Interviuri

Un interviu cu Vanu Jereghi, director al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM)

Dle Jereghi, ce credeti ca a fost cel mai odios in timpul si dupa evenimentele din 7 aprilie?

Faradelegea, maltratarea in masa, tortura si retinerile ilegale. Nu am crezut vreodata ca, in R. Moldova, este posibila o astfel de situatie. A fost un examen pe care guvernantii nostri l-au ratat definitiv, din punctul meu de vedere, chiar daca din perspectiva lor politica, poate, au si avut de castigat. Este adevarat, nu se stie in ce masura.

A fost o profunda situatie de criza. Ma refer, in primul rand, la respectul fata de drepturile omului. Chiar si noua, celor care, de mai multi ani, aparam aceste drepturi ale cetatenilor R. Moldova, ne-a fost dificil sa ne mobilizam, ca sa fim cat mai eficienti. Cred ca aceasta situatie a constituit un examen pentru mai multi actori din societate, dar si pentru stat. A fost un examen si pentru aparatorii drepturilor omului. Este adevarat, in ultimul deceniu, am vazut oameni batuti, dar nu intr-un numar atat de mare si nu atat de crud....

Cum ajungeau la dvs. mesajele celor reprimati?

Veneau parintii, rudele, cunoscutii, care ne cereau sa ajutam anumite persoane, de obicei disparute timp de cateva zile. Cei apropiati nu stiau unde sa-si caute copiii, nepotii, sotii. Am facut publice datele IDOM, chemand cetatenii sa ne contacteze, pentru a le fi aparate drepturile. S-au adresat la noi si persoane carora le era frica sa mearga acasa, desi participasera pasnic la protestele din Piata Marii Adunari Nationale. Eram sunat zi si noapte de oameni care imi comunicau ca au vazut cum o persoana sau alta a fost arestata. Aveam informatii despre oameni la care politisti in civil veneau acasa sa-i aresteze. Aveam adresele caminelor si ale studentilor la care politistii veneau sa faca «verificari». Mi-au telefonat parinti si directori de scoli, care spuneau ca asupra copiilor se exercita presiuni si ca se incearca chiar efectuarea unor lucrari operative cu copiii, in lipsa parintilor sau a profesorilor. Mi-au telefonat decani ai unor facultati ale institutiilor de invatamant superior, care ne rugau sa-i ajutam urgent, sa-i gasim pe studentii disparuti.

Ce au insemnat, de fapt, acele proteste si acele actiuni politienesti?

Voi prezenta un tablou, punctat:

1. A existat o actiune pasnica de protest;
2. Au existat provocatori;
3. Au existat inactiuni vadite ale politiei;
4. A existat vointa politica de a fi asa cum a fost - ma refer la vandalism;
5. A existat un ordin clar de a aresta si a maltrata;
6. Au existat violente, torturi, maltratari in masa;
7. Exista vointa politica de a ascunde sau de a tergiversa cercetarile.

Portivit legii, aveti dreptul de acces in sectoarele de politie sau in penitenciare, atunci cand sunt semnale de incalcari ale drepturilor omului. De fapt, in acele zile, accesul a fost restrictionat. Cand si cum au avut loc asemenea cazuri si ce ati intreprins?

Pe langa functia mea de director al IDOM, sunt si vicepresedinte al Consiliului Consultativ pentru Prevenirea Torturii, in baza Protocolului Optional la Conventia ONU impotriva Torturii, la care R. Moldova este parte. Acest mecanism national pentru prevenrea torturii functioneaza pe langa Institutia Avocatului parlamentar din R. Moldova. Conform legii privind avocatii parlamentari, membrii Consiliului Consultativ au dreptul sa viziteze orice loc unde pot fi detinute persoane. În timpul evenimentelor din 7 aprilie si ulterior acelor evenimente, membrii Consiliului Consultativ au avut mai multe refuzuri de acces in Comisariatele de Politie, fiind incalcata atat legea, cat si Protocolul Optional. Din cauza acestor incalcari grave, au fost prezentate rapoarte complexe institutiei Avocatului parlamentar. Aceasta, in consecinta, a solicitat respectarea legislatiei de la conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Dupa mai multe discutii, accesul devenise mai simplu, insa, anume atunci cand a fost extrem de necesar de a preveni torturile aplicate celor retinuti, membrii mecanismului national nu au avut acces in institutiile de detentie preventiva.

