Formările în supervizarea asistenţei sociale a copilului continuă…
Formările în supervizarea asistenţei sociale a copilului continuă…
fragmente din interviu cu:
Ana Josan, specialistul principal în problematica familiei din Direcţia protecţia drepturilor copiilor al sectorului Centru, municipiul Chişinău;
Ala Solovei, specialist principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca;
Aurica Tirsina, asistent social comunitar şi supervizor al Direcţiei Asistenţei Sociale Protecţiei Familiei Ungheni.
In luna iulie s-a desfăşurat cea de-a doua formare cu tematica „Introducere în teoria şi practica supervizării în asistenţa socială a copilului” în colaborare nemijlocită cu Asociaţia Supervizorilor din România din cele 3 ateliere preconizate de proiectul Reţeaua Socială pentru Protecţia Copilului (RSPC) din cadrul Fundaţiei Terre des hommes (Tdh). Scopul direct al formărilor oferite este de a familiariza asistenţii sociali supervizori şi specialiştii principali din Direcţiile de învăţămînt, cu responsabilităţile de supervizare, vizând principiile, tehnicele şi metodele supervizării în domeniul protecţiei copilului. Efectul aşteptat este creşterea calităţii serviciilor de asistenţă a copiilor din cele 4 raioane - ţintă a proiectului RSPC (Soroca, Ungheni, Făleşti, Chişinău,), prin implementarea supervizării de calitate, în special în asistenţa socială. Iar aplicarea tehnicilor din domeniul supervizării să fie utilă şi eficientă în cadrul suportului în teren al actorilor locali, implicaţi în acţiunile de protecţie a copiilor.
Dacă după încheierea primului atelier de formare s-a observat o schimbare pozitivă a participanţilor şi unii au simţit nevoia de a fi supervizaţi în munca lor, atunci la al doilea atelier emoţiile şi impresiile au dezvăluit momente necunoscute ale subconştientului lor. “În timpul supervizării de grup au fost folosite diferite tehnici şi exerciţii de dezvoltare personală, ca exemplu Fluviul vieţii, Basmo-terapia, care au scos lucruri noi din subconştient, pe care eu nu le cunoşteam până a nu participa la acest atelier. Iar aceste tehnici de lucru le voi putea utiliza în procesul de lucru.”, ne relatează Ala Solovei, specialist principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca.
Atât utilitatea cât şi aplicabilitatea atelierului s-a dovedit a fi impresionantă. Aurica Tirsina, Asistent social comunitar şi supervizor al Direcţiei Asistenţei Sociale Protecţiei Familiei Ungheni se confesează: „Atelierul m-a ajutat să înţeleg mult mai bine conceptul de supervizare şi am avut ocazia să preiau din experienţa profesioniştilor din România. Una e să citeşti şi să asculţi despre supervizare, cu totul altceva e să fii implicat direct într-o şedinţă de supervizare cu profesionişti. Noi ca începători am avut multe de învăţat. Pînă la acest atelier, practicam mai mult intervizarea, nu supervizarea, ceea ce presupunea un schimb de experienţă şi consiliere. Dar după participarea la acest atelier, eu îmi propun să preiau forma de supervizare bazată pe formularea corectă a întrebărilor şi organizarea asistenţilor sociali în aşa mod, încât supervizatul singur să găsească răspuns la întrebările cu care a venit în şedinţă de consiliere, fără a i se da sfaturi. Prin întrebările propuse de colegi, să-şi formeze independent viziuni noi despre problema cu care se confruntă.”
Pentru specialistul principal al Direcţiei Generale Învăţământ Soroca, Ala Solovei a devenit mai clară diferenţa dintre supervizarea administrativă şi cea profesională: „Confundam supervizarea administrativă cu cea profesionistă, dar datorită formării, m-am informat nu doar despre logistica, principiile şi metodele supervizări , ci şi diferenţa dintre supervizarea profesională şi cea administartivă. Începînd cu 1 ianuarie 2011, Direcţia din Soroca s-a ocupat de supervizare. Îmi părea că cunosc totul, dar venind la atelier am aflat foarte multe lucruri noi şi în continuare mă voi strădui să aplic ceea ce am învăţat şi ceea ce cunosc. Chiar şi în supervizarea administrativă am de gînd să fac unele schimbări, să introduc ceea ce mi-a plăcut cel mai mult din supervizarea profesionistă.”
