Interviuri

Interviu cu Ala Taran, directorul Centrului Regional IREX Soroca

- Doamnă Ala Taran, pentru început, haideţi să le amintim cititorilor noştri ce este USAID şi ce înseamnă IREX?

- USAID sau Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională este o agenţie independentă a guvernului federal, care oferă dezvoltare economică şi ajutor umanitar în toată lumea în vederea susţinerii obiectivelor politicii externe ale SUA. IREX înseamnă Consiliul pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale. Deci, este o organizaţie non-profit care furnizează programe de liderism şi dezvoltare, în scopul îmbunătăţirii calităţii educaţiei, consolidării mass-media independente şi dezvoltării pluraliste a societăţii civile.

- Să ne întoarcem acum la anul 2005.

- Da, în 2005 a fost lansat Programul de Dezvoltare Participativă a Comunităţilor (CPP). În luna februarie a avut loc Conferinţa de lansare şi aici, la Soroca. Şi tot din februarie şi-a început activitatea Centrul Regional Soroca, iar eu am venit aici în calitate de manager în luna mai.

- Care a fost aria de acoperire?

- La început Centrul nostru a deservit numai regiunea de nord a ţării, adică raioanele Drochia, Donduşeni, Ocniţa, Edineţ, Briceni şi Soroca. Aceasta a fost prima etapă a proiectului. Din 2009 a început a II-a etapă, care a cuprins partea stângă a Nistrului – raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Râbniţa, Camenca plus următoarele localităţi din partea dreaptă: Ţâpova, Rezina, Sănătăuca, Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni şi Soroca.

- Câte proiecte s-au implementat în şase ani?

- De atunci şi până în prezent prin intermediul Centrului Regional Soroca s-au implementat 67 de proiecte. În prima etapă s-au implementat 45 de proiecte, dintre care 8 proiecte sociale şi 37 de infrastructură.

- Adică?

- Campanii de informare, deschiderea câtorva posturi de radio locale, reparaţia sălilor de sport şi de festivităţi, instalarea uşilor şi geamurilor, reparaţia acoperişurilor, amenajarea terenurilor de joacă etc.

- Câţi bani au venit din partea poporului american în localităţile în care aţi coordonat proiectele?

- În jurul la 1 milion de lei. De obicei, la noi în program nu s-a vorbit despre bani. Pentru americani nu investiţia financiară a fost importantă, ci implicarea oamenilor în soluţionarea problemelor.

- Şi, în şase ani de activitate, programul şi-a atins acest obiectiv?

- Bineînţeles. Programul a devenit un lider în domeniul dezvoltării comunitare durabile. Prin intermediul suportului oferit comunităţilor, cetăţenii au conştientizat importanţa procesului de identificare a problemelor prioritare ale comunităţii şi elaborarea de strategii pentru soluţionarea lor, au înţeles care este importanţa votului şi consecinţele acestuia, au conştientizat importanţa transparenţei în realizarea celor propuse, au reuşit să adune în jurul grupurilor de iniţiativă diverşi actori sociali care au contribuit la creşterea bunăstării în comunitate, au însuşit diverse deprinderi de comunicare, abilităţi pentru crearea de parteneriate sociale durabile etc. Omul a conştientizat valoarea lucrului care se face. Câtă lumină citeam pe feţele tuturor celor implicaţi într-un proiect sau altul la finalizarea lucrărilor! Erau şi rămân mulţumiţi că şi-au unit eforturile. După aceasta altfel priveşti şi altfel preţuieşti şi acel teren de joacă sau aceeaşi şcoală reparată.

- Cum aţi lucrat cu grupurile de iniţiativă?

- De fapt, grupurile de iniţiativă singure au decis ce să facă şi cum să facă. Niciodată n-am venit să zicem: „Iată, trebuie să vopsiţi sau să instalaţi uşa cutare.” Grupurile s-au descurcat singure şi la identificarea problemei. De exemplu, au identificat 10 probleme, cea mai importantă fiind reparaţia şcolii, să zicem. Suportul financiar oferit era, de exemplu, 30 mii de dolari. Făceau calculele şi vedeau că nu ajung aceşti bani pentru soluţionarea problemei. Şi atunci hotărau să soluţioneze o altă problemă pentru care aceşti bani ajungeau. Implicau şi comunitatea în luarea deciziilor. La Voloave, de exemplu, o femeie zice: „Da votaţi voi acolo pentru mine, ce-i numaidecât să fiu prezentă?” „Nu!”, i s-a răspuns şi i s-a explicat cât de important este votul ei.

