Interviuri

In Moldova se desfasoara Saptamina Nationala a Voluntariatului. Actiunea a fost lansata in week-end de catre Coalitia pentru promovarea legii si activitatilor de voluntariat". Evenimentul are ca scop cresterea responsabilitatii civice in promovarea si desfasurarea activitatilor de voluntariat.

În ce masura activitatea de voluntariat este populara in Moldova, asa cum este de exemplu in Statele Unite, de unde anual ajung aici zeci de voluntari pentru care aceasta activitate e practic o norma. Cine, cum si cind face voluntariat in cea mai saraca tara din Europa? Ce se intimpla cu legea voluntariatului, care zace in forma de proiect prin sertarele demnitarilor? La aceste si alte intrebari o vom ruga sa ne raspunda pe Antonita Fonari, director la Centrul de resurse "Tineri si Liberi".

Europa Libera: De ce ar trebuie activitatile de voluntariat sa fie reglementate de o lege?

Antonina Fonari: O lege, de fapt, arata un cadru mai specific pentru niste activitati, in special cand voluntariatul in Republica Moldova nu este incurajat, iar o lege ar incuraja acest lucru. Ar incuraja universitatile sa ia in consideratie pentru examenele de admitere anume persoanele care au facut voluntariat si asta-i incurajeaza pe tineri sa faca voluntariat, ar incuraja institutiile care fac angajari sa ia oameni care au facut voluntariat si mai sunt multe, multe exemple de acest gen. Ar incuraja organizatiile neguvernamentale sa fie mai responsabile cu voluntarii lor, de exemplu sa le ramburseze costurile pentru transport, pentru ca una este sa faci voluntariat si alta e sa suporti cheltuielile, sau in momentul in care voluntarii lucreaza mai mult de patru ore sa li se puna la dispozitie niste apa, niste biscuiti si un ceai.

Europa Libera: Si care ar fi atunci alte cateva din principalele prevederi ale acestui proiect, pe langa cele pe care le-ati enuntat adineaori?

Antonina Fonari: Mai este articolul 16 care spune ca ar trebui sa fie luata in consideratie experienta profesionala la angajare, dar si la atestare si promovare, mai este vorba ca din bugetul de stat sa fie alocati niste bani pentru programe de voluntariat, pentru ca ziceam ca trebuie rambursate costurile directe pentru voluntari. De obicei persoanele care au grija de voluntari ar trebui sa fie platite, pentru ca de fapt voluntarii trebuie intotdeauna organizati si coordonati de o persoana din interiorul unei organizatii si asta iti ia tot timpul. Pentru ca, de fapt, acestia sunt fi adolescenti, fie persoane in etate, ei au nevoie de un sistem de motivare, ei au nevoie de sedinte pentru a motiva munca lor. Deci este nevoie de un sistem foarte complex. Evident ca in Moldova exista o problema cu practica. Atunci cand pur si simplu esti undeva trimis sa faci practica sau important e sa aduci o semnatura ca ai facut-o. Prin acest proiect de lege ne-am dorit ca acest stagiu de practica sa fie unul cu adevarat care se realizeaza si studentii sa faca practica intr-o organizatie neguvernamentala. Daca, de exemplu, faci psihologia, sa faci stagiul de practica intr-un centru de prevenire a abuzului fata de copii. Chiar sa-l faci, ca voluntar.

Europa Libera: D-na Fonari, dar in acest caz de ce dureaza atat ca acest proiect sa devina lege? Exista vreo contradictie intre pozitia autorilor si cea a autoritatilor?

Antonina Fonari: Cred ca este vorba de un proces ciudat in foarte multe domenii din Republica Moldova, in special in domeniul politicii sociale. Si, de fapt, noi am nimerit asa, foarte ciudat, cu acest proiect de lege, pentru ca potrivit tuturor regulilor de advocacy si lobby timp de doi ani Coalitia pentru promovarea legii si a activitatilor de voluntariat a facut atat de mult. Inclusiv in anul trecut noi am implicat 15 deputati si nu cred ca o alta organizatie a implicat 15 deputati in activitati de voluntariat, publice, plus ca am lucrat cu acesti deputati la varianta finala de lege, cand am discutat-o. Asta este! Suntem in Republica Moldova si, din pacate, au fost anumite chestii de culise cu Ministerul Educatiei, care a fost foarte greoi in a lucra si a facut tot posibilul ca acest proiect de lege sa nu ajunga in Parlament la timp. Pentru ca ne intrebau deja deputatii: mai oameni buni ati facut atat de mult, ne-ati explicat ca este atat de util, ati facut o analiza cost-beneficiu a proiectului de lege si stiti ca foarte putin o fac, de ce nu ajunge in Parlament? Ne-a fost si noua foarte dificil sa intelegem. Cred ca ar trebui doamna Savga sa raspunda la aceast aintrebare, mai ales ca au fost doi ani ai tineretului pana acum.

