Cu ce se ocupă Amnesty International în Moldova?
Ce rol joacă Amnesty International în Moldova, în ce campanii s-a implicat, cum le alege şi de ce nu a fost activ în cazurile Vardanean şi Cazac?
Colega noastră Diana Răileanu a stat de vorbă cu Cristina Pereteatcu - Director executiv Amnesty International Moldova şi cu Veaceslav Tofan - Presedintele Consiliului Amnesty International Moldova, pe care i-a întrebat cum apreciază situaţia drepturilor omului astăzi?
Cristina Pereteatcu: „Amnesty International a fost fondată în Moldova exact în perioada de tranziţie, dar nu cred că oamenii simpli aveau cultura necesară ca să-şi dea seama, având un vacuum informaţional, că drepturile lor sunt încălcate.”
Europa Liberă: Credeţi că acum situaţia la capitolul „drepturile omului” s-a mai îmbunătăţit în Republica Moldova?
Veaceslav Tofan: „Chiar şi în raportul Amnesty Moldova pentru acest an avem expres nişte declaraţii care spun că tortura în comisariatele de poliţie mai persistă, victimele din 7 aprilie 2009 nu şi-au găsit încă justiţia corectă, nimeni nu a fost pedepsit. Mai sunt nişte chestii pe plan intern care, iarăşi, deranjează – adoptarea legii antidiscriminare. Din păcate nici până acum nu avem adoptată această lege. Mai mult ca atât, a fost rechemată de către Ministerul Justiţiei din Parlament.”
Europa Liberă: În ce campanii aţi fost implicaţi în Republica Moldova?
Cristina Pereteatcu: „Datorită Amnesty a fost adoptată nouă lege cu privire la întruniri. Un succes foarte mare a fost pilotarea pe parcursul a cinci ani a unui curs pentru copiii din clasa a 7-8, care se numeşte „Am dreptul să-mi cunosc drepturile”, şi partea foarte bună a acestui curs este că a fost elaborat în cooperare cu elevii şi cu profesorii. În noiembrie 2010 am semnat şi un acord cu Ministerul Educaţiei care prevede expres că acest obiect va fi introdus din septembrie 2010 în şcoli ca şi obiect opţional, însă când am ajuns să negociem cu Ministerul Educaţiei ca să introducă acest obiect în şcoli, ei ne-au spus franc că nu dispun de mijloace financiare. La Guvern ni s-a propus să comasăm acest obiect cu Educaţia Civică şi noi suntem împotrivă pentru că este un obiect nu are tangenţe cu educaţia civică şi suntem, din păcate, încă la etapa de negocieri în ultima zi a lunii mai şi încă nu ştim ce o să fie mai departe şi ce o să ne facem.”
Europa Liberă: Pe ce criterii Amnesty International îşi alege persoanele pentru care să adune petiţii, semnături?
Veaceslav Tofan: „Deseori avem de a face cu nişte cazuri ca arestarea sau pedepsirea unor femei din lumea musulmană, de exemplu, pentru că după ce a decedat soţul ea a născut un copil peste 10 sau 11 luni, şi este condamnată la bătut cu pietre. Un caz excepţional este Belarus. Andrei Sannikov a fost pedepsit şi pus la puşcărie pe cinci ani de zile din simplul motiv că a participat în campania prezidenţială şi după asta a îndrăznit să iasă şi să-şi expună nemulţumirea în public. Este foarte vizibil că aici este vorba despre o încălcare a drepturilor omului şi aici nu este mult de analizat.”
Europa Liberă: Săptămâna trecută, după 8 ani de închisoare Mihail Hodorkovski şi Platon Lebedev au fost recunoscuţi „deţinuţi de conştiinţă” de către Amnesty International. Aţi putea să explicaţi cum şi de ce tocmai după atâţia ani?
Veaceslav Tofan: „Iniţial erau nişte acuzaţii foarte clare de evaziune fiscală şi Amnesty International nu a avut acces absolut la toate documentele economice şi financiare la care se făcea referinţă pe parcursul procesului. Cu cât mai mult timp a trecut, cu atât mai multe lucruri au ieşit la iveală şi respectiv s-a acumulat destulă informaţie ca să zicem că persoanele date sunt acuzate pe nedrept, adică sunt „prizonieri de conştiinţă” şi, în continuare, se mai caută, se mai inventează nişte acuzaţii ca să rămână cât mai mult în închisoare.”
Europa Liberă: La Tiraspol, continuă să fie deţinut Ilie Cazac, iar jurnalistl Ernest Vardanean a fost eliberat de curând. De ce Amnesty International nu a acţionat franc şi mai dur în cazul lor?
Cristina Pereteatcu: „Regiunea transnistreană este o regiune în care este foarte greu să te implici, în primul rând pentru că este o regiune nerecunoscută. Tot ce se întâmplă acolo nu poate fi legal. Noi nu putem să ne implicăm mai mult decât am făcut-o, pentru că este vorba de regiunea transnistreană şi este foarte greu să ai pârghii, să poţi să faci nişte declaraţii.”
Europa Liberă: Ilie Cazac continuă să fie reţinut de autorităţile nerecunoscute de la Tiraspol. În opinia Dvs., unde şi cum ar trebui în continuare guvernul de la Chişinău să preseze situaţia astfel încât Ilie Cazac să fie eliberat?
Veaceslav Tofan: „Ceva îmi zice că dacă a fost posibilă eliberarea lui Ernest Vardanean, este posibilă şi eliberarea altor deţinuţi care au fost arestaţi din motive politice. Probabil guvernul are înţelepciunea necesară şi instrumentele pentru a duce şi cazul lui Ilie Cazac la un final mai fericit.”
Europa Liberă: Dar ce lipseşte?
Veaceslav Tofan: „Un lucru despre care se vorbeşte foarte mult în ultimul timp şi se numeşte voinţă politică. Personal sper că guvernanţii vor lăsa la o parte retorica drepturilor omului ca fiind pur şi simplu una la modă şi vor acţiona într-adevăr conform filosofiei drepturilor omului.”
http://www.europalibera.org
