Interviuri

 Ce părere aveţi despre faptul că tinerii învaţă lucruri despre viaţă, alţi tineri ? Cum priviţi la dorinţa  unor  juni de a face voluntariat şi de a instrui semenii lor  la capitolul sănătate reproductivă? Un subiect delicat, din păcate, care în ţara noastră se mai ascunde de ochii lumii. Dar sunt totuşi nişte persoane tenace şi dornice să schimbe unele mentalităţi, acestea fiind educatorii de la egal la egal din cadrul reţelei Y-PEER. În continuare despre acest subiect ne va povesti Anna Susarenco, responsabil de reţeaua Y-PEER în Moldova.

 Ce   reprezintă  Y-PEER şi care este misiunea acestei orgnaizaţii ?

În primul rând aş vrea să menţionez că Y-PEER este o reţea de tineri educatori de la egal la egal, ce întruneşte peste 200 de organizaţii şi instituţii din 48 de ţări ale lumii, inclusiv din Republica Moldova. Y-PEER are câteva generaţii de educatori de la egal la egal pregătiţi conform Programului Y-PEER, aprobat, ca metodă inovativă de instruire, atât la nivel naţional cât şi internaţional. Reţeaua Y-PEER Moldova are în prezent zeci de educatori de la egal la egal activi în diverse regiuni ale ţării. Reţeaua a fost creată în Moldova în septembrie 2004, la iniţiativa UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie. La moment  Y-PEER are o structură foarte eficientă la nivel internaţional şi naţional. La nivel naţional există o persoană care are rolul de a coordona activităţile reţelei cât şi de a menţine comunicare cu alţi reprezentanţi  la nivel internaţional. La moment acesta poziţie o ocup eu, în limba engleză noi spunem Focal Point in Charge, în limba română ar fi reprezentantul reţelei sau responsabil de reţeaua Y-PEER în Moldova.

De cît timp eşti în această mare "familie" ?

La familia voluntarilor m-am alăturat în 2002 ca deputat junior în Parlametul Copiilor pe atunci. Am rămas impresionată de ce fac voluntarii şi am continuat să fiu activă iniţial în comunitatea mea,  după care în Chişinău. În familia Y-PEER am venit în 2005, dacă e să facem un calcul am o experienţa destul de largă în acest domeniu.

Ce reprezinta campaniile "De la egal la egal" ?

Există un şir de campanii de informare, comunicare şi educare pe care le desfăşoară reţeaua Y-PEER în anumite perioade de timp cu scopul de a promova un mod sănătos de viaţă. Campaniile devenite  tradiţie sunt: Campania de informare, educare şi comunicare “Pro Sănătatea” care se desfăşoară de 2 ori pe an şi cuprinde un şir de activităţi precum: ore informative, serate tematice, prezentări de teatru social. Prin intermediul acestor acţiuni sînt transmise mesaje ce ţin de sănătatea sexual reproductivă. O altă campanie de informare este cea în taberele de vără sub genericul “Informat şi protejat”. Aceasta are ca activitaţi mai mult orele informative în mediul neformal, adică în taberele de vară unde se odihnesc tinerii. Agenda orelor informative este la fel compusă dintr-un şir de tematici ce ţin de un mod sănătos de viaţă şi sănătatea reproductivă.

Cum recrutaţi voluntarii?

Membri reţelei Y-PEER, educatori de la egal la egal sunt recrutaţi în bază de concurs. Atunci când este perioada de recrutare, noi lansăm un anunţ iar tinerii interesati completează formularul de aplicare şi expediază către persoana responsabilă de selecţia voluntarilor, după care sînt invitaţi la interviu. Dacă sunt aleşi, primul pas este participarea la un training de formare de educatori de la egal la egal. Tinerii interesaţi sunt rugaţi să viziteze site-ul nostru în permanenţă www.y-peer.md.

Cine sunt voluntarii Y-Peer?

Educatori de la egal la egal sunt tineri dornici de a face o schimbare. Ei defapt sunt cei care în mod activ participă la o mişcare globală numită Y-PEER. Ei sunt cei care participă la training-uri de instruire pentru formarea cluburilor de teatru social, campania de Informare, Educare şi Comunicare în Rândul tinerilor „Pro-Sănătatea” , diseminarea informaţiei prin intermediul jurnaliştilor Y-PEER, planificarea şi monitorizarea activităţii reţelei prin intermediul Echipe de Coordonare a Activităţilor la nivel naţional etc.

 Ce experienţe internaţionale ai avut cu voluntarii de peste hotare?

Am avut un şir de experienţe de voluntariat la nivel internaţional însă cea mai interesantă  pentru  mine a fost cea de la conferinţa SIDA 2010 din Vienna, Austria. Conferinţa SIDA este un eveniment care se organizează o dată la 2 ani şi adună în jur de 20 000 oameni în unul din oraşele lumii, pentru a discuta, prezenta şi analiza situaţia şi progresele în lume referitor la HIV-SIDA.

Atmosfera din tot oraşul Vienna vorbea despre marele eveniment, la fiecare colţ puteai să observi o hartă a oraşului care indica locul unde va avea loc conferinţa, în fiecare hotel personalul avea în piept semnul roşu de combatere HIV-SIDA, iar cel mai spectaculos era semnul roşu mare de pe una din clădirile principale ale oraşului. Principalele teme de discuţie au fost Tratamentul HIV-SIDA şi vaccinul împotriva HIV, Drepturile omului şi prevenirea HIV-SIDA în rîndul consumatorilor de droguri.

Iuliana Mămăligă

Interviu Info-Prim Neo cu Tatiana Grinic, membru al Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor Profesionişti din Republica Moldova (ACAP)

- La o întâlnire recentă cu reprezentanţi ai ONG-urilor Dvs aţi menţionat că în legislaţie au fost făcute unele modificări care prevăd eliberarea de la plata Taxei pe Valoare Adăugată (TVA) a organizaţiilor neguvernamentale care lucrează în domeniul asistenţei sociale. Judecând după reacţia consumatorilor ştirii scrise de la acea întrunire, mai multă lume este interesată să ştie mai multe despre aceste modificări. Care sunt acestea, de ce a fost nevoie de ele?

- Este vorba despre schimbările care au fost operate la Codul Fiscal, în luna septembrie 2010. Conform acestora, dacă un ONG care prestează servicii sociale vrea să cumpere de la o întreprindere de pe teritoriul Republicii Moldova anumite bunuri pentru programele sale sociale sau să importe ceva pentru programele sale, sau să acorde un serviciu pe teritoriul Republicii Moldova, el are voie să achiziţioneze toate acestea fără să achite TVA furnizorului. Ţin să menţionez că modificările legislative se referă doar la ONG-urile care prestează servicii sociale. Pentru aceste tipuri de ONG au fost operate şi alte schimbări în legislaţie care au scopul de a le facilita activitatea. Astfel, ONG-urile care prestează servicii sociale se mai pot bucura şi de scutiri privind impozitul funciar pentru pământul şi clădirile unde îşi desfăşoară nemijlocit activitatea, încăperi care sunt destinate în mod evident prestării serviciilor sociale. Acest fapt reprezintă un plus enorm pentru activitatea acestor asociaţii obşteşti. În acelaşi timp, mecanismul de aplicare a noilor norme de impozitare a fost elaborat nu tocmai în cel mai reuşit mod, astfel încât ONG-urile îl pot aplica cu mai mult greu în practică.

- Care lacune fac acest mecanism puţin funcţional?

