Interviuri

Formările în supervizarea asistenţei sociale a copilului continuă…

fragmente din interviu cu: 

Ana Josan, specialistul principal în problematica familiei din Direcţia protecţia drepturilor copiilor al sectorului Centru, municipiul Chişinău;

Ala Solovei, specialist principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca;

Aurica Tirsina, asistent social comunitar şi supervizor al Direcţiei Asistenţei Sociale Protecţiei Familiei Ungheni.

In luna iulie s-a desfăşurat cea de-a doua formare cu tematica „Introducere în teoria şi practica supervizării în asistenţa socială a copilului” în colaborare nemijlocită cu Asociaţia Supervizorilor din România din cele 3 ateliere preconizate de proiectul Reţeaua Socială pentru Protecţia Copilului (RSPC) din cadrul Fundaţiei Terre des hommes (Tdh). Scopul direct al formărilor oferite este de a familiariza asistenţii sociali supervizori şi specialiştii principali din Direcţiile de învăţămînt, cu responsabilităţile de supervizare, vizând principiile, tehnicele şi metodele supervizării în domeniul protecţiei copilului. Efectul aşteptat este creşterea calităţii serviciilor de asistenţă a copiilor din cele 4 raioane - ţintă a proiectului RSPC (Soroca, Ungheni, Făleşti, Chişinău,), prin implementarea supervizării de calitate, în special în asistenţa socială. Iar aplicarea tehnicilor din domeniul supervizării să fie utilă şi eficientă în cadrul suportului în teren al actorilor locali, implicaţi în acţiunile de protecţie a copiilor.

Dacă după încheierea primului atelier de formare s-a observat o schimbare pozitivă a participanţilor şi unii au simţit nevoia de a fi supervizaţi în munca lor, atunci la al doilea atelier emoţiile şi impresiile au dezvăluit momente necunoscute ale subconştientului lor. “În timpul supervizării de grup au fost folosite diferite tehnici şi exerciţii de dezvoltare personală, ca exemplu Fluviul vieţii, Basmo-terapia, care au scos lucruri noi din subconştient, pe care eu nu le cunoşteam până a nu participa la acest atelier. Iar aceste tehnici de lucru le voi putea utiliza în procesul de lucru.”, ne relatează Ala Solovei, specialist principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca.

Atât utilitatea cât şi aplicabilitatea atelierului s-a dovedit a fi impresionantă. Aurica Tirsina, Asistent social comunitar şi supervizor al Direcţiei Asistenţei Sociale Protecţiei Familiei Ungheni se confesează: „Atelierul m-a ajutat să înţeleg mult mai bine conceptul de supervizare şi am avut ocazia să preiau din experienţa profesioniştilor din România. Una e să citeşti şi să asculţi despre supervizare, cu totul altceva e să fii implicat direct într-o şedinţă de supervizare cu profesionişti. Noi ca începători am avut multe de învăţat. Pînă la acest atelier, practicam mai mult intervizarea, nu supervizarea, ceea ce presupunea un schimb de experienţă şi consiliere. Dar după participarea la acest atelier, eu îmi propun să preiau forma de supervizare bazată pe formularea corectă a întrebărilor şi organizarea asistenţilor sociali în aşa mod, încât supervizatul singur să găsească răspuns la întrebările cu care a venit în şedinţă de consiliere, fără a i se da sfaturi. Prin întrebările propuse de colegi, să-şi formeze independent viziuni noi despre problema cu care se confruntă.”

Pentru specialistul principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca, Ala Solovei a devenit mai clară diferenţa dintre supervizarea administrativă şi cea profesională: „Confundam supervizarea administrativă cu cea profesionistă, dar datorită formării, m-am informat nu doar despre logistica, principiile şi metodele supervizări , ci şi diferenţa dintre supervizarea profesională şi cea administartivă. Începînd cu 1 ianuarie 2011, Direcţia din Soroca s-a ocupat de supervizare. Îmi părea că cunosc totul, dar venind la atelier am aflat foarte multe lucruri noi şi în continuare mă voi strădui să aplic ceea ce am învăţat şi ceea ce cunosc. Chiar şi în supervizarea administrativă am de gînd să fac unele schimbări, să introduc ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din supervizarea profesionistă.”

Ana Josan, specialistul principal în problematica familiei din Direcţia protecţia drepturilor copiilor al sectorului Centru, muncipiul Chişinău subliniază ideia că profesionalismul supervizorului este cheia succesului în domeniu. “Supervizorul trebuie să fie ca un doctor, pentru că dacă un bolnav vine la doctor, trebuie să ştie să îl asculte. Un om trebuie să ştii să îl asculţi pentru a intra în contact cu el. Dar pentru aceasta trebuie să ai o anumită experienţă. Poate nu este atît de important ajutorul material, cît să fie înţeles şi să înţelegi esenţa problemei lui, adică să îi fie oferit un suport psihologic. Ar trebui să ajungem la nivelul celorlalte ţări europene, şi trebuie să nu subestimăm importanţa specialităţii de psiholog în domeniul protecţiei copilului pentru că ei găsesc mai uşor limbă comună cu beneficiarii şi îşi îndeplinesc rolul de supervizor calitativ.”

Mecanismul de supervizare profesională în asistenţa socială în Republica Moldova, aprobat la 31 decembrie 2008, defineşte conceptul, cadrul organizaţional, descrie procedurile utilizate în cadrul supervizării ca mod de interacţiune dintre supervizor şi supervizat. Însă la nivel local condiţiile de lucru ale asistenţilor sociali supervizori şi celor comunitari nu corespund, în totalitate responsabilităţilor acestora (birou separat, telefon, computer, birotica necesară cazurilor de referinţă) ceea ce duce la intervenţii insuficiente, inclusiv în munca de supervizor.

Aurica Tirsina menţionează că „Supervizarea în domeniul protecţiei copilului contribuie la dezvoltarea abilităţilor profesionale ale asistenţilor sociali comunitari în lucrul cu famiile care sunt în dificultate. Intervenţiile de supervizare vin ca un sprijin emoţional pentru asistenţii sociali comunitari şi sunt necesare pentru timpul în care noi trăim din cauza problemele cu care ne confruntăm. Iar supervizatul capătă încredere în forţele proprii, în special în procesul luării propriilor decizii. Însă o problemă acută este categoria a 14 de salarizare, care spune totul. Salariul este foarte mic şi munca depusă în domeniul dat necesită un efort foarte mare şi fără o remunerare decentă rezultatele nu sunt cele dorite.”

O altă realitate în domeniul supervizării este că supervizatul nu îşi poate alege supervizorul. Ana Josan compară sistemul de supervizare din România şi cel din Republica Moldova: „Dacă e să ne axăm pe cunoştinţele obţinute de la atelier, atunci pot spune că supervizarea în Romînia este foarte diferită de cea din ţară. Se poate face o asociere cu profesia de avocat sau biroul de consultaţii juridice, care au acte speciale şi sunt acreditaţi. Supervizatul poate să îşi aleagă supervizorul. În Moldova supervizorul nu poate fi ales de supervizat. La noi supervizorul este unul, iar supervizatul nu are nici o posibilitate de alegere.” În această ordine de idei, Ana Josan conchide că „ totuşi rolul supervizorului este foarte important. În municipiul Chişinău ar trebui să fie mai mulţi supervizori. Dar supervizorul trebuie să aibă mai multe calităţi şi chiar facultăţi terminate, e important să fie psiholog şi să cunoască foarte bine legea, şi nu în ultimul rând, să aibă cunoştinţele asistentului social în domeniu, să cunoască procedura şi etapele supervizării. Într-un cuvînt e important să fie un supervizor calificat”.

