Interviuri

O cunosc din facultate, adică de la Jurnalism, USM. Eu, cu tot ce înseamnă presă,  ea- PR şi publicitate, campanii şi comunicate de presă. Eroina acestei istorii se numeşte Irina Peregudova, o fată  deosebită, cu un spirit de caracter puternic, cel puţin aşa reiese din cele ce urmează. Şi să nu uit: face voluntariat.

Experienţa Civic.md

„Cîţiva ani în urmă, voluntariatul nu era încă aşa de răspândit în Moldova şi mulţi erau sceptici asupra ideii de a lucra gratis pentru cineva. Cu toate acestea, împreună cu o colegă de la şcoală, am deschis www.ong.md şi hai să căutăm şi noi un ONG, care ne-ar oferi şansa de a ne afirma în vreun domeniu. Nu de alta, dar eram a 12-a şi ne gândeam că orele de voluntariat ne-ar ajuta să mai avem şi câte ceva prin CV, ştiind că în alte ţări e obligatoriu să ai anumite ore de voluntariat, fără de care nu eşti admis la facultate” îşi începe periplul istoriei de activism civic, Irina.

Prima sa experienţă de voluntar a fost aici, la www.civic.md  . Chiar dacă a durat puţin colaborarea, a întîlnit cîteva persoane extraordinare. „Una din ele fiind Irina Bocan, o personalitate liniştitiă, dar care avea în spate mult voluntariat naţional, cât şi internaţional. Anume ea, la acel moment, mi-a dat încrederea că voluntariatul te dezvoltă şi că, într-adevăr ai multe şanse de a călători” mărturiseşte tînăra.

 La   IRFF/ ONLUS   „Hai , Moldova” şi „PaperGirl”

Altă experienţă a fost la ONG-ul IRFFF/ONLUS, unde şi-a făcut, la fel, câţiva prieteni buni şi a reuşit să participe la organizarea câtorva evenimente. Aici a petrecut mai mult timp şi a înţeles că un director de ONG trebuie să depună un anumit efort pentru a menţine o echipă.

    O altă experienţă deosebită a avut-o în cadrul proiectului ecologic „Hai, Moldova”, pe baza căreia şi-a scris şi teza de licenţă. „Acest proiect a fost, într-adevăr, ceva de neuitat pentru toate persoanele implicate. Trebuia făcut un miliard de tone de lucru”! spune Irina. Au avut puţin timp la dispoziţie  iar impactul campanieie trebuia să se simtă în fiecare  localitate a ţării. „Hai, Moldova” a stors tot ce a putut din voluntari, luându-le o mulţime de timp, însă dându-le o experienţă excepţională. Mulţi dintre voluntari au cedat destul de repede, fluctuaţia lor fiind destul de mare. Însă până la urmă, datorită eforturilor tuturor, acum se simt bine şi bucuroşi de reuşită.

Însă, cel mai plăcut voluntariat pe care îl face acum, după cum meţionează Irina , alături de nişte prieteni minunaţi,  este cel din proiectul PaperGirl, iniţiat de o fostă colegă în martie 2011, minuNata Andreev. Proiectul constă în organizarea unor ateliere de creaţie în weekend, care se vor termina în august, iar în septembrie se va organiza o expoziţie, după care, în octombrie, creaţiile făcute de participanţii la ateliere vor fi distribuite pe biciclete, prin oraş, sub formă de roll, cu sloganul „Arta de a dărui artă”.

 În loc de P.S.

„Voluntariatul este aşa o „chestie”, a cărei flacără mereu trebuie ţinută aprinsă, că de altfel, voluntarii devin cam lenoşi. Acest lucru nu e straniu. Puţini reuşesc să fie într-adevăr interesaţi de a ajuta necondiţionat. De aceea, susţin iniţiativa că în fiecare an se organizează un eveniment special, unde sunt premiaţi cei mai activi voluntari ai anului. Personal, nu am fost un voluntar prea „activ” şi nu am primit nici un premiu special, însă mă mândresc cu faptul că am avut iniţiativa de a explora un domeniu nou. Personal, nu cred că trebuie să fim voluntari la o anumită organizaţie şi să avem înscripţii în carneţelul de voluntar. Cea mai mare experienţă de voluntariat, o avem pe parcursul vieţii, atunci când ajutăm un prieten care se află într-o situaţie dificilă, sau când îngrijim mulţi ani la rând rudele căzute la pat. Trebuie să ţinem minte că binele făcut altcuiva, ni se întoarce cu o putere de 10 ori mai mare” a menţionat tînăra.

