Interviuri

- Ca şi formaţiunile politice şi actorii politici în ansamblul lor, Coaliţia pentru Alegeri Libere şi Corecte, ca reprezentant al societăţii civile, este din nou la datorie. Ce rol îşi atribuie Coaliţia în actuala campanie electorală pentru alegerile locale din 5 iunie şi dacă există anumite nuanţe noi în activitatea ei, comparativ cu alte campanii electorale?

- Într-adevăr, Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte s-a implicat deja în această campanie electorală. Rolul Coaliţiei porneşte de la misiunea sa – promovarea alegerilor libere şi corecte în Republica Moldova, iar la modul practic aceasta se va realiza prin observarea alegerilor, monitorizarea comportamentului mass-media în campania electorală şi activităţi de informare/educaţie civică în contextul alegerilor locale generale. Aceste trei direcţii de activitate sunt deja în mod tradiţional realizate în cadrul Coaliţiei de către membrii săi (Asociaţia Promo-LEX, Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociaţia Presei Independente, Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Centrul CONTACT, ADEPT şi multe alte organizaţii, inclusiv locale/regionale). Noutatea acestei campanii electorale din perspectiva activităţii Coaliţiei constă în faptul că vom avea alegeri locale, care în sine conţin o altă miză, au un specific local/regional, iar Coaliţia se va adapta la aceste cerinţe. În plus, în premieră Coaliţia va colabora activ cu Comisia Electorală Centrală în vederea realizării campaniilor de informare şi educaţie civică a cetăţenilor.

- Pentru că nu am mai avut o ocazie specială până acum, haideţi să recapitulăm principalele lecţii însuşite de societatea civilă, de societate în ansamblu şi, eventual, de actorii politici în campania electorală precedentă, pentru alegerile parlamentare anticipate din noiembrie 2010... Se va ţine cont de aceste lecţii în actuala campanie?

- În opinia mea, principala lecţie învăţată din campaniile electorale precedente, inclusiv din cea de la 28 noiembrie 2010, constă în faptul că avem nevoie de o dezvoltare continuă, activă a spiritului civic şi a culturii politice în societate. Am reuşit să mă conving de acest lucru inclusiv prin comparaţia pe care am avut ocazia să o fac între climatul social-politic din perioada alegerilor parlamentare din 6 martie 2011 din Estonia şi ultimele campanii electorale din Moldova. Iată de ce aş vrea să reafirm teza exprimată şi cu alte ocazii, potrivit căreia educaţia civică/electorală reprezintă o prioritate şi o responsabilitate a întregii societăţi. În această ordine de idei, aş chema clasa politică şi concurenţii electorali ca în campania electorală pentru alegerile locale să pună în discuţie problemele reale ale cetăţenilor, comunităţilor şi să-şi valorifice eficient potenţialul de mobilizare de care dispun.

O altă lecţie învăţată ţine de rolul important pe care îl au instituţiile statului în organizarea şi buna desfăşurare a alegerilor. Sper foarte mult ca problema listelor electorale, monitorizarea eficientă a radiodifuzorilor de către CCA să fie abordate de o manieră mult mai responsabilă decât în precedentele campanii electorale. De asemenea, am convingerea că mass-media din Republica Moldova va continua să promoveze activ pe agenda publică subiecte reale, de o importanţă majoră pentru cetăţeni.

Această campanie electorală constituie o provocare pentru organizaţiile societăţii civile, inclusiv pentru membrii Coaliţiei, întrucât vor fi necesare eforturi mult mai mari şi totodată mai bine ţintite pentru realizarea activităţilor de educaţie civică şi electorală. Din acest punct de vedere, sper ca în această campanie cât mai multe organizaţii locale şi regionale să se implice în activităţi de educaţie civică. Totodată, ONG-urile şi societatea civilă în ansamblu nu ar trebui să se lase influenţate de eventuale intimidări din partea unor concurenţi electorali care ar dori să zădărnicească activităţile de informare a cetăţenilor despre importanţa participării la alegeri, cunoaşterea candidaţilor, exprimarea liberă a votului.

- Pe cât de calificate sunt Organizaţiile Societăţii Civile (OSC) care se apucă să monitorizeze corectitudinea procesului electoral? Cât adevăr credeţi că există în vorba potrivit căreia cei mai buni critici literari sunt scriitorii nerealizaţi?