Europa Libera: D-na Fonari, ce ar avea de invatat voluntarii nostri de la cei straini?

Antonina Fonari: Eu cred ca pot sa invete reciproc unii de la altii, pentru ca lucrand 14 ani in domeniul ONG am cunoscut in special foarte multi oameni din Corpul Pacii. Unii dintre ei mi-au ramas prieteni. Pe de alta parte, in organizatia in care am lucrat si in alte organizatii unde sunt presedinte de bord au trecut zeci de voluntari. Experientele sunt foarte diferite. Important e ca coordonatorii care lucreaza cu acesti voluntari sa faca schimb de experienta. Pentru ca coordonatorii promoveaza aceasta idee mai departe. Si atat cat acest coordonatori nu au o pozitie concreta si pentru totdeauna, voluntariatul nu este promovat. Nu se intampla lucruri prea multe la noi in Republica. De asta noi am si facut aceasta saptamana nationala a voluntariatului, ca sa invatam impreuna cu cat mai multe organizatii nonguvernamentale ce facem noi de fapt.

Europa Libera: Dar daca ar exista aceasta lege a voluntariatului, ar deveni acesta mai activ?

Antonina Fonari: Absolut! Pentru ca statul ar stimula, cei din universitati, cadrele didactice ar sti ca exista o lege si atunci noi am putea sa ne apropiem sa zicem ca aceasta lege trebuie pusa in aplicare si incurajati studentii sa faca voluntariat. Pentru ca, de fapt, foarte multi profesori si foarte multi parinti nu inteleg ce inseamna voluntariat si cat de benefic este pentru adolescenti. Pentru ca asta le dezvolta niste abilitati pe care la scoala, la facultate nu le inveti. In nici un caz. Inveti sa lucrezi in echipa, inveti ca sunt atat de multe probleme sociale pe care tu le poti rezolva si care pentru stat ar insemnea sa cheltuiasca niste bani ca sa rezolve acest eprobleme. Probleme sociale, a propos. Pentru ca, de exemplu, in Moldova contributia pe care o aduc organizatiile neguvernamentale, contribuind cu voluntari la munca care nu este platita de catre stat, este cam de 0,7 din PIB. Pentru ca orice munca, daca este retribuita, inseamna bani. Daca nu este retribuita si este facuta de voluntari, inseamna un castig pentru bugetul de stat.

Valeriu Cater, Elena Cioina

Europa Libera

Interviu cu Alexandra Yuster, reprezentanta UNICEF la Chisinau

Europa Libera: Care sunt punctele cele mai vulnerabile privind situatia copiilor din Moldova?

Alexandra Yuster: Se atesta multe progrese in Moldova. În primul rind o legislatie foarte buna, insa multe din prevederi nu sunt aplicate pentru ca nu exista mecanisme. Totodata, exista  probleme de  inegalitate a copiilor din familiile sarace,  care nu au acces la sanatate  si la educatie. Iar cea mai grava problema pentru Moldova este cea a copiilor cu disabilitati. A existat un sistem vechi care a incurajat plasarea in institutii rezidentiale. În Moldova jumatate din acesti copii traiesc in institutii rezidentiale. Copiii cu dezabilitati  nu trebuie marginalizati. Ei au dreptul sa mearga la scoala, sa traiasca intr-o familie si sa se dezvolte.

Europa Libera: Reforma dezinstitutionalizarii lansata la initiativa UNICEF si sprijinita financiar la inceput de UE, credeti ca va mai avea rezultatul scontat, odata ce a fost lasata in grija Guvernului fara ajutor financiar extern?

Alexandra Yuster: UNICEF ajuta Guvernul  sa dezvolte  servicii comunitare, de alternativa.  Familiile trebuie sa simta mai putin necesitatea de plasare a copiilor in institutii, trebuie  sa formeze comitete la nivel local care sa discute daca un copil trebuie plasat sau ba in institutii rezidentiale.Oamenii nu realizeaza ca fiecare copil se simte mai bine in familie.  Noi ajutam ca ei sa invete. Noi vrem ca aceste comunitati sa functioneze. Sunt necesare servicii care sa aiba grija de copii si cred ca Moldova se misca in directia pozitiva. Sunt progrese si am incredere ca multi copii nu vor fi insitutionalizati.

