Interviuri
Victor Munteanu: „important este că încercăm să oferim oamenilor o şansă de a avea acces la servicii economice şi sociale mai bune.“
Şcoli de business în regiunea transnistreană – una dintre iniţiativele europeane menite să consolideze încrederea dintre Republica Moldova şi regiunea ei transnistreană. Dar în ce măsură, totuşi, oamenii de afaceri pot reface ceea ce au desfăcut odată politicienii? Vom discuta în această dimineaţă cu dl Victor Munteanu, coordonatorul proiectului „Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii”, finanţat de Uniunea Europeană şi realizat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.
Europa Liberă: Domnule Munteanu, o nouă şcoală de business deschisă recent la Tighina/Bender, pe lângă altele două – la Tiraspol şi Râbniţa. Instituţii create în cadrul unui proiect care are în vedere, la finalul unor acţiuni tehnice, să contribuie şi la sporirea încrederii dintre parteneri de negocieri purtate pentru soluţionarea conflictului transnistrean... Vom vorbi în continuare şi despre modul în care, într-un conflict, asemenea acţiuni generează încredere şi comunicare fără prejudecţi... Mai întâi însă, ce aţi explica în primul rând sau aţi scoate în evidenţă în legătură cu acest proiect?
Victor Munteanu: În legătură cu acest proiect aş scoate în evidenţă în primul rînd că prea mult ne concentrăm asupra problemelor politice, vorbim prea mult desptre negocieri, întâlniri la nivel înalt, în consilii de securitate, discuţii diplomatice. Uităm o chestiune fundamentală, existenţa unei încrederi între simpla populaţie de pe ambele maluri ale Nistrului. Şi atunci când vom ajunge la o posibilă soluţie politică, am fi noi gata să reintegrăm ţara, ar fi oamenii pe ambele maluri ale Nistrului gata să comunice, să facă schimb de idee şi să încerce să trăiască împreună într-un stat reunit?
De aceea, eu cred că este foarte importat de a promova încrederea între grupuri de populaţie de pe ambele maluri ale Nistrului prin diferite metode. Şi deschiderea acestor şcoli de business este doar o picătură în ceea ce încercăm să facem. E un program atotcuprinzător ce include un program de susţinere a societăţii civile, încercăm să restabilim infrastructura socială de pe ambele maluri ale Nistrului, concentrîndu-ne în special asupra zonei de securitate, sunt proiecte de protecţie a mediului, sunt proiectele de protecţie a sănătăţii, sunt proiecte de protecţie socială pe ambele maluri ale Nistrului...
Europa Liberă: În general se consideră că încrederea este cheia succesului în afaceri. Iată că se doreşte ca şi afacerile să fie cheia încrederii sau, mă rog, a restabilirii încrederii între comunităţi aflate în conflict... Acastă filosofie, să spunem aşa, este împărtăşită în egală măsură în mediul de afaceri transnistrean şi în cel din restul ţării?
Victor Munteanu: Alexandru a menţionat la începutul emisiunii încă o şcoală deschisă. Vreau să zic că nimic nu a mai fost deschis în regiunea transnistreană. Facem primii paşi. Ceea ce s-a deschis la Bender şi la Tiraspol sunt primele instituţii de acest gen care vor oferi educaţie de afaceri şi cred că vor spori încrederea oamenilor în forţele proprii şi ceea ce este important că prin crearea acestor instituţii vom încerca să restabilim legăturile între mediile de afaceri de pe ambele maluri ale Nistrului. Acesta şi este unul dintre scopurile noastre şi cred că va contribui.
Europa Liberă: Păcate jurnaliştilor, probabil, pentru că ne-am bazat afirmaţiile în legătură cu trei şcoli de business deschise în cadrul acestui proiect pe nişte ştiri de presă, dar probabil că lumea a alergat un pic înaintea locomotivei, ar urma abia să fie constituite aceste şcioli. Este limpede, că încrederea şi posibilităţile de comunicare şi cooperare sunt mai bine văzute din fotoliul unui om de afaceri, decât din turela unui tanc, de exemplu. Totuşi, de ce ar fi de crezut că, de exemplu, o comunitate transnistreană a oamenilor de afaceri mai instruită ar deveni mai favorabilă unei reunificări a Republicii Moldova?