- Cu toate că au fost făcute aceste modificări legislative pentru a facilita activitatea ONG-urilor ce prestează servicii sociale, Inspectoratul Fiscal consideră că în condiţiile în care un ONG procură nişte bunuri, nu este suficient ca acesta să prezinte certificatul de înregistrare care confirmă că face parte din sectorul asociativ. Inspectoratul Fiscal susţine că, pentru a putea beneficia scutiri de TVA, mai este nevoie de un act, care se eliberează de Ministerul Justiţiei. Este vorba de certificatul de utilitate publică, dar nu atât de multe ONG-uri au acest act. Astfel, la Ministerul Justiţiei este creată o comisie specială care se întruneşte şi decide pentru fiecare ONG, dacă să elibereze sau nu acest certificat de utilitate publică. La rândul lor, pentru a obţine acest act, asociaţiile obşteşti trebuie să demonstreze că sunt de un folos pentru societate. Plus la toate, este o procedură care durează. De aceea, o mare parte a ONG-urilor care prestează servicii sociale, nu pot beneficia de scutirile de TVA.

La momentul actual există un proiect de modificare a Codului Fiscal care ar elimina aceste obligaţiuni referitoare la necesitatea certificatului de utilitate publică. Modificările au în vizor simplificarea normelor legislative prevăzute de articolul 52 al Codului Fiscal. Astfel, va exista o listă a ONG-urilor care corespund prevederilor pentru scutirea de impozitul pe venit şi care îşi îndeplinesc scopurile statutare, ele fiind în mod automat scutite de TVA la procurări de mărfuri şi servicii, de plata impozitului funciar. Acest lucru însă este doar la nivel de proiect, trebuie să aşteptăm dacă acesta va obţine sau nu aprobarea Parlamentului.

Mai există o problemă legată de agenţii economici privind impozitarea cu TVA a livrărilor de mărfuri şi servicii către ONG, care prestează servicii sociale. Livrările sunt scutite de TVA pentru aceşti agenţi economici. Anume scutite, nu impozitate cu cota sero, fapt care duce la majorarea poverii fiscale cu TVA. Agentul economic pierde preţul de trecere în cont a unei părţi de TVA conform normelor prevăzute de articolul 102 al Codului Fiscal. Iar această pierdere poate fi mai mare decât TVA-ul care avea sa fie majorat dacă nu ar fi fost prevăzută o astfel de scutire. Facilitatea anunţată de autorităţi în formă de scutire de TVA doar sună bine, în realitate nu este o facilitate pentru furnizorul de mărfuri, care urmează să includă TVA achitată furnizorului său în cost (în realitate se scuteşte de TVA numai adaosul său comercial, chiar mai puţin) sau în preţ sau la cheltuieli neprevăzute în preţ. Astfel, agentului economic i se complică evidenţa contabilă, el comite erori care se sancţionează dur la completarea dărilor de seamă fiscale. Din acest motiv mulţi furnizori refuză să elibereze marfa în aceste condiţii. Este o situaţie nefavorabilă şi pentru beneficiar, care în realitate nu primeşte o reducere de preţ anunţată. Adică preţul poate fi mai mic decât acel cu TVA, dar nu egal cu preţul fără TVA la o livrare către alţi cumpărători.

- Câţi reprezentanţi ai sectorului non-guvernamental cunosc facilităţile despre care vorbiţi?

- Majoritatea nu cunosc facilităţile prevăzute de legislaţie. Problema e că organizaţiile neguvernamentale care lucrează în domeniul asistenţei sociale au un buget mai mic în comparaţie cu altele. Aşa că ele nu îşi permit angajarea unui contabil care să cunoască toate subtilităţile. În consecinţă, ONG-urile respective nu profită de aceste facilităţi pentru că nu au cum să le cunoască. Toţi achită şi tac. Cred că autorităţile ar trebui să desfăşoare campanii de informare în cazurile când sunt operate schimbări de genul acesta în legislaţie. Este adevărat că statul publică textele actelor normative în monitoarele oficiale, dar ar trebui să înştiinţeze prin scrisori organizaţiile care cad sub incidenţa oricăror modificări ale legislaţiei, în special, atunci când este vorba de facilităţi.

- De asemenea, aţi vorbit despre anumite facilităţi în ceea ce priveşte deducerea donaţiilor de la persoanele juridice către ONG-uri. Cum funcţionează acest mecanism, câtă lume îl cunoaşte şi îl utilizează?

