Igor Botan: Cetatenii simpli nu citesc programele electorale

Cetatenii simpli nu citesc programele electorale, pentru ei conteaza capacitatea partidelor de a produce evenimente publice de rezonanta. Interviu Info-Prim Neo cu Igor Botan.

Campania electorala este in plina desfasurare. Concurentii electorali si-au etalat programele, platformele, lozincele si simbolurile. Fiecare isi lauda „marfa" cum poate mai bine pentru a atrage cat mai multi alegatori. Unii striga ca au cea mai buna solutie pentru iesirea din criza economica, altii - ca stiu cel mai bine cum sa starpeasca din societate coruptia, cei mai multi ne asigura ca cunosc cea mai scurta cale spre Uniunea Europeana. Aflat in fata atator oferte de toate culorilor, ca intr-un bazar oriental, alegatorul trebuie sa-si dea votul pentru un singur concurent, unul in mainile caruia sa-si incredinteze viitorul pentru urmatorii patru ani. Nu e o alegere usoara. La solicitarea Info-Prim Neo, Igor Botan, director executiv al Asociatiei pentru Democratie Participativa „Adept", organizatie membra a Coalitiei Civice pentru Alegeri Libere si Corecte - „Coalitia 2009", vorbeste despre calitatea si continutul celor 21 de oferte propuse electoratului pentru parlamentarele din 5 aprilie 2009.

Domnule Botan, in ce masura raspund ofertele electorale cerintelor alegatorilor?

Depinde ce intelegem prin oferte electorale. Daca ne referim doar la textele platformelor electorale, atunci e un lucru, iar daca intelegem capacitatea de a convinge alegatorul, atunci e cu totul altceva. Cele mai puternice partide s-au inregistrat chiar din primele zile ale perioadei electorale si, relativ repede, si-au facut publice textele ofertelor electorale. Vreau sa mentionez calitatea relativ buna a acestor texte, cel putin in comparatie cu textele platformelor din anii electorali precedenti. Partidele mai slabe s-au inregistrat cateva saptamani mai tarziu, probabil pentru a avea timp sa se inspire din platformele partidelor puternice si le-au depasit pe primele la capitolul promisiunilor legate de majorare a pensiilor si a salariilor.

Cum sunt ogli ndite in programele electorale temerile, preocuparile populatiei care transpar din sondajele de opinie: saracia, salariile si pensiile, somajul, coruptia, viitorul copiilor?

Sunt oglindite pe larg si destul de detaliat. Dar nu asta conteaza cel mai mult. Sunt convins ca platformele electorale ale concurentilor sunt citite si analizate de un numar foarte mic de cetateni. 95% din cetateni, probabil, nu citesc programele electorale, pentru ei conteaza capacitatea partidelor de a produce evenimente publice de rezonanta, pe care le reflecta mass-media, le talmacesc comentatorii etc. Este fundamentala apelarea directa, imediata, la sentimentele cetatenilor prin atingerea celor mai sensibile lucruri. Într-o societate paternalista, cum e R. Moldova, majoritatea cetatenilor au nevoie sa se afle sub „ocrotirea" unor lideri puternici, care le promite rezolvarea problemelor, pedepsirea vinovatilor pentru starea proasta a lucrurilor etc. Sunt arhetipuri bine c unoscute, dar nu toti liderii politici pot juca rolul unor astfel de lideri. Va pot spune cu certitudine ca indexarea pensiilor cu 20% si a salariilor unor categorii de bugetari, incepand cu 1 aprilie, in ajunul alegerilor, poate avea un efect absolut uluitor asupra rezultatelor alegerilor. Este vorba despre peste 600 mii de cetateni cu drept de vot. Partidul de guvernamant nu a facut decat sa respecte legea pensionarii din 1998, dar a stiut sa numeasca ziua alegerilor astfel ca efectul electoral sa fie maximal. A reactionat cumva consolidat si coerent la acest eveniment opozitia? Nu, razletit, in schimb, partidele de opozitie au scris cele mai frumoase platforme electorale. Dar ce impact poate avea asupra rezultatelor alegerilor cele 50 mii tone de carburanti, facute cadou de Rusia Republicii Moldova pentru lucrarile agricole de primavara? Fiti siguri ca mass-media va avea grija sa explice a cui merit este obtinere acestui cadou.