Ana Josan, specialistul principal în problematica familiei din Direcţia protecţia drepturilor copiilor al sectorului Centru, muncipiul Chişinău subliniază ideia că profesionalismul supervizorului este cheia succesului în domeniu. “Supervizorul trebuie să fie ca un doctor, pentru că dacă un bolnav vine la doctor, trebuie să ştie să îl asculte. Un om trebuie să ştii să îl asculţi pentru a intra în contact cu el. Dar pentru aceasta trebuie să ai o anumită experienţă. Poate nu este atît de important ajutorul material, cît să fie înţeles şi să înţelegi esenţa problemei lui, adică să îi fie oferit un suport psihologic. Ar trebui să ajungem la nivelul celorlalte ţări europene, şi trebuie să nu subestimăm importanţa specialităţii de psiholog în domeniul protecţiei copilului pentru că ei găsesc mai uşor limbă comună cu beneficiarii şi îşi îndeplinesc rolul de supervizor calitativ.”
Mecanismul de supervizare profesională în asistenţa socială în Republica Moldova, aprobat la 31 decembrie 2008, defineşte conceptul, cadrul organizaţional, descrie procedurile utilizate în cadrul supervizării ca mod de interacţiune dintre supervizor şi supervizat. Însă la nivel local condiţiile de lucru ale asistenţilor sociali supervizori şi celor comunitari nu corespund, în totalitate responsabilităţilor acestora (birou separat, telefon, computer, birotica necesară cazurilor de referinţă) ceea ce duce la intervenţii insuficiente, inclusiv în munca de supervizor.
Aurica Tirsina menţionează că „Supervizarea în domeniul protecţiei copilului contribuie la dezvoltarea abilităţilor profesionale ale asistenţilor sociali comunitari în lucrul cu famiile care sunt în dificultate. Intervenţiile de supervizare vin ca un sprijin emoţional pentru asistenţii sociali comunitari şi sunt necesare pentru timpul în care noi trăim din cauza problemele cu care ne confruntăm. Iar supervizatul capătă încredere în forţele proprii, în special în procesul luării propriilor decizii. Însă o problemă acută este categoria a 14 de salarizare, care spune totul. Salariul este foarte mic şi munca depusă în domeniul dat necesită un efort foarte mare şi fără o remunerare decentă rezultatele nu sunt cele dorite.”
O altă realitate în domeniul supervizării este că supervizatul nu îşi poate alege supervizorul. Ana Josan compară sistemul de supervizare din România şi cel din Republica Moldova: „Dacă e să ne axăm pe cunoştinţele obţinute de la atelier, atunci pot spune că supervizarea în Romînia este foarte diferită de cea din ţară. Se poate face o asociere cu profesia de avocat sau biroul de consultaţii juridice, care au acte speciale şi sunt acreditaţi. Supervizatul poate să îşi aleagă supervizorul. În Moldova supervizorul nu poate fi ales de supervizat. La noi supervizorul este unul, iar supervizatul nu are nici o posibilitate de alegere.” În această ordine de idei, Ana Josan conchide că „ totuşi rolul supervizorului este foarte important. În municipiul Chişinău ar trebui să fie mai mulţi supervizori. Dar supervizorul trebuie să aibă mai multe calităţi şi chiar facultăţi terminate, e important să fie psiholog şi să cunoască foarte bine legea, şi nu în ultimul rând, să aibă cunoştinţele asistentului social în domeniu, să cunoască procedura şi etapele supervizării. Într-un cuvînt e important să fie un supervizor calificat”.
Ala Solovei la fel susţine că rolul supervizării poate fi unul mare, în cazul posibilităţii acordării unei supervizări la nivel profesionist. „Atât timp cât în Republica Moldova, în nomenclatorul specialităţilor nu este indicat specialitatea de supervisor şi facultăţile nu pregătesc asemenea specialişti, trebuie să ne punem multe semne de întrebare. Mai întîi, trebuie instruiţi astfel de specialişti, deoarece avem multe de studiat în domeniul dat ca să avem nişte supervizori bine pregătiţi, care să poate să acorde o supervizare la nivel şi să fie corectă din punct de vedere al organizării şedinţelor de supervizare. Cînd vom avea specialişti foarte bine pregatiţi, atunci obligatoriu şi rolul supervizării în domeniul protecţiei copilului va creşte. Iar formările organizate de proiectul RSPC din cadrul Fundaţiei „Terre des hommes” sunt necesare şi trebuie de continuat, poate cu o amploare şi mai mare.”
Andriana Dilan
Communication & Information Officer
Terre des hommes Delegation in Moldova