- Aceste facilităţi au fost introduse în actele legislative inca pina la introducerea normei de impozitare a veniturilor intreprinderilor cu cota zero. Sensul lor era si este urmatorul: Intreprinderea efectuaza donatii (filantropie, sponsorizare) in anumite volume(sume). Si acesta intreprindere isi poate micsora venitul impozabil cu marimea donatiei nu mai mare de 10 procente din tot venitul impozabil a intreprinderii. Daca donatia a fost efectuata cu o suma mai mare decit acest limit de 10 procente din intregul venitul impozabil al intreprinderii, atunci suma depasirii se impozita cu impozitul pe venit. Procedură de documentare a donatiilor efectuate banesc difera de cea efectuata cu bunuri. Totuşi, există momente neclare atât în legislaţie, cât şi în activitatea practică. De exemplu, întreprinderea a făcut donaţii la un ONG o sumă bunicică, vine Inspectoratul Fiscal şi spune că nu sunt toate actele necesare. Numărul şi tipul actelor cerute diferă de la inspector la inspector, de la control la control. Inspectoratul deseori pune în capul mesei nu conţinutul şi realitatea operaţiunii, ci forma ei care, la rândul său, nu este stipulată clar în actele normative. Astfel de fapte descurajează mulţi agenţi economici să facă donaţii ONG-rilor. Aceste lucruri se fac cu scopul de a mări artificial sancţiunile şi impozitările agentului economic dat. La modul teoretic, sumele oferite de agenţii economici în formă de donaţii, se impozitează cu cota 0 la impozitul pe venit. Dar dacă volumul de binefacere este mai mare de 10% din volumul impozabil cu impozitul pe venit, atunci suma care este mai mare de 10% se impozitează cu 15%. Astfel, agenţii economici care fac donaţii asociaţiilor obşteşti au rămas cu facilităţile pe care le-au avut şi când nu era fixată cota 0, pentru că şi mai înainte sumele de până la 10% erau scutite de impozite, fiind impozitate la cota de 15% donaţiile care care depăşesc 10%. Aceasta descurajează multe întreprinderi care ar fi de acord să ofere donaţii. Concluzia este că regulamentele privind deducerea donaţiilor de la agenţii economici către ONG-uri urmează să sufere modificări.

- De ce credeţi că o parte din oamenii de afaceri din Moldova evită să sprijine financiar ONG-urile?

- Oamenii de afaceri din Moldova ei înşişi sunt în criză. Dar, totodată, vedem că statul îi pedepseşte pe agenţii economici cu un impozit suplimentar, chiar dacă a fost instituită cota 0. Politica fiscală şi administrarea abuzivă, corupţia şi lipsa unui mediu adecvat de activitate, activitatea de stres în condiţiile când organele de control interpretează legile cum doresc – ba lărgind, ba îngustând normele legilor - reprezintă factori negativi pentru decizia celor care efectuează acte de binefacere. Dacă ar exista posibilitatea ca agenţii economici locali să doneze în volum mai mare şi fără impozite şi controale abuzive, mai mulţi ar dona. La moment avem situaţia paradoxală când agentul economic care vinde un produs unui ONG scutit de TVA trebuie să achite impozit statului. .

Svetlana Cojocaru, Info-Prim Neo 

Formările în supervizarea asistenţei sociale a copilului continuă…

fragmente din interviu cu: 

Ana Josan, specialistul principal în problematica familiei din Direcţia protecţia drepturilor copiilor al sectorului Centru, municipiul Chişinău;

Ala Solovei, specialist principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca;

Aurica Tirsina, asistent social comunitar şi supervizor al Direcţiei Asistenţei Sociale Protecţiei Familiei Ungheni.