Europa Libera: Care sunt cele mai importante proiecte UNICEF in sprijinul protectiei copiilor din Moldova?

Alexandra Yuster: Avem in educatie un proiect important, scoala-prietenul copiilor. Elevii sunt implicati in discutii ca sa invete mai bine. Ei sunt invatati sa se exprime liber. Desi profesorii din Moldova sunt minunati, unii mai recurg la metode vechi, altii dimpotriva au cunoscut tehnici moderne de educatie, pe care le aplica cu succes.  Trebuie sa ii deprindem pe toti sa renunte la mentalitatea mostenita din vechiul sistem de educatie. Serviciile interne de educatie trebuie schimbate, trebuie interzisa violenta improtiva copiilor. Avem proiecte si in sanatate. În Moldova  rata mortalitatii infantile este mai joasa decit in alte tari cu aceleasi venituri. UNICEF a ajutat Ministerul Sanatatii sa implice personalul medical intr-un sistem al mangamentului integrat de sanatate al copiilor. Asta a ajutat la identificarea complexa a maladiilor. Programul s-a extins anul acesta si in regiunea transnsitreana. UNICEF sprijina luarea de masuri eficiente care pot fi aplicate cu succes si pot avea efect la nivel national. Acesta este cazul unui alt program national si al sprijinului oferit de UNICEF pentru eliminarea tulburarilor prin deficit de iod. Nu toata sarea din Moldova este iodata si dorim o schimbare in urmatorii ani.  Speram ca Moldova se va conforma standardelor europene.

Europa Libera: De mai multi ani se vorbeste despre impactul emigrarii parintilor asupra copiilor. Ar ajuta o Strategie Nationala la protectia acestor copii?

Alexandra Yuster: Consider ca migratia este o problema complexa. Cu siguranta sunt necesare mecanisme de protectie a acestor copii si ar trebui de incurajat comunicarea lor cu parintii. Copiii nu trebuie sa simta ca traiesc izolati de familie. Este mai greu acum, pe timp de criza economica globala, sa fie aplicate strategii noi. Dar masuri sunt necesare, intrucit orice copil care e lipsit de mincare, de ingrijire, abandoneaza scoala, experimenteaza violenta. Asta se poate intimpla din cauza crizei. Parintii risca sa isi piarda locurile de munca, sa aiba salarii mai mici. Din acest motiv UNICEF va monitoriza ca actiunile Guvernului sa nu afecteze copiii. Protejarea copiilor este importanta pentru viitorul Moldovei. Si vrem ca toate eforturile autoritatilor moldovene sa fie orientate intr-o perioada atit de dificila anume intru protectia copiilor.

Europa Libera

Elena Moldoveanu 

L. S.: Deseori am avut impresia ca facem un pas inainte si doi inapoi, iar daca faceam doi inainte, „aparea" de undeva un impediment, ce ne arunca hat inapoi. Mai dificila activitatea noastra in RM a fost la inceputuri. Evolutii pozitive se observa, in special, la nivelul cetatenilor simpli si al ONG-urilor. Primul val al „pelerinajelor" la BICE a fost dupa primul caz al RM examinat la CEDO. Aveam foarte multi vizitatori interesati, indeosebi, de procedurile de apelare la CEDO.

Deja la BICE numerosi studenti isi fac tezele de curs, insa constatam un analfabetism juridic al cetateanului de rand. Trebuie sa explicam, deseori, ca menirea BICE e de a oferi doar informatii si nu de a interveni in rezolvarea problemelor oamenilor pe langa autoritatile RM sau la CEDO.

Desi am plasat toate actele CE pe pagina noastra web, am editat numeroase publicatii cu caracter legislativ, avem si cazuri cand oamenii, fara a cunoaste cand pot apela la CEDO, fac demersuri la Strasbourg si, desigur, nu obtin niciun rezultat. Ni s-a intamplat si un caz tragicomic, cand cineva din provincie dupa ce s-a informat la BICE cu privire la procedurile CEDO, a incercat sa ne dea mita chiar pentru asta. Apoi, aveam sa aflu ca s-au gasit si persoane ce scoteau informatii de pe site-ul nostru si le vindeau prin Drochia. Au fost cazuri ce m-au descurajat, dar mi-am zis ca eforturile noastre, totusi, nu sunt zadarnice. Deseori de serviciile BICE beneficiaza toate comisiile parlamentare si organele de drept. Seminarele noastre referitoare la jurisprudenta CEDO sunt de un real folos, sper, pentru judecatori si procurori.

