Interviuri

Fundaţia Terre des hommes (Tdh) Moldova în cooperare cu Asociaţia Supervizorilor din România şi a experţilor de la Universitatea de Vest din Timişoara (România) organizează ateliere de instruire cu privire la teoria şi practica supervizării profesionale în asistenţa socială a copilului. 16 participanţii ai primului atelier au avut posibilitatea de a discuta şi a îşi examina experienţa de supervizare, inclusiv de a se familiariza cu principiile, tehnicile şi metodele de supervizare în domeniul protecţiei copilului.

Cîteva fragmente al interviului din 19.05.2011 cu experţii Ana Muntean (A.M.), profesor la Catedra de Asistenţă Socială a Universităţii de Vest din Timişoara şi vice-preşedinte al Asociaţiei de Supervizori din România şi Violeta Stan (V.S.), lector la Facultatea de Medicină din Timişoara şi cercetător al Centrului de interacţiuni părinţi - copii al Universităţii de Vest din Timisoara.

Care este tematica programului de formare ? Ce v-a determinat să alegeţi acesta tematică?

A.M. :Tema a fost solicitată de Terre des hommes, respectiv un curs introductiv de supervizare în serviciile pentru copil şi familie, numită "Introducere in teoria si practica supervizarii in asistenta sociala a copilului".

Pe baza cursurilor în masteratul de supervizare de la Timişoara am structurat informaţia din acele cursuri care face o introducere a conceptelor esenţiale, a aspectelor ce ţin de valorile pe care le promovează supervizarea. Pe de altă parte, colegii de la Terre des hommes au sugerat să facem cît mai mult exerciţii practice, aşa încît am ajuns la structurarea programului cu o jumătate de zi  de teorie şi o jumătate de zi de exerciţii practice.

Scopul programului de formare? Asteptari ? Rezultate ?

A.M. :Scopul programului de formare este sprijinirea promovării supervizării în Moldova. Acest scop e definit, desigur, de către Terre des hommes, care doreşte ca supervizarea - serviciu nou creat în Moldova să aibă un conţinut corect, adecvat menit să crească calitatea serviciilor pentru copil şi familie.

V.S.:Terre des hommes, aşa după cum este şi numele Asociaţiei, aduce latura umană în aceste procese şi tocmai grija pentru supervizarea acelor care intervin direct alături de familie şi de copilul în dificultate, lărgeşte gama, adică nu se rămâne numai la interacţiunea părinte-copil, ci şi la cei care intervin, la burn-out şi la procesele care pot afecta calitatea intervenţiei lor de lungă durată.

Asteptari ?

A.M.:Ne-am dori ca în Moldova să existe un sistem de supervizare eficient care reprezintă, de fapt, marea şansă de a obţine servicii de calitate pentru copil şi familie. Eu cred că, un motiv pentru care în România calitatea serviciilor pentru copil şi familie încă scârţiie, este faptul că supervizarea, deşi e trecută în toată legislaţia secundară, nu se practică încă. Voi aveţi deja oameni numiţi, sigur noi avem oameni formaţi, dar nu există fixat locul lor într-o schemă. Voi aveţi deja fixat locul lor, cu toate că ei nu sunt încă formaţi, dar asta se poate face.

Rezultate ?

Aş menţiona despre două rezultate majore pe care le-am observat în mod sintetic. În primul rând, am văzut o schimbare a oamenilor. După cele trei zile de formare, în evaluarea în cadrul unui focus grup, am descoperit că foarte sunt mulţi care au simţit nevoia de a fi supervizaţi în munca lor sau au simţit că ar avea nevoie de o psihoterapie personală pentru că conştientizează că există anumite impedimente în practicarea unei bune supervizări. Asta mi s-a părut colosal. Un alt rezultat foarte important este faptul că fiecare a identificat din cursul de trei zile, anumite idei, anumite deprinderi practice, anumite atitudini. Un participant aşa şi a spus că îşi va schimba atitudinea, pe care dorea să o implementeze în activitatea sa.

V.S.:Faptul că la ultima întâlnire cu Echipa Tehnică a Tdh au apărut noţiuni de gândire pe termen lung şi cum aceste activităţi ar fi exemple de bune practici pentru Republica Moldova este deja un rezultat. Ne bucurăm de succesele de aici, dar ştim că este necesară o anumită frecvenţă şi rigorile cu care trebuie să se confrunte Echipa Tehnică a Tdh trebuie să fie aduse în discuţie în forurile de coordonare.

Care sunt elementele de noutate aduse în Republica Moldova din domeniul de activitate a supervizorilor asistenţei sociale a copilului din Romania?

A.M.:La momentul actual în România în toată legislaţia secundară din protecţia copilului avem menţionat conceptul de supervizor. Legislaţia secundară se referă la standardele în diverse servicii. În fapt, aproape nicăieri în România nu se practică supervizarea din lipsa surselor financiare. În Moldova aţi trecut peste blocajul acesta într-un mod foarte ingenios. 80% face asistenţă socială, 20% supervizare. Acest lucru nu este ideal, dar cred că e un mod de pornire.

Formarea propriu-zisă este elementul de noutate din domeniul de activitatea a supervizorilor asistenţei sociale a copilului, pentru că aveţi cadru, dar noi venim cu conţinutul, informaţie de calitate, atitudini, valori, cunoştinţe care sprijină funcţionarea unui bun supervizor. Dar să nu uităm faptul că noi facem un curs introductiv.

Care consideraţi că sunt atributele-cheie pe care un supervizor din domeniul asistenţei sociale a copilului trebuie să le aibă pentru a deveni un supervizor profesional de succes?

A.M.:În primul rând, un supervizor de succes în serviciile pentru copil şi familie este o persoană care are o atitudine încrezătoare că lucrurile se pot schimba în bine, care are o atitudine profundă de respect pentru copiii şi familiile cele mai necăjite şi care are încrederea deplină că colegul poate cu mai puţină experienţă sau cunoştinţe are cele mai bune intenţii şi doreşte să îşi schimbe modalitatea de a interveni pentru ca să fie cu adevărat de folos copilului şi familiei. Dar pentru asta ar trebui să fie e gata să beneficieze de sprijinul ce îi oferă supervizorul.

Cum vedeti viitorul proiectului RSPC (Reţeaua Socială pentru Protecţia Copilului) a Fundaţiei Tdh din perspectiva suprevizării a asistenţei sociale a copilului ?

A.M.:Mi se pare că proiectul e o promisiune şi o şansă de creştere a calităţii serviciilor pentru copil şi familie pentru că proiectul prin supervizare va sprijini ameliorarea calităţii intervenţiilor, în acelaşi timp va sprijini oamenii care intervin şi care se confruntă cu cele mai dificile cazuri, să nu ajungă la o epuizare profesională şi morală. Supervizarea vine şi îl sprijină să nu ajungă la un astfel de moment pentru că una din probleme în astfel de servicii este marea fluctuaţie a oamenilor. În încheiere aş vrea să menţionez ceea ce spunea Donald Winnicott în una din cărţile lui despre copil şi famile că « Viitorul unei naţii se naşte în familie». Deci, dacă vrei ca naţia respectivă să aibă un viitor, atunci trebuie să ai grijă de copil.

Andriana Dilan
Communication & Information Officer
Terre des hommes Delegation in Moldova

http://tdh-childprotection.org/projects/moldova/description/ro

Tel: +373 22 24 16 64
fax: +373 22 23 79 68
e-mail: communication-moldova@tdh.moldnet.md

A muncit mult ca in Republica Moldova sa existe o Lege a Voluntariatului iar acum lucreaza la o noua Lege a Tineretului. Eduard Mihalas are 22 de ani, este presedinte al Consiliului National al Tineretului din Moldova si activeaza in sectorul organizatiilor neguvernamentale de la 14 ani. Luna aceasta a interactionat cu ONG-uri, institutii publice si presa din Romania, in cadrul programului Black Sea NGO Fellowship organizat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile cu sprijinul Black Sea Trust for Regional Cooperation. Cu aceasta ocazie s-a implicat in proiectul de reabilitare a cinematografului “Favorit” din Bucuresti, derulat de Centrul de Resurse pentru participare publica.     

