Interviuri

La fel cum presa se proclama ciine de paza sau puterea a patra, tocmai pentru ca celelate trei nu au ochi sa o vada si mai ales urechi sa o auda, organizatiile nonguvernamentale se vad silite sa isi afirme statutul de echipe de interventie ori chiar de resuscitare trecind peste reputatia proasta ce le-a fost legata de coada, ca un clopotel, ca sa nu mai poata prinde soareci. Vorba aia, cu fata usernica a preotului care nici copii nu are. Numai ca cel putin o data la patru ani, cind se intimpla alegeri parlamentare, ONG-urile au privilegiul de a fi curtate de partidele politice. Cum si daca isi valorifica acest avantaj "onegistii", care de cele mai dese ori sunt "onegiste", vom discuta in emisiunea noastra de astazi. Oaspetii mei de astazi sunt Ioana Avadani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent din Romania, Antonita Fonari, directorul centrului de resurse „Tineri si liberi", secretarul Consiliului National al ONG-urilor din Republica Moldova si Angela Brasoveanu, directorul revistei Punkt.

Ioana Avadani: Nu este nicio rusine sa intri in politica. Nu este urit sa parasesti sectorul nonguvernamental ca sa intri in politica. Singura problema este atunci cind odata intrat in politica, pretinzi ca reprezinti societatea civila. In rest si meseria de politician, si meseria de ONG-ist, daca exista o astfel de meserie, sint la fel de onorabile. Politica in sine nu este murdara, regulile sint murdare.

Antonita Fonari: In afara de organizatiile nonguvernamentale adevarate mai sunt create, din ratiuni lesne de observat, false organizatii care nu-si propun sa influenteze starea de lucruri, ci pentru ca sa faca bani. De exemplu oamenii care lucreaza in sistemul de sanatate publica si au functii de raspundere, isi fac niste ONG-uri si fac acelasi lucru pe care trebuie sa il faca in postura de sef de directie la sanatatea publica, fiind platiti si din banii unor finantatori. 

Angela Brasoveanu: Formula de aparitie a ziselor „organizatii nonguvernamentale guvenrnamentale", sau GONG-uri, este foarte simpla: oamenii din sectorul guvernamental dispun de informatii, se pricopsesc cu relatii si apoi profita de ele. Bunaoara primarii, au fost indrumati chiar sa deschida ONG-uri ca sa adune bani pentru comunitati prin aceste filiere. Ei le-au deschis si acum nu stiu ce sa faca cu ele.

 

Asculta aici

 

Europa Libera

Un interviu cu Vladislav Gribincea, avocat in cadrul Organizatiei "Juristi pentru Drepturile Omului"

 

Dle Gribincea, mai nou, sunteti avocatul omului de afaceri Gabriel Stati, in dosarul intentat impotriva acestuia in urma evenimentelor din 7 aprilie. Ce se intampla de fapt in acest dosar?

Din pacate, nu cunosc ce masuri investigative intreprind procurorii in cadrul acestui dosar penal. Cunosc insa ca, dupa arestare, clientul meu, Gabriel Stati, nu a fost solicitat sa participe la nicio masura procesuala ce ar viza acest dosar.

Ce fel de probe prezinta procurorii in sustinerea oportunitatii arestarii?

Procurorii aduc argumente foarte generalizate in sustinerea necesitatii arestarii lui Gabriel Stati. În cererile lor de arestare, prezentate instantei de judecata, ei par sa faca referire la unele materiale ale dosarului penal, care insa nu sunt prezentate si apararii, desi acest lucru este ilegal. Judecatorii, de pe alta parte, in mod repetat, resping cererile apararii privind accesul la materialele invocate de procurori in sustinerea obligativitatii arestarii, pe motiv ca astfel de materiale nu au fost prezentate. Deci, judecatorii recunosc ca nu detin materiale prezentate de procurori care ar argumenta oportunitatea arestarii, cu toate acestea, autorizeaza detinerea lui Gabriel Stati in arest.

Aveti sau nu acces la dosar?

Ar trebui facuta o distinctie clara intre accesul la materialele invocate de procurori in sustinerea necesitatii arestarii si accesul la celelalte materiale ale dosarului penal. Accesul la prima categorie de materiale ar trebui acordat de instanta de judecata, in mod obligatoriu, pe cand in cazul celei de-a doua categorii de materiale, de obicei acestea sunt confidentiale, inclusiv pentru aparare, pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea acesteia. În acest context, apararea lui Gabriel Stati a avut acces doar la materialele dosarului penal, intocmite cu participarea acestuia, la hotararile judecatoresti privind autorizarea arestarii si la demersurile procurorilor formulate in acest sens.