Victor Munteanu: O comunitate de afaceri în regiunea transnistreană mai instruită va şti şi va înţelege cum să utilizeze, de exemplu, noile favorizări de comerţ din partea UE şi vor încerca şi vor dori să-şi comercializeze produsele lor mai mult în piaţa europeană, iar pentru aceasta nu vor avea decât să lucreze cu colegii de la Chişinău şi cu grupurile de oameni de afaceri din R. Moldova. Aceasta este inevitabil în cazul în care vor dori să-şi dezvolte afacerile.
Europa Liberă: Deci, dv. susţineţi de fapt că aveţi impresia sau chiar certitudinea că oamenii de afaceri transnistreni, cu care bănuiesc că aţi vorbit, cu destui dintre ei, conştientizează faptul că succesul economic şi un mediu de afaceri civilizat, deschis posibilităţilor europene trece prin Chişinău sau, altfel spus, printr-o ţară unită şi stabilă, ci nu prin una slăbită de tendinţe separatiste?
Victor Munteanu: Nu aş merge atât de departe în analiza mea, dar ceea ce este important este că încercăm să oferim oamenilor o şansă de a avea acces la servicii economice şi sociale mai bune şi în acest sens inevitabil va contribui la scopul general. Acum doar ţinem să oferim oamenilor şansă să-şi realizeze visul. Fiindcă ne concentrăm foarte mult asupra malulului drept uitând că pe malul stâng, la fel, avem oameni cu care trebuie să lucrăm şi tot şirul cela de programe care sunt lansate pe malul drept oarecum ocolesc malul stâng. Or, vorbim permanent despre o ţară întreagă vorbim că şi malul stîng ar fi al R. Moldova, nu?
Europa Liberă: Da, bineînţeles, oricum totuşi cred că am înțeles destul de bine de la dv. că credeţi că businessul dacă nu va salva integritatea teriotrială a R. Moldova, cel puţin va pava oarecum drumul spre ea.
Victor Munteanu: Businessul, după cum arată tendinţele de globalizare din lume, nu recunoaşte frontiere iluzorii sau realiste, sau existente. De aia cred că da, businessul ar fi un promotor şi un grup de interese care ar putea foarte mult ajuta la identificarea unei soluţii pentru problema transnistreană.
Europa Liberă: Există sceptici sau persoane cu atitudini mai radicale care pot crede şi susţine că asemenea proiecte n-ar contribui decât la întărirea muşchilor unei regiuni pe care politicienii din respectiva regiune îi va folosi pentru a se îndepărta şi mai mult de ideea reintegrării...
Victor Munteanu: Sunt adeptul opiniei că trebuie să angajăm populaţia de pe malul stînd într-un proces comun. Sunt departe de părerea că izolînd oamenii ce trăiesc pe malul stîng vom avea de câştigat. Prin izolare vom genera doar frustrare şi lipsă de încredere în viitor. Or, de a avea de a face cu un partener frustrat şi lipsit de încredere în viitor este chiar dificil.
Europa Liberă: Dv. v-aţi referit în repetate rînduri la restabilirea încrederii între cetăţenii simpli, dintre diferite grupuri ale societăţii. Credeţi că aici e problema şi nu în grupurile mai mult sau mai puţin mari de politicieni?
Victor Munteanu: Sigur că avem o problemă politică serioasă. Dar în timp ce specialiştii ce trebuie să se ocupe de problemele politice se ocupă şi încearcă să le rezolve, vedem că se ocupă de ele de 20 de ani, noi încercăm să lucrăm la alt nivel, la nivel de populaţie, să facem ceea ce nu s-a făcut pînă acum şi să contribuim împreună cu politicienii la un scop comun, să încercăm să găsim o soluţie pentru această problemă.
