Ion Bunduchi: Involutii pe segmente masive au fost mai multe decat evolutii
Involutii pe segmente masive au fost mai multe decat evolutii pe segmente separate ale domeniului audiovizualului. Interviu Info-Prim Neo cu Ion Bunduchi, director executiv al Asociatiei Presei Electronice (APEL)
2008 este al doilea an de cand a inceput aplicarea Codului audiovizualului. Cat de bine reglementeaza domeniul aceasta lege?
L-ar putea reglementa chiar foarte bine, deoarece, din capul locului, adica din primul articol, Codul zice ca scopul lui este instituirea principiilor democratice de functionare a audiovizualului din tara. Dar legea nu poate reglementa domeniul de la sine. Orice lege functioneaza prin institutiile abilitate s-o implementeze. Iar in institutii sunt oameni cunoscatori si mai putin cunoscatori, cu mare dorinta de a implementa legea, si cu mai putina dorinta, mai curajosi (pentru ca si de curaj e nevoie) si mai putin curajosi. Dar toti oamenii abilitati sa instituie principiile democratice nu au de unde sa stie cum sa faca acest lucru in virtutea factorului obiectiv ca nu au trait experienta democratiei. E motivul pentru care nu poate fi ocolita calea incercarilor si erorilor. Nu cred ca, in general, am ajuns la momentul cand numarul incercarilor reusite il depaseste pe cel al incercarilor esuate.
O sarcina importanta a noului Cod este de a transforma fostii radiodifuzori de stat in servicii publice veritabile, dar impresia in societate este ca Teleradio-Moldova sau Teleradio-Gagauzia inca reusesc cu greu sa dea expresie unei multitudini de aspiratii din societate. De ce?
Motive sunt multe, dar am sa ma refer la unul singur: masura in care a fost invatata lectia jurnalismului democratic. Judecand dupa continuturile programelor informative, iar eu fac parte din echipa de monitorizare a acestora si de la Teleradio-Moldova, si de la Teleradio-Gagauzia, constati ca autorii lor practica un gen de jurnalism pe care teoria il defineste drept autoritar. El are similaritati cu cel totalitar sau de tip sovietic. Reamintesc esenta lui: jurnalistii pot scrie despre orice, pot critica pe oricine, in afara de rege (imparat, tar) sau, altfel spus, in afara de autoritati. Situatia e pe cat de trista, pe atat de caraghioasa. Am in vedere situatia institutiilor mediatice, implicit a ziaristilor care se inchina acestui tip de jurnalism, pentru ca nu numai institutiile de care ma intrebati este vorba. Sa facem o paralela: jurnalismul sovietic critica orice si pe oricine, inclusiv pe Dumnezeu. Exceptie facea doar conducerea statului-partid. Jurnalismul moldovenesc la care ne referim are doua tabu-uri: Dumnezeu si autoritatile. Nu-i caraghioasa treaba asta?! Concluzia de moment: serviciul public de radio si TV nu poate fi edificat practicand altfel de jurnalism decat cel democratic. Ä‚sta de la urma e cu mult mai greu de practicat, dar fara el nu poate exista un veritabil serviciu public de radio si TV. Dupa mine, acesta-i cel mai important motiv. Eu nu subapreciez motivul financiar, dar fiti de acord, cu bani poti dezvolta si un jurnalism totalitar.
Întreaga lume acum trece la televiziunea digitala, diferite tari inregistrand succese diferite. Cat de serioasa este atitudinea autoritatilor moldovene fata de aceasta schimbare tehnologica?
Era digitala nu intreaba cat de seriosi suntem. Ea, pur si simplu, da buzna peste noi si chiar sa vrem nu o putem opri sau ignora. Vorba e ca R. Moldova va trebui sa treaca la sistemul digital concomitent cu toata lumea care s-a angajat sa faca acest lucru pana in anul 2015. Cateva tari din Europa de Vest deja au trecut, cateva urmeaza sa incheie trecerea in 2009 si tot asa. Dupa 2015 sistemul analogic, adica cel de azi, nu va mai fi protejat. Deci, nu exista alternative. Este o mare provocare pentru autoritati, dar si pentru intreaga societate. Cu atat mai des si mai mult ar trebui sa fie luate in dezbatere problemele ce tin de digitalizarea televiziunii. Dar, din cate cunosc, abia in 2008 si doar de doua ori au fost discutate in public problemele digitalizarii. A doua oara, in noiembrie, au participat si experti straini - din Finlanda (ea a trecut deja la „cifra"), din Romania si din Ucraina. E bine, dar nu-i suficient. Digitalizarea ca sarcina, ca problema, ca obiectiv nu are vizibilitate sociala. Un exemplu: Finlanda a deschis o "linie fierbinte" consultativa cu 4 ani anterior tranzitiei la televiziunea digitala. Cetatenilor li s-au oferit raspunsuri la ... 600 de mii de intrebari referitoare la televiziunea digitala. Despre situatia de la noi ce sa zicem? Cu siguranta ca se face ceva. Sunt elaborate niste propuneri de modificare a legislatiei, este elaborat un proiect de Conceptie de implementare a televiziunii digitale. Dar asa cum se obisnuieste la noi, informatia foarte greu iese din birouri catre cetateni. Si e pacat. Sunt prea multe necunoscute in ecuatia aceasta, inclusiv costurile estimative ale digitalizarii.
Cum a fost anul 2008 in cea ce priveste evolutiile in sectorul audiovizual, comparativ cu anii precedenti?
Involutii pe segmente masive, in opinia mea, au fost mai multe decat evolutii pe segmente separate ale domeniului audiovizualului. Involutia sectorului este marcata de „intarirea" pozitiilor mai multor radiodifuzori (prin extinderea ariei de emisie, prin cote crescande de productie proprie etc.) care au adoptat politici editoriale din care transpare un jurnalism de atasament pro-autoritati; de fenomenul parazitismului informational in pofida prevederilor Strategiei de acoperire a teritoriului national cu programe audiovizuale; de infiltrarea publicitatii straine pe piata autohtona; de ingerinte ale factorului politic in activitatea radiodifuzorilor care incearca sa practice altfel de jurnalism decat cel care place autoritatilor, dar si in activitatea autoritatii de reglementare in audiovizual etc. Evolutiile vizeaza, mai ales, produsul oferit publicului de catre radiodifuzorii locali; extinderea numarului de televiziuni care isi masoara lunar audienta; cresterea volumului de publicitate orientata catre radiodifuzori etc. Pentru ca spectrul frecventelor radioelectrice s-a cam epuizat, s-a stopat si cresterea numerica a radiodifuzorilor in comparatie cu anii precedenti, dar s-a facut simtita lupta pentru incercarea de a redistribui cumva altfel frecventele o data distribuite. Este de presupus ca ea se va mai resimti pana va fi implementata televiziunea digitala. Oricum, nici anul 2008 nu a sporit previzibilitatea actiunilor atat a autoritatii de reglementare, cat si a radiodifuzorilor si, deci, gradul de incertitudine mai persista in dezvoltarea domeniului.
Sursa: Info-Prim Neo