In luna iulie s-a desfăşurat cea de-a doua formare cu tematica „Introducere în teoria şi practica supervizării în asistenţa socială a copilului” în colaborare nemijlocită cu Asociaţia Supervizorilor din România din cele 3 ateliere preconizate de proiectul Reţeaua Socială pentru Protecţia Copilului (RSPC) din cadrul Fundaţiei Terre des hommes (Tdh). Scopul direct al formărilor oferite este de a familiariza asistenţii sociali supervizori şi specialiştii principali din Direcţiile de învăţămînt, cu responsabilităţile de supervizare, vizând principiile, tehnicele şi metodele supervizării în domeniul protecţiei copilului. Efectul aşteptat este creşterea calităţii serviciilor de asistenţă a copiilor din cele 4 raioane - ţintă a proiectului RSPC (Soroca, Ungheni, Făleşti, Chişinău,), prin implementarea supervizării de calitate, în special în asistenţa socială. Iar aplicarea tehnicilor din domeniul supervizării să fie utilă şi eficientă în cadrul suportului în teren al actorilor locali, implicaţi în acţiunile de protecţie a copiilor.

Dacă după încheierea primului atelier de formare s-a observat o schimbare pozitivă a participanţilor şi unii au simţit nevoia de a fi supervizaţi în munca lor, atunci la al doilea atelier emoţiile şi impresiile au dezvăluit momente necunoscute ale subconştientului lor. “În timpul supervizării de grup au fost folosite diferite tehnici şi exerciţii de dezvoltare personală, ca exemplu Fluviul vieţii, Basmo-terapia, care au scos lucruri noi din subconştient, pe care eu nu le cunoşteam până a nu participa la acest atelier. Iar aceste tehnici de lucru le voi putea utiliza în procesul de lucru.”, ne relatează Ala Solovei, specialist principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca.

Atât utilitatea cât şi aplicabilitatea atelierului s-a dovedit a fi impresionantă. Aurica Tirsina, Asistent social comunitar şi supervizor al Direcţiei Asistenţei Sociale Protecţiei Familiei Ungheni se confesează: „Atelierul m-a ajutat să înţeleg mult mai bine conceptul de supervizare şi am avut ocazia să preiau din experienţa profesioniştilor din România. Una e să citeşti şi să asculţi despre supervizare, cu totul altceva e să fii implicat direct într-o şedinţă de supervizare cu profesionişti. Noi ca începători am avut multe de învăţat. Pînă la acest atelier, practicam mai mult intervizarea, nu supervizarea, ceea ce presupunea un schimb de experienţă şi consiliere. Dar după participarea la acest atelier, eu îmi propun să preiau forma de supervizare bazată pe formularea corectă a întrebărilor şi organizarea asistenţilor sociali în aşa mod, încât supervizatul singur să găsească răspuns la întrebările cu care a venit în şedinţă de consiliere, fără a i se da sfaturi. Prin întrebările propuse de colegi, să-şi formeze independent viziuni noi despre problema cu care se confruntă.”

Pentru specialistul principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca, Ala Solovei a devenit mai clară diferenţa dintre supervizarea administrativă şi cea profesională: „Confundam supervizarea administrativă cu cea profesionistă, dar datorită formării, m-am informat nu doar despre logistica, principiile şi metodele supervizări , ci şi diferenţa dintre supervizarea profesională şi cea administartivă. Începînd cu 1 ianuarie 2011, Direcţia din Soroca s-a ocupat de supervizare. Îmi părea că cunosc totul, dar venind la atelier am aflat foarte multe lucruri noi şi în continuare mă voi strădui să aplic ceea ce am învăţat şi ceea ce cunosc. Chiar şi în supervizarea administrativă am de gînd să fac unele schimbări, să introduc ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din supervizarea profesionistă.”

Ana Josan, specialistul principal în problematica familiei din Direcţia protecţia drepturilor copiilor al sectorului Centru, muncipiul Chişinău subliniază ideia că profesionalismul supervizorului este cheia succesului în domeniu. “Supervizorul trebuie să fie ca un doctor, pentru că dacă un bolnav vine la doctor, trebuie să ştie să îl asculte. Un om trebuie să ştii să îl asculţi pentru a intra în contact cu el. Dar pentru aceasta trebuie să ai o anumită experienţă. Poate nu este atît de important ajutorul material, cît să fie înţeles şi să înţelegi esenţa problemei lui, adică să îi fie oferit un suport psihologic. Ar trebui să ajungem la nivelul celorlalte ţări europene, şi trebuie să nu subestimăm importanţa specialităţii de psiholog în domeniul protecţiei copilului pentru că ei găsesc mai uşor limbă comună cu beneficiarii şi îşi îndeplinesc rolul de supervizor calitativ.”