Europa Liberă: Şi dv. aţi observat şi puteți confirma dacă nu entuziasmul, cel puţin preocuparea şi interesul accentuat al oamenilor de acolo faţă de aceste cursuri, faţă de aceste forme de a apropia cele două maluri?
Victor Munteanu: O să fiu foarte sincer, şi colegii cu care ne-am deplasat săptămâna trecută la deschiderea acestor şcoli vor confirma acest fapt, am observat o sete mare faţă de aceste proiecte şi aceste deschideri. Să vă zic că în momentul în care s-a organizat concursul pentru puţinele locuri care erau în primele grupuri de studenţi pentru aceste şcoli de business, lumea nu încăpea în aceste săli de studiu. Şi aceasta ne dă o încredere în viitor în ceea ce ţine de dezvoltarea acestei idei şi creşterea acestor şcoli de business în Transnistria.
Europa Liberă: Autorităţile transnistrene au proclamat armonizarea legislaţiei regiunii, inclusiv cea care vizează business-ul cu cea a Federaţiei Ruse, Republica Moldova este în proces de ajustare la legislaţia europeană? Acest lucru poate ridica probleme de comunicare?
Victor Munteanu: Nu cred, deoarece, oricare ar fi legislaţia la moment, există o tendinţă de sincronizare şi oarecum orientare spre aceleaşi idealuri şi spre aceleaşi metode de lucru. De aceea nu aş vedea la moment problema neconcordanţei legislative drept una primordială. Eu aş zice că trebuie să ne concentrăm asupra unor probleme simple, realizabile, după care să ajungem la soluţionarea unor probleme complicate pe care le-aţi menţionat mai devreme.
Europa Liberă: Domnule Munteanu, vă mulţumim mult că aţi fost cu noi în această dimineaţă.
- Detalii
Anul 2010 a adus pe piaţa mediatică din Republica Moldova noi televiziuni, precum și evoluții pozitive ale radiodifuzorului public național. Totodată, produsele media autohtone continuă să fie marginalizate de canale străine retransmise. Directorul executiv al Asociaţiei Presei Electronice (APEL), Ion Bunduchi sugerează să aşteptăm cuminţi momentul când vom avea ce promova, muncind îndârjit la producerea de conţinuturi. „Nota bene! la producere de conţinuturi, nu la retransmisia conţinuturilor străine”.
Cum apreciaţi piaţa TV din RM sub aspectul maturităţii profesionale?
Deși există semne încurajatoare, ele, însă, nu au devenit tendinţe clare şi ireversibile. Maturitatea profesională, deocamdată, o validează partea de instituţii mediatice şi partea de ziarişti, care nu aşteaptă şi, sunt sigur, nu vor aştepta schimbarea conjuncturii politice pentru a-şi exercita misiunea firească de a informa.
Dar sub aspectul profitabilităţii?
Grimasele economiei moldoveneşti de piaţă fac ca între calitatea conţinuturilor mediatice şi volumul vânzărilor lor să nu existe legătură directă. Profitabil, se pare, continuă să fie aproape în exclusivitate „parazitismul informaţional”. Până acum a funcţionat ireproşabil.
Prin ce se justifică, atunci, investiţiile de milioane de euro, care nu promit să se recupereze în timpul apropiat, în televiziunile de ştiri proaspăt deschise în RM?
Televiziunile de ştiri apărute de curând, sunt extrem de necesare şi completamente lipsite de justificare economică, având în vedere importanţa vitală a publicităţii pentru o instituţie mediatică şi piaţa autohtonă subdezvoltată de publicitate. Noile televiziuni par, mai degrabă, un vis frumos, un gest larg, nobil, generos de mecenat dezinteresat economiceşte. Eu, personal, aş regreta dacă ar dispărea, deşi nu văd cum ar supravieţui, fără a face concesii celui/celor cu banii nerecuperabili.
Care este „speranţa de viaţă” a radiodifuzorului public naţional pe piaţa media din RM?