- Coaliţia Civică pentru Alegeri Libere şi Corecte are o bogată experienţă în domeniul monitorizării alegerilor, activând din 2005 şi până în prezent în cadrul tuturor campaniilor electorale care au avut loc în ţară. Membrii Coaliţiei antrenaţi în activităţi de observare a alegerilor, de monitorizare a mass-media sunt organizaţii cu capacităţi sporite în domeniile lor de activitate, fiind membri ai diferitor organizaţii internaţionale de profil sau care aplică metodologii de monitorizare elaborate şi verificate de către renumite instituţii specializate. Cât despre criticii literari şi scriitorii nerealizaţi, sunt convins că aceste cuvinte nu pot fi atribuite membrilor Coaliţiei care vor realiza observarea şi monitorizarea alegerilor. Acest fapt a fost demonstrat din plin de către Coaliţie prin rapoartele de observare a alegerilor şi de monitorizare a mass-media care au fost apreciate atât de autorităţile relevante, concurenţii electorali, mass-media, comunitatea internaţională etc. În mod constant, în baza acestor rapoarte Coaliţia a contribuit ulterior, după campaniile electorale, la îmbunătăţirea cadrului legal electoral, la promovarea unor practici pozitive în domeniu.

- Ce trăsături distinctive credeţi că poate avea actuala campanie electorală în sensul concurenţei politice şi educaţiei politice a electoratului? Bănuiesc că organizaţiile componente ale Coaliţiei şi-au formulat proiectele de activitate pornind de la anumite estimări în acest sens.

- Din păcate, deşi organele electorale încă nu au înregistrat oficial vreun concurent electoral, suntem martorii unei campanii electorale tot mai active, în care unii concurenţi electorali nu se dau la o parte de la utilizarea funcţiilor publice pentru lansarea mesajelor electorale, utilizarea unui limbaj populist şi neadecvat problemelor reale ale cetăţenilor etc. Din această perspectivă, aş îndemna cetăţenii să nu se lase manipulaţi de mesajele populiste, pe alocuri agresive ale concurenţilor electorali, ci să acorde atenţie la propunerile şi soluţiile concrete ale acestora pentru rezolvarea problemelor comunităţii.

- De la ce nivel de start credeţi că porneşte cultura politică în această campanie electorală, ce riscuri credeţi că există în acest sens pentru calitatea procesului electoral?

- Despre cultura politică din Republica Moldova s-a vorbit şi au fost scrise multe, însă s-a făcut în realitate foarte puţin pentru dezvoltarea acesteia. În general, nivelul culturii politice a cetăţenilor este direct proporţional cu nivelul culturii politice a clasei politice din ţară. Sper însă că, prin faptul că aceste alegeri sunt de nivel local, cetăţenii să se activizeze şi să dea dovadă de un comportament mult mai responsabil, deoarece sunt afectaţi în mod direct de problemele social-economice din comunităţile lor, iar candidaţii electorali pe care îi vor avea în buletinele de vot îşi propun/le promit să le rezolve aceste probleme. Riscurile majore pentru acest proces electoral ţin în mare parte de felul în care se va derula campania electorală, de comportamentul corect sau incorect, civilizat sau mai puţin civilizat al concurenţilor electorali, al mass-media şi al autorităţilor electorale.

- De unde aveţi finanţările pentru proiectele OSC din actuala campanie electorală? Cum veţi răspunde de data aceasta la aproape inevitabilele reproşuri/acuzaţii din partea anumitor concurenţi electorali potrivit cărora societatea civilă îndeplineşte comenzile finanţatorilor?