Cum reactioneaza organele noastre de forta si de drept la observatiile si la declaratiile facute de expertii europeni din cadrul Parlamentului European si al Consiliului Europei, prezenti la Chisinau imediat dupa proteste?

De obicei, orice stat/guvern neaga violarile drepturilor omului, insa exista foarte multe dovezi si probe care stau la baza rezolutiilor, declaratiilor organizatiilor internationale. Aceste probe nu pot fi negate la infinit de catre Guvern. În curand, vor deveni cunoscute un sir de decizii CEDO, adoptate in urma evenimentelor din aprilie 2009. Astfel de decizii sunt adoptate doar in baza de probe. Asa lucreaza acest instrument european al drepturilor omului. Atunci, nici guvernul si nici functionarii nu vor mai putea nega sau pune la indoiala corectitudinea unei decizii CEDO.

Potrivit datelor pe care le detineti, cati tineri au fost omorati in timpul protestelor si ulterior?

Actualmente, sunt reprezentantul lui Valeriu Boboc la Curtea Europeana. Asupra altor cazuri, soldate cu decese, nu a fost sesizat Institutul pentru Drepturile Omului. Ancheta va trebui sa cerceteze toate circumstantele acestui caz, iar instanta judecatoreasca se va pronunta obiectiv. Este cert ca, in orice caz de manifestatii publice sau de oricare alt gen, statul are obligatiunea de a proteja viata persoanei. Statul va trebui sa raspunda in fata CEDO ce actiuni a intreprins pentru a proteja viata lui Valeriu Boboc.

Ce efecte a avut asa-zisa amnistiere, anuntata de presedintele Vladimir Voronin?

«Amnistierea», daca o putem numi astfel, ne arata ce fel de stat de drept avem. Parlamentul poate adopta o lege privind amnistierea persoanelor, si nu presedintele tarii. Acest caz ne demonstreaza cum functioneaza separatia puterilor in stat.

Mai mult decat atat, este foarte ingrijoratoare declaratia unor politicieni privind amnistierea politistilor. Poate amnistiem toate infractiunile incluse in Codul Penal, comise in acele zile?

Cate persoane, potrivit datelor pe care le detineti, mai sunt inchise in penitenciare, in urma protestelor?

Actualmente sunt detinute circa 6 persoane, in Penitenciarul nr. 13.

Cum vor evolua, in opinia dvs., aceste dosare de uzurpare a puterii in stat? Ce probe ar trebui sa existe pentru a demonstra astfel de infractiuni?

Pentru a dovedi uzurparea puterii in stat e necesar de a fi cumulate probe foarte tari. Nu cred ca ar putea fi obtinute, deoarece, pentru a invinui o persoana de tentativa de uzurpare a puterii in stat, e necesar sa se demonstreze ca era pregatita o alta putere functionala, care ar putea sa o substituie imediat pe cea existenta. Nu sunt un penalist, iar cele spuse constituie opinia mea personala.

Avocatii celor inchisi spun ca nu exista probe. Daca nu exista, ar putea fi fabricate?

Posibil.

Cunoasteti alte cazuri din practica judiciara a R. Moldova sau din lume cu privire la condamnati pentru uzurparea puterii?

Nu cunosc, pentru ca, dupa cum va spuneam, nu sunt un penalist. Elementar, nu le-am studiat, iar la anumite exemple la care fac trimitere unii guvernanti, fiind preluate din istoria recenta a unor state ex-sovietice, nu vreau sa ma refer.

Cum sunt investigate cazurile de tortura, comise de politisti? Cum se intampla ca procuratura, cea care este obligata sa supravegheze felul in care este respectata legea in stat, refuza sa intenteze dosare politistilor responsabili de cazurile de tortura, inregistrate in comisariatele de politie?

