Parajuristul în ajutorul săteanului

Interviul Europa Liberă cu Iurie Cuza despre rolul parajuriștilor

De aproape jumătate de an, peste 30 de para-jurişti oferă consultaţie juridică în toată ţara. De ce ar fi oamenii motivaţi să se adreseze parajuriştilor şi cum pot fi găsiţi aceştia, vom afla de la  Iurie Cuza, coordonatorul proiectului „Abilitarea Juridică a Comunităţilor Rurale” la Fundaţia Soros Moldova.


Iurie Cuza:„Persoana, după ce primeşte o instruire specială, poate să acorde asistenţă juridică primară care constă în consulaţii pe probleme elementare: informarea juridică, întocmirea anumitor documente simple, cereri, demersuri, şi altele, fără a avea dreptul să reprezinte în instanţele de judecată – acesta este parajuristul.”

Europa Liberă: Într-un fel, informează cetăţenii sau încearcă să dumirească oamenii cum poate fi rezolvată o anumită problemă ca să nu se mai ajungă în instanţă. Aşa să înţeleg?

Iurie Cuza: „Da. Primul lucru pe care îl face, el explică natura problemei cu care s-a adresat omul. Este vorba despre una din cele mai frecvente situaţii: obţinerea bunurilor lăsate prin moştenire. Dacă este testament: explică omului care sunt posibilităţile, care sunt termenii, cam care sunt costurile, ce trebuie să facă. Dacă persoana vrea să lase prin moştenire, explică care sunt consecinţele dacă va face un testament sau nu îl va face. Dacă este vorba despre anumiţi moştenitori şi între ei există anumite litigii, încearcă să le explice.

Aici apare şi într-o postură de mediator ce explică care ar fi consecinţele unui litigiu şi care ar putea fi costurile ca să nu se ajungă acolo. Bineînţeles că ultimul cuvânt rămâne să-l spună beneficiarul. El are opţiunea să decidă dacă procedează într-un fel sau altul, dar deja fiind informat care sunt reglementările legale, ce consecinţe pot fi, ce costuri sunt aferente şi ce instanţă, ce autoritate publică se ocupă de problema dată.

Acest serviciu este de mare căutare la sate, oamenii sunt efectiv lipsiţi de posibilitatea să se dumirească în dimensiunea juridică. Proiectul merge cumva pe două filiere: prima este consultaţii nemijlocite practice cu fiecare solicitant în parte şi a doua este promovarea cunoştinţelor juridice prin intermediul lecţiilor publice, prezentărilor menite să propage cunoştinţele juridice.”

Europa Liberă: Ziceaţi că para-juriştii organizează inclusiv lecţii publice în localităţi. Îşi lasă oamenii oare treburile casnice, mai ales primăvara, vara, ca să vină să asculte o lecţie publică?

Iurie Cuza: „Intenţia noastră când ne-am orientat spre ideea de a propaga cunoştinţele juridice a fost cumva umbrită de gândul că la sate omul nu are o dexteritate de a urmări anumite procese ce se petrec în societate, de iluminare. Ne-am gândit că ar fi o problemă cum tehnic se organizează lucrurile acestea. Cum îi aduni pe aceşti oameni, cum determini interesul lor să vină la această manifestare, să asiste acolo, să pună întrebări?

Într-adevăr este destul de complicat, dar cu timpul lucrurile se schimbă, oamenii înţeleg ce înseamnă asistenţa juridică primară, cine este parajuristul, cu ce se ocupă el, se interesează de activităţile lui. Mulţi deja au beneficiat de sfaturi pratice şi deja ştiu că dacă omul acesta vorbeşte înseamnă că este ceva care ar putea să folosească.

Dacă e vorba de perioada când se prăşeşte sau se seamănă, trebuie să fim conştienţi că omul este preocupat de alte lucruri. Tehnic încercăm să ne acomodăm la situaţiile concrete, astfel ca propagarea acestor cunoştinţe să se facă într-o manieră cât mai optimă.”

Europa Liberă: Dle Cuza, din câte cunosc sunt 30 de para-jurişti. Cum i-aţi împărţit în ţară astfel încât mai mulţi cetăţeni să aibă acces la serviciile lor?

Iurie Cuza: „Vreau să vă spun că a fost un proces destul de complicat de selectare atât a localităţilor, cât şi a persoanelor, şi care a vrut să respecte mai multe rigori, atât de distribuirea geografică, cât şi de gradul de deprivare a localităţilor. Noi avem la sud extremele Slobozia-Mare, Alexandru Ioan-Cuza, la nord – Bălăsineşti, Grimăncăuţi, la est ar fi satul Bădiceni, Alcedar, avem în Congaz unicul para-jurist din Gagauz-Yeri.

