Interviuri
Alex: Așa, dragă Natalia Andreev, puteți să ne povestiți câte ceva despre dvs și de ce nickname-ul dvs este minuNata?
Nata: O să încep cu nickname-ul pe care îl am. Vine de la un prieten de pe facebook. De la început nu am vrut să-l recunosc, nu mi se părea destul de modest, dar tot mai multă lume îmi spunea așa și într-un final l-am acceptat și eu. Nu mă reprezintă pe mine, cât oamenii pe care îi am în jur. La capitolul despre mine aș putea povesti multe, dar cel mai des spun că sunt copilul soarelui și a curcubeului!
Alex: Papergirl. Sună foarte englezește, ce este acest proiect?
Nata: Sună englezește dar acest proiect de artă urbană își are originile în Germania, Berlin din 2006. A fost inițiat de o domnișoară cu numele Aisha Ronninger, de aici si denumirea de Papergirl (*Fata cu ziarele). Dar aceasta nu înseamnă că proiectul este destinat doar fetelor. Sora noastră mai mare din Iași îl are drept coordonator pe Bogdan. Acest proiect presupune trei etape esențiale. Prima este cea de colectare a lucrărilor de artă. Noi suntem primii din familia Papergirl care de faptam creat seria de ateliere, deoarece cunoaștem atitudinile diferite pe care le pot avea oamenii de la noi față de artă. A doua etapă este cea de expunere a tuturor lucrărilor, și la noi va avea loc în luna septembrie. Și a treia etapă este distribuirea lucrărilor prin oraș. Și facem acest lucru într-un mod foarte creativ, și anume, după cum băieții din America împărțeau ziarele pe biciclete așa și noi vrem să facem lucrul acesta pentru distribuirea noastră.
Alex: De ce credeți că proiectul va reuși în Moldova?
Nata: Să fiu sinceră o să mă bucur nespus de mult dacă reușim împreună cu echipa să aducem Papergirl la succes de Moldovă. Deocamdată suntem doar în capitală. Și dacă o să fie de succes sau nu, chiar îmi este greu să spun, deoarece atunci când mă aflu în cadrul atelierelor și văd așa mulți oameni colorați, creativi și frumoși, mi se pare că totul e posibil. Și când toată săptămâna văd manifestările neglijente ale celorlalți oameni față de ce este colorat și neordinar, mă mâhnesc amarnic, dar nicidecum nu renunț la ideea Papergirl. Este poate un început de schimbare. Nu vrem să facem revoluții, vrem doar să ne bucurăm de soare și curcubeu.
Alex: Cum vedeți continuitatea proiectului?
Nata: Am dori foarte mult să mergem prin regiuni. Să le povestim și copiilor talentați de acolo că este Papergirl și că ne-am dori să putem distribui și lucrări făcute de ei. Am văzut anul acesta un proiect super mega miau, care a avut loc în București anul acesta. Se numește Street Delivery, și presupune închiderea unei străzi, pentru o perioada de timp, pentru mașini și deschiderea pentru devoratorii de cultură underground și culori. Vrem ca Papergirl să aducă această idee în Chișinău cât de curând posibil. De asemenea mi-aș dori ca Papergirl să devină un instrument social mult mai proeminent decât a fost anul aceasta. Am în vedere să vizionăm de fiecare dată câte un film pe o tematică socială, să avem invitați speciali, etc.
Alex: Cum credeți care sunt cele mai importante 3 lucruri cu care se aleg oamenii după ce participă la ateliere?
Nata: Atelierele noastre sunt organizate într-un mod foarte relaxant. Oamenii socializează într-un mediu înfrumusețat de ceai și biscuiți cu ciocolată. Culorile aduc amintiri din copilărie. În primul rând este un mod creativ de a-ți petrece week-end-ul. La noi vin cu prietenii, copii și boyfriend-uri și girlfriend-uri. În al doilea rând ai posibilitatea de a crea ceva frumos. Iar nu în ultimul rând ai unica posibilitate de a-ți manifesta creativitatea fără ca nimeni să te privească dezaprobator. Noi suntem bucuroși pentru orice manifest de creativitate.
Alex: Care a fost feedback-ul oamenilor până acum?
Nata: Oamenii îmi mulțumesc pentru o zi colorată din săptămână, pentru că au venit și spiritul lor de artist și-a găsit loc printre pensule și vopsele. Avem deja oameni care ne vizitează regulat, grupuri de prieteni care s-au format și care se formează în continuare. Lumea e fericită și interesată. Zâmbetele lor se văd în pozele noastre. Cantitatea îmbrățișărilor sporește cu fiecare atelier, și acesta este cel mai de preț feedback.