- Întrucât Coaliţia reprezintă o uniune de organizaţii obşteşti, fiecare dintre acestea şi-au planificat diferite activităţi pe care le vor implementa în următoarea perioadă. Unii dintre membrii Coaliţiei au confirmări deja din partea donatorilor privind susţinerea proiectelor de educaţie civică, de monitorizare a mass-media sau de observare a alegerilor, iar alţii încă mai sunt în aşteptarea rezultatelor din partea potenţialilor finanţatori. Cu toate acestea, multe organizaţii au început deja activităţile de pregătire pentru implementarea proiectelor respective şi suntem convinşi că vom reuşi să ne manifestăm activ în această campanie electorală. Cu referinţă la veşnicele acuzaţii, dacă le pot spune aşa, nu am decât un singur răspuns – organizaţiile societăţii civile au misiuni şi obiective de îndeplinit în beneficiul Republicii Moldova, iar suportul donatorilor externi contribuie esenţial la îmbunătăţirea situaţiei pe diferite domenii în ţara noastră. La acest răspuns, în contextul alegerilor şi monitorizării campaniilor electorale, aş mai adăuga următoarele: se tem de activităţile societăţii civile acele forţe care nu doresc de fapt ca în Republica Moldova să avem o societate civilă activă, care nu doresc ca cetăţenii să fie informaţi, conştienţi de votul pe care îl vor exprima în ziua alegerilor.

- Dar de unde îşi iau finanţările pentru campaniile electorale formaţiunile politice şi candidaţii independenţi din Republica Moldova? Câtă lumină există aici şi ce poate face Coaliţia pentru aşezarea lucrurilor într-un făgaş normal în acest sens?

- La această întrebare, dacă doriţi un răspuns complet şi sincer, vă pot răspunde doar concurenţii electorali care obişnuiesc să-şi declare în mod real, cinstit toate sursele de finanţare, precum şi cheltuielile reale de campanie, dar eu personal mă îndoiesc de faptul că vom găsi prea mulţi dintre aceştia. În mod cert, însă, consider că autorităţile din domeniu, în special Comisia Electorală Centrală, ar putea contribui substanţial la îmbunătăţirea situaţiei în acest domeniu prin perfecţionarea cadrului legal, a formelor de raportare a cheltuitelor şi a surselor de finanţare ale concurenţilor în campanii, prin neacceptarea rapoartelor financiare incomplete etc. În acest sens, Coaliţia ar putea participa la transparentizarea finanţelor concurenţilor electorali, în primul rând, prin monitorizarea procesului electoral, a surselor de finanţare şi a cheltuielilor în campaniile acestora, precum şi prin aplicarea expertizei pe care o deţine la îmbunătăţirea legislaţiei electorale în domeniu.

- Monitorizarea alegerilor de către societatea civilă este deja un proces inevitabil şi ireversibil în Republica Moldova? De ce avem nevoie de această a doua faţetă a monedei electorale?

- Consider că atât timp cât clasa politica, concurenţii electorali vor avea un comportament nu tocmai civilizat în campaniile electorale, atât timp cât rezultatele alegerilor vor fi la infinit contestate fie de unii, fie de alţi concurenţi electorali, atât timp cât cetăţenii noştri nu vor manifesta spirit civic activ, critic, iar mass-media va reflecta campaniile electorale uitându-se în buzunarul unui sau altui concurent electoral, ATÂT timp vom avea nevoie de organizaţii ale societăţii civile care să monitorizeze alegerile. Vreau să cred că, alegerile locale generale din 5 iunie 2011 vor confirma tendinţa pozitivă, de îmbunătăţire a climatului în care se desfăşoară în ultimul timp alegerile în Republica Moldova.


Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo

Interviu cu Ala Taran, directorul Centrului Regional IREX Soroca

- Doamnă Ala Taran, pentru început, haideţi să le amintim cititorilor noştri ce este USAID şi ce înseamnă IREX?

- USAID sau Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională este o agenţie independentă a guvernului federal, care oferă dezvoltare economică şi ajutor umanitar în toată lumea în vederea susţinerii obiectivelor politicii externe ale SUA. IREX înseamnă Consiliul pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale. Deci, este o organizaţie non-profit care furnizează programe de liderism şi dezvoltare, în scopul îmbunătăţirii calităţii educaţiei, consolidării mass-media independente şi dezvoltării pluraliste a societăţii civile.

- Să ne întoarcem acum la anul 2005.

- Da, în 2005 a fost lansat Programul de Dezvoltare Participativă a Comunităţilor (CPP). În luna februarie a avut loc Conferinţa de lansare şi aici, la Soroca. Şi tot din februarie şi-a început activitatea Centrul Regional Soroca, iar eu am venit aici în calitate de manager în luna mai.

- Care a fost aria de acoperire?