Para-juriştii sunt distribuiţi relativ uniform pe toată suprafaţa ţării ca să putem analiza la sfârşitul proiectului ce se întâmplă în diferite zone ale ţării, ca după finisarea proiectului să venim cu o propunere de politici, o propunere de perpetuare a schemei pe care o testăm noi acum.”

Europa Liberă: Dar un ascultător din satul Pârjolteni, raionul Călăraş, dacă vrea să acceseze serviciile unui para-jurist, cum să se dumirească unde să îl găsească?

Iurie Cuza: „Bineînţeles că practic de serviciile para-juristului beneficiază membrii localităţii unde se află, pentru că altora le este destul de dificil să ajungă la locul unde se află el. Dar, toţi parajuriştii sunt instruiţi şi oferă servicii, consultaţii, informare, oricărei persoane care se adresează la ei, indiferent de faptul unde această persoană trăieşte, indiferent de faptul unde această persoană trăieşte, cât de departe a venit, inclusiv consultaţii la telefon, inclusiv consultaţii dacă este nevoie prin poşta electronică, pentru că toţi para-juriştii sunt dotaţi cu tehnica necesară în acest sens. De exemplu, satul Pîrjolteni ar fi cel mai aproape de satul Vărzăreştii- Noi, unde avem un parajurist. El poate să îl contacteze la telefon, să zică: Bună ziua, am nevoie de o consultaţie în următoarea problemă.”

Europa Liberă: E limpede. Vorbeaţi mai devreme că oamenii apelează cu probleme ce ţin de moştenire. Dar care alte litigii se regăsesc în top?

Iurie Cuza: „Cele mai frecvente probleme ţin de moştenire, transmiterea prin moştenire, primirea moştenirii, probleme legate de relaţiile familiale, şi aici avem o suită întreagă, începând cu anumite probleme strict tehnice de încheiere a căsătoriei, realizarea divorţului, bineînţeles că este vorba doar de sfaturi, consilieri.

Un aspect foarte complicat şi greu de soluţionat este violenţa în familie, cu care foarte des se confruntă parajuriştii. Mai apoi avem probleme legate de proprietate, în special distribuirea cotei, rezultate din darea în arendă a terenurilor obţinute în rezultatul privatizării pământurilor. Întrebări legate de cota valorică.”

Europa Liberă: Şi care sunt costurile acestui serviciu?

Iurie Cuza: „Ele sunt absolut gratuite. Nimeni nu plăteşte nimic. Ba mai mult decât atât, şi convorbirile telefonice pe care eventual le realizează parajuriştii sunt din contul proiectului.”

Europa Liberă: Pentru că nimic nu este veşnic în lumea asta, bănuiesc că într-o zi şi acest proiect se va finaliza. Ce se va întâmpla după? Cine va lua locul parajuriştilor şi din ce bani vor fi plătiţi? Astăzi sunt plătiţi din proiect, dar peste un an sau doi va trebui comunitatea, bănuiesc, să-i plătească?

Iurie Cuza: „Este un proiect de testare, un proiect pilot în urma căruia noi vrem să venim nu numai cu un anumit număr de parajurişti instruiţi şi capabili să ofere asistenţă juridică primară la sate, dar şi cu o reţetă cum această schemă ar funcţiona sub imperiul autorităţii care este desemnată conform Legii cu privire la asistenţa juridică garantată de stat să se ocupe de asistenţa juridică primară, anume Consiliul Naţional pentru Asistenţa Juridică garantată de stat care va prelua structura creată de noi şi o va promova mai departe. Caracteristica acestui proiect este că el vine să ajute statul în formularea şi identificarea mecanismelor necesare ca asistenţa juridică primară la sate să existe.”

Europa Liberă: Într-un fel, Dvs pregătiţi acum aluatul, coaceţi pâinea şi după asta statul nu va avea decât să ia această pâine şi să o împartă cât mai raţional?

Iurie Cuza: „Dacă e să folosim alegorii culinare, aş zice că noi acum testăm ce trebuie să intre în acest aluat, ce fel de sobe să fie folosite, ce fel de mirodenii, şi încercăm şi coacem prima partidă. O coacem şi după aceea îi dăm statului reţeta şi îi dăm să guste din această partidă, pentru ca să se convingă că, într-adevăr, şi reţeta funcţionează şi produsul este consumabil.”

Europa Liberă. Aşa să fie, dle Cuza. Vă mulţumim pentru interviu.