Cea mai înaltă! Măcar şi din motiv că Guvernul are angajamentul de a edifica un serviciu public de radio şi tv şi, deci, va fi nevoit să menţină radiodifuzorul public, cel puţin, pe linie de plutire. Dar, în situaţia în care actuala administraţie bine intenţionată reuşeşte să facă reformele asumate public, Compania Teleradio-Moldova poate deveni o instituţie de referinţă. Radiodifuzorul public lucrează pentru cetăţean, nu pentru consumatori. Întotdeauna vor fi destui cetăţeni care să caute la serviciul public ceea ce nu găsesc şi nu pot găsi la radiodifuzorul comercial.
Dar programele realizate de radiodifuzorii locali cât de competitive sunt?
Competitivitatea programelor realizate de radiodifuzorii locali poate fi apreciată în competiţie. Marea competiţie, însă, lipseşte. Există doar competiţia între radiodifuzorii-membri ai reţelei. Dar cetăţeanul din cel mai mic cătun merită produse informaţionale de aceeaşi calitate, ca şi cetăţeanul din cea mai mare metropolă. Asta încercăm să fie înţeles. Audiovizualul local poate nu sclipeşte în lumina reflectoarelor costisitoare, dar recuperează acest „handicap” prin doza veridicului, firescului şi „domesticului” din vorba ce i-o spune cetăţeanului. Cu siguranţă nu conştientizăm până la capăt importanţa „vocilor locale”. Pe de altă parte, radiodifuzorii locali sunt singurii care oferă publicului programe de interes comunitar, pe baza materialului local. În acest sens, ei sunt „monopolişti” fără să vrea. Radiodifuzorii locali sunt puţinii care mai aduc la ecran şi la microfon lumea reală. Cine ar putea concura cu ei pe acest segment?!
Cum am putea promova produsele autohtone?
Produsele informaţionale autohtone, deşi nu sunt pastă de dinţi, trebuie promovate. Dar mai întâi – trebuie să fie. Aşa se face, că iniţial apare o anumită cantitate de orice, inclusiv de produse informaţionale, ca apoi cantitatea să treacă în calitate. Se pare, intrăm într-o fază de acumulare a cantităţii. Să aşteptăm cuminţi momentul când vom avea ce promova, muncind îndârjit la producerea de conţinuturi. Nota bene! la producere de conţinuturi, nu la retransmisia conţinuturilor străine. Spunea clasicul: traducerile nu fac literatură. Retransmisia canalelor străine nu face televiziune autohtonă.
Totuși, în prezent, pe cele 3 canale tv de stat, pe lânga televiziunea publică naţională emit şi două televiziuni private, care în mare parte retransmit conţinuturi străine. Cât de adecvată este această formulă pentru piaţa media din RM?
Formula este total inadecvată, total inacceptabilă şi inadmisibilă. Frecvenţele terestre constituie patrimoniu naţional, deci trebuie să funcţioneze în interesul naţional, adică al nostru. Dar ea asigură invazia informaţională din exterior, pe măsură să conducă la pierderea suveranităţii informaţionale a statului. Deşi, se pare, respectiva suveranitate am pierdut-o demult, chiar dacă nimeni nu îndrăzneşte s-o spună.
Și telespectatorii? De ce-i interesează ce spune presa rusă, într-o anumită măsură presa română şi foarte puţin presa autohtonă?
Sărmanii telespectatori! Au cumva, de ales? Dacă piaţa-i invadată de produse străine – înghit şi tac, că nu-i mare treabă, s-ar părea. Dar să repetăm ori de câte ori avem ocazia: omul-telespectator acţionează în funcţie de informaţia deţinută. Şi dacă trebuie să acţioneze la Chişinău, iar informaţia deţinută e de la Habarovsk, vă închipuiţi cât de judicios va acţiona?!
Cum ar trebui să fie gestionate frecvenţele naţionale?
Nu avem gestionar de frecvenţe, pentru că ceea ce s-a făcut şi se face cu frecvenţele nu se cheamă gestionare. Înţelepciunea populară a observat demult – mai aproape dinţii ca părinţii. Interesul naţional e abstract. Cel personal e mult mai material. Paradoxal, dar explicabil: interesul naţional devine, tot mai pregnant, un fel de mască electorală.