CRONOS: În 2009, CE celebreaza a 60-a aniversare de la fondare, prilej cu care si BICE desfasoara in RM numeroase activitati/actiuni. La infiintarea sa, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, Consiliul si-a propus sa promoveze democratia si drepturile omului. Azi, CE numara 47 de membri, dar din visul lui Churchill - de a crea Statele Unite ale Europei - nu a mai ramas mare lucru. Consiliul a devenit un forum de discutii politice in timpuri de criza despre diverse conflicte, precum cele din Kosovo, Nagorno-Karabah sau Georgia. Dupa sase decenii, ce strategie va mai avea CE?

L. S.: În mare parte, CE a mers mai departe de vointa celebrului premier britanic. A fost creata o Europa unita, cu respectarea identitatilor culturale si lingvistice ale tuturor tarilor-membre ale CE. Acest lucru e mult mai important. Europa mai are inca mult de realizat la educarea spiritului tolerant si la inlaturarea prejudecatilor, e nevoie de o educatie pentru o cultura politica.

CRONOS: Mai ales in RM educarea culturii politice e inexistenta...

L. S.: Avem oare cultura politica in RM? De fapt, suna mai mult a intrebare retorica. În mare parte, aceasta ne lipseste acolo unde e nevoie de ea cel mai mult. Avem noi oare in scoala ore de educatie civica, ore de studiere a drepturilor omului?

CRONOS: Prin urmare, ne lipseste spatiul public, un spatiu al dezbaterilor, schimbului de idei, unde cetatenii sa participe nestingheriti la discutii in direct cu alesii.

L. S.: Nu avem spatiu civic, din cauza neincrederii cetatenilor fata de institutii, pe care trebuie sa se sprijine statul de drept. Desi vorbim de ani de zile despre democratie, lumea inca nu stie ce e democratia. Democratie nu e atunci cand totul este permis, ci cand oamenii se bucura de drepturi si responsabilitati. Daca vrem sa construim un stat de drept, drepturile si responsabilitatile nu se raspandesc doar pe orizontala, dar si pe verticala.

CRONOS: În conditiile in care deciziile cele mai importante se iau anume in cadrul UE, CE incotro se va indrepta?

L. S.: În mai 2007 a fost semnat un Memorandum de cooperare intre CE si UE. Acestea sunt doua organisme ce nu lasa loc de concurenta, sunt complementare. Cand vorbim de aderarea la UE, implicit trebuie sa amintim de acquis-ul comunitar. Or, acquis-ul comunitar al UE, pe care trebuie sa-l indeplineasca un stat ce aspira la calitatea de membru, corespunde 80 la suta cu acqius-ul comunitar al CE.
Înca de la aderarea RM la CE au fost derulate mai multe programe comune ale CE si UE. Aceste programe abordeaza, in special, independenta mass-media, reforma sistemului judiciar de asistenta a societatii civile, dezvoltarea autonomiei locale si instruirea judecatorilor si procurorilor in materia drepturilor omului. În 2005, la cel de-al treilea summit al sefilor de state de la Varsovia, au fost stabilite prioritatile comune pentru statele europene.

CRONOS: Desi RM a fost primul stat post-sovietic acceptat in CE, este monitorizat cel mai mult de expertii europeni. Nu credeti ca putem vorbi si de un esec al CE in RM?

L. S.: E regretabil ca increderea acordata la momentul aderarii ne-a facut mai putin vigilenti la capitolul respectarea obligatiunilor. Într-adevar, RM este tara care are cea mai mare perioada de monitorizare de catre Adunarea Parlamentara. Însa procesul de monitorizare la CE este unul continuu, iar monitorizarea tematica, fiind valabila pentru toate statele-membre, va continua si pentru RM. Probabil, monitorizarea din partea Adunarii Parlamentare va continua pana vom lichida restantele si ne vom face „temele pentru acasa". Nu ne putem permite luxul de a fi in permanenta asemeni unor elevi repetenti.

De fapt, monitorizarea are menirea de a supraveghea respectarea angajamentelor odata asumate. În caz contrar, exista riscul de a ne pomeni intr-o situatie nu tocmai dorita. Semnificativa in acest sens e pozitia Mariannei Mikko, sefa Delegatiei Parlamentului European, care a monitorizat situatia postelectorala din RM, asumandu-si anumite esecuri, un mare act de curaj pe care-l poate face un politician. Daca aspiratiile europene ale RM vor ramane aceleasi ca si la aderarea la CE, ne vom bucura atat de suportul CE, cat si de cel al UE. As vrea sa ramana valabil acel dublu contract, incheiat candva de RM cu comunitatea europeana, dar si cu propriii cetateni.

CRONOS: În aceasta situatie, nu credeti ca ar fi nevoie si din partea CE de un mai mare efort in RM, in ceea ce priveste valorificarea programelor de asistenta?

L. S.: Omului ii poti lua ceva cu forta, insa nu-i poti da nimic cu de-a sila, precum spune un vechi proverb. Comisia Europeana impreuna cu Consiliul Europei au elaborat si implementat in RM mai multe programe comune. Partenerii de baza in implementarea lor sunt ministerele de resort, Parlamentul si alte institutii ale statului. BICE pune accent mai mult pe traducerea, publicarea si distribuirea documentelor CE, precum si editarea unor publicatii specifice referitoare la prioritatile noastre si ale celorlalte organizatii europene. Evident, noi, cetatenii, asteptam rezultate din toate aceste actiuni. Multitudinea de publicatii editate, stagiile functionarilor nostri peste hotare ar fi necesar a fi valorificate si aplicate.

Pana nu demult, incercam sa privesc partea buna a lucrurilor la capitolul monitorizare a RM si la cel de „condamnari la CEDO", sperand ca fiecare misiune de monitorizare va fi urmata de actiuni intru ameliorarea situatiei, iar fiecare condamnare va fi urmata de revizuirea cadrului legislativ, care ar exclude alte condamnari.

CRONOS: În 2009 ce noi proiecte veti derula?

L. S.: Pentru 2009, una din prioritatile de baza este Campania contra discriminarii, a violentei in familie, in special a celei asupra femeilor. Campania „Sa construim o Europa pentru si cu copiii" vine sa contribuie la contracararea abuzului sexual fata de copii. O alta campanie importanta pentru Europa Balcanica si pentru RM - „Dosta" - prevede lichidarea prejudecatilor fata de romi. Noua strategie de comunicare a CE, de care este responsabil Secretarul General al CE, are drept obiectiv sporirea vizibilitatii externe, prin utilizarea sporita a presei, relatiilor publice, audiovizualului si multimedia si facilitarea accesului la documentele CE.

CRONOS: Recenta Rezolutie a CE evidentiaza faptul ca Compania „Teleradio-Moldova" nu a fost niciodata libera. Ar putea BICE sa se angajeze in imbunatatirea situatiei acesteia?

L. S.: Mandatul BICE nu este unul menit in a „schimba" ceva. Actionam indirect, prin acordarea asistentei informationale, organizarea diferitelor seminare, mese rotunde. Fiind cetatean al RM, sper ca aceste actiuni sa dea cel putin „roade" in timp, iar acea perioada de timp sa nu fie prea lunga.

Ar fi bine sa valorificam experienta europeana si nu sa acceptam doar ceea ce ne convine, sa avem intelepciunea sa aplicam recomandarile ce pot conduce la transformarea in continuare a institutiei respective in una publica. Cu siguranta, se vor oferi oportunitati care sa ne ajute, iar increderea europenilor in ceea ce priveste formarea presei libere speram sa nu dispara, mai ales ca RM tinde sa se integreze in UE, care accepta unele state cu un anumit avans. La noi, insa, mai e inca mult de schimbat in toate sferele.

CRONOS: Cum calificati protestele din 7 aprilie din Chisinau - niste explozii ale democratiei sau altceva?

L. S.: Ca simplu cetatean, cred ca manifestatiile stradale postelectorale au fost un amestec din mai multe reactii. S-au copt foarte mult timp, dar au deviat intr-o directie extrem de nedemocratica. Distrugerile si violentele au fost reprobabile, condamnate de orice cetatean de buna-credinta al RM, dar si de orice european. Cu siguranta, protestele au fost rezultatul unei inchideri de ani de zile. Faptul ca oamenii au iesit in strada a fost o reactie de solicitare a democratiei, care poate fi comparata deseori cu oxigenul, nu-l observi, decat daca esti privat de el.