Mecanismul de supervizare profesională în asistenţa socială în Republica Moldova, aprobat la 31 decembrie 2008, defineşte conceptul, cadrul organizaţional, descrie procedurile utilizate în cadrul supervizării ca mod de interacţiune dintre supervizor şi supervizat. Însă la nivel local condiţiile de lucru ale asistenţilor sociali supervizori şi celor comunitari nu corespund, în totalitate responsabilităţilor acestora (birou separat, telefon, computer, birotica necesară cazurilor de referinţă) ceea ce duce la intervenţii insuficiente, inclusiv în munca de supervizor.

Aurica Tirsina menţionează că „Supervizarea în domeniul protecţiei copilului contribuie la dezvoltarea abilităţilor profesionale ale asistenţilor sociali comunitari în lucrul cu famiile care sunt în dificultate. Intervenţiile de supervizare vin ca un sprijin emoţional pentru asistenţii sociali comunitari şi sunt necesare pentru timpul în care noi trăim din cauza problemele cu care ne confruntăm. Iar supervizatul capătă încredere în forţele proprii, în special în procesul luării propriilor decizii. Însă o problemă acută este categoria a 14 de salarizare, care spune totul. Salariul este foarte mic şi munca depusă în domeniul dat necesită un efort foarte mare şi fără o remunerare decentă rezultatele nu sunt cele dorite.”

O altă realitate în domeniul supervizării este că supervizatul nu îşi poate alege supervizorul. Ana Josan compară sistemul de supervizare din România şi cel din Republica Moldova: „Dacă e să ne axăm pe cunoştinţele obţinute de la atelier, atunci pot spune că supervizarea în Romînia este foarte diferită de cea din ţară. Se poate face o asociere cu profesia de avocat sau biroul de consultaţii juridice, care au acte speciale şi sunt acreditaţi. Supervizatul poate să îşi aleagă supervizorul. În Moldova supervizorul nu poate fi ales de supervizat. La noi supervizorul este unul, iar supervizatul nu are nici o posibilitate de alegere.” În această ordine de idei, Ana Josan conchide că „ totuşi rolul supervizorului este foarte important. În municipiul Chişinău ar trebui să fie mai mulţi supervizori. Dar supervizorul trebuie să aibă mai multe calităţi şi chiar facultăţi terminate, e important să fie psiholog şi să cunoască foarte bine legea, şi nu în ultimul rând, să aibă cunoştinţele asistentului social în domeniu, să cunoască procedura şi etapele supervizării. Într-un cuvînt e important să fie un supervizor calificat”.

Ala Solovei la fel susţine că rolul supervizării poate fi unul mare, în cazul posibilităţii acordării unei supervizări la nivel profesionist. „Atât timp cât în Republica Moldova, în nomenclatorul specialităţilor nu este indicat specialitatea de supervisor şi facultăţile nu pregătesc asemenea specialişti, trebuie să ne punem multe semne de întrebare. Mai întîi, trebuie instruiţi astfel de specialişti, deoarece avem multe de studiat în domeniul dat ca să avem nişte supervizori bine pregătiţi, care să poate să acorde o supervizare la nivel şi să fie corectă din punct de vedere al organizării şedinţelor de supervizare. Cînd vom avea specialişti foarte bine pregatiţi, atunci obligatoriu şi rolul supervizării în domeniul protecţiei copilului va creşte. Iar formările organizate de proiectul RSPC din cadrul Fundaţiei „Terre des hommes” sunt necesare şi trebuie de continuat, poate cu o amploare şi mai mare.” 

Andriana Dilan
Communication & Information Officer
Terre des hommes Delegation in Moldova

http://tdh-childprotection.org/news/difference-between-administrative-and-professional-supervision-becomes-clear-for-participants