Ce te-a determinat sa te indrepti spre sectorul non-profit?

La varsta de 14 ani eram curios cum pot sa ma implic in diferite activitati, iar ulterior, aceste activitati m-au motivat sa ma implic activ la nivel local, iar mai tarziu, national si regional.

Cum ai aflat despre Black Sea NGO Fellowship Program? Ce te-a motivat sa aplici?

Stiam din 2010 despre program pentru ca a fost anuntat in cadrul Black Sea NGO Forum. In aceasta primavara, cand a fost lansat anuntul, am aflat ca si Consiliului National al Tineretului din Moldova ii va fi oferit un loc in cadrul acestui intership.

Am fost interesat de acest program pentru a-mi dezvolta cunostintele in ceea ce priveste procesul de advocacy in Romania, mai ales ca am deja experienta in acest domeniu. Am fost interesat sa vad cum colaborareaza societatea civila si institutiile publice guvernamentale in elaborarea si implementarea politicilor publice, in special pe componenta de tineret si social.

Care a fost pentru tine cea mai interesanta zi din program si de ce?

Cel mai mult mi-au placut intalnirile si discutiile pe care le-am avut la Ministerul Afacerilor Externe, la Parlament cu domnul Titus Corlatean, presedintele Comisiei pentru politica externa precum si intalnirea cu consilierul Presedintelui Romaniei pe probleme de securitate. O zi deosebita a fost evenimentul de la Centrul de Resurse pentru participare publica in care am fost implicat, deoarece a implicat direct cetatenii in rezolvarea problemelor pe care le au.

Cunosteai mediul ONG din Romania? Ai mai avut proiecte in colaborare cu organizatii de aici sau alte activitati?

Cu sectorul asociativ din Romania eram familiarizat de mai mult timp. In 2007 – 2008 chiar am coordonat un proiect transfrontalier Impreuna cu Fundatia “Alaturi de Voi” Romania. In cadrul acestui fellowship voiam sa vad cum merg lucrurile din interiorul unei organizatii, precum si abordarea pe care o are dupa ce Romania a devenit stat membru al Uniunii Europene. Fiind Membru de Birou in cadrul Consiliului National al Tineretului din Moldova, eram interesat si de o consolidare a colaborarii pe care o avem cu Consiliul Tineretului din Romania.

Cum se raporteaza tinerii din Moldova la activitatile de voluntariat?

Nivelul de implicare a tinerilor din Republica Moldova in activitati de voluntariat, dupa parerea mea, este mediu. In acest moment nu exista cercetari care sa arate numarul exact de tineri implicati in activitati de voluntariat, insa este cert faptul ca cea mai mare categorie de populatie care se dedica voluntariatului sunt tinerii.

De ce a fost necesara o lege a voluntariatului, iar mai nou, o alta lege a tineretului, si cat de grea a fost munca din spatele acestor initiative?

Procesul de elaborare / modificare a ambelor politici a insemnat munca a mai multor oameni. Am inceput sa lucram la Legea voluntariatului inca in anul 2006. Tot atunci a fost constituita si Coalitia pentru promovarea legii si activitatilor de voluntariat pe care o coordonez. Am muncit inca 4 ani pentru ca cetatenii din Republica Moldova sa aiba o lege a voluntariatului (Parlamentul a votat Legea voluntariatului la 18 iunie 2010). Eficienta activitatii la nivel de coalitie a fost datorat existentei unui Secretariat, mentinut de Asociatia “Tinerii pentru dreptul la viata” (TDV), care a coordonat si facilitat procesul de comunicare intre sectorul neguvernamental si Guvern / Parlament.