- Treceţi în evidenţă câteva proiecte implementate la Soroca.

- Schimbarea uşilor şi geamurilor la grădiniţa din Vasilcău, terenul de joacă pentru copii la „Integrare Nord”, mobilier şcolar la şcoala din Bulboci, reparaţia liceului din Cosăuţi, reparaţia sălilor de sport şi festivă la Liceul „Ion Creangă”, reparaţia acoperişului la Gimnaziul nr.1 şi încă multe altele. În oraşul şi raionul Soroca au fost implementate 14 proiecte de infrastructură şi 5 sociale. Investiţia USAID se cifrează la peste 300 de mii de dolari.

- În a doua etapă a Programului aţi lucrat mai mult în Transnistria. Cum a fost?

- Puţin mai greu. În primul rând, din cauza administraţiei publice locale. Puteam să începem lucrul numai după ce şefii din conducerea locală dădeau acceptul. Şi deci, ei erau cei care ne permiteau să venim. De multe ori asistau la şedinţele noastre ca nu cumva să spunem sau să facem ceva ce ar fi în contradicţie cu politica pe care o promovează. În al doilea rând, cetăţenii sunt cu mult mai închişi. Au mereu o teamă să nu spună ceva care nu ar plăcea şefilor. De exemplu, într-o şcoală, profesorii, oameni în vârstă, nu spuneau nimic în legătură cu o problemă sau alta până nu aveau permisiunea Direcţiei raionale învăţământ. Nu puteam hotărî nimic la nivel de grup până nu era acceptată problema de către Direcţia învăţământ. Acolo ne-am văzut cu 20-30 de ani în urmă în felul de a gândi şi a analiza lucrurile.

Încă un exemplu. Am fost la o grădiniţă de copii, unde am avut un grup de iniţiativă foarte activ. Dar ne-a mirat altceva. Grădiniţa moldovenească, toţi cunosc limba moldovenească, cum o numesc ei, dar în cadrul activităţii toţi vorbesc ruseşte, ca nu cumva să-l supere pe „fratele mai mare” de la conducere. Ei tot stau cu gândul că cineva o să vină şi o să le rezolve problemele. La început oamenii nu aveau încredere în proiectele noastre. Nu înţelegeau, cum să-ţi dea americanul banul aşa, de pomană? Chiar la şcoala din satul Taşlâc, de exemplu, ne-a fost foarte greu să-i implicăm pe oameni în implementarea proiectului privind instalarea uşilor şi ferestrelor. Dar când lucrările de reparaţie au început şi când se vedea lucrul real, s-a spulberat îndoiala. Lucrările au început în iunie şi până la 1 septembrie toate uşile şi toate ferestrele au fost schimbate. Aceasta a fost o mare sărbătoare pentru întregul sat. În total în partea stângă a Nistrului au fost implementate 15 proiecte.

- Dar să ne întoarcem la Soroca. Care a fost ultimul proiect implementat aici?

- Ultimul proiect implementat la Soroca a fost şi ultimul din cadrul CPP. Este vorba de reparaţia săli de sport la Liceul „Ion Creangă”. Ceremonia de înmânare a Proiectului a avut loc recent.

- Şi ce a însemnat pentru Ala Taran munca de şase ani în cadrul CPP, administrat de IREX?

