Parghiile secrete ale lui Constantin Staris
Un interviu cu Vladislav Gribincea, avocat in cadrul Organizatiei "Juristi pentru Drepturile Omului"
Dle Gribincea, mai nou, sunteti avocatul omului de afaceri Gabriel Stati, in dosarul intentat impotriva acestuia in urma evenimentelor din 7 aprilie. Ce se intampla de fapt in acest dosar?
Din pacate, nu cunosc ce masuri investigative intreprind procurorii in cadrul acestui dosar penal. Cunosc insa ca, dupa arestare, clientul meu, Gabriel Stati, nu a fost solicitat sa participe la nicio masura procesuala ce ar viza acest dosar.
Ce fel de probe prezinta procurorii in sustinerea oportunitatii arestarii?
Procurorii aduc argumente foarte generalizate in sustinerea necesitatii arestarii lui Gabriel Stati. În cererile lor de arestare, prezentate instantei de judecata, ei par sa faca referire la unele materiale ale dosarului penal, care insa nu sunt prezentate si apararii, desi acest lucru este ilegal. Judecatorii, de pe alta parte, in mod repetat, resping cererile apararii privind accesul la materialele invocate de procurori in sustinerea obligativitatii arestarii, pe motiv ca astfel de materiale nu au fost prezentate. Deci, judecatorii recunosc ca nu detin materiale prezentate de procurori care ar argumenta oportunitatea arestarii, cu toate acestea, autorizeaza detinerea lui Gabriel Stati in arest.
Aveti sau nu acces la dosar?
Ar trebui facuta o distinctie clara intre accesul la materialele invocate de procurori in sustinerea necesitatii arestarii si accesul la celelalte materiale ale dosarului penal. Accesul la prima categorie de materiale ar trebui acordat de instanta de judecata, in mod obligatoriu, pe cand in cazul celei de-a doua categorii de materiale, de obicei acestea sunt confidentiale, inclusiv pentru aparare, pana la terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea acesteia. În acest context, apararea lui Gabriel Stati a avut acces doar la materialele dosarului penal, intocmite cu participarea acestuia, la hotararile judecatoresti privind autorizarea arestarii si la demersurile procurorilor formulate in acest sens.
Cum, in opinia dvs., au fost obtinute interceptarile convorbirilor telefonice utilizate de Constantin Staris in filmul sau?
Potrivit filmului «Atac asupra Moldovei», acesta a fost realizat in baza materialelor din dosarul penal. Dintr-un comunicat de presa al Procuraturii Generale, datand 8 iunie 2009, reiese ca aceste materiale au fost transmise autorilor filmului de procuratura. În mod normal, aceste materiale sunt confidentiale. Aparent, inregistrarile demonstrate in acest film au fost interpretate de procurori ca probe ce justifica arestarea. În lunile aprilie-mai, imediat dupa arestarea lui Gabriel Stati, noi am solicitat accesul la materialele ce invoca sustinerea arestarii. Procurorul a refuzat sa le prezinte, pe motiv ca acestea ar fi confidentiale. Confidentialitatea acestor materiale poate fi revocata doar prin autorizarea persoanei care efectueaza urmarirea penala. Noua nu ne-a fost adus la cunostinta faptul revocarii confidentialitatii, insa la 10 iunie 2009 procurorul general a acordat un interviu exclusiv postului de televiziune EuTV, in care a declarat ca aceste materiale nu mai sunt confidentiale. Ni se pare cel putin straniu faptul ca autorul filmului, Constantin Staris, a stiut despre faptul revocarii confidentialitatii cu mult inaintea apararii. De altfel, apararea nici pana astazi nu a fost informata despre revocarea confidentialitatii. Probabil, Constantin Staris detine mai multe parghii pentru a cunoaste ce se intampla in dosarul penal si pentru a «sensibiliza» procurorii asupra necesitatii respectarii obligatorii a «dreptului publicului de a fi informat».
Ce ar trebui sa intreprinda un ziarist din R. Moldova pentru a obtine accesul la astfel de materiale? Ce garantii exista ca, in cazul presei independente, ar fi acceptat acest demers?
În acest caz concret - sa se adreseze la Procuratura Generala, preferabil, cu o cerere scrisa. Despre garantii, cred ca nimeni nu le poate asigura astazi in cazul presei libere din R. Moldova.
Ce s-a intamplat, de fapt, la 7 aprilie?
Cladirile Presedintiei si Parlamentului au fost devastate. Nu cunosc cine a organizat devastarile, insa post spune ca siguranta ca Gabriel Stati neaga implicarea sa in aceste dezordini si pretinsa tentativa de lovitura de stat.
Ce spune legislatia R. Moldova despre interceptarea convorbirilor telefonice?
Orice interceptare a convorbirilor telefonice este facuta doar cu autorizarea judecatorului de instructie si fara ca persoana vizata sa cunoasca despre faptul ca convorbirile sale telefonice sunt interceptare. Autorizarea poate fi data pentru maxim 30 de zile si poate fi reinnoita pana la 6 luni. Dupa finalizarea interceptarii, persoana vizata trebuie sa fie informata despre interceptari de catre judecatorul de instructie. În practica judiciara din R. Moldova, insa, acest lucru nu are loc. Înregistrarea convorbirilor urmeaza a fi pastrata in plicuri sigilate, adica fiind respectata confidentialitatea acestora.
Cunoasteti dosare in care, dupa 7 aprilie, persoanele retinute in strada sau la domiciliu au contestat aceste abuzuri? Cum sunt instrumentate acestea de catre organele de drept din R. Moldova?
Retinerea unei persoane in strada, fara citarea sa anterioara, este permisa doar in cazul retinerilor in flagrant. În celelalte situatii, insa, ar trebui respectata procedura de citare in instanta si, doar in caz de neprezentare, persoana poate fi adusa fortat, la indicatia speciala a organului de urmarire penala. Este clar ca retinerile din 8-9 aprilie 2009 au fost efectuate cu incalcarea flagranta a acestei proceduri. Totusi, contestarea procedurii de retinere la faza urmaririi penale este, practic, imposibila, deoarece apararea nu are acces la toate materialele dosarului penal si nu poate cunoaste daca procedura de citare a fost respectata si daca exista un ordin de aducere fortata a persoanei in fata instantei. Pe de alta parte, nu cred ca constatarea ilegalitatii actului de retinere ar putea conduce si la invalidarea totala a procesului penal.
Ce sanse exista in R. Moldova ca cei responsabili de masacrarea tinerilor care au protestat sau care nici nu au trecut cel putin pe acolo la 7 aprilie sa fie trasi la raspundere?
Nu cunosc cauze in care sa fi fost sanctionate public persoane pentru incalcarea legii, comisa in interesele conducerii tarii. Cunosc ca, pana acum, au fost pornite 4 cauze penale pe faptul maltratarilor din aprilie 2009, desi au fost depuse mai mult de 50 de plangeri. Se pare ca reticenta procurorilor in pornirea unor astfel de cauze penale confirma «legitatea» expusa mai sus.
Dupa asa-zisa amnistie, decretata in aprilie 2009 de presedintele Voronin, in inchisoare a mai ramas un grup de persoane, foarte diferite, la prima vedere, dar acuzate, se pare, intr-un dosar comun. Cum este posibil acest lucru? Ce au in comun Stati, Marinescu, Matasaru, Mocanu, Stepuleac sau Netaniahu?
Aceste persoane, intr-adevar, sunt acuzate in cadrul aceluiasi dosar, insa acuzatiile sunt diferite. Din cate cunosc, doar Gabriel Stati si Aurel Marinescu sunt acuzati de tentativa de uzurpare a puterii de stat. Ceilalti sunt acuzati doar de participarea la dezordini in masa sau de organizarea dezordinilor. Singurul lucru pe care il au in comun cei retinuti este faptul ca toti au fost arestati in urma evenimentelor din aprilie 2009.
Pana la anuntarea alegerilor anticipate, nu s-a vorbit nimic despre vreun eventual dosar al unor lideri politici, acuzati de implicare in organizarea actiunilor de la 6-7 aprilie. Recent, Procuratura Generala a reluat subiectul, invitandu-l pe Dorin Chirtoaca sa dea depozitii. Totodata, Procuratura a respins acuzatiile primarului, potrivit caruia, in cazul sau, ar fi vorba de un dosar politic. Ce se intampla in cazul altor lideri politici?
Nu cunosc daca alti lideri politici sunt suspectati in cadrul aceluiasi dosar penal. Totusi, numele unor politicieni au figurat inca intr-o ordonanta din 7 aprilie 2009, prin care se pornise urmarirea penala pe faptul pretinselor dezordini din 7 aprilie 2009. Avem sanse sa cunoastem si sa urmarim cum vor evolua lucrurile in cazul unor politicieni de la noi, mai ales ca suntem in plina campanie electorala.
Ce probe ar trebui sa aiba procurorii pentru a acuza pe cineva de uzurpare a puterii de stat?
Acuzatia de uzurpare a puterii de stat este una foarte grava. Pentru a aduce o astfel de acuzatie, in contextul evenimentelor din aprilie 2009, este nevoie de a identifica indicii potrivit carora cineva a pregatit si a orchestrat dezordinile in masa si ca, prin aceasta, s-a incercat schimbarea prin forta a persoanelor care se afla legitim la conducerea statului. Or, un astfel de scenariu este imposibil de realizat de catre doua persoane. Ma refer aici la acuzatiile aduse lui Stati si Marinescu.
Cunoasteti astfel de dosare?
Nu cunosc ca astfel de dosare penale sa fi fost instrumentate dupa 1992 in R. Moldova.
Ce spune, mai nou, Gabriel Stati despre conditiile de detentie si despre riscurile la care este supus?
Dupa tentativa de transferare a sa intr-o alta celula, respinsa de Gabriel Stati, autoritatile penitenciarului s-au linistit. Totusi, in celula sa a fost plasata o persoana din celula in care se dorea ca el sa fie transferat anterior.
Cum explicati faptul ca, chiar si dupa vizita parlamentarilor europeni, care l-au declarat pe clientul dvs. detinut politic, atitudinea autoritatilor fata de acest caz ramane neschimbata?
În mod normal, soarta unei persoane acuzate de o infractiune trebuie decisa de catre judecatori, si nu de catre politicieni. Avand in vedere ca Gabriel Stati nu are nicio legatura cu ceea ce i se incrimineaza, el nici nu putea fi acuzat si arestat. Faptul ca Stati se afla inca in detentie vorbeste despre modul in care se efectueaza justitia in R. Moldova.
Ce conditii de comunicare a apararii cu detinutii exista la penitenciarul nr. 13?
Întrevederile dintre avocat si client in Penitenciarul nr. 13 au loc in camere separate, la care nu asista reprezentanti ai administratiei penitenciarului. Totusi, se aud zvonuri potrivit carora in unele celule din penitenciar au fost amplasate dispozitive de interceptare a convorbirilor.
Dupa arestare, Gabriel Stati declarase ca, de fapt, tinta actiunilor intreprinse de autoritati ar fi businessul familiei sale. Nu si-a schimbat opinia?
Gabriel Stati este tentat sa spuna adevarul, care poate fi doar unul.
Cand va fi examinata cererea depusa la CEDO in cazul detentiei ilegale a lui Gabriel Stati si Aurel Marinescu?
Conform calculelor noastre, CEDO ar putea face publica hotararea sa in aceasta cauza pana la sfarsitul acestui an.
Va multumim.
Pentru conformitate, A.G.
Ziarul de Garda
OPINII
«Sfidare absoluta in etica jurnalistica»
Doina Costin, jurist, Centrul Independent de Jurnalism:
Din punct de vedere legal, filmul «Atac asupra Moldovei» sfideaza
absolut etica jurnalistica. Se sfideaza normele, garantiile pe care le
ofera legea banuitilor sau oamenilor care sunt implicati intr-o
infractiune.
Aici vorbim in primul rand de prezumtia nevinovatiei. Aceste trei
persoane foarte importante in stat sfideaza prezumtia nevinovatiei,
care este garantata de lege. În ce priveste etica jurnalistica, in
acest film nu se respecta nici un punct din codul deontologic al
jurnalistului.
O manipulare a opiniei publice
Petru Macovei, director executiv, Asociatia Presei Independente:
Este o prezentare absolut unilaterala a evenimentelor care au avut
loc cu tot tacamul de manipulare a opiniei publice, utilizat de
partidul de guvernamant si de unele surse media care sunt la dispozitia
acestui partid, fiind controlate de el. Aceasta inseamna fraze scoase
din context, lipsa opiniilor persoanelor care ar fi acuzate de
organizarea actiunilor din 7 aprilie.
Înaltii functionari publici care apar in acest film incalca orice
reguli pe care putem sa ni le imaginam, de comportament etic, de
obligatiuni de functie. Se incalca legea, se fac anumite declaratii
inainte de a exista dovezi sau chiar se incalca secretul anchetei.
Luate toate in ansamblu, prin acest film se incearca manipularea
publicului, prezentarea evenimentelor din 7 aprilie intr-un alt context.
«Provoaca ura, frica, invrajbire»
Vasile Spinei , presedinte,
Centrul "Acces-info":
E un film soc. Este evident ca e facut la comanda, pregatit expres
pentru alegerile anticipate. Graba cu care a fost fabricat acest film
demonstreaza adevaratul scop al «creatiei». Pe de alta parte, graba si
punerea pe post aproape zilnic e iarasi o diversiune politica, una
impotriva normelor jurnalistice profesionale. Mesajul acestui film este
unul care propaga ura, frica, invrajbire.
Din punct de vedere legal, ma mira ca apar persoane reprezentante ale
unei institutii de drept, care fac decaratii acuzatoare, incalcand
prezumtia nevinovatiei. Acest film este bazat pe supozitii,
presupuneri, prezentand chiar niste lucruri aberante. E un caz grav
pentru etica jurnalistica. Legea de baza a unui ziarist profesionist
este sa ofere cuvantul si celeilate parti, iar acest lucru nu s-a facut
in cazul acestui film.
«Daca probele sunt fabricate, intreaga responsabilitate cade pe jurnalist»
Sergiu Ostaf, director executiv,
CreDO:
«Filmul «Atac asupra Moldovei», pus pe postul NIT, este o incercare de a prezenta o opinie unilaterala, opinia Guvernului asupra evenimentelor din aprilie. Opinia partidelor de opozitie, a societatii civile implicate in monitorizarea situatiei nu a fost prezentata, astfel filmul este puternic angajat politic. Opiniile Procurorului General, Presedintelui si ale altor persoane cu functii publice, prin care se aduc invinuiri directe unor persoane publice, pot fi calificate ca incalcare a principiului constitutional de prezumtie a nevinovatiei. Moldova, anterior, a fost condamnata de CEDO in acest sens. Filmul a folosit secvente de interceptare a telefonului unor persoane publice pentru a confirma ideea principala a filmului. În cazul in care aceste probe fac parte dintr-o procedura de ancheta penala, ele ar fi trebuit obtinute printr-o hotarare judecatoreasca. În caz contrar, probele sunt ilegale si nu pot fi folosite in ancheta. În ambele cazuri, folosirea probelor date de catre un jurnalist este imposibila fara consimtamantul organului de ancheta, iar organul de ancheta are obligatia de a nu divulga datele anchetei la aceasta etapa. Folosirea datelor din ancheta penala, prin urmare, cade sub incidenta legii penale in privinta organului de ancheta, dar si in privinta jurnalistului. În cazul in care probele sunt fabricate si nu fac parte dintr-o procedura de ancheta, intreaga responsabilitate cade pe jurnalist pentru prezentarea informatiei neadevarate».