- La început Centrul nostru a deservit numai regiunea de nord a ţării, adică raioanele Drochia, Donduşeni, Ocniţa, Edineţ, Briceni şi Soroca. Aceasta a fost prima etapă a proiectului. Din 2009 a început a II-a etapă, care a cuprins partea stângă a Nistrului – raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Râbniţa, Camenca plus următoarele localităţi din partea dreaptă: Ţâpova, Rezina, Sănătăuca, Dubăsarii Vechi, raionul Criuleni şi Soroca.

- Câte proiecte s-au implementat în şase ani?

- De atunci şi până în prezent prin intermediul Centrului Regional Soroca s-au implementat 67 de proiecte. În prima etapă s-au implementat 45 de proiecte, dintre care 8 proiecte sociale şi 37 de infrastructură.

- Adică?

- Campanii de informare, deschiderea câtorva posturi de radio locale, reparaţia sălilor de sport şi de festivităţi, instalarea uşilor şi geamurilor, reparaţia acoperişurilor, amenajarea terenurilor de joacă etc.

- Câţi bani au venit din partea poporului american în localităţile în care aţi coordonat proiectele?

- În jurul la 1 milion de lei. De obicei, la noi în program nu s-a vorbit despre bani. Pentru americani nu investiţia financiară a fost importantă, ci implicarea oamenilor în soluţionarea problemelor.

- Şi, în şase ani de activitate, programul şi-a atins acest obiectiv?

- Bineînţeles. Programul a devenit un lider în domeniul dezvoltării comunitare durabile. Prin intermediul suportului oferit comunităţilor, cetăţenii au conştientizat importanţa procesului de identificare a problemelor prioritare ale comunităţii şi elaborarea de strategii pentru soluţionarea lor, au înţeles care este importanţa votului şi consecinţele acestuia, au conştientizat importanţa transparenţei în realizarea celor propuse, au reuşit să adune în jurul grupurilor de iniţiativă diverşi actori sociali care au contribuit la creşterea bunăstării în comunitate, au însuşit diverse deprinderi de comunicare, abilităţi pentru crearea de parteneriate sociale durabile etc. Omul a conştientizat valoarea lucrului care se face. Câtă lumină citeam pe feţele tuturor celor implicaţi într-un proiect sau altul la finalizarea lucrărilor! Erau şi rămân mulţumiţi că şi-au unit eforturile. După aceasta altfel priveşti şi altfel preţuieşti şi acel teren de joacă sau aceeaşi şcoală reparată.

- Cum aţi lucrat cu grupurile de iniţiativă?

- De fapt, grupurile de iniţiativă singure au decis ce să facă şi cum să facă. Niciodată n-am venit să zicem: „Iată, trebuie să vopsiţi sau să instalaţi uşa cutare.” Grupurile s-au descurcat singure şi la identificarea problemei. De exemplu, au identificat 10 probleme, cea mai importantă fiind reparaţia şcolii, să zicem. Suportul financiar oferit era, de exemplu, 30 mii de dolari. Făceau calculele şi vedeau că nu ajung aceşti bani pentru soluţionarea problemei. Şi atunci hotărau să soluţioneze o altă problemă pentru care aceşti bani ajungeau. Implicau şi comunitatea în luarea deciziilor. La Voloave, de exemplu, o femeie zice: „Da votaţi voi acolo pentru mine, ce-i numaidecât să fiu prezentă?” „Nu!”, i s-a răspuns şi i s-a explicat cât de important este votul ei.

- Treceţi în evidenţă câteva proiecte implementate la Soroca.

- Schimbarea uşilor şi geamurilor la grădiniţa din Vasilcău, terenul de joacă pentru copii la „Integrare Nord”, mobilier şcolar la şcoala din Bulboci, reparaţia liceului din Cosăuţi, reparaţia sălilor de sport şi festivă la Liceul „Ion Creangă”, reparaţia acoperişului la Gimnaziul nr.1 şi încă multe altele. În oraşul şi raionul Soroca au fost implementate 14 proiecte de infrastructură şi 5 sociale. Investiţia USAID se cifrează la peste 300 de mii de dolari.

- În a doua etapă a Programului aţi lucrat mai mult în Transnistria. Cum a fost?

