Ea, pur si simplu, da buzna peste noi si chiar sa vrem nu o putem opri sau ignora. Vorba e ca R. Moldova va trebui sa treaca la sistemul digital concomitent cu toata lumea care s-a angajat sa faca acest lucru pana in anul 2015. Cateva tari din Europa de Vest deja au trecut, cateva urmeaza sa incheie trecerea in 2009 si tot asa. Dupa 2015 sistemul analogic, adica cel de azi, nu va mai fi protejat. Deci, nu exista alternative. Este o mare provocare pentru autoritati, dar si pentru intreaga societate. Cu atat mai des si mai mult ar trebui sa fie luate in dezbatere problemele ce tin de digitalizarea televiziunii. Dar, din cate cunosc, abia in 2008 si doar de doua ori au fost discutate in public problemele digitalizarii. A doua oara, in noiembrie, au participat si experti straini - din Finlanda (ea a trecut deja la „cifra"), din Romania si din Ucraina. E bine, dar nu-i suficient. Digitalizarea ca sarcina, ca problema, ca obiectiv nu are vizibilitate sociala. Un exemplu: Finlanda a deschis o "linie fierbinte" consultativa cu 4 ani anterior tranzitiei la televiziunea digitala. Cetatenilor li s-au oferit raspunsuri la ... 600 de mii de intrebari referitoare la televiziunea digitala. Despre situatia de la noi ce sa zicem? Cu siguranta ca se face ceva. Sunt elaborate niste propuneri de modificare a legislatiei, este elaborat un proiect de Conceptie de implementare a televiziunii digitale. Dar asa cum se obisnuieste la noi, informatia foarte greu iese din birouri catre cetateni. Si e pacat. Sunt prea multe necunoscute in ecuatia aceasta, inclusiv costurile estimative ale digitalizarii.

Cum a fost anul 2008 in cea ce priveste evolutiile in sectorul audiovizual, comparativ cu anii precedenti?

Involutii pe segmente masive, in opinia mea, au fost mai multe decat evolutii pe segmente separate ale domeniului audiovizualului. Involutia sectorului este marcata de „intarirea" pozitiilor mai multor radiodifuzori (prin extinderea ariei de emisie, prin cote crescande de productie proprie etc.) care au adoptat politici editoriale din care transpare un jurnalism de atasament pro-autoritati; de fenomenul parazitismului informational in pofida prevederilor Strategiei de acoperire a teritoriului national cu programe audiovizuale; de infiltrarea publicitatii straine pe piata autohtona; de ingerinte ale factorului politic in activitatea radiodifuzorilor care incearca sa practice altfel de jurnalism decat cel care place autoritatilor, dar si in activitatea autoritatii de reglementare in audiovizual etc. Evolutiile vizeaza, mai ales, produsul oferit publicului de catre radiodifuzorii locali; extinderea numarului de televiziuni care isi masoara lunar audienta; cresterea volumului de publicitate orientata catre radiodifuzori etc. Pentru ca spectrul frecventelor radioelectrice s-a cam epuizat, s-a stopat si cresterea numerica a radiodifuzorilor in comparatie cu anii precedenti, dar s-a facut simtita lupta pentru incercarea de a redistribui cumva altfel frecventele o data distribuite. Este de presupus ca ea se va mai resimti pana va fi implementata televiziunea digitala. Oricum, nici anul 2008 nu a sporit previzibilitatea actiunilor atat a autoritatii de reglementare, cat si a radiodifuzorilor si, deci, gradul de incertitudine mai persista in dezvoltarea domeniului.  

Sursa: Info-Prim Neo