Interviuri

Ce rol joacă Amnesty International în Moldova, în ce campanii s-a implicat, cum le alege şi de ce nu a fost activ în cazurile Vardanean şi Cazac?

Colega noastră Diana Răileanu a stat de vorbă cu Cristina Pereteatcu - Director executiv Amnesty International Moldova şi cu Veaceslav Tofan - Presedintele Consiliului Amnesty International Moldova, pe care i-a întrebat cum apreciază situaţia drepturilor omului astăzi?

Cristina Pereteatcu: „Amnesty International a fost fondată în Moldova exact în perioada de tranziţie, dar nu cred că oamenii simpli aveau cultura necesară ca să-şi dea seama, având un vacuum informaţional, că drepturile lor sunt încălcate.”

Europa Liberă: Credeţi că acum situaţia la capitolul „drepturile omului” s-a mai îmbunătăţit în Republica Moldova?

Veaceslav Tofan: „Chiar şi în raportul Amnesty Moldova pentru acest an avem expres nişte declaraţii care spun că tortura în comisariatele de poliţie mai persistă, victimele din 7 aprilie 2009 nu şi-au găsit încă justiţia corectă, nimeni nu a fost pedepsit. Mai sunt nişte chestii pe plan intern care, iarăşi, deranjează – adoptarea legii antidiscriminare. Din păcate nici până acum nu avem adoptată această lege. Mai mult ca atât, a fost rechemată de către Ministerul Justiţiei din Parlament.”

Europa Liberă: În ce campanii aţi fost implicaţi în Republica Moldova?

Cristina Pereteatcu: „Datorită Amnesty a fost adoptată nouă lege cu privire la întruniri. Un succes foarte mare a fost pilotarea pe parcursul a cinci ani a unui curs pentru copiii din clasa a 7-8, care se numeşte „Am dreptul să-mi cunosc drepturile”, şi partea foarte bună a acestui curs este că a fost elaborat în cooperare cu elevii şi cu profesorii. În noiembrie 2010 am semnat şi un acord cu Ministerul Educaţiei care prevede expres că acest obiect va fi introdus din septembrie 2010 în şcoli ca şi obiect opţional, însă când am ajuns să negociem cu Ministerul Educaţiei ca să introducă acest obiect în şcoli, ei ne-au spus franc că nu dispun de mijloace financiare. La Guvern ni s-a propus să comasăm acest obiect cu Educaţia Civică şi noi suntem împotrivă pentru că este un obiect nu are tangenţe cu educaţia civică şi suntem, din păcate, încă la etapa de negocieri în ultima zi a lunii mai şi încă nu ştim ce o să fie mai departe şi ce o să ne facem.”

Europa Liberă: Pe ce criterii Amnesty International îşi alege persoanele pentru care să adune petiţii, semnături?

Veaceslav Tofan: „Deseori avem de a face cu nişte cazuri ca arestarea sau pedepsirea unor femei din lumea musulmană, de exemplu, pentru că după ce a decedat soţul ea a născut un copil peste 10 sau 11 luni, şi este condamnată la bătut cu pietre. Un caz excepţional este Belarus. Andrei Sannikov a fost pedepsit şi pus la puşcărie pe cinci ani de zile din simplul motiv că a participat în campania prezidenţială şi după asta a îndrăznit să iasă şi să-şi expună nemulţumirea în public. Este foarte vizibil că aici este vorba despre o încălcare a drepturilor omului şi aici nu este mult de analizat.”

Europa Liberă: Săptămâna trecută, după 8 ani de închisoare Mihail Hodorkovski şi Platon Lebedev au fost recunoscuţi „deţinuţi de conştiinţă” de către Amnesty International. Aţi putea să explicaţi cum şi de ce tocmai după atâţia ani?

Veaceslav Tofan

Veaceslav Tofan: „Iniţial erau nişte acuzaţii foarte clare de evaziune fiscală şi Amnesty International nu a avut acces absolut la toate documentele economice şi financiare la care se făcea referinţă pe parcursul procesului. Cu cât mai mult timp a trecut, cu atât mai multe lucruri au ieşit la iveală şi respectiv s-a acumulat destulă informaţie ca să zicem că persoanele date sunt acuzate pe nedrept, adică sunt „prizonieri de conştiinţă” şi, în continuare, se mai caută, se mai inventează nişte acuzaţii ca să rămână cât mai mult în închisoare.”

Europa Liberă: La Tiraspol, continuă să fie deţinut Ilie Cazac, iar jurnalistl Ernest Vardanean a fost eliberat de curând. De ce Amnesty International nu a acţionat franc şi mai dur în cazul lor?