- Mulţumesc destinului că mi s-a oferit prilejul să muncesc în Consiliul pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale. Este o organizaţie cu renume mondial foarte serioasă, care, după cum aţi văzut, face lucruri concrete şi înalt apreciate de toate comunităţile. Programul CPP cu metodologia sa, cu politicile sale a devenit un model de cultură organizaţională pentru întreaga ţară. Alături de toţi colegii mei am zis că aceasta a fost pentru noi nu doar o şcoală a vieţii, ci o întreagă Academie. Am avut foarte multe tipuri de activităţi, care ne-au oferit şansa de a acumula deprinderi practice în domeniile advocacy, lobby şi management. A fost un management participativ şi amplu. Am văzut ce înseamnă să experimentezi ceva, să încerci, să faci. Ceea ce nu voi uita niciodată: spiritul de echipă, colegialitatea, relaţiile frumoase prieteneşti, care luate împreună aduc succes. Programul mi-a dat încredere în forţele proprii, m-a făcut mai insistentă şi mi-a trezit dorinţa de a răspunde oricărei provocări.

- Un sincer mulţumesc datorez şi eu IREX-ului pentru faptul că am avut ocazia să vizitez Polonia. Iar dumitale, stimată doamnă Ala Taran, dă-mi voie să-ţi mulţumesc şi pe această cale pentru bunăvoinţa de a mă îndemna atunci să particip la acel concurs al ziariştilor, care mi-a oferit fericitul prilej. Ar fi fost bine, dacă acest program mai continua câţiva ani. S-ar fi făcut încă multe lucruri frumoase.

- S-ar fi făcut, nici vorbă. Dar ştiţi ce a zis reprezentantul USAID, domnul Eugen Senchevici, când a văzut tot ce s-a realizat cu suportul lor financiar? A spus aşa: „Văd că ceea ce s-a făcut cu şase ani în urmă arată ca şi cum recent s-ar fi dat în exploatare. E foarte bine păstrat. Iar unele proiecte le-aţi realizat chiar mai bine decât noi ne aşteptam. Deja noi nu mai avem ce căuta aici. Ne-aţi demonstrat că vă descurcaţi de minune.” Metaforic vorbind, ei ne-au dat undiţa, mai departe depinde de noi cum vom putea prinde peştele.

- Iar dvs., stimată doamnă, aveţi toate şansele să avansaţi în cariera managerială. Puteţi deveni un consilier bun la Primăria oraşului, un candidat în Parlamentul RM sau, de ce nu?, un primar bun. Ce aveţi de gând să faceţi în continuare?

- Deocamdată plec la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă să mă înregistrez ca şomer. Pe urmă se va vedea. Ştiţi, este o vorbă, când ţi se închide o uşă, se deschid două sau mai multe ferestre. Oriunde nu-mi voi îndrepta paşii, sunt convinsă că experienţa acumulată în aceşti ani îmi va fi de folos.

- Mult succes şi să ne întâlnim cu bine oriunde veţi fi într-o nouă funcţie!

- Vă mulţumesc frumos!

Nina Neculce

http://odn.info.md

Pe Alex Lebedev îl cunosc din anul I de facultate. Ambii împărţim cei cîţiva metri de coridor de la Jurnalism, USM. S-a orientat spre Ştiinţe ale Comunicării, aşa că este prieten bun cu noţiunile de PR, marketing şi alte strategii din această gamă. Adiacent, Alex mai are şi alţi „prieteni” mai speciali....

Unul din ei este voluntariatul. Îl vede ca pe un hobby, ca pe un lucru interesant care îţi aduce anumite mulţumiri şi împliniri. O face din plăcere şi nu regretă nicio clipă că s-a împrietenit cu acest fenomen. Chiar şi în timpul studiilor sale din SUA, Alex nu a uitat să se implice în activităţi civice. „ În 2009 am obţinut o bursă de studii în Beatrice, statul Nebraska prin programul IREX, Ugrad. Pe lîngă orele de curs, eram membru al Senatului Studenţesc iar acest lucru tot presupunea voluntariat. Mă jucam cu copiii, desenam, cîntam, făceam activităţi de tutoring” spune Alex.

Reîntors în ţară, a devenit ALUMNI, membru a comunității absolvenților programelor de schimb a Ambasadei Statelor Unite, prima sa implicare a fost mentor pentru un elev, câștigător al programului Flex, din Georgia, din cadrul proiectului EFL (English as Foreign Language).