Cum, in opinia dvs., au fost obtinute interceptarile convorbirilor telefonice utilizate de Constantin Staris in filmul sau?

Potrivit filmului «Atac asupra Moldovei», acesta a fost realizat in baza materialelor din dosarul penal. Dintr-un comunicat de presa al Procuraturii Generale, datand 8 iunie 2009, reiese ca aceste materiale au fost transmise autorilor filmului de procuratura. În mod normal, aceste materiale sunt confidentiale. Aparent, inregistrarile demonstrate in acest film au fost interpretate de procurori ca probe ce justifica arestarea. În lunile aprilie-mai, imediat dupa arestarea lui Gabriel Stati, noi am solicitat accesul la materialele ce invoca sustinerea arestarii. Procurorul a refuzat sa le prezinte, pe motiv ca acestea ar fi confidentiale. Confidentialitatea acestor materiale poate fi revocata doar prin autorizarea persoanei care efectueaza urmarirea penala. Noua nu ne-a fost adus la cunostinta faptul revocarii confidentialitatii, insa la 10 iunie 2009 procurorul general a acordat un interviu exclusiv postului de televiziune EuTV, in care a declarat ca aceste materiale nu mai sunt confidentiale. Ni se pare cel putin straniu faptul ca autorul filmului, Constantin Staris, a stiut despre faptul revocarii confidentialitatii cu mult inaintea apararii. De altfel, apararea nici pana astazi nu a fost informata despre revocarea confidentialitatii. Probabil, Constantin Staris detine mai multe parghii pentru a cunoaste ce se intampla in dosarul penal si pentru a «sensibiliza» procurorii asupra necesitatii respectarii obligatorii a «dreptului publicului de a fi informat».

Ce ar trebui sa intreprinda un ziarist din R. Moldova pentru a obtine accesul la astfel de materiale? Ce garantii exista ca, in cazul presei independente, ar fi acceptat acest demers?

În acest caz concret - sa se adreseze la Procuratura Generala, preferabil, cu o cerere scrisa. Despre garantii, cred ca nimeni nu le poate asigura astazi in cazul presei libere din R. Moldova.

Ce s-a intamplat, de fapt, la 7 aprilie?

Cladirile Presedintiei si Parlamentului au fost devastate. Nu cunosc cine a organizat devastarile, insa post spune ca siguranta ca Gabriel Stati neaga implicarea sa in aceste dezordini si pretinsa tentativa de lovitura de stat.

Ce spune legislatia R. Moldova despre interceptarea convorbirilor telefonice?

Orice interceptare a convorbirilor telefonice este facuta doar cu autorizarea judecatorului de instructie si fara ca persoana vizata sa cunoasca despre faptul ca convorbirile sale telefonice sunt interceptare. Autorizarea poate fi data pentru maxim 30 de zile si poate fi reinnoita pana la 6 luni. Dupa finalizarea interceptarii, persoana vizata trebuie sa fie informata despre interceptari de catre judecatorul de instructie. În practica judiciara din R. Moldova, insa, acest lucru nu are loc. Înregistrarea convorbirilor urmeaza a fi pastrata in plicuri sigilate, adica fiind respectata confidentialitatea acestora.

Cunoasteti dosare in care, dupa 7 aprilie, persoanele retinute in strada sau la domiciliu au contestat aceste abuzuri? Cum sunt instrumentate acestea de catre organele de drept din R. Moldova?

Retinerea unei persoane in strada, fara citarea sa anterioara, este permisa doar in cazul retinerilor in flagrant. În celelalte situatii, insa, ar trebui respectata procedura de citare in instanta si, doar in caz de neprezentare, persoana poate fi adusa fortat, la indicatia speciala a organului de urmarire penala. Este clar ca retinerile din 8-9 aprilie 2009 au fost efectuate cu incalcarea flagranta a acestei proceduri. Totusi, contestarea procedurii de retinere la faza urmaririi penale este, practic, imposibila, deoarece apararea nu are acces la toate materialele dosarului penal si nu poate cunoaste daca procedura de citare a fost respectata si daca exista un ordin de aducere fortata a persoanei in fata instantei. Pe de alta parte, nu cred ca constatarea ilegalitatii actului de retinere ar putea conduce si la invalidarea totala a procesului penal.

Ce sanse exista in R. Moldova ca cei responsabili de masacrarea tinerilor care au protestat sau care nici nu au trecut cel putin pe acolo la 7 aprilie sa fie trasi la raspundere?