Numai avocatii, in colaborare cu IDOM, au depus 18 plangeri pe fapte de maltratari ale persoanelor in urma evenimentelor din aprilie 2009. Dispunem de informatie ca ar fi inregistrate peste 80 de plangeri la Procuratura Generala si la Procuratura Militara. Din anumite surse se cunoaste ca, la ziua de azi, a fost pornit doar un singur dosar penal pe faptul maltratarilor comise de angajati ai organelor de forta. Pana in prezent, nu ne-a fost comunicat despre pornirea urmaririlor penale nici pe un singur dosar, din cele 18 preluate de IDOM impreuna cu avocatii. Întelegem ca este dificil de a stabili exact cine anume a torturat, a maltratat, a supus tratamentelor inumane si degradante persoanele retinute in urma acelor evenimente, dar pornirea urmaririi penale, investigatia corecta si impartiala, e necesar sa fie facuta primordial. Este ingrijorator faptul ca, in anumite cazuri de maltratari, pe care au fost depuse plangeri la procuratura, fiind indicate date exacte, numele celor care au batut persoana, circumstantele in care s-au produs aceste abuzuri, locul, biroul, martorii oculari, nu au fost pornite dosare penale nici pana in prezent. Vointa politica cred ca influenteaza direct asupra cercetarii acestor cazuri. Mai mult decat atat, in mai multe cazuri, victimele declara ca au fost maltratate de politisti de rang destul de inalt. Si mai ingrijorator este faptul ca acesti politisti activeaza si in continuare, ocupand aceleasi functii de raspundere, destul de inalte, fiind la «straja vietii si securitatii cetatenilor».

O mare parte dintre petitionarii IDOM nu doresc sa depuna plangeri impotriva maltratarilor din timpul evenimentelor din aprilie 2009, din considerente de securitate pentru viata si suguranta lor.

Ce impact ar putea avea campania electorala pentru anticipate asupra dosarelor Gabriel Stati, Sergiu Mocanu, Netaniahu, Matasaru?

Sigur ca partidele politice de opozitie vor folosi aceste nume ca exemple de functionare a unui stat lipsit de drept. În aceste dosare e mult mai importanta vointa politica decat probele si legea.

Mai multe ONG-uri au elaborat si au propus o Foaie de parcurs pentru reconciliere nationala, iesire din criza si integrare europeana. Cum a fost perceput acest document de actorii politici, de reprezentantii guvernarii, responsabili de actuala criza?

Nu cunsoc vreo oarecare reactie a autoritatilor nationale, insa stiu ca anumite sctructuri internationale au considerat acest document foarte important, deoarece e unul elaborat de un sir de experti, organizatii civile care cunosc diverse domenii, subtilitati si reguli de joc din R. Moldova. Foaia de parcurs a fost luata la baza anumitor politici care vor fi aplicate in raport cu R. Moldova in viitor.

Cat de frecvent aveti senzatia ca traim intr-un stat in care lumea este separata in doua: unii vorbesc si spun lucruri importante, iar cei carora le sunt adresate aceste mesaje nu le aud, de parca ar fi surzi?

Dupa evenimentele din aprilie, mereu cred ca e anume asa. Sper si sunt sigur ca lucrurile ar putea fi schimbate, in termen scurt. Exista destule premise ca aceste schimbari sa se produca.

E vreo iesire din aceasta stare?

Alegeri democratice. Reguli de joc foarte clare pentru toti. Suprematia Legii. Stat de drept.

Cum a fost dialogul IDOM cu institutiile locale si straine la inceputul lunii aprilie? Care dintre ele v-au auzit si care v-au ignorat?

IDOM, impreuna cu alte organizatii din domeniul apararii drepturilor omului, a batut alarma la violarile grave care s-au produs in R. Moldova in aprilie 2009. Au fost depuse un sir de apeluri urgente la diverse structuri internationale cum ar fi Comisarul European pentru Drepturile Omului, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, ONU, OSCE, Uniunea Europeana, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, tratamentelor inumane si degradante si altele. Sigur ca nu imediat, dar toate aceste structuri au reactionat. Este importanta reactia lor, deoarece acestea sunt niste structuri mari, complexe, avand si un cuvant greu de spus. Astfel, reactiile acestor institutii s-au soldat cu Rezolutia Uniunii Europene, cu un raport al Comisarului European pentru Drepturile Omului si cu multe alte interventii, care au constatat aplicarea torturilor in masa, cerand Guvernului R. Moldova sa investigheze foarte corect fiecare caz in parte.

Presiunile acestor documente internationale vor motiva Guvernul sa examineze cazurile corect, deoarece R. Moldova are anumite angajamente internationale la capitolul respectarii drepturilor omului. Nerespectarea acestora poate conduce nu doar la pierderea imagiinii statului pe plan international, ci se poate solda si cu efecte financiare importante, luand in considerare si criza existenta.