Alex: Care e momentul preferat al dvs de când decurge proiectul?
Nata: Momentul preferat este atunci când afișăm pe perete toate lucrările realizate. Ne minunăm de ele, le admirăm și suntem tot mai inspirați să iubim culorile.
Alex: Cine vă ajută în acest proiect?
Nata: Mai întâi de toate este o minunată echipă. Fiecare contribuie cum îi permite. În mare parte sunt colegii mei de la facultate, dar noi nu uităm să creștem și următoare generație. Vrem ca proiectul să aibă o continuare, cu sau fără noi drept coordonatori. Este proiectul oricui care lasă soarele și curcubeul în viața lor. Dar pe lângă aceasta avem o sumedenie de priteni care ne ajută fiecare într-un mod deosebit. Consiliile Americane ne oferă acoperiș deasupra capului, Ambasada SUA ne-a acordat de curând un grant pentru materiale, Amplica ne-a acordar hosting gratis pentru pagina noastră web, Monitorul Civic de fiecare dată postează anunțurile noastre.
Alex: Altceva ce ați vrea să adăugați?
Nata: Mă așteptam la 27 de întrebări, dar las că și zece sunt bine. Aș mai putea adăuga că noi nu suntem chiar optimiști fără leac. Ne dăm și noi bine seama că totul nu va decurge în modul perfect pe care îl avem noi în imaginație. Nu vom rezolva problemele oamenilor și nici nu vrem lucrul acesta, vrem doar să ne putem bucura de creativitate pe care o are fiecare din noi.
Alex: Când va avea loc următorul eveniment papergirl?
Nata: De regulă toate atelierele sunt organizate sâmbăta sau duminica, de la orele 14:00, la cuibușorul nostru de pe strada Kogălniceanu 76. Detalii apar mereu pe facebook: Papergirl Moldova și pe pagina noastră web www.papergirl.din.md
Interviu realizat de către Acasă la Fluturaș!
- Detalii
Interviu cu Eduard Mihalaș, președintele Consiliului Național al Tineretului din Moldova
Cum te simți în noua ta postură de președinte CNTM?
A fi Preşedinte CNTM este o funcţie foarte responsabilă. În CNTM se pune mai puţin accent pe funcţia pe care o ocupi, ci mai mult pe produsele, rezultatele pe care le oferi, iar aceasta îmi place foarte mult. Îmi place şi procesul decizional intern organizaţiei, prin sistemul structurat în ceea ce priveşte organizaţiile membre, Biroul Executiv sau Secretariatul. În calitate de Preşedinte CNTM am posibilitatea să fac advocacy şi lobby direct la nivel naţional şi internaţional privind necesităţile şi interesele organizaţiilor membre, să particip la crearea unei viziuni clare de dezvoltare a domeniului tineret în următorii ani, precum şi să lucrez cu o echipă de profesionişti.
Ce implică defapt, acest consiliu?
Consiliul Naţional al Tineretului din Moldova (CNTM) este o organizaţie mare de tineret, care cuprinde 42 de organizaţii membre. Consiliul este o structură de reprezentare a membrilor săi în raport cu instituţiile naţionale şi internaţionale din domeniul tineret, prin eforturile sale de advocacy şi lobby la toate nivelele. În baza experienţei internaţionale şi recomandărilor Consiliului Europei, CNTM trebuie să fie partenerul de bază la instituţiei publice guvernamentale din domeniul tineret, în cazul nostru, al Ministerului Tineretului şi Sportului, cum şi este de fapt. La nivel internaţional, CNTM face parte din cea mai mare structură de tineret din Europa – Forumul European de Tineret, având o vizibilitate sporită în această structură, prin intermediul grupurilor de lucru în care participă.
Ce priorități aveți în perioada urmatoare?
Pentru ca CNTM să aibă o viziune clară de dezvoltare, se lucrează în 4 priorităţi strategice, adoptate de organizaţiile membre. Priorităţile strategice, înglobate în Strategia CNTM, oferă posibilitatea de a acţiona în vederea atingerii unor scopuri pe termen mediu şi asigurarea durabilităţilor activităţilor CNTM. Până-n 2013 eforturile CNTM sunt axate pe dezvoltarea capacităţilor organizaţionale, elaborarea şi promovarea politicilor de tineret, promovarea drepturilor omului şi dialogului intercultural şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale.
Cum a fost trecere de la TDV la CNTM?