Clubul Tînărului Antreprenor este primul loc unde Alex a început să facă voluntariat. Acest lucuru i-a oferit şansa să plece în Marea Britanie şi să cunoască noi oameni, vieţi , prieteni. Aflat într-o dinamică dorinţă de a învăţa şi descoperi, a susţinut diverse campanii şi seminare anti trafic împreună cu cei de la centrul „La Strada”. „Am mers prin diverse localităţi ale Moldovei. Discutam cu tinerii şi am observat că au ceva deosebit, ai ce învăţa de la ei iar eu am învăţat ”. A fost voluntar CNTM şi NDI prin participarea campaniilor de îndemnarea populaţiei de a merge la vot. Administrează pagina „Diverse” şi „Tendere” de pe site-ul civic.md.

Dacă tot studiază la o facultate cu profil jurnalistic, Alex a fost în calitate de reporter pentru American Research Center (ARC).

În iarna acestui an a fost la Festivalul Internaţional al Studenţilor ISFIT desfăşurat în Norvegia. Tineri din 27 de ţări au venit să asiste la diverse work-shopuri, trainig-uri şi dezbateri susţinute de diverşi profesori, inclusiv de la Harward. Ultimul său proiect în care este implicat se numeşte „Papergirl” care are ca scop să aducă arta aproape de oameni. După cum spune Alex „oricine poate creea artă şi după aia să dăruiască arta, creaţia pe care a făcut-o”.

Alex administrează şi un blog, care are un titlu foarte semnificativ „Acasă la Fluturaş”. În cadrul unei Şcoli de Vară, el spunea că a ales această vietate, fluturele, pentru că înseamnă o nouă viaţă, iar blogul i-a adus o nouă pagină în sfera prietenilor, comunicării şi nu în ultimulu rînd , al spiriitului civic!

Iuliana MĂMĂLIGĂ

Autorităţile demonstrează interes corporativ de a nu permite dezvoltarea şi finanţarea organizaţiilor societăţii civile. Interviu Info-Prim Neo cu Sergiu Ostaf, director al Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului

- De când există organizaţii ale societăţii civile (OSC) în Republica Moldova, de atunci există şi învinuiri aduse acestora de reprezentare a intereselor unor anumite forţe din afara ţării. Astfel de învinuiri se fac auzite mai des în cadrul campaniilor electorale, atunci când OSC sunt mai active, în special, la monitorizarea actorilor electorali. Societatea civilă a respins de fiecare dată existenţa unor comenzi de genul acesta, dar trebuie să spunem că „acuzatorii” au un pretext perfect pentru acuzaţii: OSC din Moldova sunt finanţate aproape în exclusivitate de către donatorii externi. De ce se întâmplă aşa, câte plusuri şi câte minusuri întruneşte această stare de lucruri?

- OSC din Moldova constant au pledat pentru crearea condiţiilor mai adecvate de funcţionare şi dezvoltare (aceasta corespunde obligaţiunilor în baza planului UE-RM, practicilor europene, etc) şi anume: 1) asigurarea funcţionalităţii mecanismului fiscal existent actual de deducere a veniturilor din donaţiile făcute de persoane fizice şi juridice (acest mecanism conţine carenţe de aplicare); 2) introducerea mecanismului de direcţionare a unei părţi din impozite achitate către organizaţii de utilitate publică (acest mecanism este prezent în toate ţările europene şi dezvoltate nu şi în Moldova); 3) stimularea cumpărării serviciilor prestate de OSC prin comanda de stat şi procurări publice (mecanism prezent în toate ţările europene şi lipsă în Moldova). Aceste prevederi sunt introduse în Strategia de consolidare a societăţii civile pentru anii 2009-2012, însă nu sunt puse în aplicare prin modificările relevante ale legislaţiei naţionale. Acest fapt demonstrează lipsa de interes a guvernelor de-a lungul anilor, din 2008 încoace, de a diversifica sursele de finanţare pentru OSC. Lipsa acestor mecanisme reduce finanţările OSC doar la suporturi sporadice din interiorul Moldovei şi un suport considerabil din partea finanţatorilor externi.