Elaborarea unui proiect de lege cu privire la tineret l-am inceput in 2010, impreuna cu Consiliul National al Tineretului din Moldova si colegii de la Ministerul Tineretului si Sportului. Pentru acest proiect de lege a lucrat si lucreaza inca o echipa intreaga de oameni cu experienta, tineri si functionari publici. Experienta de lucru acumulata in cadrul legii voluntariatului a fost utilizata si-n procesul de elaborare si promovare a proiectului de lege cu privire la tineret. Astfel, au fost desfasurate 8 dezbateri publice in 4 regiuni ale Republicii Moldova, cu implicarea tinerilor, lucratorilor de tineret, ONG si grupuri de initiativa ale tinerilor, precum si aripile de tineret ale partidelor politice. Proiectul de lege va avea ca suport si o analiza a impactului de reglementare, ceea ce va facilita procesul de argumentare a necesitatii unui asemenea proiect de lege pentru tinerii din R. Moldova.

In ce organizatie ai ales sa activezi in partea a doua a programului? Cum a fost aceasta experienta?

In partea a doua a programului am activat in cadrul Federatiei Organizatiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din Romania (FOND) si la Centrul de Resurse pentru participare publica. La FOND am fost implicat in mare parte in pregatirea Forumului ONG Romania – Republica Moldova. Eram incantat de activitatile FOND inainte de a veni in aceasta organizatie, lucru care m-a motivat sa–mi realizez o parte din fellowship la ei. Aici am avut posibilitatea sa vad care este abordarea Romaniei fata de dezvoltarea globala, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului si eforturile sectorului public si a celui asociativ in aceste domenii, inclusiv coordonarea la nivel de retea. Drept rezultat am stabilit impreuna cu colegii de la FOND sa desfasuram in luna august 2011, de Ziua Internationala a Tineretului, un atelier axat pe participarea tinerilor in implementarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

Chiar daca la CeRe m-am implicat pentru o perioada foarte scurta de timp, am avut o deosebita placere sa lucrez cu ei pentru ca sunt o echipa foarte dinamica in care reusesti usor sa te integrezi. Am reusit sa ma implic in organizarea unui eveniment al grupului cetatenesc “Favorit”, care si-a propus sa sensibilizeze autoritatile locale din sectorul 6 al Bucurestiului pentru transformarea cinematografului lasat in paragina, intr-un centru cultural al Bucurestiului. Modalitatea de abordare a problemei si de lucru cu autoritatile, precum si procesul de implicare a cetatenilor sunt o buna practica care sper sa fie dezvoltata si-n R. Moldova.

In urma participarii la acest program, ce ai invatat despre mediul ONG romanesc?

Chiar daca in perceptia publica, ONG-urile din Romania sunt mai active si mai dezvoltate decat cele din R. Moldova, ambele tari au de invatat una de la alta. Cred ca transferul de experienta si bunele practici poate fi realizat de ambele maluri ale Prutului, doar ca este necesar sa existe un cadrul de cooperare pentru a fi posibil acest lucru.

In acelasi context, am observat ca o mare parte din ONG-urile din Romania sunt axate direct pe beneficiari, pe cand in Republica. Moldova ONG-urile se orienteaza mai mult pe partea de sensibilizare, mobilizare, educare si mai putin pe asistenta directa. Acest lucru poate fi explicat si prin faptul ca multe ONG-uri se modeleaza in functie de prioritatile finantatorilor si nu de propriile viziuni. Romania a primit un suport considerabil din partea Uniunii Europene, astfel, organizatiile s-au axat pe prioritatile Uniunii, care au constat intr-o implicare directa a beneficiarilor si dezvoltarea de servicii in diferite domenii. Acelasi lucru incepe sa fie realizat si-n R. Moldova, si odata cu consolidarea sectorului asociativ, se va evidentia rolul acestuia in prestarea si dezvoltarea de servicii pentru beneficiari.

Programul de fellowship mi-a permis sa stabilesc contacte si colaborari cu mai multe organizatii si finanţatori chiar. Cu siguranţa cele invatate in Romania se vor reflecta in activitatile mele ulterioare la Consiliul National al Tinerilor din Moldova şi nu numai.

Monica Marincas

http://www.stiriong.ro