Cristina Pereteatcu: „Regiunea transnistreană este o regiune în care este foarte greu să te implici, în primul rând pentru că este o regiune nerecunoscută. Tot ce se întâmplă acolo nu poate fi legal. Noi nu putem să ne implicăm mai mult decât am făcut-o, pentru că este vorba de regiunea transnistreană şi este foarte greu să ai pârghii, să poţi să faci nişte declaraţii.”

Europa Liberă: Ilie Cazac continuă să fie reţinut de autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol. În opinia Dvs., unde şi cum ar trebui în continuare guvernul de la Chişinău să preseze situaţia astfel încât Ilie Cazac să fie eliberat?

Veaceslav Tofan: „Ceva îmi zice că dacă a fost posibilă eliberarea lui Ernest Vardanean, este posibilă şi eliberarea altor deţinuţi care au fost arestaţi din motive politice. Probabil guvernul are înţelepciunea necesară şi instrumentele pentru a duce şi cazul lui Ilie Cazac la un final mai fericit.”

Europa Liberă: Dar ce lipseşte?

Veaceslav Tofan: „Un lucru despre care se vorbeşte foarte mult în ultimul timp şi se numeşte voinţă politică. Personal sper că guvernanţii vor lăsa la o parte retorica drepturilor omului ca fiind pur şi simplu una la modă şi vor acţiona într-adevăr conform filosofiei drepturilor omului.”

Diana Răileanu

http://www.europalibera.org

Necunoscute sunt căile activismului civic. Cel mai important lucru este să ştii cum să culegi laurii şi roadele acestuia. De acest moment a înţeles şi Tudor Darie,  consilierul  Primului ministrul Republicii Moldova, care nu regretă că a făcut voluntariat , iar activitatea respectivă i-a adus doar oportunităţi.

Cînd ai inceput activitatea de voluntar şi în ce a constat ea?

În anul 2001, când am fost selectat în calitate de deputat junior în "Parlamentul Copiilor". După prima sesiune, împreună cu mai mulţi colegi de liceu, am creat un ziar şcolar "Glasul Copilului". Ulterior, ne-am asociat cu grupul de iniţiativă "Tineri pentru Tineri" şi organizam în şcolile din raionul Glodeni ore despre dauna fumatului. După doi ani "de muncă", în 2002 am primit şi un premiu pentru "Cel mai activ voluntar al anului 2002".

2. Ce presupune , în viziunea ta, voluntariatul?

Voluntariatul este o activitate în folosul societății pentru care voluntarul nu este remunerat financiar.

3. După parerea ta, la ce etapa este voluntariatul în RM?

Voluntariatul este o activitate cu rădăcini în Republica Moldova. Îmi aduc aminte de vremurile când eram elev în şcoala din sat... Pe atunci sătenii organizau zile de "clacă", în care majoritatea oamenilor din sat ieşeau pe un câmp, în apropierea unui iaz, şi făceau chirpici (material de construcție în formă de cărămidă, făcut din lut şi paie, uscat la soare şi nears). Cred că şi aceasta este o formă de voluntariat. După ce activitatea ONG a luat amploare în Republica Moldova, voluntariatul a cunoscut forme moderne de organizare - implicarea în cadrul grupurilor de iniţiativă, consilii locale, ziare şcolare, ONG-uri de tineret etc. Mai nou, avem şi o lege cu privire la voluntariat, care stabileşte instrumente de motivare a activității de voluntariat (este recunoscut ca stagiu de muncă şi, în viitor, ar putea însemna şi credite de studiu la universitate). În acest an, în toată republica a fost implementată cea mai mare activitate de voluntariat din istoria republicii noastre - "Hai, Moldova!", o acţiune ecologică, care a însemnat colectarea gunoiului timp de o zi. Deci, reieşind din cele enumerate mai sus, dar şi raportat la gradul de dezvoltare din alte ţări europene, cred că voluntariatul este la un nivel mediu de dezvoltare în Republica Moldova.

4. Ai avut ocazia să cunoşti voluntari din alte ţări?

Da, am interacţionat cu voluntari din mai multe ţări. Primii voluntari străini, pe care i-am cunoscut, au fost cei de la Corpul Păcii, care promovau cunoaşterea limbii engleze, modul de sănătos de viaţă etc.

5. Ce oportunităţi oferă această activitate?

Activitatea de voluntariat oferă oportunităţi extraordinare de a interacţiona cu alţi semeni, de a comunica, de a fi parte dintr-o echipă, de a-ţi asuma responsabilităţi etc. În acest mod, tinerii se pregătesc pentru viaţa de adult, contribuie la rezolvarea unor probleme concrete din comunitate şi la dezvoltarea societății.

