Familia social vulnerabilă, migrația părinților și școlarizarea defectuoasă sunt principalele cauze ale delincvenței juvenile în RM
În ultimii 10 ani se înregistrează o descreștere a numărului de minori ce au comis infracțiuni, acesta micșorându-se aproximativ de două ori în 2010 (1586 persoane) comparativ cu anul 2000 (3032 persoane). Cu toate acestea, fenomenul delincvenței juvenile rămâne a fi persistent în Republica Moldova, în anul 2011, acesta ajungînd la 1714 persoane.
Institutul de Reforme Penale, a efectuat recent un studiu ce a avut drept scop de a cerceta fenomenul delincvenței juvenile în RM analizând cauzele acesteia și modalitățile socio-juridice existente de control și de diminuare a fenomenului. Instrumentele de cercetare utilizate au fost orientate către două grupuri cheie: copii aflați în conflict cu legea și specialiștii în domeniul justiției pentru copii.
Rezultatele obținute în cadrul studiului scot în evidență faptul că devianța și delincvența juvenilă reprezintă expresia unui șir de acțiuni și conduite ce influențează copilul în cadrul familiei, instituțiilor și a societății. Conform experților implicați în studiu, furturile (21,2%), agresivitatea (11,5%) și folosirea băuturilor alcoolice (9,6%) reprezintă principalii indicatori ai manifestării delincvenței juvenile.
Studiul realizat evidențiază factorii ce ar favoriza evoluția delincvenței juvenile. Astfel, familiile din care provin copiii care încalcă legea, de cele mai multe ori sunt familii social vulnerabile(48,1%), familii dezorganizate(26,9), familii care neglijează copiii(11,5), familii în care părinţii consumă alcool sau droguri(36,5%), copii cu părinţi plecaţi peste hotare(17,3%) sau din familii monoparentale(23,1%), familia constituind un element primar de socializare a copilului cu impact direct asupra evoluţiei acestuia. Actele delincvente săvârşite de minori sunt determinate de stiluri educative defectuoase ce le-au fost aplicate şi care au pus amprente majore în procesul de formare a personalităţii. Cercetarea scoate în evidenţă faptul că minorii fug din familiile în care climatul psihologic este nefavorabil, pentru ei fuga de acasă fiind un comportament firesc, invocând drept cauze relaţiile tensionate cu părinţii (53,8%) sau cu fraţii (9,6%).
Lipsa disciplinei şi școlarizarea defectuoasă completează formele comportamentului deviant la care poate recurge copilul, şi anume: la minciună, la şiretenie, la ură, la furt, la agresiune etc. Din totalul persoanelor intervievate doar 18,6% nu au fugit niciodată de la lecţii, pentru restul această conduită devenind mai mult sau mai puţin proprie: rar (21,6%), foarte rar 17,5%, deseori (28,9%), foarte des (12,4%). Cel mai puternic argument al evadărilor de la lecţii a fost mediul relaţional al tânărului, care exercita presiuni directe asupra comportamentului său: petreceam timpul cu grupul de prieteni (gaşca) (43,0%); fumam/consumam băuturi alcoolice cu prietenii (17,7%); petreceam timpul în internet-cafe (13,9%); ajutam părinţii (26,6%).
Impactul migraţiei de muncă a părinţilor asupra nucleului afectiv, valoric şi moral al copiilor rămaşi acasă se face resimţit astăzi prin diverse manifestări comportamentale deviante. Preluând datele Biroului Naţional de Statistică, experții studiului constată că în fiecare a cincea gospodărie cu copii cel puţin un membru este plecat peste hotare.
Deşi majoritatea copiilor intervievaţi explică migraţia părinţilor la muncă peste hotare prin condiţiile materiale precare şi lipsa locurilor de muncă în ţară, marea majoritate a acestora au indicat că viaţa lor nu s-a schimbat în bine după plecarea părinţilor, dimpotrivă, un sfert din minori îşi apreciază situaţia ca devenind „mai rea” şi „mult mai rea”
Practic fiecare al doilea minor intervievat a indicat că după plecarea părintelui/părinţilor se simte mai liber şi poate face ceea ce doreşte, dar şi mai independent/de sine stătător. Aproape o treime dintre minori au fost copleşiţi de multitudinea de sarcini şi griji cu care nu erau obişnuiţi în perioada în care părinţii se aflau acasă. Ca urmare a absenţei unuia sau a ambilor părinţi plecați la muncă peste hotare, fiecare al treilea minor a autoapreciat că a devenit mai dezordonat şi neascultător, mai mult de un sfert au început să fumeze şi/sau să obțină rezultate mai proaste la învăţătură, iar o parte din ei a început să consume alcool.
Studiul concluzionează că prevenirea delincvenţei juvenile cere eforturi din partea întregii societăţi pentru ca aceasta să asigure o dezvoltare armonioasă a adolescenţilor, cu respect pentru propria personalitate încă din copilărie.Se constată că mecanismului preventiv din ţară îi sunt proprii anumite disfuncţionalităţi ce fac trimitere la lipsa de participare şi integrare în acţiunile de prevenire, în primul rând a familiei, dar şi a mass-mediei, acestea lăsând amprente deosebite în reflectarea comportamentală a copiilor prin modele directe de conduită oferite zilnic.
Drept cele mai bune modele de tratament al delincvenţei juvenile şi de resocializare a copiilor în conflict cu legea pentru ţara noastră sunt considerate: aplicarea măsurilor educative şi terapeutice cu personal specializat faţă de minorii cu comportament delincvent, sancţionarea penală a faptelor prin internarea minorului în anumite centre şi instituţii speciale de reeducare, aplicarea sancţiunilor neprivative de libertate, axate pe negocierea dintre delincventul minor şi victimă şi pe prestarea de către minor a unor activităţi sociale în folosul comunităţii, pe o anumită perioadă de timp.
Reacţia la delincvenţa juvenilă trebuie să poarte un caracter planificat, coordonat şi să fie realizată de parteneriatele locale care cuprind autorităţile publice-cheie: poliţia, serviciile de asistenţă socială pentru copii şi tineri, de plasare în muncă, de învăţământ şi educaţie, sănătate, autorităţile judiciare, probaţiunea, precum şi sectorul de voluntariat şi cel privat. Sistemul de justiţie pentru copii trebuie privit ca un pilon al unei strategii mai largi de prevenire a delincvenţei juvenile care ţine cont de contextul larg al familiei, şcolii, vecinătăţii şi grupului de persoane în interiorul căruia are loc comiterea faptei.
Cercetarea ,,Fenomenul delincvenței juvenile în Republica Moldova,, a fost realizată în cadrul proiectului „Promovarea noilor elemente de justiţie pentru copii în sistemul de justiţie al Republicii Moldova”, implementat de către Institutul de Reforme Penale cu sprijinul financiar al UNICEF-Moldova şi al Ambasadei Suediei la Chişinău.
IRP este o organizație nonguvernamentală, constituită la 31 martie 2001, scopul căreia este de a contribui la respectarea drepturilor omului prin reformarea sistemului de justiţie penală şi susţinerea iniţiativelor comunitare.
Aici puteți găsi studiul complet: http://irp.md/item.php?text_id=1178
Departamentul Relaţii cu Publicul al Institutului de Reforme Penale;
tel: 92-51-71; e-mail: info@irp.md; www.irp.md;