Nu cunosc cauze in care sa fi fost sanctionate public persoane pentru incalcarea legii, comisa in interesele conducerii tarii. Cunosc ca, pana acum, au fost pornite 4 cauze penale pe faptul maltratarilor din aprilie 2009, desi au fost depuse mai mult de 50 de plangeri. Se pare ca reticenta procurorilor in pornirea unor astfel de cauze penale confirma «legitatea» expusa mai sus.

Dupa asa-zisa amnistie, decretata in aprilie 2009 de presedintele Voronin, in inchisoare a mai ramas un grup de persoane, foarte diferite, la prima vedere, dar acuzate, se pare, intr-un dosar comun. Cum este posibil acest lucru? Ce au in comun Stati, Marinescu, Matasaru, Mocanu, Stepuleac sau Netaniahu?

Aceste persoane, intr-adevar, sunt acuzate in cadrul aceluiasi dosar, insa acuzatiile sunt diferite. Din cate cunosc, doar Gabriel Stati si Aurel Marinescu sunt acuzati de tentativa de uzurpare a puterii de stat. Ceilalti sunt acuzati doar de participarea la dezordini in masa sau de organizarea dezordinilor. Singurul lucru pe care il au in comun cei retinuti este faptul ca toti au fost arestati in urma evenimentelor din aprilie 2009.

Pana la anuntarea alegerilor anticipate, nu s-a vorbit nimic despre vreun eventual dosar al unor lideri politici, acuzati de implicare in organizarea actiunilor de la 6-7 aprilie. Recent, Procuratura Generala a reluat subiectul, invitandu-l pe Dorin Chirtoaca sa dea depozitii. Totodata, Procuratura a respins acuzatiile primarului, potrivit caruia, in cazul sau, ar fi vorba de un dosar politic. Ce se intampla in cazul altor lideri politici?

Nu cunosc daca alti lideri politici sunt suspectati in cadrul aceluiasi dosar penal. Totusi, numele unor politicieni au figurat inca intr-o ordonanta din 7 aprilie 2009, prin care se pornise urmarirea penala pe faptul pretinselor dezordini din 7 aprilie 2009. Avem sanse sa cunoastem si sa urmarim cum vor evolua lucrurile in cazul unor politicieni de la noi, mai ales ca suntem in plina campanie electorala.

Ce probe ar trebui sa aiba procurorii pentru a acuza pe cineva de uzurpare a puterii de stat?

Acuzatia de uzurpare a puterii de stat este una foarte grava. Pentru a aduce o astfel de acuzatie, in contextul evenimentelor din aprilie 2009, este nevoie de a identifica indicii potrivit carora cineva a pregatit si a orchestrat dezordinile in masa si ca, prin aceasta, s-a incercat schimbarea prin forta a persoanelor care se afla legitim la conducerea statului. Or, un astfel de scenariu este imposibil de realizat de catre doua persoane. Ma refer aici la acuzatiile aduse lui Stati si Marinescu.

Cunoasteti astfel de dosare?

Nu cunosc ca astfel de dosare penale sa fi fost instrumentate dupa 1992 in R. Moldova.

Ce spune, mai nou, Gabriel Stati despre conditiile de detentie si despre riscurile la care este supus?

Dupa tentativa de transferare a sa intr-o alta celula, respinsa de Gabriel Stati, autoritatile penitenciarului s-au linistit. Totusi, in celula sa a fost plasata o persoana din celula in care se dorea ca el sa fie transferat anterior.

Cum explicati faptul ca, chiar si dupa vizita parlamentarilor europeni, care l-au declarat pe clientul dvs. detinut politic, atitudinea autoritatilor fata de acest caz ramane neschimbata?

În mod normal, soarta unei persoane acuzate de o infractiune trebuie decisa de catre judecatori, si nu de catre politicieni. Avand in vedere ca Gabriel Stati nu are nicio legatura cu ceea ce i se incrimineaza, el nici nu putea fi acuzat si arestat. Faptul ca Stati se afla inca in detentie vorbeste despre modul in care se efectueaza justitia in R. Moldova.

Ce conditii de comunicare a apararii cu detinutii exista la penitenciarul nr. 13?

Întrevederile dintre avocat si client in Penitenciarul nr. 13 au loc in camere separate, la care nu asista reprezentanti ai administratiei penitenciarului. Totusi, se aud zvonuri potrivit carora in unele celule din penitenciar au fost amplasate dispozitive de interceptare a convorbirilor.

Dupa arestare, Gabriel Stati declarase ca, de fapt, tinta actiunilor intreprinse de autoritati ar fi businessul familiei sale. Nu si-a schimbat opinia?

Gabriel Stati este tentat sa spuna adevarul, care poate fi doar unul.