Doar odata cu cresterea nivelu lui culturii politice programele elaborate se vor bucura de o atentie mai mare. De fapt, programele electorale elaborate si desfasurate sunt foarte importante pentru experti si contracandidati. În baza lor poti cere socoteala guvernantilor. Dar in R. Moldova si aici exista probleme. De exemplu, Asociatia Presei Independente (API) a hotarat sa faca un exercitiu de educatie civica - sa compare promisiunile electorale ale partidului de guvernamant, la sfarsit de mandat, cu realizarile acestuia. PCRM a decis imediat ca acest lucru il dezavantajeaza. Dar cum sa faci educatie civica si sa ridici gradul de cultura politica, daca nu poti atrage atentia cetatenilor la faptul ca, de exemplu, PCRM a avut in programul sau politic timp de 14 ani clauza privind edificarea in R. Moldova a socialismului si comunismului, dar ajungand la guvernare a gasit de cuviinta sa declare „revolutia liberala"? Mai este o intrebare - de ce PCRM a decis ca sublinierea acestui lucru il dezavantajeaza? Poate, dimpotriva, il avantajeaza, fiindca se poate afirma ca PCRM este o formatiune onesta, care dupa 14 ani de rataciri doctrinare s-a dumerit si, uitati-va, a avut curajul sa recunoasca acest lucru declarand „revolutia liberala".

Ce alte probleme mari ale societatii moldovenesti se regasesc sau nu in platformele electorale?

Problemele mari nu raman in afara atentiei partidelor. Din sondajele de opinie si din contactele pe care le au in teritoriu partidele stiu foarte bine care sunt necazurile si nazuintele alegatorilor. Nu e o problema pentru partide sa reflecte aceste chestiuni in platformele electorale si sa faca promisiuni. Marea problema a partidelor este cum sa se faca auzite si luate in serios de catre segmente mari de cetateni. Adica, cum sa devina credibile. La acest capitol majoritatea partidelor stau destul de prost. Doar 15-20% din cetateni au incredere in partide. Partidele care au menirea sa asigu re relatia dintre societate si institutiile puterii de stat au cel mai mic rating de incredere in ochii cetatenilor. Asta e cea mai mare problema care nu se regaseste in platformele electorale.

În ce masura doctrinele partidelor sunt reflectate in programele electorale?

Doctrinele politice sunt foarte importante, fiindca ofera principii elaborate pentru abordarea problemelor din diverse sfere ale politicului. Ele au menirea sa cimenteze elitele partinice, camarazii de idei. Pentru masele largi doctrinele conteaza mai putin, pentru ele conteaza brand-urile politice, imaginea liderilor si ofertele politice concrete. Pe simplii cetateni doctrinele politice putin ii intereseaza. Si nu numai la noi. Expertii britanici au constatat, de exemplu, in perioada guvernarii lui Tony Blair ca nu mai pot distinge prin ce se deosebesc ofertele si abordarile politice ale laburistilor de cele ale conservatorilor. În R. Moldova, acum doi ani, Partidul Comunistilor a lansat „revolutia liberala" si acest lucru nu a socat pe nimeni. Aceasta inseamna ca in R. Moldova nu conteaza cum se numeste partidul de guvernamant. Orice partid aflat la guvernare ar avea aceeasi sarcina - sa reduca gradul de inapoiere, apropiind tara de standardele regionale. Cum vecinul imediat al Republicii Moldova este UE, pentru noi conteaza standardele europene. Standardele respective si caile de atingere a acestora au fost fixate in Planul de Actiuni. Totusi, trebuie sa recunoastem ca orientarile doctrinare se regasesc in comportamentul si reflexele partidelor. Partidul Comunistilor si-ar pierde identitatea, daca nu l-ar trada reflexele si comportamentul autoritar. La fel, partidele liberale ar fi de nerecunoscut daca n-ar demonstra incapacitatea, cel putin, de a-si coordona actiunile, nu mai vorbesc de renuntarea de a-si baga reciproc strambe.

Cum se impart concurentii electorali dupa orientarile de politica externa?

Majoritatea partidelor politice reclama integrarea europeana pe care o inteleg in mod diferit. Practic, toate partidele sunt in favoarea semnarii unui acord de asociere cu UE. Cetateanul simplu nu stie ce ar insemna aceasta. Tunisia, de exemplu, a semnat cu UE un acord de asociere inca in 1995. Acest acord nu-i deschide perspectiva de aderare la UE; e adevarat ca Tunisia nici nu insista. Lucrurile sunt reflectate mai nuantat in privinta atitudinilor fata de NATO. Din acest punct de vedere avem partide care opteaza pentru integrarea euro-atlantica, avem partide care nu s-ar impotrivi integrarii euro-atlantice, dar evita sa sublinieze acest lucru si avem partide care stau ferm pe pozitiile neutralitatii militare a tarii, dorind s-o transforme in „punte intre Est si Vest".

Cum trateaza concurentii electorali problema transnistreana?

Mult mai serios. Cel putin nici un concurent electoral nu mai afirma ca va solutiona problema transnistreana in trei luni. Practic toate formatiunile reitereaza formulele pe care alegatorii le-au invatat pe de rost, punand accentul pe negocierile in formatul 5+2, retragerea trupelor ruse din R. Moldova, transformarea misiunii militare tripartite de mentinere a pacii in una internationala civila etc. Numai ca acesta deja putin conteaza. Declaratia pe care a semnat-o la Moscova, pe 18 martie, presedintele Voronin face inutile toate aceste abordari. Acordul lui Voronin de a transforma „misiunea tripartita de mentinere a pacii in operatiune de garantare sub egida OSCE" nu inseamna altceva decat legalizarea prezentei militare ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Aceasta imi aminteste de „Acordul intre Federatia Rusa si R. Moldova cu privire la statutul juridic, modul si termenele de retragere a formatiunilor militare ale Federatiei Ruse, aflate temporar pe teritoriul Republicii Moldova", semnat de premierii Sangheli si Cernomardin la 21 octombri e 1994. Acel acord prevedea sincronizarea retragerii prezentei militare ruse cu elaborarea si acceptarea statutului juridic pentru Transnistria. Astfel, R. Moldova a nimerit intr-o capcana, intr-un cerc vicios - trupele ruse nu se retrageau fiindca nu era elaborat statutul juridic, iar statutul juridic nu se elabora fiindca nu convenea liderilor de la Tiraspol, care considerau prezenta trupelor drept chezasie a existentei regimului. Acum situatia e similara. Important e ca R. Moldova nu va mai putea contesta prezenta militara rusa pe teritoriul Moldovei. În rest, contactele directe intre Chisinau si Tiraspol, consultarile in format 2+1, negocierile in format 5+2 etc., pot dura pana la infinit. Acum luati si comparati cum partidele democrate organizau recent marsuri separate, revendicand retragerea prezentei militare ruse din Moldova, cum scriau separat scrisori catre summit-ul OSCE de la Helsinki etc., ca sa va imaginati ce nivel de coordonare au avut in probleme de m axima importanta pentru R. Moldova. Impactul electoral al documentului semnat de Voronin la Moscova poate fi slabirea dramatica a pozitiilor UCM-ul lui Vasile Tarlev. Alte lucruri putin conteaza pe aceasta dimensiune.

Care dintre concurentii electorali pledeaza pentru industrializarea R. Moldova si care pentru dezvoltarea sectorului agro-alimentar al economiei nationale?

Nu e o problema pentru partide sa scrie frumos despre dezvoltarea agriculturii si industriei. Asta o fac practic toate partidele si asta e bine. Problema e sa spuna cum vor atrage resurse financiare pentru modernizare acestor sectoare. Este evident ca statul nu are destule resurse financiare pentru a investi masiv in industrie si agricultura si ca e nevoie de investitii private atat ale business-ului local, cat si a celui strain. Partidele stiu foarte bine ce spun potentialii investitori - trei lucruri: climat de afaceri prietenos, infrastructura dezvoltata si justi tie independenta. Ultimele cazuri pierdute de R. Moldova la CEDO, despagubirile de peste 10 mln de euro pe care trebuie sa le achite unor oameni de afaceri, raspund la intrebarea despre climatul de afaceri si despre independenta justitiei. E de ajuns ca vreun potential investitor sa se intereseze de cazul Eugeniei Duca (http://www.info-prim.md/?a=10&x=&ay=21770 - n.r.) care pune capac atat pe climatul de afaceri, cat si pe justitia moldoveneasca, ca sa nu mai vrea sa investeasca in aceasta tara. Cat priveste infrastructura, as fi si eu foarte curios sa stiu ce simt reprezentantii partidului de guvernamant, precum si cei ai opozitiei, cand se deplaseaza pe drumurile din Moldova la intalnire cu alegatorii. Nu vorbesc de drumuri secundare, dar traseul Chisinau-Leova-Cahul, de exemplu. De aceea, pentru o tara ca R. Moldova este mai important pentru cetateni sa inteleaga ce forte politice sunt capabile asigure un climat de afaceri normal si o justitie independenta, decat sa scrie despre parcurile industriale si agricultura performanta etc., asa cum fac.

Care este deosebirea dintre oferta partidului aflat la guvernare si a celorlalte partide?

Textul ofertei partidului de guvernamant vrea sa-i insufle alegatorului ca acesta a facut numai lucruri foarte bune si ca va face lucruri si mai bune, daca va fi votat masiv si in continuare. Estimarile realizarilor sunt foarte vagi. De exemplu, iata ce spune PCRM despre realizarile sale: „Partidul Comunistilor a demonstrat, in cei opt ani de guvernare responsabila, ca este in stare sa solutioneze cele mai grave crize, sa mobilizeze resurse substantiale pe directii strategice de dezvoltare. Partidul Comunistilor a demonstrat ca in R. Moldova poate fi majorat constant bugetul de stat, salariile, pensiile, bursele". Adica, nu sufla un cuvant despre sursele majorarii bugetului - remitentele, care au crescut de mai bine de 10(!) ori in anii guvernarii PCRM.

Pentru ca simplul cetatean sa inteleaga ce a realizat de fapt partidul de guvernamant, el ar trebui sa ia, de exemplu, estimarile Partidului Social Democrat (PSD), considerat de multi observatori locali ca fiind eventualul partener de coalitie al PCRM - Bogatii mai bogati, saracii mai saraci: 72% din populatie traieste sub limita saraciei, 1% din populatie detine 80% din bogatiile tarii, salariile minime sunt de peste 100 de ori mai mici decat salariile sefilor, pensia minima e de 9 ori mai mica decat pensia deputatilor sau a membrilor Guvernului. Dezmatul coruptiei si al birocratiei: peste 90% din populatie considera coruptia o problema mare sau foarte mare, avem peste 60.000 de birocrati - mai multi decat intreprinderi, avem 56 de organe de control, avem peste 5.000 de servicii oferite de stat contra plata suplimentara din buzunarele cetateanului. Distrugerea economiei: transferurile cetatenilor de peste hotare intr-un an sunt mai mari decat toate investiti ile in 17 ani, promisiunea de a crea 300.000 locuri de munca „s-a incununat" cu lichidarea, conform diferitelor estimari, de la 500.000 pana la 700.000 locuri de munca, bugetul de stat este, in mare parte, format din transferurile de peste hotare, salariile sunt de 3-5 ori mai mici decat in tarile vecine, PIB-ul pe cap de locuitor este cel mai mic din Europa, micul business e distrus, in schimb sunt incurajati oligarhii.

Promisiunile PCRM pentru viitorul mandat sunt la fel de vagi: construirea statului social; renovarea economica; deschiderea integrationista; securitatea tarii si unitatea civica. Sigur, in anumite limite se deschid parantezele, explicandu-se ce ar insemna aceste lucruri, dar aceasta putin conteaza. Stim, de exemplu, cum a explicat liderul PCRM neonorarea promisiunilor electorale din 2001: „Noi am promis doar examinarea posibilitatii solutionarii acestor probleme, nu solutionarea propriu-zisa".

www.info-prim.md