Ala Solovei la fel susţine că rolul supervizării poate fi unul mare, în cazul posibilităţii acordării unei supervizări la nivel profesionist. „Atât timp cât în Republica Moldova, în nomenclatorul specialităţilor nu este indicat specialitatea de supervisor şi facultăţile nu pregătesc asemenea specialişti, trebuie să ne punem multe semne de întrebare. Mai întîi, trebuie instruiţi astfel de specialişti, deoarece avem multe de studiat în domeniul dat ca să avem nişte supervizori bine pregătiţi, care să poate să acorde o supervizare la nivel şi să fie corectă din punct de vedere al organizării şedinţelor de supervizare. Cînd vom avea specialişti foarte bine pregatiţi, atunci obligatoriu şi rolul supervizării în domeniul protecţiei copilului va creşte. Iar formările organizate de proiectul RSPC din cadrul Fundaţiei „Terre des hommes” sunt necesare şi trebuie de continuat, poate cu o amploare şi mai mare.” 

Andriana Dilan
Communication & Information Officer
Terre des hommes Delegation in Moldova

http://tdh-childprotection.org/news/difference-between-administrative-and-professional-supervision-becomes-clear-for-participants

Este tînără, ambiţioasă şi dornică să schimbe societatea spre bine.  A absolvit  în 2009  Facultatea  de Economie, USM,  este angajată în cîmpul muncii , dar cel mai interesant, este voluntară. Şi nu oricum, dar tocmai în trei organizaţii. Vă inivit să citiţi povestea Elenei Barbaiani, o tînără care a acceptat spiritul civic şi tot ce înseamnă voluntariat mai mult decît o provocare şi o experienţă de viaţă.

 Un rezumat

„Fiind voluntar din 2008, pentru mine  însăşi acest concept   este şi va rămîne ca o activitate ce este făcută din tot sufletul, activitate ce te motivează fără a te aştepta la recompense de origine materială sau  alte promisiuni şi facilităţi. Este o activitate în care te dezvolţi personal cît îţi îmbunătăţeşti unele abilităţi profesionale. Într-un cuvînt: vreau doar să ajut, să fiu o influenţă pozitivă, să pot da ceva comunităţii mele chiar de nu cîştig vreun premiu, doar de a avea satisfacţia că am făcut o faptă  importantă” se confesează Elena.

Face voluntariat în trei organizaţii. Şi desigur, îi plac activităţile de acolo.Spune că nici nu ştie unde avea să fie şi unde aveam să ajungă dacă nu ar fi fost voluntariatul. Nu îi pare rău nici o clipă atunci cînd a aplicat pentru prima dată la prima o organizaţie ce recruta voluntari.

 Centru Internaţional "La Strada" a fost prima experienţă în acest domeniu. Dup o selecţie riguroasă a voluntarilor, Elena a reuşit să îşi vadă visul realizat. Conducîndu-se după proverbul „Fă-ţi prieteni noi, dar nu-i uita pe cei vechi” , tînăra a aderat ca voluntar în 2009  la Y-PEER, Reţeaua de tineri educatori „De la egal la egal”, reţea sub egida UNFPA, Fondul ONU pentru populaţie,  dar nu şi-a întrerupt activitatea de la prima sa organizaţie.

Anul 2010 îi aduce o oportunitate de a se încadra în calitatea de mentor la ADVIT ICYE Moldova iar  ea a acceptat noua oportunitate.

 Început de voluntariat. La Strada

Istoria Elenei de a deveni voluntar se începe din departare! Prima dată a auzit despre acest  concept de peste mări şi ţări şi anume,în America. Ca mulţi dintre studenţi  a fost şi ea să descopere  Statele Unite ale Americii. 

„Într-o zi fiind liberă, plecasem să calatoresc în regiunea în care trăiam.  Unul din locuri fusese Grădina Botanică, un teritoriu destul de imens, mai mult de 4 km.  Nu mi-a venit a crede, dar acolo nu erau altcineva decît voluntari! Activau voluntari şi nu aşa, dar tineret, adulţi şi persoane în etate”  îşi aminteşte Elena.

În acel moment spune că a ştiut de faptul că vrea să fie voluntar. Ajungînd acasă, a accesat Internetul şi primul lucru a căutat organizaţii de voluntariat în Chişinău. Puţine erau pe atunci, dar găsise centrul "La Strada", unul foarte cunoscut în Moldova în perioada dată. Desigur, nici n-a ezitat mult  şi a îndeplinit formularul de aplicare.  „ „La Strada” pentru mine a însemnat emoţii, experienţă, motivaţie, voinţă. O complexitate de stări emoţionale care cu timpul s-au transformat în încredere, independenţă, mai multă voinţă şi motivaţie, atitudine, acţiuni, atenţie” descrie tînăra primele trăiri în activismul civic.

Tot ea menţionează că aici pentru prima dată a înţeles cum este să fii un educator de la egal la egal. A avut multe activităţi precum: informarea tinerilor prin seminare la tema „Prevenirea Traficului de fiinţe umane şi a migraţiei ilegale”, seminare la campania socială „Vulnerabilitatea femeii migrant la exploatare şi trafic”, sensibilizarea populaţiei prin flash-mob-uri regionale, informarea despre existenţa nr. de telefon de la  Linia Fierbinte, etc.

... Y-PEER

 Elena a avut parte şi de experienţe  internaţionale privind voluntariatul. Totul s-a început cu Reţeaua Y-PEER. Y-PEER este o metodă eficientă  şi efectivă în promovarea participării tinerilor la soluţionarea problemelor legate de sănătatea şi drepturile lor sexual reproductive. Reţeaua este susţinută la nivel naţional şi regional de mai mulţi parteneri precum: MTV-Staying Alive, FHI, Youth NET, USAID, UNAIDS, WHO, UNICEF, UNESCO, WB, UNODC, ceea ce dă posibilitatea de a face schimb de experienţă şi în alte ţări celor activi.  Eroina noastră a  dat dovadă activism şi implicare intensă în acest program, iar eforturile i-au fost răsplătite cu un training în Bulgaria.

  Activităţi în cadrul Reţelei Y-PEER au fost: seminare cu informarea tinerilor despre sănătatea reproductivă, flash-mob-uri de sensibilizarea populaţiei cu promovarea drepturilor la informare şi educaţie cu privire la sănătatea sexuală şi reproductivă  etc.

 Nu în cele din urmă ,  ADVIT Moldova

Experienţa de voluntariat internaţional este şi în cadrul organizatiei ADVIT Moldova, „Asociatia pentru Dezvoltare, Servicii de Voluntariat şi de Informare pentru Tineret ,,Europa fara frontiere” ” unde activează în calitate de mentor. Mentorul este un tînăr activ, care vorbeşte limbi străine şi este interesat în comunicarea interculturală şi anume, să devină mentor pentru voluntarii internaţionali. „Am posibilitate  de a face schimb de culturi, de experienţe, de a îmbunătăţi şi limbile străine, de a dobîndi cunoştinţe despre valorile Europene şi despre programul Tineri în Acţiune, şi nu în ultimul rînd de a-mi face prieteni atît din ţară cît  şi din afara ei”. Unul din schimbul de culturi (  n.a.Youth exchange) a fost  un training în Polonia, fiind prezente peste 10 ţări, cu diverse culturi, dar în acelaşi timp cu multe lucruri în comun. Experienţa a fost de neuitat!

„În orice cuvînt de mai sus nu prezintă altceva decît entuziasmul meu de a fi voluntar şi de a fi în viitor voluntar, de a promova voluntariatul şi ca fiecare din noi să fie voluntar. Acest lucru îţi schimbă viaţa şi nu ştii că poate schimba viaţa cuiva pe care îl ajuţi tu” conchide Elena.

Iuliana Mămăligă

 Interviu  cu Irina Caraiman, preşedintele CLUBULUI ORATORILOR

Ce este oratoria şi care sunt beneficiile acesteia?

Pentru a intra în esenţa noţiunii de oratorie, ne vom imagina o sală cu sute de ochi care te privesc şi asteptă să-i impresionezi. De aici începe oratoria, arta de a ţine un discurs în aşa manieră încît publicul sa te înţeleagă, să-ţi simtă trăirile şi să te accepte. Prin intermediul retoricii iţi vei dezvolta abilităţile de comunicare interpersonală, vei obţine deprinderi de a fi un bun ascultător  şi te vei poziţiona ca lider de grup sau societate.

 De cînd eşti membru al echipei Clubului Oratorilor? Ce ne poţi spune despre aceasta platformă de dezvoltare şi  formare a abilităţilor oratorice?

Personal fac parte din prima generaţie de membri ai Clubului Oratorilor, care au contribuit la dezvoltarea şi îmbunătăţirea calităţilor oratorilor din Republica Moldova. Clubul Oratorilor se desfăşoară în fiecare duminică a săptămînii, în cadrul căruia participanţii au posibilitatea de a-şi prezenta discursurile pregătite din timp. La finalul prezentării, vorbitorui i se va acorda un feedback  constructiv cu privire la corectitudinea conţinutului cît şi al modului de abordare al subiectului, unde eventual, vor fi oferite anumite sugestii de îmbunătăţire.

Ce reprezintă Clubul Oratorilor pentru tine?

Clubul Oratorilor este mediul în care investesc cîteva ore din programul meu, primind în schimb deprinderi, abilităţi şi multă experienţă. Aici am stabilit raporturi cu oameni importanţi, persoane dornice de a creşte si de a se remarca, ceea ce e este un spectru favorabil pentru a te autodepăşi şi de a deveni un nume în societate.

Ce experienţa ai în oratorie? În faţa cărui public ai reuşit să vorbeşti?

Ma pot lăuda cu faptul că atît eu cît şi orice membru al Clubului se descurcă pe o scenă mult mai bine decît majoritatea oamenilor de succes din Republica Moldova, datorită abilităţilor acumulate de-a lungul timpului în acest domeniu.Oratoria, m-a ajutat în diverse domenii şi anume în cadrul evenimentelor sociale la care am participat, universitate şi chiar concerte, unde audienţa varia de la diferite vîrste, categorii sociale şi volum.

În viziunea ta, care sunt regulile unei prezentări de succes?

O prezentare de succes trebuie să respecte anumiţi paşi în elaborarea acesteia, sa aibă atitudine şi să impresioneze ca formă şi conţinut.

 Care sunt  cele mai frecvente motive pentru care tinerii apelează  la cursuri de oratorie?

În circumstanţele dezvoltării continue se simte tot mai mult nevoia de comunicare, iar Clubul Oratorilor este instituţia care le poate oferi tehnici, exerciţii practice, şi experienţe unice tinerilor care investesc în dezvoltarea personală.

Cum  consideraţi, care  sunt elementele-cheie pe care o persoană  trebuie să le deţină pentru a deveni un orator de succes?

Din momentul în care am început a studia problematica dată, de multe ori mi-am pus această întrebare şi cred că principalele elemente pe care care trebuie să le deţină un orator de succces sunt: carisma, încrederea în forţele proprii, atitudine profesionistă, o voce convingătoare, umor, armonie în gesturi şi o ţinută vestimentară ajustată discursului.

 Ce  sfaturi sau recomandări aveţi pentru tinerii oratori din Moldova? 

Există o expresie sugestivă ” Practica bate gramatica”, care se regăseşte şi în cadrul oratoriei. Pentru a fi un bun orator nu e suficient doar să citeşti cărţi din domeniu  dar şi să  pui în practică cunoştinţele învăţate. Sugerez tinerilor care îşi doresc dezvoltarea calităților oratorice să găsească varianta oportună care îi va ajuta la realizarea visului, iar în cadrul Clubului Oratorilor noi vă oferim, prin dedicare şi profesionalism, un mediu oportun dezvoltării personale.

Interviu realizat de Daniela Caraiman pentru civic.md