Cand va fi examinata cererea depusa la CEDO in cazul detentiei ilegale a lui Gabriel Stati si Aurel Marinescu?

Conform calculelor noastre, CEDO ar putea face publica hotararea sa in aceasta cauza pana la sfarsitul acestui an.

Va multumim.

Pentru conformitate, A.G.

Ziarul de Garda

OPINII

«Sfidare absoluta in etica jurnalistica»

Doina Costin, jurist,
Centrul Independent de Jurnalism: 

Din punct de vedere legal, filmul «Atac asupra Moldovei» sfideaza absolut etica jurnalistica. Se sfideaza normele, garantiile pe care le ofera legea banuitilor sau oamenilor care sunt implicati intr-o infractiune.
Aici vorbim in primul rand de prezumtia nevinovatiei. Aceste trei persoane foarte importante in stat sfideaza prezumtia nevinovatiei, care este garantata de lege. În ce priveste etica jurnalistica, in acest film nu se respecta nici un punct din codul deontologic al jurnalistului.

O manipulare a opiniei publice

Petru Macovei, director executiv,
Asociatia Presei Independente: 

Este o prezentare absolut unilaterala a evenimentelor care au avut loc cu tot tacamul de manipulare a opiniei publice, utilizat de partidul de guvernamant si de unele surse media care sunt la dispozitia acestui partid, fiind controlate de el. Aceasta inseamna fraze scoase din context, lipsa opiniilor persoanelor care ar fi acuzate de organizarea actiunilor din 7 aprilie.
Înaltii functionari publici care apar in acest film incalca orice reguli pe care putem sa ni le imaginam, de comportament etic, de obligatiuni de functie. Se incalca legea, se fac anumite declaratii inainte de a exista dovezi sau chiar se incalca secretul anchetei. Luate toate in ansamblu, prin acest film se incearca manipularea publicului, prezentarea evenimentelor din 7 aprilie intr-un alt context.

«Provoaca ura, frica, invrajbire»

Vasile Spinei , presedinte, 

Centrul "Acces-info": 

E un film soc. Este evident ca e facut la comanda, pregatit expres pentru alegerile anticipate. Graba cu care a fost fabricat acest film demonstreaza adevaratul scop al «creatiei». Pe de alta parte, graba si punerea pe post aproape zilnic e iarasi o diversiune politica, una impotriva normelor jurnalistice profesionale. Mesajul acestui film este unul care propaga ura, frica, invrajbire.
Din punct de vedere legal, ma mira ca apar persoane reprezentante ale unei institutii de drept, care fac decaratii acuzatoare, incalcand prezumtia nevinovatiei. Acest film este bazat pe supozitii, presupuneri, prezentand chiar niste lucruri aberante. E un caz grav pentru etica jurnalistica. Legea de baza a unui ziarist profesionist este sa ofere cuvantul si celeilate parti, iar acest lucru nu s-a facut in cazul acestui film.

«Daca probele sunt fabricate, intreaga responsabilitate cade pe jurnalist»

Sergiu Ostaf, director executiv, 

CreDO: 

«Filmul «Atac asupra Moldovei», pus pe postul NIT, este o incercare de a prezenta o opinie unilaterala, opinia Guvernului asupra evenimentelor din aprilie. Opinia partidelor de opozitie, a societatii civile implicate in monitorizarea situatiei nu a fost prezentata, astfel filmul este puternic angajat politic. Opiniile Procurorului General, Presedintelui si ale altor persoane cu functii publice, prin care se aduc invinuiri directe unor persoane publice, pot fi calificate ca incalcare a principiului constitutional de prezumtie a nevinovatiei. Moldova, anterior, a fost condamnata de CEDO in acest sens. Filmul a folosit secvente de interceptare a telefonului unor persoane publice pentru a confirma ideea principala a filmului. În cazul in care aceste probe fac parte dintr-o procedura de ancheta penala, ele ar fi trebuit obtinute printr-o hotarare judecatoreasca. În caz contrar, probele sunt ilegale si nu pot fi folosite in ancheta. În ambele cazuri, folosirea probelor date de catre un jurnalist este imposibila fara consimtamantul organului de ancheta, iar organul de ancheta are obligatia de a nu divulga datele anchetei la aceasta etapa. Folosirea datelor din ancheta penala, prin urmare, cade sub incidenta legii penale in privinta organului de ancheta, dar si in privinta jurnalistului. În cazul in care probele sunt fabricate si nu fac parte dintr-o procedura de ancheta, intreaga responsabilitate cade pe jurnalist pentru prezentarea informatiei neadevarate».

 

Ziarul de Garda

Un interviu cu Vanu Jereghi, director al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM)

Dle Jereghi, ce credeti ca a fost cel mai odios in timpul si dupa evenimentele din 7 aprilie?

Faradelegea, maltratarea in masa, tortura si retinerile ilegale. Nu am crezut vreodata ca, in R. Moldova, este posibila o astfel de situatie. A fost un examen pe care guvernantii nostri l-au ratat definitiv, din punctul meu de vedere, chiar daca din perspectiva lor politica, poate, au si avut de castigat. Este adevarat, nu se stie in ce masura.

A fost o profunda situatie de criza. Ma refer, in primul rand, la respectul fata de drepturile omului. Chiar si noua, celor care, de mai multi ani, aparam aceste drepturi ale cetatenilor R. Moldova, ne-a fost dificil sa ne mobilizam, ca sa fim cat mai eficienti. Cred ca aceasta situatie a constituit un examen pentru mai multi actori din societate, dar si pentru stat. A fost un examen si pentru aparatorii drepturilor omului. Este adevarat, in ultimul deceniu, am vazut oameni batuti, dar nu intr-un numar atat de mare si nu atat de crud....

Cum ajungeau la dvs. mesajele celor reprimati?

Veneau parintii, rudele, cunoscutii, care ne cereau sa ajutam anumite persoane, de obicei disparute timp de cateva zile. Cei apropiati nu stiau unde sa-si caute copiii, nepotii, sotii. Am facut publice datele IDOM, chemand cetatenii sa ne contacteze, pentru a le fi aparate drepturile. S-au adresat la noi si persoane carora le era frica sa mearga acasa, desi participasera pasnic la protestele din Piata Marii Adunari Nationale. Eram sunat zi si noapte de oameni care imi comunicau ca au vazut cum o persoana sau alta a fost arestata. Aveam informatii despre oameni la care politisti in civil veneau acasa sa-i aresteze. Aveam adresele caminelor si ale studentilor la care politistii veneau sa faca «verificari». Mi-au telefonat parinti si directori de scoli, care spuneau ca asupra copiilor se exercita presiuni si ca se incearca chiar efectuarea unor lucrari operative cu copiii, in lipsa parintilor sau a profesorilor. Mi-au telefonat decani ai unor facultati ale institutiilor de invatamant superior, care ne rugau sa-i ajutam urgent, sa-i gasim pe studentii disparuti.

Ce au insemnat, de fapt, acele proteste si acele actiuni politienesti?

Voi prezenta un tablou, punctat:

1. A existat o actiune pasnica de protest;
2. Au existat provocatori;
3. Au existat inactiuni vadite ale politiei;
4. A existat vointa politica de a fi asa cum a fost - ma refer la vandalism;
5. A existat un ordin clar de a aresta si a maltrata;
6. Au existat violente, torturi, maltratari in masa;
7. Exista vointa politica de a ascunde sau de a tergiversa cercetarile.

Portivit legii, aveti dreptul de acces in sectoarele de politie sau in penitenciare, atunci cand sunt semnale de incalcari ale drepturilor omului. De fapt, in acele zile, accesul a fost restrictionat. Cand si cum au avut loc asemenea cazuri si ce ati intreprins?

Pe langa functia mea de director al IDOM, sunt si vicepresedinte al Consiliului Consultativ pentru Prevenirea Torturii, in baza Protocolului Optional la Conventia ONU impotriva Torturii, la care R. Moldova este parte. Acest mecanism national pentru prevenrea torturii functioneaza pe langa Institutia Avocatului parlamentar din R. Moldova. Conform legii privind avocatii parlamentari, membrii Consiliului Consultativ au dreptul sa viziteze orice loc unde pot fi detinute persoane. În timpul evenimentelor din 7 aprilie si ulterior acelor evenimente, membrii Consiliului Consultativ au avut mai multe refuzuri de acces in Comisariatele de Politie, fiind incalcata atat legea, cat si Protocolul Optional. Din cauza acestor incalcari grave, au fost prezentate rapoarte complexe institutiei Avocatului parlamentar. Aceasta, in consecinta, a solicitat respectarea legislatiei de la conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Dupa mai multe discutii, accesul devenise mai simplu, insa, anume atunci cand a fost extrem de necesar de a preveni torturile aplicate celor retinuti, membrii mecanismului national nu au avut acces in institutiile de detentie preventiva.

Cum reactioneaza organele noastre de forta si de drept la observatiile si la declaratiile facute de expertii europeni din cadrul Parlamentului European si al Consiliului Europei, prezenti la Chisinau imediat dupa proteste?

De obicei, orice stat/guvern neaga violarile drepturilor omului, insa exista foarte multe dovezi si probe care stau la baza rezolutiilor, declaratiilor organizatiilor internationale. Aceste probe nu pot fi negate la infinit de catre Guvern. În curand, vor deveni cunoscute un sir de decizii CEDO, adoptate in urma evenimentelor din aprilie 2009. Astfel de decizii sunt adoptate doar in baza de probe. Asa lucreaza acest instrument european al drepturilor omului. Atunci, nici guvernul si nici functionarii nu vor mai putea nega sau pune la indoiala corectitudinea unei decizii CEDO.

Potrivit datelor pe care le detineti, cati tineri au fost omorati in timpul protestelor si ulterior?

Actualmente, sunt reprezentantul lui Valeriu Boboc la Curtea Europeana. Asupra altor cazuri, soldate cu decese, nu a fost sesizat Institutul pentru Drepturile Omului. Ancheta va trebui sa cerceteze toate circumstantele acestui caz, iar instanta judecatoreasca se va pronunta obiectiv. Este cert ca, in orice caz de manifestatii publice sau de oricare alt gen, statul are obligatiunea de a proteja viata persoanei. Statul va trebui sa raspunda in fata CEDO ce actiuni a intreprins pentru a proteja viata lui Valeriu Boboc.

Ce efecte a avut asa-zisa amnistiere, anuntata de presedintele Vladimir Voronin?

«Amnistierea», daca o putem numi astfel, ne arata ce fel de stat de drept avem. Parlamentul poate adopta o lege privind amnistierea persoanelor, si nu presedintele tarii. Acest caz ne demonstreaza cum functioneaza separatia puterilor in stat.

Mai mult decat atat, este foarte ingrijoratoare declaratia unor politicieni privind amnistierea politistilor. Poate amnistiem toate infractiunile incluse in Codul Penal, comise in acele zile?

Cate persoane, potrivit datelor pe care le detineti, mai sunt inchise in penitenciare, in urma protestelor?

Actualmente sunt detinute circa 6 persoane, in Penitenciarul nr. 13.

Cum vor evolua, in opinia dvs., aceste dosare de uzurpare a puterii in stat? Ce probe ar trebui sa existe pentru a demonstra astfel de infractiuni?

Pentru a dovedi uzurparea puterii in stat e necesar de a fi cumulate probe foarte tari. Nu cred ca ar putea fi obtinute, deoarece, pentru a invinui o persoana de tentativa de uzurpare a puterii in stat, e necesar sa se demonstreze ca era pregatita o alta putere functionala, care ar putea sa o substituie imediat pe cea existenta. Nu sunt un penalist, iar cele spuse constituie opinia mea personala.

Avocatii celor inchisi spun ca nu exista probe. Daca nu exista, ar putea fi fabricate?

Posibil.

Cunoasteti alte cazuri din practica judiciara a R. Moldova sau din lume cu privire la condamnati pentru uzurparea puterii?

Nu cunosc, pentru ca, dupa cum va spuneam, nu sunt un penalist. Elementar, nu le-am studiat, iar la anumite exemple la care fac trimitere unii guvernanti, fiind preluate din istoria recenta a unor state ex-sovietice, nu vreau sa ma refer.

Cum sunt investigate cazurile de tortura, comise de politisti? Cum se intampla ca procuratura, cea care este obligata sa supravegheze felul in care este respectata legea in stat, refuza sa intenteze dosare politistilor responsabili de cazurile de tortura, inregistrate in comisariatele de politie?

Numai avocatii, in colaborare cu IDOM, au depus 18 plangeri pe fapte de maltratari ale persoanelor in urma evenimentelor din aprilie 2009. Dispunem de informatie ca ar fi inregistrate peste 80 de plangeri la Procuratura Generala si la Procuratura Militara. Din anumite surse se cunoaste ca, la ziua de azi, a fost pornit doar un singur dosar penal pe faptul maltratarilor comise de angajati ai organelor de forta. Pana in prezent, nu ne-a fost comunicat despre pornirea urmaririlor penale nici pe un singur dosar, din cele 18 preluate de IDOM impreuna cu avocatii. Întelegem ca este dificil de a stabili exact cine anume a torturat, a maltratat, a supus tratamentelor inumane si degradante persoanele retinute in urma acelor evenimente, dar pornirea urmaririi penale, investigatia corecta si impartiala, e necesar sa fie facuta primordial. Este ingrijorator faptul ca, in anumite cazuri de maltratari, pe care au fost depuse plangeri la procuratura, fiind indicate date exacte, numele celor care au batut persoana, circumstantele in care s-au produs aceste abuzuri, locul, biroul, martorii oculari, nu au fost pornite dosare penale nici pana in prezent. Vointa politica cred ca influenteaza direct asupra cercetarii acestor cazuri. Mai mult decat atat, in mai multe cazuri, victimele declara ca au fost maltratate de politisti de rang destul de inalt. Si mai ingrijorator este faptul ca acesti politisti activeaza si in continuare, ocupand aceleasi functii de raspundere, destul de inalte, fiind la «straja vietii si securitatii cetatenilor».