Iuliana Mămăligă

- În campania electorală anterioară, Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO) şi Centrul pentru Dezvoltarea Parteneriatelor au realizat studiul „Finanţarea partidelor politice în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010”. Din câte cunosc, vă pregătiţi să faceţi publice rezultatele acestui studiu abia acum, de ce atât de târziu?

- Sunt 2 motive principale. Primul: cercetarea este destul de complexă, realizată într-un termen scurt, de 2-3 luni. Al doilea: constatările sunt foarte sensibile pentru societate.

Cercetarea dată este fără precedent nu doar în Moldova, dar şi în regiune, este una comprehensivă şi profundă. Sunt acoperite astfel de domenii ca: 1) analiza donatorilor partidelor (în baza listelor deţinute de CEC şi informaţiilor despre veniturile personale din declaraţiile publice); 2) evaluarea veniturilor în timpul campaniei şi a veniturilor în general (în baza informaţiei CEC); 3) analiza cheltuielilor; 4) monitorizarea cheltuielilor de facto pentru organizarea întrunirilor şi evenimentelor publice, publicarea materialelor electorale, apariţia publicităţii comerciale electorale şi a publicităţii ascunse, cheltuielile pentru personal etc. Dificultatea a constat în colectarea corectă a datelor observabile şi probarea calitativa a cheltuielilor de facto în comparaţie cu cele declarate la CEC.

Constatările şi concluziile cercetării atestă o stare alarmantă în domeniul finanţăii partidelor politice. Actualmente, partidele politice sunt puternic dependente financiar de un cerc îngust de donatori mari. Se pare că partidele politice nici nu doresc lărgirea cercului de donatori pentru că aceasta ar cere o responsabilitate mai mare în fata donatorilor – electori. Însă dependenţa financiară de un cerc îngust de donatori împiedica dezvoltarea unui sistem deschis de competiţie internă în partid, partidele în continuare sunt percepute foarte negativ (datele IPP si Galup creditează partidele pe ultimul loc, cu excepţia poliţiei). Partidele politice declara doar o parte a cheltuielilor pe care le suporta. După cum observaţi, aceste constatări sunt extrem de sensibile.

- Câtă transparenţă şi câtă legalitate a existat în finanţarea campaniei electorale trecute? La ce trebuie să ne aşteptăm de la campania electorală din anul acesta?

- Totul se cunoaşte în comparaţie cu alte state (ne putem compara cu Ucraina/Rusia sau să cu Olanda/Cehia) sau raportat la cerinţele legale actuale. Există anumită transparenţă, deşi nu este suficientă în condiţiile Moldovei pentru a crea un climat mai mare de încredere şi o responsabilitate mai adecvată a partidelor în fata cetăţenilor, suporterilor, membrilor de partid şi donatorilor, inclusiv, potenţialilor donatori. În cazul în care situaţia dată se va menţine, vom asista la degradarea în continuare a partidelor politice ca entităţi şi ca instituţii democratice, fără excepţii.

Cerinţele de raportare a veniturilor sunt sumare şi prea generale. În câteva rânduri, în ultimele alegeri parlamentare, partidele nu s-au conformat nici acestor cerinţe şi au neglijat somaţiile CEC-ului de a prezenta informaţiile prevăzute legal.

Analiza listelor donatorilor atestă donatori neautentici şi donatori cu lipsă de capacitate financiară pentru a dona. Prezenţa acestor categorii de donatori nu este una accidentală ci sistematică.

La capitolul de cheltuieli, o mare parte din acestea nu sunt raportate după cum se cere de Codul Electoral. Cheltuielile pentru personal, staff-ul electoral al partidelor, serviciile de consultanţă electorală, organizarea cercetărilor sociologice nu se raportează, practic, la 100%. Cheltuielile pentru materialele electorale şi organizarea evenimentelor publice, în special a concertelor, sunt raportate doar parţial. Estimările incluse în raport arată ca cheltuielile reale sunt, practic, duble faţă de cele raportate. Prin urmare, transparenţa cheltuielilor este puternic zădărnicită.

Regretabil, în alegerile locale generale, cel mai probabil, cheltuieli suportate de facto nu vor fi raportate pe deplin. De la ultimul scrutin electoral din noiembrie 2010, a trecut prea putin timp, doar câteva luni, astfel, recomandările elaborate în raport în vederea responsabilizării şi transparentizării mai adecvate a partidelor politice nu au fost preluate de factorii decizionali. Exista indici că nici la capitolul de venituri situaţia nu va suporta schimbări spre îmbunatăţire.