- Puţin mai greu. În primul rând, din cauza administraţiei publice locale. Puteam să începem lucrul numai după ce şefii din conducerea locală dădeau acceptul. Şi deci, ei erau cei care ne permiteau să venim. De multe ori asistau la şedinţele noastre ca nu cumva să spunem sau să facem ceva ce ar fi în contradicţie cu politica pe care o promovează. În al doilea rând, cetăţenii sunt cu mult mai închişi. Au mereu o teamă să nu spună ceva care nu ar plăcea şefilor. De exemplu, într-o şcoală, profesorii, oameni în vârstă, nu spuneau nimic în legătură cu o problemă sau alta până nu aveau permisiunea Direcţiei raionale învăţământ. Nu puteam hotărî nimic la nivel de grup până nu era acceptată problema de către Direcţia învăţământ. Acolo ne-am văzut cu 20-30 de ani în urmă în felul de a gândi şi a analiza lucrurile.

Încă un exemplu. Am fost la o grădiniţă de copii, unde am avut un grup de iniţiativă foarte activ. Dar ne-a mirat altceva. Grădiniţa moldovenească, toţi cunosc limba moldovenească, cum o numesc ei, dar în cadrul activităţii toţi vorbesc ruseşte, ca nu cumva să-l supere pe „fratele mai mare” de la conducere. Ei tot stau cu gândul că cineva o să vină şi o să le rezolve problemele. La început oamenii nu aveau încredere în proiectele noastre. Nu înţelegeau, cum să-ţi dea americanul banul aşa, de pomană? Chiar la şcoala din satul Taşlâc, de exemplu, ne-a fost foarte greu să-i implicăm pe oameni în implementarea proiectului privind instalarea uşilor şi ferestrelor. Dar când lucrările de reparaţie au început şi când se vedea lucrul real, s-a spulberat îndoiala. Lucrările au început în iunie şi până la 1 septembrie toate uşile şi toate ferestrele au fost schimbate. Aceasta a fost o mare sărbătoare pentru întregul sat. În total în partea stângă a Nistrului au fost implementate 15 proiecte.

- Dar să ne întoarcem la Soroca. Care a fost ultimul proiect implementat aici?

- Ultimul proiect implementat la Soroca a fost şi ultimul din cadrul CPP. Este vorba de reparaţia săli de sport la Liceul „Ion Creangă”. Ceremonia de înmânare a Proiectului a avut loc recent.

- Şi ce a însemnat pentru Ala Taran munca de şase ani în cadrul CPP, administrat de IREX?

- Mulţumesc destinului că mi s-a oferit prilejul să muncesc în Consiliul pentru Cercetări şi Schimburi Internaţionale. Este o organizaţie cu renume mondial foarte serioasă, care, după cum aţi văzut, face lucruri concrete şi înalt apreciate de toate comunităţile. Programul CPP cu metodologia sa, cu politicile sale a devenit un model de cultură organizaţională pentru întreaga ţară. Alături de toţi colegii mei am zis că aceasta a fost pentru noi nu doar o şcoală a vieţii, ci o întreagă Academie. Am avut foarte multe tipuri de activităţi, care ne-au oferit şansa de a acumula deprinderi practice în domeniile advocacy, lobby şi management. A fost un management participativ şi amplu. Am văzut ce înseamnă să experimentezi ceva, să încerci, să faci. Ceea ce nu voi uita niciodată: spiritul de echipă, colegialitatea, relaţiile frumoase prieteneşti, care luate împreună aduc succes. Programul mi-a dat încredere în forţele proprii, m-a făcut mai insistentă şi mi-a trezit dorinţa de a răspunde oricărei provocări.

- Un sincer mulţumesc datorez şi eu IREX-ului pentru faptul că am avut ocazia să vizitez Polonia. Iar dumitale, stimată doamnă Ala Taran, dă-mi voie să-ţi mulţumesc şi pe această cale pentru bunăvoinţa de a mă îndemna atunci să particip la acel concurs al ziariştilor, care mi-a oferit fericitul prilej. Ar fi fost bine, dacă acest program mai continua câţiva ani. S-ar fi făcut încă multe lucruri frumoase.

- S-ar fi făcut, nici vorbă. Dar ştiţi ce a zis reprezentantul USAID, domnul Eugen Senchevici, când a văzut tot ce s-a realizat cu suportul lor financiar? A spus aşa: „Văd că ceea ce s-a făcut cu şase ani în urmă arată ca şi cum recent s-ar fi dat în exploatare. E foarte bine păstrat. Iar unele proiecte le-aţi realizat chiar mai bine decât noi ne aşteptam. Deja noi nu mai avem ce căuta aici. Ne-aţi demonstrat că vă descurcaţi de minune.” Metaforic vorbind, ei ne-au dat undiţa, mai departe depinde de noi cum vom putea prinde peştele.