O mare parte dintre petitionarii IDOM nu doresc sa depuna plangeri impotriva maltratarilor din timpul evenimentelor din aprilie 2009, din considerente de securitate pentru viata si suguranta lor.

Ce impact ar putea avea campania electorala pentru anticipate asupra dosarelor Gabriel Stati, Sergiu Mocanu, Netaniahu, Matasaru?

Sigur ca partidele politice de opozitie vor folosi aceste nume ca exemple de functionare a unui stat lipsit de drept. În aceste dosare e mult mai importanta vointa politica decat probele si legea.

Mai multe ONG-uri au elaborat si au propus o Foaie de parcurs pentru reconciliere nationala, iesire din criza si integrare europeana. Cum a fost perceput acest document de actorii politici, de reprezentantii guvernarii, responsabili de actuala criza?

Nu cunsoc vreo oarecare reactie a autoritatilor nationale, insa stiu ca anumite sctructuri internationale au considerat acest document foarte important, deoarece e unul elaborat de un sir de experti, organizatii civile care cunosc diverse domenii, subtilitati si reguli de joc din R. Moldova. Foaia de parcurs a fost luata la baza anumitor politici care vor fi aplicate in raport cu R. Moldova in viitor.

Cat de frecvent aveti senzatia ca traim intr-un stat in care lumea este separata in doua: unii vorbesc si spun lucruri importante, iar cei carora le sunt adresate aceste mesaje nu le aud, de parca ar fi surzi?

Dupa evenimentele din aprilie, mereu cred ca e anume asa. Sper si sunt sigur ca lucrurile ar putea fi schimbate, in termen scurt. Exista destule premise ca aceste schimbari sa se produca.

E vreo iesire din aceasta stare?

Alegeri democratice. Reguli de joc foarte clare pentru toti. Suprematia Legii. Stat de drept.

Cum a fost dialogul IDOM cu institutiile locale si straine la inceputul lunii aprilie? Care dintre ele v-au auzit si care v-au ignorat?

IDOM, impreuna cu alte organizatii din domeniul apararii drepturilor omului, a batut alarma la violarile grave care s-au produs in R. Moldova in aprilie 2009. Au fost depuse un sir de apeluri urgente la diverse structuri internationale cum ar fi Comisarul European pentru Drepturile Omului, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, ONU, OSCE, Uniunea Europeana, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, tratamentelor inumane si degradante si altele. Sigur ca nu imediat, dar toate aceste structuri au reactionat. Este importanta reactia lor, deoarece acestea sunt niste structuri mari, complexe, avand si un cuvant greu de spus. Astfel, reactiile acestor institutii s-au soldat cu Rezolutia Uniunii Europene, cu un raport al Comisarului European pentru Drepturile Omului si cu multe alte interventii, care au constatat aplicarea torturilor in masa, cerand Guvernului R. Moldova sa investigheze foarte corect fiecare caz in parte.

Presiunile acestor documente internationale vor motiva Guvernul sa examineze cazurile corect, deoarece R. Moldova are anumite angajamente internationale la capitolul respectarii drepturilor omului. Nerespectarea acestora poate conduce nu doar la pierderea imagiinii statului pe plan international, ci se poate solda si cu efecte financiare importante, luand in considerare si criza existenta.

Cat priveste dialogul cu istitutiile din R. Moldova, IDOM a depus mai multe demersuri la diverse institutii. Oficial, conform legii, am si primit unele raspunsuri de la Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Institutiilor Penitenciare, Ministerul Justitiei, Ministerul Sanatatii si de la Procuratura. Ar trebui sa mai tinem cont ca societatea civila, calitatea de membru a R. Moldova in diverse structuri internationale au contribuit, pe parcursul acestor ani, la adoptarea unui sir de acte normative democratice. Stam mai rau la capitolul implementarii si realizarii lor, dar, in anumite situatii, detinem toate parghiile legale pentru a cere statului sa elimine sau sa repare violarile drepturilor omului admise de structurile sale. Sigur ca aceste actiuni sunt strans legate de vointa politica, dar, intr-un stat de drept, cu obligatiuni internationale destul de importante, dispunem si de alte mecanisme, cum ar fi CEDO.

Dupa situatia din aprilie, ce ar trebui schimbat in legislatia din R.Moldova si in mecanismul de implementare a acesteia? Ati avut parte de intimidari in perioada protestelor?

IDOM nu a fost supus intimidarilor directe in perioada protestelor din aprilie 2009 si dupa desfasurarea acestora, deoarece organizatia noastra nu a fost implicata in vreun fel, fiind o institutie independenta, apolitica, ce isi propune protejarea drepturilor omului. Însa, dupa ziua de 7 aprilie, atunci cand numeroase persoane veneau la IDOM pentru a depune plangeri in urma maltratarilor si a retinerilor ilegale, oficiul a inceput sa fie supravegheat de anumite persoane necunoscute, care urmareau la intrare cine vine, cand vine si cand pleaca de la noi.

Legatura telefonica a inceput sa functioneze foarte prost, chiar si mobilul meu personal, sunt sigur, era si mai este interceptat. Atunci cand am anumite discutii importante cu anumite persoane in legatura cu evenimentele din aprilie, descopar o legatura foarte proasta sau sunt nevoit sa sun de 5-6 ori, ca sa dau de acea persoana. Deseori, dupa ce incep convorbirea, aud un semnal electronic in telefon. E un semnal pe care nu-l aveam pana la evenimentele din aprilie 2009.

Cand ati inteles ca vreti sa va dedicati activitatea drepturilor omului si de ce?

De fapt, lucrez de peste 10 ani in domeniul apararii drepturilor omului. Eram inca student cand am inceput sa fac voluntariat la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, unde am activat 9 ani de zile. Vroiam sa schimb ceva in societate, fiind tanar si ambitios. Vroiam sa ajut oamenii care au nevoie de ajutor. Am o mare satisfactie atunci cand pot face un bine unui om care a suferit sau este in incapacitate de a se apara singur.

O motivatie puternica de a continua si a dezvolta domeniul apararii drepturilor omului a fost o decizie CEDO, intr-un caz reprezentat de mine, pe cand aveam doar 23 de ani. Am participat la diverse programe legate de apararea drepturilor omului. Am facut diverse cursuri in domeniu, am absolvit Cursul Avansat in Drepturile Omului din Polonia, la care am studiat un an si jumatate. De peste 2 ani, impreuna cu mai multi aparatori ai drepturilor omului cu o experienta vasta in acest domeniu, am fondat IDOM.

De obicei, lucram cu cele mai vulnerabile categorii de persoane, pe care stiu ca sunt foarte putini cei care le pot ajuta si apara. Acest fapt ma motiveza foarte mult sa-i ajut pe cei care au nevoie de aparare si nu-i pot lasa pe acesti oameni, carora li se violeaza incontinuu drepturile omului, in voia sortii. Îmi place mult lucrul pe care-l fac cu colegii si am o satisfactie morala enorma in urma fiecarui succes in domeniul apararii drepturilor omului.

Cum calificati o noua zicala aparuta in Moldova: «Printre ONG-uri sunt multe SRL-uri»?

Îmi dau bine seama ca nu exista «fum fara foc», sunt diverse ONG-uri, care au diverse scopuri.

Un ONG, in sensul adevarat al cuvantului, ai carui membri sunt oameni capabili sa-l gestioneze corect, fara a se abate de la normele legale, statut, etica si conduita, nu va ajunge in situatia in care va fi asemanat cu un SRL. Cei care finanteaza ONG-urile ar trebui sa evalueze activitatea acestora si sa ceara de la ele asigurari ca sursele financiare vor fi folosite in conformitate cu legea. Exista diverse modalitati de a verifica un ONG, pentru a constata daca acesta este sau nu un SRL. Organizatiile internationale, donatorii ce finanteaza ONG-urile impun anumite reguli de supraveghere, comanda audite, evaluari ale activitatilor si ale utilizarii resurselor pentru a evita transformarea ONG-ului in SRL. În cazul in care exista dovezi ca un ONG s-a transformat intr-un SRL, nu mai exista sanse pentru acest ONG-SRL sa mai obtina finantari de la donatori.

Dar, in acest sens, trebuie neaparat sa tinem cont de anumite parghii ale statului, care pot cerceta si intimida anumite ONG-uri pentru a declara ca sunt SRL-uri, de fapt pentru a pune capat criticilor dure ale acestora la adresa statului. Consider ca statul trebuie sa se implice in activitatea unui ONG doar in cele mai grave cazuri, cand exista dovezi sigure ca sunt incalcate anumite norme legale, altfel aceste cercetari si intimidari vor fi calificate ca presiuni asupra societatii civile.

Va multumim.

Pentru conformitate, A.G.

Ziarul De Garda