Prin urmare, dacă acuzaţiile menţionate vin din partea factorilor decizionali sau actorilor politici, atunci această reprezintă nu altceva decât asumarea propriilor eşecuri în crearea unui cadru mai adecvat de funcţionare a OSC. Respectiv, anume aceşti factori sunt în cea mai mare parte sunt responsabili de necrearea condiţiilor pentru a diminua dependenţa OSC de granturile externe. Suplimentar, suma granturilor externe valorificate de către OSC reprezintă mai puţin de 3-5% din ajutorul extern total de care beneficiază Republica Moldova, autorităţile publice fiind recepţionari ai 95%. Astfel, acuzaţiile privind valorificarea fondurilor externe sunt lipsite de sens, în special pentru că toate fondurile valorificate de OSC sunt administrate în mod transparent.

- În business, dar şi în viaţa curentă există regula plasării „ouălor” în diferite coşuri, pentru a evita riscuri nedorite. Din câte „coşuri” financiare s-ar putea alimenta OSC din Moldova şi care sunt acestea, pentru a evita criticile la care ne refeream mai sus, dar şi alte pericole, mult mai grave?

- Diversificarea fondurilor în OSC este un subiect de importanţa majoră pentru reputaţia şi încrederea acestora. O organizaţie care se stimează niciodată nu va lucra cu ponderea unui finanţator care ar depăşi 50% din totalul finanţărilor, poate doar pentru unele perioade concrete şi specifice. Regula bună este că ponderea unui anumit finanţator nu va depăşi 30% din bugetul integral al OSC. Ponderea serviciilor prestate, colectarea fondurilor interne sau valorificarea licitaţiilor publice ar trebui să crească până la 20-30% din bugetele OSC în viitorul apropiat.

- De ce până acum nu a fost posibilă preluarea unei astfel de practici în Republica Moldova? Putem face aici o analogie cu presa din Republica Moldova, pe care guvernările au ţinut-o la nivel de subzistenţă, pentru a putea fi mai uşor manipulată?

- Regretabil, dar politicul (partidele politice) şi factorii decizionali (autorităţile publice) în ansamblu (cu multe excepţii, desigur) demonstrează un interes corporativ de a nu permite consolidarea şi extinderea societăţii civile. Există din partea acestora un interes de a menţine influenţa asupra modelelor de comportament, valorilor practicate, promovării intereselor politice şi de grupări economice. OSC şi societatea civilă sunt văzuţi ca şi concurenţi pentru că promovează valorile şi modele civice, instituţii de responsabilizare, transparenţa afirmării interesului public.

- Care este atitudinea clasei politice din Moldova faţă activitatea OSC, inclusiv finanţarea acestora, în dependenţă de aflarea la guvernarea şi în opoziţie?

- Politicul se află deja sub influenţa puternică a grupurilor economice, finanţarea partidelor politice este un subiect exploziv pentru că, în realitate, un cerc foarte îngust de persoane finanţează toate partidele politice din Republica Moldova. Politicul are un grad de încredere în societate de sub 20% (date recente ale Institutului de Politici Publice - IPP), unele instituţii publice au un grad de încredere şi mai mic din partea cetăţenilor, pe când OSC au un grad de încredere de peste 30% (datele IPP recente). Acestea sunt date cu care trebuie să operăm, pentru a vedea care este legitimitatea actorilor în societate. Suplimentar, politicul şi persoanele publice beneficiază de mediatizarea gratuită în timpul scrutinelor electorale, prin intermediul publicităţii ascunse. Mai mult ca atât, din 2011 partidele politice vor avea finananţarea de la stat şi aceasta în condiţii foarte reduse de transparenţă pentru banii acumulaţi şi cheltuiţi.

- Se vorbeşte de anumite proiecte de acte normative, menite să reglementeze finanţarea OSC, inclusiv din surse interne. La ce etapă de elaborare sunt ele, pe când ar putea fi implementate? Credeţi că, în actuala conjunctură politică, există suficientă voinţă politică pentru redresarea situaţiei legate de finanţarea OSC?

- OSC au elaborat şi au propus (înca în 2008) un şir de proiecte de modificare a legislaţiei precizate în răspunsul la prima întrebare, însă acestea nu sunt preluate spre examinare de către factoriii decizionali.

Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo