Atenţie: ei ne vor trăda tot timpul

Distribuie prietenilor:


Sergiu MusteataUn interviu cu Sergiu Musteaţă, conferenţiar universitar, doctor în istorie, preşedintele Asociaţiei Istoricilor din R. Moldova

Din ce fel de manuale de istorie vor studia elevii din R. Moldova începând cu 1 septembrie 2009?

Situaţia actuală din R. Moldova, după opt ani de guvernare comunistă, este, în general, destul de complicată, iar în domeniul educaţiei istorice e un dezastru. Introducerea abuzivă a curriculumului şi manualelor de «istorie integrată», de la 1 septembrie 2006, a constituit un regres în predarea istoriei. Principiul predării integrate nu este rău, dar modul în care a fost aplicat de către exponenţii puterii comuniste l-au corupt. De fapt, comuniştii nu au urmărit reformarea calitativă a învăţământului istoric, ci au fost din start montaţi pe ideea excluderii din şcoală a cursului de istorie a românilor. Astăzi, pentru profesorii de istorie curricula şi manualele de istorie integrată sunt un adevărat chin. Ambele au fost criticate atât de istoricii din republică, cât şi de peste hotare. De aceea, majoritatea dintre ei se ghidează după prevederile curriculare, dar utilizează manualele de istorie universală şi de istorie a românilor.

Ce loc ocupă în procesul de studii «istoria integrată» a lui Victor Stepaniuc?

Deşi istoria integrată se studiază oficial, profesorii utilizează manualele realizate de către istorici cu experienţă şi neimplicaţi în serviciul comuniştilor. Manualele realizate de guvernarea comunistă au însemnat un regres considerabil, după seria de manuale editate cu sprijinul Băncii Mondiale. Reforma comuniştilor în domeniul istoriei poate fi calificată mai degrabă — o contrareformă. Responsabilitatea pentru acest eşec trebuie să o poarte cei care au folosit abuziv puterea şi au distrus învăţământul istoric din R. Moldova, inclusiv analfabetul Stepaniuc, care încearcă, tot abuziv, să impună în sistemul de învăţământ ideologia comunistă ca pe una oficială, ceea ce contravine prevederilor constituţionale.

Cum a evoluat ştiinţa istorică în perioada guvernării comuniste?

Ştiinţa şi învăţământul istoric din republică, în perioada guvernării comuniste, mai degrabă au involuat decât au evoluat. Comuniştii au pus piedici permanente istoricilor în realizarea proiectelor de cercetare care nu le conveneau lor pentru că reflectau istoria românilor. În schimb, adepţii curentului «moldovenist» au profitat din plin de susţinerea guvernului. În astfel de condiţii, istoricii au fost nevoiţi să-şi realizeze proiectele de cercetare prin intermediul granturilor obţinute de la donatorii străini. Aşa a fost posibil ca, în ultimii ani, să apară lucrări care suplinesc golurile istoriografice. Aceste rezultate ar fi fost mai multe, dacă ar fi existat un sprijin real din partea instituţiilor guvernamentale.

Ce ar trebui să se întâmple în politica din R. Moldova ca şi cei care ajung la putere să accepte că suntem români?

Problema apartenenţei identitare este actuală pentru locuitorii R. Moldova, dar ea poate fi uşor depăşită, dacă ar exista toleranţă şi stimă reciprocă în raport cu originile etnice ale grupului din care provenim sau ne identificăm. Nu este obligator ca cei care ajung la putere sau oricare alt cetăţean să se identifice ca fiind români. Problema e de alt ordin. Cei de la putere trebuie să respecte realităţile etnice din R. Moldova. Identitatea etnică trebuie astăzi apreciată într-un cadru democratic şi cetăţenesc. Statul R. Moldova trebuie să educe cetăţeni activi şi responsabili, care ar fi mândri că s-au născut aici. Guvernul ar trebui să promoveze un concept viabil şi durabil de educaţie cetăţenească. Comuniştii, însă, au conferit cursurilor «Educaţia civică» şi «Noi şi Legea» statut opţional. Abia în acest an, la insistenţa profesorilor, Ministerul Educaţiei a decis să introducă „Educaţia civică» ca obiect obligatoriu în clasele I—XII. Din păcate, proiectul noului curriculum realizat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei nu corespunde rigorilor contemporane, e structurat prost, iar temele nu numai că nu sunt bine selectate, dar se repetă de la unul la altul. Unele subiecte propuse pentru clasele primare sunt prea complicate pentru vârsta respectivă. De altfel, acest proiect nu a fost propus spre dezbateri publice, la care ar participa, în primul rând, profesorii, cei care trebuie să-l realizeze în practică. În al doilea rând, proiectul trebuie discutat în societate, deoarece vizează formarea şi educarea cetăţeanului.

Ce faceţi acum la Orheiul Vechi?

În prezent, la Orheiul Vechi se realizează un program de sondaje arheologice la «Baia tătărască» din sec. XIV. Acesta va fi urmat de activităţi de conservare şi restaurare. Proiectul este susţinut de Ambasada SUA în R. Moldova. Prin intermediul acestui proiect vom încerca să protejăm şi să valorificăm o parte a patrimoniul istoric de la Orheiul Vechi, astfel încât vizitatorul să poată înţelege mai bine vestigiile arheologice, apreciindu-le valoarea. În perspectivă, vom lucra şi asupra dosarului de înscriere a Rezervaţiei Orheiul Vechi în lista monumentelor mondiale. Amintim că, din cauza indiferenţei şi a iresponsabilităţii guvernului comunist, în martie 2009, dosarul a fost respins de UNESCO.

Ce mai cunoaşteţi despre descoperirile arheologice din Valea Morilor?

La Valea Morilor continuă, deşi modest, lucrările de cercetare. S-a elaborat chiar şi un proiect de cercetări, mai amplu, care e în aşteptarea verdictului de susţinere sau respingere din partea conducerii Academiei de Ştiinţe. Mass- media a reflectat pe larg descoperirile din acest sit, impresionante prin vechimea lor. Problema, şi în acest caz, este indiferenţa. Atât a Consiliului municipal Chişinău, cât şi a Ministerului Culturii, responsabile de managementul arheologic. Legislaţia prevede foarte clar că patrimoniul cultural este sub protecţia statului şi proprietarul sau cel care intenţionează să execute anumite lucrări trebuie să acopere şi costurile de cercetare, pentru a obţine descărcarea locului de sarcina arheologică. La noi, însă, arheologii trebuie să alerge prin instanţe şi să bată la uşă pentru a căuta bani pentru cercetări. Dacă nu există interes politic sau economic, apare riscul ca, sub aspect arheologic, siturile să nu mai poată fi cercetate, deoarece buldozerele sunt mult mai operative. Amintesc aici cazul de la Giurgiuleşti, când, în urma construcţiei segmentului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti, au fost distruse 26 de situri arheologice. Responsabili de această infracţiune sunt Guvernul şi Căile Ferate, care ar trebui trase la răspundere.

Ce reprezintă astăzi Asociaţia Istoricilor din R. Moldova (AIRM)?

În 2009, AIRM a împlinit 20 de ani. O vârstă modestă, sub aspect istoric, dar, în cele două decenii, istoricii au contribuit la promovarea adevărului istoric, au luptat cu ideologia comunistă şi cu intenţiile de manipulare a istoriei. Membrii asociaţiei au fost implicaţi în elaborarea şi scrierea manualelor de istorie universală şi a românilor. Asociaţia a fost una dintre puţinele structuri nonguvernamentale care s-a opus introducerii forţate a cursului de istorie integrată. AIRM este o asociaţie a tuturor istoricilor, asigurând astfel o legătură directă între cadrele didactice şcolare, universitare şi de cercetare. AIRM susţine grupurile etnice din republică în scrierea istoriei lor adevărate, studierea mai profundă a graiului matern în învăţământ. Din momentul fondării, AIRM a stabilit ca prioritate educarea cetăţenilor din R. Moldova, mai ales a tinerei generaţii, în spiritul dragostei faţă de ţară şi de neam, formarea conştiinţei naţionale. Totodată, AIRM este fidelă principiului său statutar şi luptă în continuare împotriva dictatului ideologic, a monopolismului în studierea şi tratarea problemelor importante ale istoriei, împotriva falsificării intenţionate şi politizării excesive a istoriei, stimulând discuţiile libere, pluralismul de idei şi de opinii.

Cât de pasionaţi sunt tinerii de ştiinţa istorică? Cât de mare e concursul la facultăţile de istorie?

În ultimul timp se observă o reducere considerabilă a interesului tinerilor faţă de istorie. Situaţia se datorează unui complex de cauze, printre care şi frecventele incursiuni asupra istoriei. În luna iunie 2009, guvernul comunist a interzis înmatricularea studenţilor la istorie, la Universitatea «B.P. Hasdeu» din Cahul şi la ULIM. Astfel, pentru anul 2009—2010, doar două instituţii au înmatriculat studenţi la istorie — USM şi UPS «Ion Creangă». Şi în aceste instituţii, însă, numărul locurilor a fost limitat. Anual, la ambele facultăţi, sunt înmatriculaţi cca. 200 de studenţi. Cât priveşte concursul, nu mai avem competitivatea de altădată, când pe un loc candidau până la 8—10 persoane. Astăzi, dacă avem 2—3 candidaţi — e mult.

Cum vedeţi soluţionarea «problemei transnistrene»?

Fără voinţa Moscovei, «problema transnistreană» nu va fi soluţionată vreodată. Mai ales că, în teritoriile controlate de autorităţile separatiste, a fost educată deja o generaţie de tineri în spiritul urii faţă de tot ce este românesc. Ei văd reintegrarea ca un pericol. Astfel, cu trecerea timpului, rezolvarea «problemei transnistrene» devine tot mai dificilă sau chiar imposibilă. După evenimentele din Georgia, de anul trecut, Rusia a demonstrat comunităţii internaţionale ce se poate întâmpla cu unele regiuni de conflict. Printre acestea se înscrie şi R. Moldova şi autoproclamata rmn.

Ce destine au avut, de-a lungul timpului, falsificatorii istoriei?

Istoria, mai devreme sau mai târziu, pune totul şi pe toţi la locul lor. Aşa se va întâmpla şi cu toţi cei care au abuzat şi au manipulat istoria în ultimii ani. Odată cu restabilirea unei guvernări democratice, va trebui continuat procesul asupra comunismului şi arătat lumii întregi impactul politicii şi ideologiei lor din momentul instaurării puterii sovietice şi până astăzi. În această ordine de idei, istoricilor le va reveni cea mai grea sarcină: să se cerceteze documentele de arhivă şi să spună adevărul aşa cum a fost el, depăşind emoţiile şi interesele de grup.

Ce s-ar putea întâmpla cu falsificatorii istoriei românilor?

Şi la acest subiect, eu cred că e bine să iniţiem un proces public în urma căruia s-ar arăta cine, ce şi de ce a falsificat istoria naţională. În ultimii ani, au apărut un şir de studii cu caracter istoriografic prin care s-au demonstrat falsurile, plagiatul şi abuzurile unor pretinşi istorici. Cel mai recent caz este lucrarea de doctorat şi monografia lui V. Stepaniuc, care, prin uz de putere, a reuşit să obţină titlul de doctor. Astfel de situaţii nu trebuie admise, iar cei care au executat ordinele lui Stepaniuc trebuie să aibă curajul să recunoască acest fapt, pentru a-şi restabili propria imagine. Comisia Superioară de Acreditare şi Atestare (CSAA) ar trebui să-i retragă titlul de doctor lui V. Stepaniuc, deoarece acesta l-a obţinut prin abuz de putere, iar lucrarea lui este plină de falsuri şi plagiat. Altfel, CSAA corupe esenţa titlului academic şi al nivelului de cercetare din republică.

Cine a avut nevoie de o nouă «sărbătoare» în R. Moldova — 650 de ani ai statalităţii moldoveneşti?

Răspunsul la această întrebare este foarte scurt — comuniştii. Ei sunt meşteri la iniţierea unor astfel de sărbători. Cu atât mai mult cu cât anul 2009 a fost unul electoral. AIRM a organizat o masă rotundă şi o conferinţă la care s-a discutat acest subiect şi am arătat clar că este un fals iniţiat de către comunişti. Materialele dezbaterilor au fost publicate în nr. 1 din acest an al revistei «Destin Românesc».

Cine e autorul acestei sărbători?

După toate probabilităţile, autorii pretinsei sărbători sunt consilierii preşedintelui Voronin, dar în afară de lansarea pompoasă nu au reuşit să realizeze prea multe. În agenda comuniştilor era preconizată pentru luna iunie şi o conferinţă ştiinţifică, care a fost suspendată.

Ce argumente au istoricii veritabili întru stabilirea adevărului la capitolul «statalitatea moldovenească»?

Şi aici lucrurile sunt foarte simplu de explicat. Nimeni nu contestă suveranitatea, independenţa şi statalitatea R. Moldova. Însă este greşit să căutăm şi să învechim statalitatea moldovenească, când R. Moldova a devenit stat independent pe harta Europei abia în anul 1991. Nu negăm faptele istorice în care a fost implicat de-a lungul istoriei spaţiul pruto-nistrean, dar nu trebuie să ne însuşim ceea ce nu ne aparţine. În sec. XIV, o parte a teritoriilor de la est de Carpaţi au fost controlate de Hoarda de Aur, dovadă fiind vestigiile arheologice descoperite la noi, în primul rând, oraşele tătăreşti de la Orheiul Vechi şi Costeşti. Teritoriile dintre Prut şi Nistru au devenit parte a Ţării Moldovei abia în sec. XV, dar în 1812 au fost rupte din componenţa statului de Imperiul Rus. Entitatea politică Ţara Moldovei a rămas pe harta Europei până la 1859, când s-a produs Unirea principatelor române. Cum putem pretinde la o succesiune istorică a statalităţii moldoveneşti pe teritoriul pruto-nistrean, care a fost incorporat în Imperiul Rus, iar Ţara Moldovei şi-a păstrat existenţa mai departe. Şi speculaţiile pe marginea evenimentelor din 1917—1918 au o justificare insuficientă. R. Moldova nu poate fi considerată succesoare a Republicii Democratice Moldoveneşti (RDM), formate la 2 decembrie 1917, deoarece prin Unirea cu România ea s-a dizolvat. Hotarele de astăzi ale R. Moldova nu reprezintă hotarele RDM din 1917. Prin ocuparea Basarabiei de către URSS, în 1940, şi constituirea RSSM nu s-a revenit la RDM. Din contra, în legea sovietică despre cetăţenie au fost consideraţi cetăţeni ai RSSM/URSS toţi locuitorii spaţiului pruto-nistrean din perioada ţaristă şi nu cetăţenii RDM. Astfel, istoricii şi politicienii ar trebui să se conformeze adevărului istoric, depăşind starea de orgoliu legată de vechimea statului moldovenesc. R. Moldova este un stat contemporan pe harta lumii, începând cu 1991, existenţa căruia este recunoscută de peste 150 de state. Ar trebuie să avem grijă să construim un stat şi o societate sănătoase, în spirit democratic, tolerant, ţinând cont de experienţele trecutului.

Tot mai frecvent guvernanţii de la Chişinău au vorbit despre patriotism şi patrioţi. Ce aveau ei în vedere?

Conceptul de patriotism şi patrioţi este astăzi depăşit. El a fost caracteristic statelor naţionale din epoca modernă, apoi a fost preluat, şi corupt, de către statele totalitare. Astăzi se promovează conceptul «cetăţeanului activ» sau al «cetăţeniei democratice», care presupun formarea cetăţenilor responsabili, care ar conştientiza şi ar aprecia apartenenţa lor cetăţenească. Fiecare cetăţean trebuie să fie mândru de ţara în care s-a născut, a copilărit, s-a educat, a activat, indiferent unde l-a dus vieţa. Astfel, comuniştii au încercat să speculeze cu aceste noţiuni, fără a ţine cont de realităţi. Totodată, ei nu au capacitatea să implementeze cel puţin aceste concepte, deoarece ideologia comunistă este falimentară, iar adepţii acesteia sunt sub orice critică.

Cum e să fii cercetător ştiinţific în R. Moldova?

Situaţia economică a categoriilor bugetare din R. Moldova este, în general, complicată. Nu este un secret că cercetătorii au salarii mizerabile. De aceea, fiecare dintre noi încearcă să reziste cum poate, activând, bunăoară, în mai multe instituţii sau proiecte de cercetare. O salvare pentru mulţi cercetători sunt bursele de studii sau cercetare, oferite de diverse programe şi fundaţii din occident. Există mulţi colegi care, fie că au fost nevoiţi să plece din Moldova (în Canada, Germania, Grecia, SUA etc.), fie sunt nevoiţi să practice muncile sezoniere. Adică pleacă pentru 2—3 luni la muncă peste hotare şi apoi revin la catedră. Această situaţie nu este deloc normală, deoarece duce la scăderea calităţii prestaţiilor pe care le fac la catedră sau institut de cercetare. Însă fiecare încearcă sa facă faţă cerinţelor materiale ale familiei şi să-şi ajute copiii. Mulţi tineri locuiesc la gazdă sau în căminele studenţeşti. Programele de stat care se anunţau a sprijini tinerii specialişti în cele mai dese cazuri au rămas doar declaraţii politice.

Dacă ar fi să puteţi influenţa viitorul, aţi insista ca şi copiii dvs. să aleagă ştiinţa, ca profesie?

Decizia trebuie să aparţină copiilor. Eu pot doar să le sugerez sau să le dau un sfat. A fi om de ştiinţă este un sacrificiu. Pe de altă parte, trebuie să ai abilităţile necesare, răbdarea de a căuta, analiza şi a face anumite concluzii pe marginea unui sau altui subiect. De aceea, eu voi susţine şi voi încuraja tot timpul tinerii care şi-au ales cercetarea ca domeniu de activitate.

Cum faceţi faţă cerinţelor familiei, în condiţiile în care, presupunem, aveţi un salariu nu prea mare? Cum vă descurcaţi?

Un profesor din Germania le spunea colegilor de la institut că zilnic avem la dispoziţie 24 de ore pentru a ne realiza obiectivele profesionale. Este complicat să rezişti realităţilor şi necesităţilor actuale, însă este posibil să faci faţă dacă îţi organizezi bine timpul şi ştii ce vrei să faci. Deseori, munca este în detrimentul familiei şi e un lucru periculos. Ar trebui să oferim mai mult timp familiei şi copiilor, dar realităţile din jur deseori nu ne permit acest lux.

Foarte mulţi intelectuali, ca să supravieţuiască în actualele condiţii economice, muncesc la câteva locuri de muncă. Ce consecinţe poate avea extenuarea lor fizică asupra calităţii vieţii acestora?

Este adevărat, profesorii şi cercetătorii se confruntă cu condiţii dificile care, în final, au un impact grav atât asupra sănătăţii lor fizice, cât şi asupra serviciilor pe care le prestează. În mod normal, cercetătorilor şi profesorilor ar trebui să le fie create condiţii de munca adecvate, să aibă acces la sursele istorice, să poată merge la diverse stagii de cercetare peste hotare, să poată participa la conferinţe, să poată publica rezultatele investigaţiilor etc. Doar aşa pot fi obţinute rezultate calitative.

Ce aşteptări aveţi de la noua alianţă politică din R. Moldova?

În primul rând, sper că vor rezista situaţiei de criză, atât din punct de vedere politic, cât şi economic. În al doilea rând, sper să revenim la o situaţie normală, când fiecare va putea să-şi realizeze interesele profesionale, fără implicarea politicului şi ideologizarea societăţii pe principii de partid. Totodată, sunt conştient că noua alianţă are o sarcină foarte grea, revenindu-i să corecteze erorile şi să combată fărădelegile produse de guvernarea comunistă. La fel de importantă este respectarea legii şi pedepsirea abuzurilor.

Cum explicaţi că unii dintre absolvenţii universităţilor din România, bunăoară, unii actuali miniştri, devin antiromâni «convinşi»?

Oamenii au fost şi au rămas materialişti. După toate probabilităţile, această categorie de persoane a folosit momentul pentru a-şi realiza anumite interese materiale, respectiv au folosit această oportunitate. Este anormal să deviezi de la nişte principii, dar pentru această categorie de oameni banii contează mai mult decât valorile morale. Majoritatea dintre ei sunt oportunişti, să vedeţi cum îşi vor schimba mesajul după preluarea puterii de către guvernarea democratică. Ar trebui să fim foarte atenţi cu astfel de oameni, aceştia ne vor trăda tot timpul.

Vă mulţumim.

Pentru conformitate, A.G.

Ziarul de Garda
http://www.zdg.md

Distribuie prietenilor:


Articolele publicate din 1 iunie 2020 nu au fost supuse verificarilor

logoStarNet

Hostingul si serviciile internet pentru administrarea portalului CIVIC.MD sunt oferite gratuit de compania Starnet