Doina Sîrbu: "Viața ne este dată ca o bucată de lut. Important este să știm cum să o modelăm!"

Interviu cu Doina Sîrbu, co-organizatoarea concertului de caritate în susținerea adăpostului de animale “Laica”  din Ciorescu

În primul rând, aș dori să ne spui cine este Doina Sîrbu și care sunt activitățile ei?

Întâi de  toate încerc să fiu OM. Mai apoi, un tânăr jurnalist și un interpret începător. Sper, peste câțiva ani, să pot răspunde mai amplu la această întrebare.

Ce a însemnat acest concert  și care a fost scopul organizării?

Concertul, defapt, a fost un strigăt de ajutor. Am încercat să întindem o mână celor care nu pot s-o ceară, am încercat să deschidem inimile și ochii oamenilor la această problemă, a animalelor fără adăpost.

 Cum și când ți-a venit ideea?

Ideea, în faza ei incipientă, a venit de la Nina Cheklova, o tânără pe care încă n-o cunoșteam personal. Ea fusese la adapostul Laika din Ciorescu să ducă trei căței gasiți în stradă. Atunci a văzut câte lipsuri au animalele de acolo. A creat un grup pe o rețea de socializare, a stabilit ziua și locul unde lumea urma să aducă lucrurile necesare pentru azil. M-am implicat imediat în această acțiune, așa cum am o slăbiciune față de animale. Am dezvoltat un pic ideea - i-am mărit formatul - cu gândul că la concert va veni mai multă lume.

 Cât de grea a fost organizarea?

Cam dificilă. Aveam nevoie de un spațiu, o scenă, aparataj, interpreți, promovare. Va dați seama că toate astea necesită finanțare. Singura ieșire din situație era salariul meu și economiile Ninei. La un moment dat era cât pe ce să renunțăm la concert. Ma gândeam că de suma asta mai bine cumpărăm noi cele necesare.

Nici interpreții nu prea s-au arătat deschiși la acțiunea noastră. Se vede că noțiunea de „caritate” nu era atrăgătoare. Poate că nici intenția noastră nu părea serioasă: „iata n-are lumea cu ce se ocupa și face concert pentru câini și pisici”, și-ar fi zis unii. Totuși am încercat să ne descurcam fără bani. Nina a negociat cu administrația Pieței de Sud pentru spațiu, a găsit un baiat care ne-a mai lasat din preț pentru tehnica necesară, a găsit chiar și o persoană care a achitat această sumă.

Cum  ai reușit să convingi  voluntarii să participe la desfăsurarea evenimentului?

Le-am scris la mai multi interpreți. Din ei jumatate doar mi-au răspuns. Majoritatea – că pleacă la odihnă sau că lucrează în ziua aceea. Cineva m-a sfătuit că trebuie să-i sun pe interpreți, nu să le scriu. Din principiu n-am facut-o, doar am tras concluzii. Cred că cine avea de venit, a venit și fără prea multă rugăminte. Am apelat la EL Radu, cu care suntem în relații bune, el  a venit cu toată echipa lui de tineri interpreți. Am invitat-o și pe Miss Bellydance, Elena Calian. A acceptat imediat. A delegat două fete superbe din Studioul Tadja. Am apelat și la doi colegi de-ai mei: Evghenii Bognibov, de la radio Ploaia de Argint, și Svetlana Dumbravă de la Studioul Kvantis. Tot pe internet  l-am găsit și pe Victor Danuță, un tânar interpret de muzică populară. Deci ne-am adunat 11 de toți, toți tineri și neliniștiți. Astfel eram siguri că vom acoperi două ore de concert.

Ai putea să ne spui, cum ați reușit să informați publicul și să  investiți în imaginea evenimentului?

În primul rând, acțiunea a fost promovată prin internet. Apoi am trimis comunicat de presă pe la toate instituțiile mediatice. Din păcate, doar point.md a publicat stirea.  Am înregistrat și un spot audio, care a răsunat la postul de radio Ploaia de Argint și la radio Noroc. Am pus și câteva anunțuri stradale.

De ce ați simțit necesitatea  să desfăsurăți un astfel de eveniment?

Când eram mică ziceam mereu: „ Când o să cresc și-o să devin bogată, o să construiesc o casă pentru câinii și pisicile din stradă”. De crescut am crescut, de îmbogățit ... poate doar moral J . Această acțiune îmi îndeplinește un pic visul din copilărie. Subiectul animalelor fără adăpost a fost întotdeauna un punct slab în inimile noastre, atât a mea cât și a Ninei. Ambele, spre „bucuria” părintilor, aduceam acasă căței și motănei, dădeam ultimul ban pentru un pachet de laptic.

Ați reușit să adunati cele necesare pentru animale?

Da. Și o spun cu admirație și cu mândrie pentru cei care ne-au ajutat. Chiar dăcă a fost puțină lume, cei care veneau aduceau saci întregi cu hrană, teancuri de vase,  pături și multe alte lucruri necesare. Totuși ne așteptam la mai mulți spectatori. Ne gândeam că moldovenii sunt mai deschiși la lucruri bune, mai cu suflet mare. Sunt, nu zic, dar foarte puțini o dovedesc.

 Intenţionati  să mai organizati şi alte editii, mai ample poate?

E grea întrebarea. Inima-mi sopteste sa zic că „da”. Totuși dacă mă gândesc rațional, nu are rost sa faci un concert pentru a aduna ceva. E destul sa stabilesti locul și timpul, și lumea va veni. Am observat că cei care au adus mai multe lucruri nici nu stateau la concert. Lăsau gențile și plecau. Cine vrea sa fac un bine, îl face, indiferent de anturaj.

Realizat de Daniela Caraiman