La moment, a terminat  universitatea şi are un serviciu ce îi  ocupă toată ziua şi nu crede că va mai avea timp de un voluntariat adevărat. Însă, câte puţin, reuşeşte să se mai implice în proiectele Studioului OWH şi CNTM.

Ar vrea ca mai mulţi tineri moldoveni să se implice în activitatea ONG-urilor şi ca părinţii să nu-i pună să muncească chiar de la 16 ani. „De lucru vom avea toată viaţa, dar fiind voluntar, acumulezi cu mult mai multe experienţe pozitive, care te ajută să-ţi formezi o personalitate multilateral dezvoltată” este de părere Irina . Este sigură că voluntariatul are un impact pozitiv  iar cei care fac acţiuni civice au şi ei un rol la dezvoltarea societăţii.

Iuliana Mămăligă

Felicia Lisenco este o tînără din zilele noastre căreia îi place să aibă multe activităţi. Pînă aici nimic deosebit , veţi spune! Mulţi tineri au activităţi diverse. Asta şi e deosbit la ea: face parte din această categorie de juni şi chiar pe unii îi întrece. Iată şi dovezile!

Din băncile liceului era o fire curioasă şi activă. Aceste calităţi i-au permis să participe la diverse acţiuni extra-şcolare. Una din ele fiind voluntariatul. “Adevărata experienţă de voluntară am cunoscut-o de Ziua Europei  în 2010, proiect organizat şi coordonat de Parlamentul Tinerilor.  Împreună cu mai mulţi tineri am avut grijă ca evenimentul să decurgă cît mai bine, iar oficialilor ambasadelor şi organizaţiilor internaţionale să nu le lipsească nimic. Curînd am aplicat la cîteva ong-uri şi astfel, voluntariatul a devenit o parte importantă din viaţa mea”  menţionează Felicia. După cum spune tot ea, a avut şansa să participe la multe proiecte interesante precum "Ziua Europei” (2010, 2011), "Step Up" (2011, "proiect organizat de AEGEE, prin care am fost gazdele unui grup de studenţi din 22 ţări pe o perioadă de 2 săptămîni"). De curînd a fost acceptată să participle la o Şcoală de Vară  în Sulina, (România) din partea CNTM.

“Voluntariatul este o experienţă unică de a îmbina utilul cu plăcutul. De asta are nevoie fiecare tînăr pentru a creşte şi dezvolta. Să poată să se simtă util, implicat şi important în societate. Voluntariatul mai este o sursă de experienţă şi distracţie sănătoasă!” spune tînăra.

Felicia mai este membru şi în cadrul “MediaPoint  un “grup de iniţiativă compus din tineri activişti civici care au crezut în puterea schimbării societăţii prin intermediul instrumentelor new media”.

“Pentru mine “MediaPoint” este ca o a doua familie”  mărturiseşte Felicia. Aici a cunoscut oameni deosebiţi, care au învăţat-o că şi la noi în ţară se pot face lucruri mari, ceea ce a determinat-o să aibă mai multă încredere în viitorul ei şi al ţării. Prin intermediul proiectelor MediaPoint a cunoscut mulţi tineri - tineri motivaţi care “m-au făcut mîndră de destrămarea stereotipului precum că la noi tinerii nu se interesează de soarta ţării” .MediaPoint este experienţă, încredere, dezvoltare personală, utilitate, fericire interioară - asta simte Felicia la fiecare şedinţă sau reuniune. "Nu mă pot închipui în afara acestui grup de omuleţi dragi pentru care am învăţat să sacrific egoismul meu. Sper să avem multe şi mari succese în continuare! "conchide tînăra.

Iuliana Mămăligă

Interviu cu Nadejda Florea, coordonator proiecte de voluntariat în cadrul Misiunii Sociale „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei.

În perioada 30 iulie-13 august „Diaconia” organizează, al şaselea an,  „Taberele Solidarităţii”. Proiectul se implementează în parteneriat cu organizaţia italiană „Caritas Ambrosiana” şi în această vară va implica 2 localităţi: Coşcalia (r-nul Căuşeni) şi Roşu (r-nul Cahul).

- Nadejda, prin ce se deosebesc „Taberele Solidarităţii” de taberele de vară obişnuite?

- Spre deosebire de formatul obişnuit în care se organizează taberele de vară, „Taberele Solidarităţii” sunt cu sejur de zi, ele presupun realizarea activităţilor pentru copiii din comunitate, în prima parte a zilei şi a activităţilor sociale, după  prânz. Un grup mixt de voluntari, din Italia şi Republica Moldova, dau viaţă acestui „scenariu”, iar preotul paroh din localitate este persoana de referinţă pentru implementarea proiectului şi relaţionarea dintre grupul de voluntari şi săteni. Fiecare tabără durează câte o săptămână. În ceea ce priveşte programul, elementul inedit este aclimatizarea fantastică: o poveste care devine subiectul taberei şi ale cărei episoade sunt tematica activităţilor din fiecare zi.

-  Care este impactul acestor tabere pentru comunitate?

- Ne-am propus să facem bucuria jocului accesibilă pentru fiecare, astfel că, în satele unde organizăm aceste tabere, sunt invitaţi să participe toţi copiii, indiferent de vârstă şi categorie socială.. „Foaia de odihnă” este dorinţa de a veni pe terenul de joacă şi a de a te implica în ceea ce ţi se propune. Prin intermediul celui de-al doilea tip de activităţi- cele sociale (ajutorarea bătrânilor, amenajarea  teritoriului) promovăm o modalitate de a ameliora impactul anumitor probleme prin colaborare:  biserica- grupul de tineri voluntari- primăria- beneficiarii şi persoanele deschise de a se implica în ajutorarea aproapelui.

-  La moment „Taberele solidarităţii” sunt în plină acţiune, cum decurg ele?

- Într-adevăr, suntem la mijlocul parcursului: în perioada 30 iulie-6 august „Taberele Solidarităţii” s-au organizat în s. Coşcalia (r-nul Căuşeni), iar din 7 august gazda lor este satul Roşu din r-nul Cahul. La Coşcalia, activităţile de animaţie au adunat zilnic minimum 50 de copii, iar prin activităţile sociale au fost ajutaţi 6 bătrâni singuratici.  La Roşu ne aşteptăm la rezultate similare, mai ales că, în activităţile sociale de aici, vor predomina cele de amenajare a teritoriului, deoarece este în construcţie sediul Centrului social „Sf. Maria Magdalena”- structură prin intermediul căreia „Diaconia” implementează proiectele sociale în această localitate.

- Ce-i motivează pe voluntarii autohtoni să se implice în acest proiect?

- Voluntarii din Centrele sociale ale „Diaconiei” ajung să facă parte din grupul ce realizează „Taberele Solidarităţii” după ce participă la un program de formare şi trec o etapă de selecţie. Fiecare dintre ei este motivat, fireşte, de oportunitatea de a cunoaşte tineri dintr-o altă ţară, care vorbesc o altă limbă şi au o altă experienţă de viaţă. În calitate de voluntari, pe parcursul celor 6 zile de tabără, aceştia îşi pot  îmbogăţi cunoştinţele în domeniul animaţiei,  se pot familiariza cu noi modele de lucru în echipă, planificare, organizare şi evaluare. În rezultatul acestor tabere, în afară de faptul că leagă prietenii, voluntarii „absolvesc” un curs de animaţie, important pentru activitatea lor în cadrul Centrelor din care fac parte.

-  Care sunt perspectivele acestui proiect?

- Ne propunem ca în urma taberelor, actorii sociali din localităţile implicate şi voluntarii să însuşească mecanismul de organizare a unui astfel de proiect, astfel ca să-l poate realiza ulterior din proprie iniţiativă, să avem un număr cât mai mare de copii care beneficiază de tabere de odihnă şi să extindem posibilităţile soluţionării problemelor din comunitate prin implicarea nemijlocită a membrilor acesteia.

-Fie ca "Taberele Solidaridarităţii 2012" să atingă aceste obiective! 

Realizat de: Anna Zastavneţcaia

Imagini din "Taberele Solidarităţii 2011", s Coşcalia, r-nul Căuşeni