- Care sunt principalele deficienţe ale sistemului de finanţare a campaniilor electorale a partidelor şi candidaţilor independenţi?

- La capitolul de venituri, principalele deficiente sunt:

▪ plafonul de donatie care este prea mare (1,5 mln lei pentru persoane fizice). Plafonul prea mare stimulează dependenţa partidelor politice de donatori mari şi descurajează participarea mai larga a persoanelor şi a donatorilor mici, de aceea el trebuie micşorat de 100 de ori;

▪ doar 0,03% din persoanele înscrise în listele electorale fac donaţii, peste 80% din finanţele declarate ale partidelor politice fiind donate de câteva zeci de persoane. În realitate, deoarece cheltuielile sunt mai mari şi veniturile reale sunt mai ridicate, ponderea donatorilor mari este şi mai mare. Este necesar de lărgit baza de donatori a partidelor politice, inclusiv prin elaborarea mecanismelor fiscale de încurajare de direcţionare în aceste scopuri a unui procent din impozit;

▪ lipseşte finanţarea partidelor politice din partea statutului, în special, pentru susţinerea activităţii partidelor între alegeri şi pentru formularea platformelor şi propunerilor de politici. Aceasta face partidele politice vulnerabile şi dependente de unele cercurile economice.

La capitolul cheltuieli, principalele deficiente sunt:

▪ cerinţele de raportare a cheltuielilor nu sunt suficient de specifice şi concrete. Capacitatea CEC-lui de a monitoriza şi a impune conformarea la standardele respective este foarte redusă;

▪ CEC-ul nu deţine suficiente capacităţi pentru a colecta probe şi demonstra discrepanţa dintre cheltuielile reale şi cele raportate, inclusiv diferenţa în plăţile pentru remunerarea staff-ului electoral al partidelor, producerea materialelor electorale, organizarea evenimentelor publice etc;

▪ actorii societăţii civile şi părţile interesate nu pot iniţia acţiuni de sesizare la CEC şi alte organe abilitate privind încălcarea de către partidele politice a legislaţiei cu privire la raportarea cheltuielilor. La acest gen de sesizări au dreptul doar alţi concurenţi electorali;

▪ capacitatea CCA-ului de a monitoriza conformarea posturilor audiovizuale la cerinţele de a nu plasa mai mult de 2 minute de publicitate plătită pe zi nu este pusă în aplicare, unele posturi acceptă plata şi plasează mai multă publicitate directă.

- Cum comentaţi că partidele nu au declarat cheltuielile reale ale campaniei electorale şi nu au afişat datele unor donatori? Ce au de ascuns?

- Sunt mai multe motive, o lista neexhaustiva a motivelor pentru care partidele politice nu declara toate cheltuielile poate fi următoarea:

1. pentru că operează cu o parte din veniturilor nedeclarate, iar originea unei păpţi din venituri este dubioasă, este de provinienţă obscură sau din surse/donatori nedeclarate. Ipotetic, putem presupune că sunt banii necontabilizaţi în modul corespunzător, scoşi din circuitul comercial drept răsplată pentru clientelism/favoritism sau drept răsplată pentru protecţionism;

2. pentru că organele de supraveghere a corectitudinii în folosirea mijloacelor financiare în campania electorala (CEC, Inspectoratul Fiscal) nu manifestă interesul de a se implica, nu deţin instrumente (legale şi de resurse) adecvate şi sunt dependente de politicul care face jocul după regulile despre care vorbim. Totodată, societatea civilă este limitată să promoveze interesul public în vederea iniţierii acţiunilor în interesul public pentru a responsabiliza partidele politice;

3. pentru a evita critica din partea societăţii, dar şi din partea potenţialilor votanţi şi actualilor adepţi ai partidelor referitor la efortul financiar foarte mare suportat în lupta pentru putere. Este vorba despre un gen de ipocrizie politică, pentru că Moldova nu este o ţară înstărită, dar fiecare partid politic cheltuie câte zeci de milione de lei intro campanie electorala;

4. pentru că suntem captivii unor reguli de joc (stabilite în trecut, dar perpetuate de clasa politică actuală) ale politicului în care banii sunt sursa de putere. Este vorba despre o mentalitate sucită, improprie interesului public, iar societatea civilă şi societatea în ansamblu tolerează această situaţie;

5. pentru că liderii (exponenţii) partidelor doresc să deţină pârghii de influenţă financiară în partid, deţinerea controlului asupra finanţelor nedeclarate creează dependenţa adepţilor, membrilor şi votanţilor partidului de conducere, defavorizează competiţia internă, deci, satisface status-quo-ul conducerii actuale.
Unele partide nu au afişat în general lista donatorilor săi. Cred că, în afară de argumentul invocat precum că acestea s-ar teme de consecinţe negative, mai real pare a fi argumentul că partidele ar dispune de bani de provinienţă nedeclarată.

