Interviuri

Interviu cu Nadejda Florea, coordonator proiecte de voluntariat în cadrul Misiunii Sociale „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei.

În perioada 30 iulie-13 august „Diaconia” organizează, al şaselea an,  „Taberele Solidarităţii”. Proiectul se implementează în parteneriat cu organizaţia italiană „Caritas Ambrosiana” şi în această vară va implica 2 localităţi: Coşcalia (r-nul Căuşeni) şi Roşu (r-nul Cahul).

- Nadejda, prin ce se deosebesc „Taberele Solidarităţii” de taberele de vară obişnuite?

- Spre deosebire de formatul obişnuit în care se organizează taberele de vară, „Taberele Solidarităţii” sunt cu sejur de zi, ele presupun realizarea activităţilor pentru copiii din comunitate, în prima parte a zilei şi a activităţilor sociale, după  prânz. Un grup mixt de voluntari, din Italia şi Republica Moldova, dau viaţă acestui „scenariu”, iar preotul paroh din localitate este persoana de referinţă pentru implementarea proiectului şi relaţionarea dintre grupul de voluntari şi săteni. Fiecare tabără durează câte o săptămână. În ceea ce priveşte programul, elementul inedit este aclimatizarea fantastică: o poveste care devine subiectul taberei şi ale cărei episoade sunt tematica activităţilor din fiecare zi.

-  Care este impactul acestor tabere pentru comunitate?

- Ne-am propus să facem bucuria jocului accesibilă pentru fiecare, astfel că, în satele unde organizăm aceste tabere, sunt invitaţi să participe toţi copiii, indiferent de vârstă şi categorie socială.. „Foaia de odihnă” este dorinţa de a veni pe terenul de joacă şi a de a te implica în ceea ce ţi se propune. Prin intermediul celui de-al doilea tip de activităţi- cele sociale (ajutorarea bătrânilor, amenajarea  teritoriului) promovăm o modalitate de a ameliora impactul anumitor probleme prin colaborare:  biserica- grupul de tineri voluntari- primăria- beneficiarii şi persoanele deschise de a se implica în ajutorarea aproapelui.

-  La moment „Taberele solidarităţii” sunt în plină acţiune, cum decurg ele?

- Într-adevăr, suntem la mijlocul parcursului: în perioada 30 iulie-6 august „Taberele Solidarităţii” s-au organizat în s. Coşcalia (r-nul Căuşeni), iar din 7 august gazda lor este satul Roşu din r-nul Cahul. La Coşcalia, activităţile de animaţie au adunat zilnic minimum 50 de copii, iar prin activităţile sociale au fost ajutaţi 6 bătrâni singuratici.  La Roşu ne aşteptăm la rezultate similare, mai ales că, în activităţile sociale de aici, vor predomina cele de amenajare a teritoriului, deoarece este în construcţie sediul Centrului social „Sf. Maria Magdalena”- structură prin intermediul căreia „Diaconia” implementează proiectele sociale în această localitate.

- Ce-i motivează pe voluntarii autohtoni să se implice în acest proiect?

- Voluntarii din Centrele sociale ale „Diaconiei” ajung să facă parte din grupul ce realizează „Taberele Solidarităţii” după ce participă la un program de formare şi trec o etapă de selecţie. Fiecare dintre ei este motivat, fireşte, de oportunitatea de a cunoaşte tineri dintr-o altă ţară, care vorbesc o altă limbă şi au o altă experienţă de viaţă. În calitate de voluntari, pe parcursul celor 6 zile de tabără, aceştia îşi pot  îmbogăţi cunoştinţele în domeniul animaţiei,  se pot familiariza cu noi modele de lucru în echipă, planificare, organizare şi evaluare. În rezultatul acestor tabere, în afară de faptul că leagă prietenii, voluntarii „absolvesc” un curs de animaţie, important pentru activitatea lor în cadrul Centrelor din care fac parte.

-  Care sunt perspectivele acestui proiect?

- Ne propunem ca în urma taberelor, actorii sociali din localităţile implicate şi voluntarii să însuşească mecanismul de organizare a unui astfel de proiect, astfel ca să-l poate realiza ulterior din proprie iniţiativă, să avem un număr cât mai mare de copii care beneficiază de tabere de odihnă şi să extindem posibilităţile soluţionării problemelor din comunitate prin implicarea nemijlocită a membrilor acesteia.

-Fie ca "Taberele Solidaridarităţii 2012" să atingă aceste obiective! 

Realizat de: Anna Zastavneţcaia

Imagini din "Taberele Solidarităţii 2011", s Coşcalia, r-nul Căuşeni

Interviu cu Doina Sîrbu, co-organizatoarea concertului de caritate în susținerea adăpostului de animale “Laica”  din Ciorescu

În primul rând, aș dori să ne spui cine este Doina Sîrbu și care sunt activitățile ei?

Întâi de  toate încerc să fiu OM. Mai apoi, un tânăr jurnalist și un interpret începător. Sper, peste câțiva ani, să pot răspunde mai amplu la această întrebare.

Ce a însemnat acest concert  și care a fost scopul organizării?

Concertul, defapt, a fost un strigăt de ajutor. Am încercat să întindem o mână celor care nu pot s-o ceară, am încercat să deschidem inimile și ochii oamenilor la această problemă, a animalelor fără adăpost.

 Cum și când ți-a venit ideea?

Ideea, în faza ei incipientă, a venit de la Nina Cheklova, o tânără pe care încă n-o cunoșteam personal. Ea fusese la adapostul Laika din Ciorescu să ducă trei căței gasiți în stradă. Atunci a văzut câte lipsuri au animalele de acolo. A creat un grup pe o rețea de socializare, a stabilit ziua și locul unde lumea urma să aducă lucrurile necesare pentru azil. M-am implicat imediat în această acțiune, așa cum am o slăbiciune față de animale. Am dezvoltat un pic ideea - i-am mărit formatul - cu gândul că la concert va veni mai multă lume.

 Cât de grea a fost organizarea?

Cam dificilă. Aveam nevoie de un spațiu, o scenă, aparataj, interpreți, promovare. Va dați seama că toate astea necesită finanțare. Singura ieșire din situație era salariul meu și economiile Ninei. La un moment dat era cât pe ce să renunțăm la concert. Ma gândeam că de suma asta mai bine cumpărăm noi cele necesare.

Nici interpreții nu prea s-au arătat deschiși la acțiunea noastră. Se vede că noțiunea de „caritate” nu era atrăgătoare. Poate că nici intenția noastră nu părea serioasă: „iata n-are lumea cu ce se ocupa și face concert pentru câini și pisici”, și-ar fi zis unii. Totuși am încercat să ne descurcam fără bani. Nina a negociat cu administrația Pieței de Sud pentru spațiu, a găsit un baiat care ne-a mai lasat din preț pentru tehnica necesară, a găsit chiar și o persoană care a achitat această sumă.

Cum  ai reușit să convingi  voluntarii să participe la desfăsurarea evenimentului?

Le-am scris la mai multi interpreți. Din ei jumatate doar mi-au răspuns. Majoritatea – că pleacă la odihnă sau că lucrează în ziua aceea. Cineva m-a sfătuit că trebuie să-i sun pe interpreți, nu să le scriu. Din principiu n-am facut-o, doar am tras concluzii. Cred că cine avea de venit, a venit și fără prea multă rugăminte. Am apelat la EL Radu, cu care suntem în relații bune, el  a venit cu toată echipa lui de tineri interpreți. Am invitat-o și pe Miss Bellydance, Elena Calian. A acceptat imediat. A delegat două fete superbe din Studioul Tadja. Am apelat și la doi colegi de-ai mei: Evghenii Bognibov, de la radio Ploaia de Argint, și Svetlana Dumbravă de la Studioul Kvantis. Tot pe internet  l-am găsit și pe Victor Danuță, un tânar interpret de muzică populară. Deci ne-am adunat 11 de toți, toți tineri și neliniștiți. Astfel eram siguri că vom acoperi două ore de concert.

Ai putea să ne spui, cum ați reușit să informați publicul și să  investiți în imaginea evenimentului?

În primul rând, acțiunea a fost promovată prin internet. Apoi am trimis comunicat de presă pe la toate instituțiile mediatice. Din păcate, doar point.md a publicat stirea.  Am înregistrat și un spot audio, care a răsunat la postul de radio Ploaia de Argint și la radio Noroc. Am pus și câteva anunțuri stradale.

De ce ați simțit necesitatea  să desfăsurăți un astfel de eveniment?

Când eram mică ziceam mereu: „ Când o să cresc și-o să devin bogată, o să construiesc o casă pentru câinii și pisicile din stradă”. De crescut am crescut, de îmbogățit ... poate doar moral J . Această acțiune îmi îndeplinește un pic visul din copilărie. Subiectul animalelor fără adăpost a fost întotdeauna un punct slab în inimile noastre, atât a mea cât și a Ninei. Ambele, spre „bucuria” părintilor, aduceam acasă căței și motănei, dădeam ultimul ban pentru un pachet de laptic.

Ați reușit să adunati cele necesare pentru animale?

Da. Și o spun cu admirație și cu mândrie pentru cei care ne-au ajutat. Chiar dăcă a fost puțină lume, cei care veneau aduceau saci întregi cu hrană, teancuri de vase,  pături și multe alte lucruri necesare. Totuși ne așteptam la mai mulți spectatori. Ne gândeam că moldovenii sunt mai deschiși la lucruri bune, mai cu suflet mare. Sunt, nu zic, dar foarte puțini o dovedesc.

 Intenţionati  să mai organizati şi alte editii, mai ample poate?

E grea întrebarea. Inima-mi sopteste sa zic că „da”. Totuși dacă mă gândesc rațional, nu are rost sa faci un concert pentru a aduna ceva. E destul sa stabilesti locul și timpul, și lumea va veni. Am observat că cei care au adus mai multe lucruri nici nu stateau la concert. Lăsau gențile și plecau. Cine vrea sa fac un bine, îl face, indiferent de anturaj.

Realizat de Daniela Caraiman

“Voluntariatul este singura şansă a unui tânăr de a se dezvolta frumos”

Ioana Pancu este un voluntar activ. Are 17 ani şi se implică în multe acţiuni cu caracter civic. Y-Peer, Amnesty International Moldova, Centrul de Drept din Căuşeni – acestea sunt instituţiile unde Ioana îşi pestrece o parte din timp desfăşurînd activităţi de voluntariat.

Cînd ai descoperit lumea activismului civic?

Am păşit în sfera voluntariatului  începînd din clasa X-a . A fost un pas important în viaţa şi în dezvoltarea mea, atât personală, cât şi profesională. Cu siguranţă voluntariatul a contribuit în cea mai mare măsură la persoana care sunt azi. Am fost implicată în diverse proiecte, traininguri de comunicare şi dezvoltarea abilităţilor. În prezent sunt voluntară la  Centrul de Drept Căuşeni ,membru Y-Peer şi Amnesty International Moldova. Nimic nu se compară cu un “mulţumesc” sincer, venit din partea unui om pe care ai avut şansa de a-l ajuta. Voluntariatul este singura şansă a unui tânăr de a se dezvolta frumos, echilibrat şi eficient. Pentru mine, voluntariatul înseamnă o caracatiţă care te prinde cu braţele sale, te introduce într-o lume fantastică unde totul este posibil şi nu te lasă să te desprinzi de acea lume! 

De cînd ai început să te implici în activităţi pentru tineri?

Încă din primii ani de şcoală ajutam profesorii la diferite activităţi, la organizarea unor festivităţi, iar mai apoi în anii de gimnaziu pornită spre anii de liceu,  am prins gustul activităţilor de voluntariat. Spiritul dornic  de cunoaştere întotdeauna a fost deschis pentru activităţile cu tinerii, este exact ceea ce îmi place.

Ce  semnifică pentru tine buletinu “Fără Tabu” , în paginile căruia am zărit mai multe materiale semnate de tine?

“Fără Tabu” este ceea ce niciodată nu voi lăsa în partea stîngă. Din anul trecut,doream sa fiu auzită , să îmi împărtăşesc ideiile, mulţumirile şi chiar plăcerea, iar Buletinul  “ Fără Tabu ”  mi-a oferit această şansă. Îmi place să scriu! Îl puteţi citi pe site-ul www.y-peer.md 

Cum e la “Y-Peer” ?

Super! Am început cu acest cuvînt pentru că  pot să spun că acolo am cunoscut persoane dragi, iubitoare şi interesante. Am rămas impresionată de ceea ce fac voluntarii şi am continuat să fiu activă în comunitatea mea. În familia mare Y-Peer am păşit în anul 2010 fiind participantă la stagiul de formare ,,Tinerii jurnalişti informează despre HIV/SIDA. Odată cu încheierea stagiului am devenit membru  Y-PEER (reţea de educatori de la egal la egal) , misiunea mea fiind  informarea tineriilor  prin intermediul mass-media în domenii ce ţin de sănătate şi drepturile sexual reproductive ale tinerilor. Dornică de a face schimbari datorită reţelei Y-Peer am început să particip la training-uri de instruire,campanii de informare,educare şi comunicare în rîndul tinerilor.

Povesteste despre experienţa Amnesty

Întotdeauna am dorit sa apăr drepturile omului şi acum datorită Amnesty visul meu pot să spun că e deja împlinit. În prezent sunt leader local şi editor al blogului Amnesty International Moldova. Pas cu pas am intrat în familia Amnesty . Acolo am fost  primită cu braţele deschise. Colectivul precum şi colegii mi-au insuflat dragostea faţă de voluntariat ,faţă de semenii noştri, ca să ajutăm persoane concrete din diferite părţi ale lumii să-şi apere drepturile; ca să comunicăm  cu oameni interesanţi, adepţi ai aceloraşi idei;ca să facem cunoştinţă mai îndeaproape cu activitatea organizaţiei; ca să obţinem  experienţă de activitate în cadrul celei mai mari organizaţii internaţionale pentru drepturile omului. 

Iuliana Mămăligă