Totodată, cadrul juridic se ajustează la standardele europene…
Așa este. Dar cu participarea societăţii civile. Este suficient să amintesc că după 6 dezbateri publice cu participarea ONG-urilor, din conţinutul fostului proiect al Codului audiovizualului în actualul Cod a rămas cam 20 la sută. Eu, însă, consider că este suficient ca în legislaţia audiovizuală să fie scrisă o singură prevedere: „Domeniul audiovizualului în Republica Moldova se dezvoltă conform principiilor democratice”. Punct! Şi atunci, dacă avem destulă minte, destulă bună-credinţă, destulă înţelegere că dezvoltarea normală a audiovizualului naţional, în interes naţional, este şi în interesul propriului copil, este suficient.
Cum va arăta piaţa media din RM peste10 ani? Vă rog să faceţi un pronostic.
Cu plăcere, dar pronosticul e sumbru. Piaţa mediatică va arăta bine. Oamenii vor arăta prost. Multă informaţie şi mult gunoi informaţional. Multe voci şi tot mai singur omul. O groază de informaţie virtuală/numerică/digitală şi o brumă de gazetă tradiţională. Tot mai comodă informaţia pentru om. Tot mai înstrăinat de informaţie omul. Tot mai aproape informaţia de om şi tot mai departe spiritul critic de om. Şuvoaie năvalnice de informaţie şi aceeaşi capacitate a minţii omului de a o percepe şi a o prelucra. Vom trăi toţi cu iluzia că întreaga piaţă mediatică din ţară şi din lume a intrat în telefonul nostru mobil. Aşa se face, că – lucru spus de cei mai mari savanţi ai Europei încă la mijlocul secolului trecut – orice a iniţiat umanitatea până acum, a obţinut rezultate exact opuse celor aşteptate. Chiar nu cred că ceea ce va fi peste 10 ani va însemna o excepţie. Pentru asta umanitatea ar trebui să-şi iasă din minţi. Din minţile de azi.
Pentru conformitate, Denis Zavorotnîi
Societatea civilă din Republica Moldova şi Republica Moldova au avut scenarii asemănătoare de evoluţie în aceşti 19 ani de Independenţă?
- Desigur că societatea civilă în anii 1991-1993 nu era practic existentă. În acea perioadă, am avut organizaţii mari republicane care erau subordonate atorităţilor publice, fiind totodată controlate de ele. În general, au existat mai multe etape în dezvoltarea societăţii civile, a formelor organizate ale societăţii civile. O creştere cantitativă mare a avut loc în 1996-1998, odată cu adoptarea Legii cu privire la organizaţiile obşteşti, în 1996, şi aici mă refer la creşterea organizaţiilor la nivel naţional. Existau în acea perioadă câteva mii de organizaţii la nivel naţional. O a două etapă în evoluţia societăţii civile şi constituirea acesteia a fost perioada 2001-2003, când s-a înregistrat o creştere a organizaţiilor locale, comunitare. Acest fapt este datorat asistenţei tehnice din exterior şi mai multor programe ale Fondului de Investiţii Sociale care a stimulat activismul civic la nivel local şi comunitar. Acum asistăm, din 2008 încoace, la încă o creştere, nu atât de spectaculoasă cum am avut-o anterior, dar observăm o creştere calitativă pentru că mai multe organizaţii deja s-au maturizat, s-au constituit instituţional, devenind mai profesioniste, înţeleg mai bine menirea sa în societate şi responsabilitatea faţă de cetăţeni.
Acum avem peste 7000 de organizaţii, inclusiv câteva sute de organizaţii active ce facilitează dialoguri pe mai multe subiecte publice, care aduc valori adăugate pentru dezvoltarea societăţii. Avem şi sute de organizaţii care prestează serviciile sociale, de sănătate, organizaţionale. În acest sens, putem vorbi că, la momentul actual, avem o societate civilă suficient de dezvoltată, cu o capacitate şi o prezenţă publică destul de importantă. Am fost martorii mai multor momente, când anume societatea civilă a fost acel catalizator important pentru conştientizarea anumitor probleme, am asistat la mai multe situaţii, când societatea civilă a oferit soluţii pentru dezvoltarea ţării. Desigur că putem vorbi despre o creştere şi o consolidare şi un rol deosebit pe care îl joacă societatea civilă în dezvoltarea statului Republica Moldova.