TDV este una din organizaţiile membre ale CNTM, de aceea eram la curent ce se întâmplă şi cum se lucrează în cadrul Consiliului. În 2009 am fost ales Membru de Birou CNTM şi am început să lucrez activ pe direcţia politici de tineret, ceea ce a facilitat transferul meu de la TDV către CNTM. Din septembrie 2010 am demisionat din funcţia de Director Executiv TDV, iar începând de atunci m-am dedicat exclusiv CNTM-ului pentru a-mi putea concentra cât mai mult pe Direcţia în care ieram implicat, în special în promovarea Legii tineretului. Cu TDV ţin mereu legătura, având o foarte bună comunicare cu colegii de acolo, fiind astfel mereu în contact cu activităţile pe care le desfăşoară.
Cum pot tinerii sa beneficieze de serviciile CNTM?
CNTM nu este o organizaţie prestatoare de servicii, reieşind din misiunea şi strategia sa. Tinerii au rolul decisiv în elaborarea unor politici sau iniţiative pe care CNTM le consultă cu diferite grupuri ale societăţii civile. Ei se pot implica la toate nivelele acestor iniţiative / politici – în procesul de elaborare, promovare, adoptare sau implementare. Interacţiunea CNTM cu tinerii este mai mult realizată prin intermediul organizaţiilor membre, aşa precum şi trebuie să fie, deoarece organizaţiile membreu sunt megafonul CNTM. În prezent, CNTM are în derulare şi proiecte care permit o implicare directă a tinerilor, cum ar fi participarea în activităţi de promovare a dialogului intercultural (seminare, tabere de vară, vizite de studiu în Elveţia), dezbateri publice pe anumite subiecte, suport şi asistenţă pentru grupuri de iniţiativă ale tinerilor în desfăşurarea activităţilor în comunitate. La moment suntem în pregătirea unui amplu eveniment care se va desfăşura în Capitala Tineretului 2011 – Ungheni, unde în perioada 11 – 12 august se va desfăşura Târgul iniţiativelor de tineret şi vor participa aproximativ 100 de tineri din toate regiunile R. Moldova. Alte detalii despre acest eveniment şi acţiuni în care se pot implica sau beneficia tinerii puteţi vedea urmărind site-ul CNTM şi mesajele / anunţurile expediate de către Secretariat.
Care este în viziunea ta, situația voluntariatului în RM?
Voluntariatul la moment nu este încă destul de dezvoltat în R. Moldova. Cu toate acestea, numărul de persoane care se implică în activităţi de voluntariat este în creştere. Trebuie acordată o atenţie mai sporită implicării sectorului privat, a companiilor în activităţi de voluntariat corporatist. La acest moment, este necesar un studiu care să evaluze nivelul de dezvoltare a voluntariatului în ţara noastră şi să ofere o anumită viziune spre acţiune a sectorului public, neguvernamental şi a celui privat.
Ce părere ai despre tinerii din țara noastră?
Tinerii din ţara noastră sunt foarte ingenioşi, inteligenţi şi plini de energie. Atunci când doresc, tinerii pot demonstra că sunt o forţă. Drept exemplu o poate demonstra şi nivelul înalt de participare la alegerile recente desfăşurate în R. Moldova. Alt exemplu ţine de mecanismele prin care încearcă să se facă auziţi, cum ar fi reţelele sociale (în special facebook), bloguri sau flash-mob-uri.
Iuliana Mămăligă
Un interviu cu avocata Tatiana Catană, expertă la Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.
Exploatarea omului de către om în stil moldovenesc. Cu ce se alege sau se poate alege persoana exploatată prin muncă într-o ţară guvernată de două decenii deja, cu mici excepţii, de stânga, inclusiv comunistă? Discutăm în această dimineaţă cu Dna Tatiana Catană, juristă, avocată, expertă OIM.
Europa Liberă: Pentru început aş fi vrut să lămurim un aspect... Legislaţia conţine sau nu conţine calificări foarte clare cu referire la exploatarea a omului sub diferite aspecte?
Tatiana Catană: Păi, să vă spun, pe parcursul ultimilor 10 ani au fost adoptate foarte multe legi cu referire la acest subiect. Au fost introduse şi în legislaţia penală pedepse foarte mari pentru cei care exploatează, de fapt există 2 articole în codul penal ce se referă la traficul de persoane şi traficul de copii şi vreau să spun că pedepsele chiar sunt foarte aspre în această privinţă. Au fost adoptate şi alte legi, de fapt au încercat să protejeze într-un anumit fel persoanele de exploatare.