Amintim ca RM a ratificat Conventia cu privire la tratamentele inumane si degradante, prevederile careia nu admit categoric comportamentele inumane si degradante fata de arestati si detinuti. Aceste practici trebuie scoase din uzantele organelor noastre de drept. De altfel, Comitetul pentru prevenirea torturii a facut mai multe rapoarte critice pentru RM. Cu siguranta, vinovatii trebuie pedepsiti.

CRONOS: Cum ati caracteriza situatia din ultima perioada privind condamnarile RM la CEDO?

L. S.: În statele condamnate la CEDO, orice caz duce imediat la ameliorarea fie a justitiei, fie a legislatiei, daca tine de stipularile legale ce distorsioneaza prevederi ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Totusi, cadrul nostru legislativ e foarte bun, in opinia multor experti, insa RM e condamnata in continuare. Tinand cont de numarul condamnarilor pe cap de locuitor din RM, suntem in fruntea clasamentului.

CRONOS: Ce credeti despre discursul proeuropean al puterii comuniste de la Chisinau? Cat de credibila mai e aceasta conducere, dupa ultimele rezolutii ale organismelor europene, prin care a fost aspru criticata?

L. S.: Evident, discursul politic e o manifestare a vointei politice, care trebuie sa fie insotit de pasi concreti. Au fost realizate cateva actiuni importante, in primul rand, Programul de cooperare RM-UE. Deci, au fost facuti pasi inainte, dar cati inapoi? Exista documente cu caracter obligatoriu si exista documente de recomandare atat la CE, cat si UE. Un stat care a semnat anumite angajamente, trebuie sa tina cont si de rezolutii si, desigur, sa respecte recomandarile. Prin urmare, nu putem face abstractie de ele.

CRONOS: Schimburile culturale dintre tarile CE, stipulate in Conventia culturala, apropie popoarele, educa masele in spiritul valorilor umaniste. Or, artistii sunt cei mai buni ambasadori. De ce RM ramane o zona inchisa si sub aspectul cooperarii culturale cu statele europene?

L. S.: Lipsa schimburilor culturale e dictata, probabil, de situatia noastra financiara precara, motiv din care artistii nostri nu au posibilitatea sa circule mai mult prin Europa. De asemenea, RM are o infrastructura slaba. Nu avem sali pentru expozitii impozante, cu exceptia Centrului „C. Brancusi". Adeseori nu putem valorifica nici colectiile de care dispunem. De atatia ani chisinauienii (si nu numai ei) asteapta deschiderea salilor Muzeului de Arta! Ma refer la celebra casa Herta...

Toate ministerele si ONG-urile ar putea interveni in intensificarea schimburilor culturale. În primul rand, imaginea RM ar avea de castigat. Întregul guvern ar trebui sa fie interesat in promovarea culturii noastre in exterior. În 2005, la a 50-a aniversare a Conventiei culturale, am organizat impreuna cu colegii nostri din Romania, Polonia si Ucraina expozitia „Albastrul european, tanara generatie". Aceasta expozitie comuna a devenit itineranta. La cel de-al III-lea summit de la Varsovia, secretarul general al CE, Terry Davis, a deschis-o. Speranta era ca aceasta sa fie un punct de plecare, multe organisme europene ar fi finantat, cu siguranta, si alte initiative culturale.

CRONOS: Ce le-ati spune tinerilor nostri din strainatate, in situatia izolarii RM?

L. S.: Ar fi bine ca tinerii sa nu plece cu tara lor in traista, ci sa aduca Europa in RM. Doar prin confruntarea ideilor, ei ar putea aduce schimbarea mult asteptata. Oamenii care nu vor sa schimbe lucrurile in mai bine, nu stiu ca se poate trai mai bine. Daca tinerii plecati nu se vor mai intoarce, ce se va mai intampla aici? Viitorul RM e si in mainile tinerilor plecati din tara.

CRONOS: Nu suntem patetici oare, in contextul opozitiei dure a celor cu mentalitate sovietica fata de tinerii marginalizati deseori in institutiile RM?

L. S.: Majoritatea tinerilor plecati nu se intorc, pentru ca aici se ciocnesc de opozitia generatiei in varsta, de anumite tendinte refractare, iar noi continuam sa ne aflam la coada clasamentului european. Acest cerc vicios va putea fi rupt la un moment dat.

Moderator - Angelina Olaru, Timpul de Dimineata
Au participat: Valentina Baciu, Tatiana Corai, Gheorghe Budeanu, Ion Surdu

http://hotnews.md