- Iar dvs., stimată doamnă, aveţi toate şansele să avansaţi în cariera managerială. Puteţi deveni un consilier bun la Primăria oraşului, un candidat în Parlamentul RM sau, de ce nu?, un primar bun. Ce aveţi de gând să faceţi în continuare?

- Deocamdată plec la Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă să mă înregistrez ca şomer. Pe urmă se va vedea. Ştiţi, este o vorbă, când ţi se închide o uşă, se deschid două sau mai multe ferestre. Oriunde nu-mi voi îndrepta paşii, sunt convinsă că experienţa acumulată în aceşti ani îmi va fi de folos.

- Mult succes şi să ne întâlnim cu bine oriunde veţi fi într-o nouă funcţie!

- Vă mulţumesc frumos!

Nina Neculce

http://odn.info.md

Pe Alex Lebedev îl cunosc din anul I de facultate. Ambii împărţim cei cîţiva metri de coridor de la Jurnalism, USM. S-a orientat spre Ştiinţe ale Comunicării, aşa că este prieten bun cu noţiunile de PR, marketing şi alte strategii din această gamă. Adiacent, Alex mai are şi alţi „prieteni” mai speciali....

Unul din ei este voluntariatul. Îl vede ca pe un hobby, ca pe un lucru interesant care îţi aduce anumite mulţumiri şi împliniri. O face din plăcere şi nu regretă nicio clipă că s-a împrietenit cu acest fenomen. Chiar şi în timpul studiilor sale din SUA, Alex nu a uitat să se implice în activităţi civice. „ În 2009 am obţinut o bursă de studii în Beatrice, statul Nebraska prin programul IREX, Ugrad. Pe lîngă orele de curs, eram membru al Senatului Studenţesc iar acest lucru tot presupunea voluntariat. Mă jucam cu copiii, desenam, cîntam, făceam activităţi de tutoring” spune Alex.

Reîntors în ţară, a devenit ALUMNI, membru a comunității absolvenților programelor de schimb a Ambasadei Statelor Unite, prima sa implicare a fost mentor pentru un elev, câștigător al programului Flex, din Georgia, din cadrul proiectului EFL (English as Foreign Language).

Clubul Tînărului Antreprenor este primul loc unde Alex a început să facă voluntariat. Acest lucuru i-a oferit şansa să plece în Marea Britanie şi să cunoască noi oameni, vieţi , prieteni. Aflat într-o dinamică dorinţă de a învăţa şi descoperi, a susţinut diverse campanii şi seminare anti trafic împreună cu cei de la centrul „La Strada”. „Am mers prin diverse localităţi ale Moldovei. Discutam cu tinerii şi am observat că au ceva deosebit, ai ce învăţa de la ei iar eu am învăţat ”. A fost voluntar CNTM şi NDI prin participarea campaniilor de îndemnarea populaţiei de a merge la vot. Administrează pagina „Diverse” şi „Tendere” de pe site-ul civic.md.

Dacă tot studiază la o facultate cu profil jurnalistic, Alex a fost în calitate de reporter pentru American Research Center (ARC).

În iarna acestui an a fost la Festivalul Internaţional al Studenţilor ISFIT desfăşurat în Norvegia. Tineri din 27 de ţări au venit să asiste la diverse work-shopuri, trainig-uri şi dezbateri susţinute de diverşi profesori, inclusiv de la Harward. Ultimul său proiect în care este implicat se numeşte „Papergirl” care are ca scop să aducă arta aproape de oameni. După cum spune Alex „oricine poate creea artă şi după aia să dăruiască arta, creaţia pe care a făcut-o”.

Alex administrează şi un blog, care are un titlu foarte semnificativ „Acasă la Fluturaş”. În cadrul unei Şcoli de Vară, el spunea că a ales această vietate, fluturele, pentru că înseamnă o nouă viaţă, iar blogul i-a adus o nouă pagină în sfera prietenilor, comunicării şi nu în ultimulu rînd , al spiriitului civic!

Iuliana MĂMĂLIGĂ