Cat priveste dialogul cu istitutiile din R. Moldova, IDOM a depus mai multe demersuri la diverse institutii. Oficial, conform legii, am si primit unele raspunsuri de la Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Institutiilor Penitenciare, Ministerul Justitiei, Ministerul Sanatatii si de la Procuratura. Ar trebui sa mai tinem cont ca societatea civila, calitatea de membru a R. Moldova in diverse structuri internationale au contribuit, pe parcursul acestor ani, la adoptarea unui sir de acte normative democratice. Stam mai rau la capitolul implementarii si realizarii lor, dar, in anumite situatii, detinem toate parghiile legale pentru a cere statului sa elimine sau sa repare violarile drepturilor omului admise de structurile sale. Sigur ca aceste actiuni sunt strans legate de vointa politica, dar, intr-un stat de drept, cu obligatiuni internationale destul de importante, dispunem si de alte mecanisme, cum ar fi CEDO.

Dupa situatia din aprilie, ce ar trebui schimbat in legislatia din R.Moldova si in mecanismul de implementare a acesteia? Ati avut parte de intimidari in perioada protestelor?

IDOM nu a fost supus intimidarilor directe in perioada protestelor din aprilie 2009 si dupa desfasurarea acestora, deoarece organizatia noastra nu a fost implicata in vreun fel, fiind o institutie independenta, apolitica, ce isi propune protejarea drepturilor omului. Însa, dupa ziua de 7 aprilie, atunci cand numeroase persoane veneau la IDOM pentru a depune plangeri in urma maltratarilor si a retinerilor ilegale, oficiul a inceput sa fie supravegheat de anumite persoane necunoscute, care urmareau la intrare cine vine, cand vine si cand pleaca de la noi.

Legatura telefonica a inceput sa functioneze foarte prost, chiar si mobilul meu personal, sunt sigur, era si mai este interceptat. Atunci cand am anumite discutii importante cu anumite persoane in legatura cu evenimentele din aprilie, descopar o legatura foarte proasta sau sunt nevoit sa sun de 5-6 ori, ca sa dau de acea persoana. Deseori, dupa ce incep convorbirea, aud un semnal electronic in telefon. E un semnal pe care nu-l aveam pana la evenimentele din aprilie 2009.

Cand ati inteles ca vreti sa va dedicati activitatea drepturilor omului si de ce?

De fapt, lucrez de peste 10 ani in domeniul apararii drepturilor omului. Eram inca student cand am inceput sa fac voluntariat la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, unde am activat 9 ani de zile. Vroiam sa schimb ceva in societate, fiind tanar si ambitios. Vroiam sa ajut oamenii care au nevoie de ajutor. Am o mare satisfactie atunci cand pot face un bine unui om care a suferit sau este in incapacitate de a se apara singur.

O motivatie puternica de a continua si a dezvolta domeniul apararii drepturilor omului a fost o decizie CEDO, intr-un caz reprezentat de mine, pe cand aveam doar 23 de ani. Am participat la diverse programe legate de apararea drepturilor omului. Am facut diverse cursuri in domeniu, am absolvit Cursul Avansat in Drepturile Omului din Polonia, la care am studiat un an si jumatate. De peste 2 ani, impreuna cu mai multi aparatori ai drepturilor omului cu o experienta vasta in acest domeniu, am fondat IDOM.

De obicei, lucram cu cele mai vulnerabile categorii de persoane, pe care stiu ca sunt foarte putini cei care le pot ajuta si apara. Acest fapt ma motiveza foarte mult sa-i ajut pe cei care au nevoie de aparare si nu-i pot lasa pe acesti oameni, carora li se violeaza incontinuu drepturile omului, in voia sortii. Îmi place mult lucrul pe care-l fac cu colegii si am o satisfactie morala enorma in urma fiecarui succes in domeniul apararii drepturilor omului.

Cum calificati o noua zicala aparuta in Moldova: «Printre ONG-uri sunt multe SRL-uri»?

Îmi dau bine seama ca nu exista «fum fara foc», sunt diverse ONG-uri, care au diverse scopuri.