Europa Liberă: Vorbim de persoane vulnerabile oarecum în acest sens, dar vorbim totuşi de persoane traficate, şi de copii, de exploatarea copiilor. Nu vorbim în general de exploatarea omului de către om. Dacă de exemplu eu, ca persoană X sunt forţat de Y să muncesc greu sau mi se plăteşte foarte prost pentru o muncă, nu mă regăsesc în legislaţie, ca să spunem aşa?
Europa Liberă: Dvs., din câte ştiu deja aveţi o activitate importantă în calitatea de avocat în beneficiul persoanelor traficate şi care au fost exploatate sexual… Care e problema cea mai mare în legătură cu acest persoane?
Tatiana Catană: De fapt lucrez din anul 2003 şi m-am specializat pe reprezentare în instanţa de judecată a victimelor traficului de persoane. Pe parcursul anilor au devenit diferite problemele cu care se confruntă victimele. Dacă la începutul anilor 2000, cea mai mare problemă era că nu existau servicii pentru reabilitarea psihologică, de fapt în acea perioadă erau victime foarte multe venite din zonele acestea de conflicte armate, din zona Balcanilor, multe din ele aveau nevoie şi de îngrijiri medicale serioase, ulterior, pe parcursul anilor 2005-2006, deja s-au creat servicii mult mai serioase în Republica Moldova. A fost creat un centru de reabilitare care a început să fie susţinut şi de către stat – deci au început să se dezvolte serviciile. Eu, de exemplu, pot să spun că cea mai mare problemă cu care mă confrunt în ultima perioadă este compensarea suferinţelor morale pe care le-a avut victima, căci pînă acum nu se face, nu este în acea măsură care ar trebui să fie.
Europa Liberă: Dna Catană, dar cum se întîmplă că o victimă a traficului, cea care a fost bătută, exploatată, nu poate fi recompensată prin bani, fie din beneficiile pe care le-a adunat traficantul din asta, fie…
Tatiana Catană: Aceasta este o mare problemă. De fapt, toată lumea şi toate guvernele din toate ţările, şi Republica Moldova care este o ţară de unde vin victimele, deci o ţară de origine, dar şi ţările de destinaţie, unde de fapt are loc exploatarea în cea mai mare parte a persoanelor, recunosc că traficanţii produc foarte mulţi bani din exploatarea persoanelor. Chiar se relatează că sumele de bani ajung deja la acelaşi nivel cu traficaţii de arme. Dar din păcate eu nu prea observ ca să fie descoperite aceste bunuri sau aceste averi pe care le-au dobîndit traficanţii în urma exploatării. Şi problema există din mai multe privinţe. În primul rînd dacă vorbim de Republica Moldova, foarte multe persoane care au fost implicate în această crimă şi au recrutat victimele, au provenit mai mult recrutorii din Republica Moldova. De regulă, recrutorii nu sunt cei mai bogaţi şi banii sunt concentraţi la cei care le supun exploatării, deci banii sunt în afara ţării.
Europa Liberă: Deci Dvs. sugeraţi că aceşti recrutori nu ar fi decît nişte amărîţi de intermediari, iar adevăraţii traficanţi care acumulează averi din exploatarea oamenilor stau undeva în spate şi nu se poate ajunge la ei prin investigaţii, prin metode poliţieneşti?
Tatiana Catană: O mare parte din recrutori într-adevăr sunt din Moldova, dar nu este exclusiv. Sunt şi la noi cei care au implicat persoanele în exploatare şi pot fi găsiţi şi la ei bani. Dar o altă problemă totuşi care există este că organele de drept, atunci cînd investighează sau efectuează urmărirea penală, nu se concentrează asupra acestui aspect, al doilea aspect, cel financiar. Se concentrează mai mult pe latura finală, să descopere infractorii şi să-i pună pe banca acuzaţilor, iar a doua parte, ca să caute unde sunt averile lor, ce au făcut cu banii, este neglijată. De regulă ei îi ascund, îi pun în conturi ascunse, cumpără proprietăţi, deschid afaceri, dar nu le deschid pe numele lor, ci pe numele rudelor, soţiilor sau alte persoane. Şi asta este o problemă, că nu s-au concentrat organele de drept la noi în Moldova ca să descopere aceste proprietăţi, pentru a fi confiscate şi, respectiv, ca victima să-şi poată recupera prejudiciile morale pe care le-a suferit.