- De ce ne deranjează, în general, faptul că partidele nu asigură transparenţa finanţării procesului electoral? Trebuie să înţelegem că finanţările neoficializate comportă riscuri, pericole pentru om şi societate?

- Finanţele sunt un element important în activitatea partidelor politice, prin urmare, opacitatea partidelor cultivă lipsa de încredere a cetăţenilor în acestea (sondajele arată cel mai mic nivel de încredere, după poliţie), descurajează democratizarea prin competiţia internă şi colegialitate în luarea deciziilor în cadrul partidelor politice.

În general, observam rezistenţă la procesul de democratizare prin transparentizare a finanţelor gestionate. Partidele politice netransparente procreează aceleaşi reguli de funcţionare în stat, în formarea şi funcţionarea instituţiilor statutului. Este grav şi inadmisibil. Riscurile sunt pentru întreaga societate.

- Am scos în titlul unei ştiri a Agenţiei Info-Prim Neo, publicată la 9 martie, o frază de-a Dumneavoastră care a trezit mult interes: „Un cerc foarte îngust de persoane finanţează toate partidele politice din Moldova”. Atunci fraza nu a avut continuare şi exemplificare, acum puteţi da mai multe detalii?

- Fraza dată este uşor de argumentat. Oficial, în jur de 700-800 persoane (în descreştere în ultimii ani) donează peste 50 mln lei (în creştere în ultimi ani) care constituie costul integral oficial al campaniei electorale, pentru toate partidele politice luate împreună. În baza datelor prezentate la CEC şi în urma unor analize matematice, deducem că mai puţin de 20% din donatori contribuie cu 80% din suma indicată. De altfel, în Moldova, numărul donatorilor este 0,046% din numărul cetăţenilor prezenţi la vot. În tarile dezvoltate, acesta cifra este de zeci de mii de ori mai mare, atingând cota de cel puţin 5-9%.

Deci, vreo 100 de persoane sau până la 15 persoane în fiecare partid (din 7-8 partide cu venituri importante) formează 80% din finanţele acestuia. În realitate, cheltuielile observate/reale sporeşte costul general al campaniei de cel puţin 2 ori, desigur, din contul contribuţiilor venite din partea donatorilor mari importanţi. Prin urmare, numărul finantaţorilor importanţi, care donează peste 80% din finanţele partidului în cadrul alegerilor nu este mai mare de până la 10 persoane pe partid.

Imaginaţi-vă, finanţele tuturor partidelor politice depind, în estenţă, de câteva zeci de persoane! Identitatea acestor persoane sau a cercurilor economice respective, în principiu, poate fi stabilită. Însă mai important este să promovăm politicile care vor reuşi pe termen mediu să elibereze partidele de această supra-dependenţă financiară de un cerc îngust de persoane.

Aceasta va face partidele politice mai democratizate. Scopul poate fi atins prin promovarea unui set de politici: a) plafonarea cuantumului donaţiei la un nivel de 100 de ori mai mic decât cuantumul actual; b) contabilizarea şi raportarea strictă a mijloacelor gestionate; c) acordarea subvenţiilor din bugetul de stat (respectând condiţia anterioară), d) identificarea fiecărui donator etc.

- Veţi monitoriza şi finanţarea actualei campanii electorale? Se merită? Contaţi că situaţia se va îmbunătăţi?

- Vom monitoriza finanţarea partidelor şi în alegerile locale generale din iunie 2011. Metodologia dezvoltată şi pilotată de către noi în alegerile din noiembrie 2011 ne permite sa reducem semnificativ costurile de monitorizare. Constatările şi recomandările conţinute în raportul nostru din februarie 2011, „Moldova: finanţarea partidelor politice în cadrul alegerilor parlamentare din noiembrie 2010” sunt de o perspectiva pe termen mediu şi lung.

Concluziile şi recomandările raportului vor sta la baza discuţiilor temeinice privitor la necesitatea democratizării gestionarii finanţelor partidelor politice. Eu cred ca discuţii şi dezbateri sincere cu participarea partidelor politice, societătii civile şi a partenerilor de dezvoltare vor avea un impact pozitiv asupra transparenţei şi gestionării mai democratice a finanţelor partidelor politice în următorii ani.

Dumitriţa Ciuvaga, Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo