Interviuri

Fenomenul voluntariatului implică în sine noi şi noi experienţe, oameni, destine, cazuri pentru cei care l-au îmbrăţişat. De acest lucru s-a convins şi Anna Camisasca, o tînără din Italia ce a venit în ţara noastră pentru a face voluntariat, dar mai  mult decît atît, să descopere Moldova şi viaţa ei.                                                                           

Benvenuto in Moldavia!

Venirea ei aici a fost posibilă perteneriatului  dintre Misiunea Socială “Diaconia” din RM şi organizaţia Caritas Ambrosiana (Italia). Conform spuselor ei, statul italian oferă posibilitate tinerilor cu vîrsta cuprinsă între 18 şi 30 ani să facă serviciu de voluntariat fie în Italia, fie în alte ţări. Pentru aceasta, candidaţii trec o serie de probe pentru a obţine acest serviciu. În cazul Annei,  a fost propusă  ca ţară  de desfăşurare a activităţii civice, Republica Moldova. „Mulţi spuneau că voluntariat se face doar în Africa, dar ţara dvs. este un mediu propice pentru asemenea acţiuni” menţionează tînăra. Iniţial cînd a venit aici, era luna februarie a.c. Frigul de afară nu a împiedicat-o să simtă căldura şi ospitalitatea de care au dat dovadă cetăţenii noştri. Frumuseţele de la Orheiul Vechi şi din satele noastre i-au cucerit inima. Nu a rămas indiferentă nici la bucatele tradiţionale . „La capitolul locuri pitoreşti, ţara voastră are cu se lăuda” spune Anna.

„Apartamentul social” de la Orhei

 Voluntariatul pe care îl face tînăra din Italia  este acel de la „Apartamentul Social”, o subdiviziune din Proiectul „Spre Independenţă” de la Orhei. Acesta a fost lansat de Misiunea Socială „Diaconia"  în 2007 cu suportul financiar al organizaţiilor Caritas Ambrosiana, Caritas Lodi, şi Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, actualmente fiind finanţat de către Fondazione Vismara. Beneficiarele apartamentului social au fost anual câte 6 fete din familii social-vulnerabile sau din orfelinate. Scopul proiectului constă în diminuarea dificultăţilor sociale şi a procentului migrării fetelor orfane ieşite din internate. Acest tip de locuinţă nu reprezintă un simplu adăpost, ci un loc unde beneficiarele au posibilitatea să obţină capacităţile necesare pentru a duce o viaţă independentă, să se implice în activităţi practice precum şi să-şi formeze abilităţi de îngrijire a locuinţei, gestionare a bugetului, alimentaţie corectă şi prepararea bucatelor, petrecerea timpului liber, să stabilească relaţii cu cei din jur, etc.   Concomitent fetele învaţă şi la o şcoală profesională, căpătând una din calificările: frizer, croitor, bucătar, chelner. La ieşirea din apartament, acestea sunt deja  asigurate cu un loc de muncă şi sunt independente financiar.

Anna le învaţă cum să gestioneze bugetul lor, cum să se comporte la magazin, la oficiul poştal, cum să se descurce în diverse instituţii. Uneori le oferă lecţii de cultură generală. “Avem o hartă a lumii. Eu le dau un cuvînt de referinţă despre o ţară, iar fetele o caută pe hartă. Aşa descoperim noi lumi, noi oameni şi culturi” spune voluntara. Un caz demn de toată admiraţia şi respect pe care mi l-a povestit tînăra este cel al unei fete de 17 ani din internat. Aceasta este uitată de părinţii ei , dar ea face voluntariat , avînd grijă de bătrîni.

Italia-Brazilia-Moldova

Anna a făcut voluntariat şi în ţara ei de baştină, Italia. S-a implicat într-un proiect de oferire a hranei pentru oamenii străzii. Concomitent , a fost educator pentru copii şi persoane cu  dizabilităţi. În Brazilia a organizat diverse activităţi şi jocuri pentru copii. “Un lucru impresionant a fost pentru mine faptul că  atît din Brazilia, cît şi din Moldova, copii sunt firi creative şi dormice de a se implica în multe activităţi interesante”. În ţara noastră a observat multe panouri ce au ca scop stoparea fenomenului alcoolului,dar, din păcate spune tînăra, a avut ocazia să vadă oameni dormind pe străzi sub influenţa licorii bahice.

În rest, are doar cuvinte frumoase despre ţara noastră, iar în loc de P.S. Anna menţionează “Republica Moldova are nevoie de voluntari. Apreciez faptul că aici mulţi tineri au început încă din ciclul gimnazial să facă voluntariat iar acest lucru nu poate decît să ducă la prosperarea societăţii”.

Iuliana Mămăligă

(In imagine: Ana Camisasca, a doua din dreapta, alaturi de fetele de la Apartamentul Social)

Interviu cu Alexandru Bordea, preşedintele A.O. PROPLUS

Cine este de fapt, Alexandru Bordea?

Un tînăr, ca mulţi alţii, ce a încercat să schimbe viaţa sa prin a investi în dezvoltarea personală şi împreună cu alţi tineri cu aceleaşi idei şi aspiraţii mari în viaţă să facă o schimbare.

Sunteţi, din 2008, preşedintele organizaţiei PROPLUS.  Cum  a apărut ideea înfiinţării  acestui proiect?

Ideea înfiinţării acestui proiect a apărut în momentul în care am simţit necesitatea de a creşte şi a mă dezvolta personal împreună cu mai mulţi prieteni. În acel moment am decis să ne întîlnim odată pe săptămînă pentru a discuta teme de interes comun ce ţin de dezvoltarea personală. Fiecare din noi a început a veni cu cîte un prieten, astfel încît, în scurt timp, sala unde am început întîlnirile devenea neîncăpătoare.
Dacă la început erau activităţi ale unui grup de iniţiativă, în 2009 am decis să înregistrăm oficial Asociaţia Obştească PROPLUS.

Ce  reprezintă PROPLUS?

PROPLUS reprezintă o platformă de dezvoltare personală pentru tinerii din Republica Moldova, ce are la baza sa traininguri şi cluburi de dezvoltare personală.
Scopul şi misiunea sa sunt de a oferi fiecărui tînăr din ţara noastră instrumentele necesare în dezvoltarea personală care îi vor ajuta pentru a merge mai uşor şi sigur pe drumul vieţii.

De ce credeţi că acest proiect simbolizează un pas important pentru îmbunătăţirea şi  dezvoltarea durabilă a personalitaţii?

 E simplu. Şcoala nu mai e, de foarte mult timp, locul în care să putem spune că suntem pregătiţi pentru viaţă în întregul sens al cuvîntului. Cunoştinţele formale nu dau decît minimul necesar, iar asemenea proiecte, care sunt tot mai des întîlnite în ultimul timp, suplinesc acel spaţiu gol.

Povestiţi-ne  despre cele mai memorabile activităţi ale organizaţiei?

 Fiecare zi este una memorabilă, cu momente frumoase. Din activităţile memorabile aş putea menţiona  decernarea Oratorului Anului, moment în care primim în cadrul Clubului Oratorilor noi membri şi în timpul căruia decernăm personalităţi remarcabile (politicieni, jurnalişti, persoane publice) din Republica Moldova. Alte activităţi ar fi proiectul PROVOCAREA care anul acesta este la cea de a 4-a ediţie, în cadrul căruia 50 de tineri au parte de o tabără activă în codrii Moldovei.

Aveţi un plan de activităţi stabilit pentru viitor?

Desigur. Defapt, fiecare zi  are o activitate în cadrul organizaţiei.
La moment lucrăm asupra cîtorva proiecte inovative pentru ţara noastră ce vor permite tinerilor să trăiască nişte experienţe unice cu un impact simţitor în dezvoltarea lor personală.

 Care este motivaţia principală pentru care vă  consacraţi cea mai mare parte a timpului şi activităţii dumneavoastră acestei asociaţii?

Motivaţia principală este dorinţa de a ajuta pe alţii să descopere capacităţile pe care le posedă, să le dezvolte, să culeagă din ele roade iar împreună, să facem o lume mai bună.

Ce sfat aveţi pentru tineri interesaţi de dezvoltarea personală?

 Cel mai potrivit moment pentru a investi timp în dezvoltarea personală este ACUM!

Interviu realizat de  Daniela Caraiman pentru civic.md

Alex: Așa, dragă Natalia Andreev, puteți să ne povestiți câte ceva despre dvs și de ce nickname-ul dvs este minuNata?

Nata: O să încep cu nickname-ul pe care îl am. Vine de la un prieten de pe facebook. De la început nu am vrut să-l recunosc, nu mi se părea destul de modest, dar tot mai multă lume îmi spunea așa și într-un final l-am acceptat și eu. Nu mă reprezintă pe mine, cât oamenii pe care îi am în jur. La capitolul despre mine aș putea povesti multe, dar cel mai des spun că sunt copilul soarelui și a curcubeului!

Alex: Papergirl. Sună foarte englezește, ce este acest proiect?

Nata: Sună englezește dar acest proiect de artă urbană își are originile în Germania, Berlin din 2006. A fost inițiat de o domnișoară cu numele Aisha Ronninger, de aici si denumirea de Papergirl (*Fata cu ziarele). Dar aceasta nu înseamnă că proiectul este destinat doar fetelor. Sora noastră mai mare din Iași îl are drept coordonator pe Bogdan. Acest proiect presupune trei etape esențiale. Prima este cea de colectare a lucrărilor de artă. Noi suntem primii din familia Papergirl care de faptam creat seria de ateliere, deoarece cunoaștem atitudinile diferite pe care le pot avea oamenii de la noi față de artă. A doua etapă este cea de expunere a tuturor lucrărilor, și la noi va avea loc în luna septembrie. Și a treia etapă este distribuirea lucrărilor prin oraș. Și facem acest lucru într-un mod foarte creativ, și anume, după cum băieții din America împărțeau ziarele pe biciclete așa și noi vrem să facem lucrul acesta pentru distribuirea noastră.

Alex: De ce credeți că proiectul va reuși în Moldova?

Nata: Să fiu sinceră o să mă bucur nespus de mult dacă reușim împreună cu echipa să aducem Papergirl la succes de Moldovă. Deocamdată suntem doar în capitală. Și dacă o să fie de succes sau nu, chiar îmi este greu să spun, deoarece atunci când mă aflu în cadrul atelierelor și văd așa mulți oameni colorați, creativi și frumoși, mi se pare că totul e posibil.  Și când toată săptămâna văd manifestările neglijente ale celorlalți oameni față de ce este colorat și neordinar, mă mâhnesc amarnic, dar nicidecum nu renunț la ideea Papergirl. Este poate un început de schimbare. Nu vrem să facem revoluții, vrem doar să ne bucurăm de soare și curcubeu.

Alex: Cum vedeți continuitatea proiectului?

Nata: Am dori foarte mult să mergem prin regiuni. Să le povestim și copiilor talentați de acolo că este Papergirl și că ne-am dori să putem distribui și lucrări făcute de ei. Am văzut anul acesta un proiect super mega miau, care a avut loc în București anul acesta. Se numește Street Delivery, și presupune închiderea unei străzi, pentru o perioada de timp, pentru mașini și deschiderea pentru devoratorii de cultură underground și culori. Vrem ca Papergirl să aducă această idee în Chișinău cât de curând posibil. De asemenea mi-aș dori ca Papergirl să devină un instrument social mult mai proeminent decât a fost anul aceasta. Am în vedere să vizionăm de fiecare dată câte un film pe o tematică socială, să avem invitați speciali, etc.

Alex: Cum credeți care sunt cele mai importante 3 lucruri cu care se aleg oamenii după ce participă la ateliere?

Nata: Atelierele noastre sunt organizate într-un mod foarte relaxant. Oamenii socializează într-un mediu înfrumusețat de ceai și biscuiți cu ciocolată. Culorile aduc amintiri din copilărie. În primul rând este un mod creativ de a-ți petrece week-end-ul. La noi vin cu prietenii, copii și boyfriend-uri și girlfriend-uri. În al doilea rând ai posibilitatea de a crea ceva frumos. Iar nu în ultimul rând ai unica posibilitate de a-ți manifesta creativitatea fără ca nimeni să te privească dezaprobator. Noi suntem bucuroși pentru orice manifest de creativitate.

Alex: Care a fost feedback-ul oamenilor până acum?

Nata: Oamenii îmi mulțumesc pentru o zi colorată din săptămână, pentru că au venit și spiritul lor de artist și-a găsit loc printre pensule și vopsele. Avem deja oameni care ne vizitează regulat, grupuri de prieteni care s-au format și care se formează în continuare. Lumea e fericită și interesată. Zâmbetele lor se văd în pozele noastre. Cantitatea îmbrățișărilor sporește cu fiecare atelier, și acesta este cel mai de preț feedback.

Alex: Care e momentul preferat al dvs de când decurge proiectul?

Nata: Momentul preferat este atunci când afișăm pe perete toate lucrările realizate. Ne minunăm de ele, le admirăm și suntem tot mai inspirați să iubim culorile.

Alex: Cine vă ajută în acest proiect?

Nata: Mai întâi de toate este o minunată echipă. Fiecare contribuie cum îi permite. În mare parte sunt colegii mei de la facultate, dar noi nu uităm să creștem și următoare generație. Vrem ca proiectul să aibă o continuare, cu sau fără noi drept coordonatori.  Este proiectul oricui care lasă soarele și curcubeul în viața lor. Dar pe lângă aceasta avem o sumedenie de priteni care ne ajută fiecare într-un mod deosebit. Consiliile Americane ne oferă acoperiș deasupra capului, Ambasada SUA ne-a acordat de curând un grant pentru materiale, Amplica ne-a acordar hosting gratis pentru pagina noastră web, Monitorul Civic de fiecare dată postează anunțurile noastre.

Alex: Altceva ce ați vrea să adăugați?

Nata: Mă așteptam la 27 de întrebări, dar las că și zece sunt bine. Aș mai putea adăuga că noi nu suntem chiar optimiști fără leac. Ne dăm și noi bine seama că totul nu va decurge în modul perfect pe care îl avem noi în imaginație. Nu vom rezolva problemele oamenilor și nici nu vrem lucrul acesta, vrem doar să ne putem bucura de creativitate pe care o are fiecare din noi.

Alex: Când va avea loc următorul eveniment papergirl?

Nata: De regulă toate atelierele sunt organizate sâmbăta sau duminica, de la orele 14:00, la cuibușorul nostru de pe strada Kogălniceanu 76. Detalii apar mereu pe facebook: Papergirl Moldova și pe pagina noastră web www.papergirl.din.md 

Interviu realizat de către Acasă la Fluturaș!