- În ce raport s-au aflat aşteptările societăţii civile şi realizările societăţii în această perioadă?
- Aşteptările celor care activează în societatea civilă sunt un fenomen care se află în dezvoltare şi în schimbare. Dacă încă un an-un an jumătate în urmă am avut unele aşteptări în raport cu ceea ce am dori de la guvernare, acum avem cu totul alte aşteptări. Dacă am compara aşteptările noastre în anii 90 cu cele din prezent putem spune că ele sunt în contiuă schimbare. Între timp, însă, au crescut calitativ şi aşteptările noastre faţă de situaţia existentă în Moldova. Există în permanenţă un decalaj între aşteptările noastre care sunt mereu în creştere şi realităţile care de fiecare dată sunt în întârziere. Dar decalajul dat este şi un factor pozitiv pentru că, de fapt, aşteptările noastre faţă de ceia ce ar trebui să se întâmple are un caracter de forţă motrice pentru acei actori de care depinde dezvoltarea societăţii.
- Ce merite îşi poate atribui societatea civilă în devenirea ţării ca ţară?
- Există trei merite importante şi anume: pluralizarea opiniilor, rolul de temperare a anumitor încercări de a merge pe direcţii incorecte, generarea soluţiilor pragmatice preluate de autoriţile publice în sensul rezolvării problemelor.
La moment, în Republica Moldova există o altă opinie, diferită de cea a autorităţilor publice. În anumite state, de exemplu în Rusia, societatea este dominată de opiniile expuse de către exponenţii autorităţilor publice. Meritul societăţii civile în Moldova este, în primul rând, că există un alt punct de vedere care este unul distinct şi nu depinde de ceia ce cred autorităţile publice şi ceia ce cred persoanele politice. Există multe situaţii când anume societatea civilă a fost acel actor care a expus un punct de vedere mai benefic intereselor publice decât ceea ce au expus politicienii. Astfel, există un pluralism al opiniilor consolidate şi există o altă influenţă decât cea a intereselor politice asupra a ceea ce ar trebui să se întâmple în ţară.
Totodată, societatea civilă a jucat un rol important pentru a tempera unele interese exagerate şi inadecvate exprimate pe parcursul dezvoltării ţării, atunci când guvernarea a încercat să dea o anumită direcţie de dezvoltare a ţării şi a aprobat anumite politici. În acele momente, societatea civilă a jucat un rol pentru a tempera şi pentru a explica lipsa de raţionament pentru societate, a acestor direcţii de activitate, astfel constituindu-se într-un actor care a oprit anumite dezvoltări incorente în societate. De altfel, societatea civilă a jucat un rol foarte pragmatic şi instrumental pentru a operaţionaliza anumite soluţii pe marginea anumitor probleme care există în societate, a inovat foarte mult, a propus anumite soluţii, anumite practici pentru diferite situaţii. Aceste soluţii au fost preluate de autorităţile publice pentru a soluţiona problemele.
Svetlana Cojocaru, Info-Prim Neo
Mai multe articole …
- Partidul Politic nu e un SRL
- Ţăranii din Dubăsari ar putea fi impuşi să plătească taxe ilegale pentru a-şi cultiva terenurile
- Eram ruşinea continentului european cu o conducere comunistă, dar şi acum batem pasul pe loc la libertate
- Discutam despre campanii sociale cu Laura Buhantov, coordonator PR la IDIS "Viitorul"
- Indicele TI - un credit de încredere oferit noii guvernări
- Atenţie: ei ne vor trăda tot timpul
- Un moldovean la New York si organizatia "Moldova pentru democratie si dezvoltare"
- Societatea civila curtata la ceas electoral de partide
- Parghiile secrete ale lui Constantin Staris
- 7 aprilie: Atac planificat asupra protestatarilor