Europa Liberă: Dnă Catană, dar de ce n-o fac organele corespunzătoare, de ce nu pun acest accent? Pentru că legislaţia e proastă sau pentru că e prea multă bătaie de cap să mergi pînă la capăt, să ajungi la proprietăţile mari ca să poţi recompensa victimele?
Tatiana Catană: De fapt în legislaţie există norme care dau posibilitate organelor de drept ca atunci cînd cercetează un dosar penal să întreprindă măsuri pentru a găsi bunurile şi pentru a asigura executarea ulterioară a unei cereri civile privind daunele morale. Dar nu se întîmplă, de ce? Apar diferite situaţii. De exemplu, eu aş vedea stereotipul, gîndirea stereotipizată a organelor de drept. Unii gîndesc că victima cînd depune o cerere ca să încaseze daune morale ea are o intenţie meschină, ea doreşte să atragă la răspundere pe cineva doar ca să se îmbogăţească. Mai este aşa o problemă. Alţii cred că cerinţele de a solicita încasarea daunelor morale şi obligarea lor ca să caute bunurile obţinute din aceste activităţi ilegale de fapt îi sustrage pe ei de la cercetarea laturii penale. În al treilea rînd, de fapt nu există colaborarea între ţări. Pentru că de regulă bunurile ori pleacă în afara ţării, conturi bancare, proprietăţi, şi nu există colaborare între organele de drept în această privinţă, să caute acest bunuri, să fie confiscate.
Europa Liberă: Pe lîngă, poate, ajustarea mai exactă a legislaţiei în acest sens, de ce nu există anumite fonduri, poate eventual de stat, care să sprijine aceste persoane vulnerabile şi să le recompenseze măcar cumva?
Tatiana Catană: Într-adevăr, o altă posibilitate de a recompensa victima în afară de obţinerea de daune din partea celor care le-au supus exploatării este şi fondurile pe care le creează statul şi marea majoritatea statelor care şi-au adoptat legislaţie în domeniul prevenirii traficului au prevăzut şi au creat asemenea fonduri. Crearea fondurilor este chiar prevăzută şi de actele internaţionale, convenţia privind prevenirea şi combaterea traficului pe care de fapt Republica Moldova a adoptat-o. În diferite ţari, banii sunt acumulaţi în mod diferit. În unele ţări, banii vin de la aceiaşi traficanţi care organele de urmărire penală au găsit banii, le-au confiscat şi le-au pus în fond astfel ca ulterior să recompenseze deja din partea statului daunele suportate de victime, în alte ţări au prevăzut alocări de bani chiar de la bugetul de stat, în alte ţări s-a rezultat problema creării fondurilor pentru recompensarea victimelor prin impunerea unor taxe pentru cei care obţin diferite asigurări. Din păcate în Republica Moldova nu avem un asemenea fond, deşi în ultima vreme se vorbeşte că se încearcă a crea un fond pentru recompensarea victimelor traficului. Să sperăm că această intenţie se va realiză şi va fi creat un asemenea fond.
Europa Liberă: Care credeţi că este prioritatea numărul unu pentru soluţionarea acestor probleme, din punctul de vedere al Dvs. ca o persoană care aţi văzut o mie şi unu de cazuri cu aceste persoane extrem de vulnerabile şi care au avut de suferit?
Tatiana Catană: Cea mai mare problemă e ridicarea nivelului de trai al populaţiei, în primul rând locuri de muncă, locuri cu salarii decente plătite. Pentru că acesta este motivul că oamenii încearcă să plece, chiar uneori din cauza poziţiei lor vulnerabile, sau sărăciei extreme, ei acceptă să fie şi supuse exploatării. Deci, soluţionarea problemei privind ridicarea nivelului de trai al persoanelor.
Mai multe articole …
- Serghei CHIRILOV - Ambasador al Bunăvoinţei al Fundaţiei „Terre des hommes”
- Introducere în teoria şi practica supervizării asistenţei sociale a copilului
- Parajuristul în ajutorul săteanului
- In Republica Moldova tinerii lucreaza la o noua Lege a Tineretului
- „Succes în România”, pentru studenţii moldoveni din Bucureşti
- Ecaterina Covali:CTJM este organizația în care se trăiește fiecare proiect
- Cu ce se ocupă Amnesty International în Moldova?
- Tudor Darie: "Activitatea de voluntariat oferă oportunități extraordinare"
- Finanţele tuturor partidelor depind de câteva zeci de persoane. Interviu cu Sergiu Ostaf
- „Această campanie electorală constituie o provocare pentru organizaţiile societăţii civile”