Un ONG, in sensul adevarat al cuvantului, ai carui membri sunt oameni capabili sa-l gestioneze corect, fara a se abate de la normele legale, statut, etica si conduita, nu va ajunge in situatia in care va fi asemanat cu un SRL. Cei care finanteaza ONG-urile ar trebui sa evalueze activitatea acestora si sa ceara de la ele asigurari ca sursele financiare vor fi folosite in conformitate cu legea. Exista diverse modalitati de a verifica un ONG, pentru a constata daca acesta este sau nu un SRL. Organizatiile internationale, donatorii ce finanteaza ONG-urile impun anumite reguli de supraveghere, comanda audite, evaluari ale activitatilor si ale utilizarii resurselor pentru a evita transformarea ONG-ului in SRL. În cazul in care exista dovezi ca un ONG s-a transformat intr-un SRL, nu mai exista sanse pentru acest ONG-SRL sa mai obtina finantari de la donatori.

Dar, in acest sens, trebuie neaparat sa tinem cont de anumite parghii ale statului, care pot cerceta si intimida anumite ONG-uri pentru a declara ca sunt SRL-uri, de fapt pentru a pune capat criticilor dure ale acestora la adresa statului. Consider ca statul trebuie sa se implice in activitatea unui ONG doar in cele mai grave cazuri, cand exista dovezi sigure ca sunt incalcate anumite norme legale, altfel aceste cercetari si intimidari vor fi calificate ca presiuni asupra societatii civile.

Va multumim.

Pentru conformitate, A.G.

Ziarul De Garda 

In Moldova se desfasoara Saptamina Nationala a Voluntariatului. Actiunea a fost lansata in week-end de catre Coalitia pentru promovarea legii si activitatilor de voluntariat". Evenimentul are ca scop cresterea responsabilitatii civice in promovarea si desfasurarea activitatilor de voluntariat.

În ce masura activitatea de voluntariat este populara in Moldova, asa cum este de exemplu in Statele Unite, de unde anual ajung aici zeci de voluntari pentru care aceasta activitate e practic o norma. Cine, cum si cind face voluntariat in cea mai saraca tara din Europa? Ce se intimpla cu legea voluntariatului, care zace in forma de proiect prin sertarele demnitarilor? La aceste si alte intrebari o vom ruga sa ne raspunda pe Antonita Fonari, director la Centrul de resurse "Tineri si Liberi".

Europa Libera: De ce ar trebuie activitatile de voluntariat sa fie reglementate de o lege?

Antonina Fonari: O lege, de fapt, arata un cadru mai specific pentru niste activitati, in special cand voluntariatul in Republica Moldova nu este incurajat, iar o lege ar incuraja acest lucru. Ar incuraja universitatile sa ia in consideratie pentru examenele de admitere anume persoanele care au facut voluntariat si asta-i incurajeaza pe tineri sa faca voluntariat, ar incuraja institutiile care fac angajari sa ia oameni care au facut voluntariat si mai sunt multe, multe exemple de acest gen. Ar incuraja organizatiile neguvernamentale sa fie mai responsabile cu voluntarii lor, de exemplu sa le ramburseze costurile pentru transport, pentru ca una este sa faci voluntariat si alta e sa suporti cheltuielile, sau in momentul in care voluntarii lucreaza mai mult de patru ore sa li se puna la dispozitie niste apa, niste biscuiti si un ceai.

Europa Libera: Si care ar fi atunci alte cateva din principalele prevederi ale acestui proiect, pe langa cele pe care le-ati enuntat adineaori?

Antonina Fonari: Mai este articolul 16 care spune ca ar trebui sa fie luata in consideratie experienta profesionala la angajare, dar si la atestare si promovare, mai este vorba ca din bugetul de stat sa fie alocati niste bani pentru programe de voluntariat, pentru ca ziceam ca trebuie rambursate costurile directe pentru voluntari. De obicei persoanele care au grija de voluntari ar trebui sa fie platite, pentru ca de fapt voluntarii trebuie intotdeauna organizati si coordonati de o persoana din interiorul unei organizatii si asta iti ia tot timpul. Pentru ca, de fapt, acestia sunt fi adolescenti, fie persoane in etate, ei au nevoie de un sistem de motivare, ei au nevoie de sedinte pentru a motiva munca lor. Deci este nevoie de un sistem foarte complex. Evident ca in Moldova exista o problema cu practica. Atunci cand pur si simplu esti undeva trimis sa faci practica sau important e sa aduci o semnatura ca ai facut-o. Prin acest proiect de lege ne-am dorit ca acest stagiu de practica sa fie unul cu adevarat care se realizeaza si studentii sa faca practica intr-o organizatie neguvernamentala. Daca, de exemplu, faci psihologia, sa faci stagiul de practica intr-un centru de prevenire a abuzului fata de copii. Chiar sa-l faci, ca voluntar.

Europa Libera: D-na Fonari, dar in acest caz de ce dureaza atat ca acest proiect sa devina lege? Exista vreo contradictie intre pozitia autorilor si cea a autoritatilor?

Antonina Fonari: Cred ca este vorba de un proces ciudat in foarte multe domenii din Republica Moldova, in special in domeniul politicii sociale. Si, de fapt, noi am nimerit asa, foarte ciudat, cu acest proiect de lege, pentru ca potrivit tuturor regulilor de advocacy si lobby timp de doi ani Coalitia pentru promovarea legii si a activitatilor de voluntariat a facut atat de mult. Inclusiv in anul trecut noi am implicat 15 deputati si nu cred ca o alta organizatie a implicat 15 deputati in activitati de voluntariat, publice, plus ca am lucrat cu acesti deputati la varianta finala de lege, cand am discutat-o. Asta este! Suntem in Republica Moldova si, din pacate, au fost anumite chestii de culise cu Ministerul Educatiei, care a fost foarte greoi in a lucra si a facut tot posibilul ca acest proiect de lege sa nu ajunga in Parlament la timp. Pentru ca ne intrebau deja deputatii: mai oameni buni ati facut atat de mult, ne-ati explicat ca este atat de util, ati facut o analiza cost-beneficiu a proiectului de lege si stiti ca foarte putin o fac, de ce nu ajunge in Parlament? Ne-a fost si noua foarte dificil sa intelegem. Cred ca ar trebui doamna Savga sa raspunda la aceast aintrebare, mai ales ca au fost doi ani ai tineretului pana acum.

Europa Libera: D-na Fonari, ce ar avea de invatat voluntarii nostri de la cei straini?

Antonina Fonari: Eu cred ca pot sa invete reciproc unii de la altii, pentru ca lucrand 14 ani in domeniul ONG am cunoscut in special foarte multi oameni din Corpul Pacii. Unii dintre ei mi-au ramas prieteni. Pe de alta parte, in organizatia in care am lucrat si in alte organizatii unde sunt presedinte de bord au trecut zeci de voluntari. Experientele sunt foarte diferite. Important e ca coordonatorii care lucreaza cu acesti voluntari sa faca schimb de experienta. Pentru ca coordonatorii promoveaza aceasta idee mai departe. Si atat cat acest coordonatori nu au o pozitie concreta si pentru totdeauna, voluntariatul nu este promovat. Nu se intampla lucruri prea multe la noi in Republica. De asta noi am si facut aceasta saptamana nationala a voluntariatului, ca sa invatam impreuna cu cat mai multe organizatii nonguvernamentale ce facem noi de fapt.

Europa Libera: Dar daca ar exista aceasta lege a voluntariatului, ar deveni acesta mai activ?

Antonina Fonari: Absolut! Pentru ca statul ar stimula, cei din universitati, cadrele didactice ar sti ca exista o lege si atunci noi am putea sa ne apropiem sa zicem ca aceasta lege trebuie pusa in aplicare si incurajati studentii sa faca voluntariat. Pentru ca, de fapt, foarte multi profesori si foarte multi parinti nu inteleg ce inseamna voluntariat si cat de benefic este pentru adolescenti. Pentru ca asta le dezvolta niste abilitati pe care la scoala, la facultate nu le inveti. In nici un caz. Inveti sa lucrezi in echipa, inveti ca sunt atat de multe probleme sociale pe care tu le poti rezolva si care pentru stat ar insemnea sa cheltuiasca niste bani ca sa rezolve acest eprobleme. Probleme sociale, a propos. Pentru ca, de exemplu, in Moldova contributia pe care o aduc organizatiile neguvernamentale, contribuind cu voluntari la munca care nu este platita de catre stat, este cam de 0,7 din PIB. Pentru ca orice munca, daca este retribuita, inseamna bani. Daca nu este retribuita si este facuta de voluntari, inseamna un castig pentru bugetul de stat.

Valeriu Cater, Elena Cioina

Europa Libera

Interviu cu Alexandra Yuster, reprezentanta UNICEF la Chisinau

Europa Libera: Care sunt punctele cele mai vulnerabile privind situatia copiilor din Moldova?

Alexandra Yuster: Se atesta multe progrese in Moldova. În primul rind o legislatie foarte buna, insa multe din prevederi nu sunt aplicate pentru ca nu exista mecanisme. Totodata, exista  probleme de  inegalitate a copiilor din familiile sarace,  care nu au acces la sanatate  si la educatie. Iar cea mai grava problema pentru Moldova este cea a copiilor cu disabilitati. A existat un sistem vechi care a incurajat plasarea in institutii rezidentiale. În Moldova jumatate din acesti copii traiesc in institutii rezidentiale. Copiii cu dezabilitati  nu trebuie marginalizati. Ei au dreptul sa mearga la scoala, sa traiasca intr-o familie si sa se dezvolte.

Europa Libera: Reforma dezinstitutionalizarii lansata la initiativa UNICEF si sprijinita financiar la inceput de UE, credeti ca va mai avea rezultatul scontat, odata ce a fost lasata in grija Guvernului fara ajutor financiar extern?

Alexandra Yuster: UNICEF ajuta Guvernul  sa dezvolte  servicii comunitare, de alternativa.  Familiile trebuie sa simta mai putin necesitatea de plasare a copiilor in institutii, trebuie  sa formeze comitete la nivel local care sa discute daca un copil trebuie plasat sau ba in institutii rezidentiale.Oamenii nu realizeaza ca fiecare copil se simte mai bine in familie.  Noi ajutam ca ei sa invete. Noi vrem ca aceste comunitati sa functioneze. Sunt necesare servicii care sa aiba grija de copii si cred ca Moldova se misca in directia pozitiva. Sunt progrese si am incredere ca multi copii nu vor fi insitutionalizati.

Europa Libera: Care sunt cele mai importante proiecte UNICEF in sprijinul protectiei copiilor din Moldova?

Alexandra Yuster: Avem in educatie un proiect important, scoala-prietenul copiilor. Elevii sunt implicati in discutii ca sa invete mai bine. Ei sunt invatati sa se exprime liber. Desi profesorii din Moldova sunt minunati, unii mai recurg la metode vechi, altii dimpotriva au cunoscut tehnici moderne de educatie, pe care le aplica cu succes.  Trebuie sa ii deprindem pe toti sa renunte la mentalitatea mostenita din vechiul sistem de educatie. Serviciile interne de educatie trebuie schimbate, trebuie interzisa violenta improtiva copiilor. Avem proiecte si in sanatate. În Moldova  rata mortalitatii infantile este mai joasa decit in alte tari cu aceleasi venituri. UNICEF a ajutat Ministerul Sanatatii sa implice personalul medical intr-un sistem al mangamentului integrat de sanatate al copiilor. Asta a ajutat la identificarea complexa a maladiilor. Programul s-a extins anul acesta si in regiunea transnsitreana. UNICEF sprijina luarea de masuri eficiente care pot fi aplicate cu succes si pot avea efect la nivel national. Acesta este cazul unui alt program national si al sprijinului oferit de UNICEF pentru eliminarea tulburarilor prin deficit de iod. Nu toata sarea din Moldova este iodata si dorim o schimbare in urmatorii ani.  Speram ca Moldova se va conforma standardelor europene.

Europa Libera: De mai multi ani se vorbeste despre impactul emigrarii parintilor asupra copiilor. Ar ajuta o Strategie Nationala la protectia acestor copii?

Alexandra Yuster: Consider ca migratia este o problema complexa. Cu siguranta sunt necesare mecanisme de protectie a acestor copii si ar trebui de incurajat comunicarea lor cu parintii. Copiii nu trebuie sa simta ca traiesc izolati de familie. Este mai greu acum, pe timp de criza economica globala, sa fie aplicate strategii noi. Dar masuri sunt necesare, intrucit orice copil care e lipsit de mincare, de ingrijire, abandoneaza scoala, experimenteaza violenta. Asta se poate intimpla din cauza crizei. Parintii risca sa isi piarda locurile de munca, sa aiba salarii mai mici. Din acest motiv UNICEF va monitoriza ca actiunile Guvernului sa nu afecteze copiii. Protejarea copiilor este importanta pentru viitorul Moldovei. Si vrem ca toate eforturile autoritatilor moldovene sa fie orientate intr-o perioada atit de dificila anume intru protectia copiilor.

Europa Libera

Elena Moldoveanu