Interviuri

În luna mai, în cadrul festivalului voluntarului DIACONIA, titlul de cel mai activ voluntar a fost decernat voluntarei Irina Surdu. Dacă ar fi vorbim în cifre, am nota 2 ani de voluntariat, zeci de evenimente și campanii în desfășurarea cărora s-a implicat cu entuziasm și multe activități sociale ce au contribuit la ajutorarea aproapelui aflat în dificultate. Vă invităm să o cunoaștem împreună și, pe bună dreptate, să-i urmăm exemplul.

Care este motivaţia ta de face voluntariat?

Importanţa voluntariatului în societatea contemporană este o concepţie individualizată, reprezintând cea mai înaltă formă de sensibilizare socială şi ofertă, devenind din ce în ce mai importantă, pentru că exprimă responsabilitatea socială a persoanei active faţă de semenii săi.  Motivaţia mea de a face voluntariat este însăşi dorinţa de a face binele pe care toţi îl aşteptăm de la semenii noştri, de a înţelege şi a distinge acel bine de rău, frumosul de urât şi  de a schimba mentalitatea omenirii. Dorinţele, aspiraţiile, interesele şi convingerile mele sunt acele concepte care mă motivează zilnic.

Misiunea Socială Diaconia este exemplul de ONG în care am întâlnit dragoste, căldură, prietenie şi curajul de a-mi îndeplini orice vis.  Activităţile mele în Diaconia sunt provocări zilnice din care încerc să acumulez experienţă şi voinţa de a transmite şi altor oameni curajul meu pentru a schimba lumea. Diaconia este poarta ce m-i s-a deschis în primul an de facultate, un an în care nu eram decisă ce doresc de la viitorul meu şi spre ce pot să aspir.

În viziunea ta, care este portretul unui voluntar exemplu?

Un voluntar trebuie, în primul rând, să fie OM care să posede calităţi frumoase, abilităţi de comunicare, valori personale şi aspiraţii după care să se conducă. Oricine dintre noi poate deveni un voluntar exemplu indiferent de vârstă pe care o poseda, principalu să fie constient că are o misiune importantă de îndeplinit şi anume să-şi aducă aportul binelui tuturor păturilor sociale ce îl înconjoară. Zâmbetul, perseverenţa şi răbdarea sunt armele de bază ale unui voluntar exemplu de care trebuie să dea dovadă întregii societăţi indiferent de ce probleme sunt ascunse în spatele fiecărei persoane.

Care sunt valorile de care te ghidezi?

 Despre valori aş vorbi necontenit, dar valorea mea de bază după care mă conduc de 21 de ani este credinţa, urmată de răbdare, corectitudine, echilibru, calitate, creativitate, ambiţie,etc.

La ce te ajută activitatea ta de voluntariat?

 Activitatea de voluntariat mă ajută să cresc. În primul rând,  pe plan personal şi profesional, deoarece îmi oferă posibilitatea să interacţionez cu toate categoriile de persoane care mă înconjoară, să iau tot ce este mai bun şi să dau excelentul! Fiecare om care îmi apare în cale, consider că nu este o coincidenţă şi trebuie să-l ajut daca sunt solicitată. Cel mai tare în activitatea de voluntariat am înţeles că trebuie să oferi tot ce poţi şi să nu spun vreodată NU. Adesea am regretat că am putut fi de folos, dar nu am făcut-o şi până în prezent mă mustră conştiinţă. Atâta timp cât suntem sănatoşi şi avem posibilitatea să ajutăm, trebuie să oferim ca să primim ceva în schimb.

Dă-mi o proprie definiție a voluntariatului.

Voluntariatul este solidaritatea, toleranţa, încrederea, spiritul civic şi responsabilitatea socială- prima dimensiune a voluntariatului. Voluntariatul oferă posibilitatea interacţiunii cu diverse grupuri sociale cu care nu interacţionăm în activităţile noastre obişnuite, contribuind la creşterea solidarităţii şi toleranţei. Implicându-ne în activităţi de voluntariat reuşim să percepem viaţa reală a celorlalţi şi să înţelegem, să observăm limitele incorecte pe care societatea le pune uneori în faţa celor mai nefericiţi. În final, dacă ne dorim ca voluntariatul să poată contribui la evoluţia şi dezvoltarea societăţii civile, acesta nu poate fi considerat drept o rezervă sau un surogat atunci când se ajunge la eşecul şi falimentul  “economiei” şi al statului.

De ce ai recomanda tinerilor să se implice în activitățile de voluntariat ale Diaconiei?

 Aş recomanda tuturor tinerilor şi nu numai, dar chiar tuturor cetăţenilor să facă voluntariat, deoarece Diaconia nu are un criteriu de selecţie a vârstei, fiecare dintre noi poate fi voluntar în activităţile propuse şi promovate de ei. Este un ONG multilateral dezvoltat care încearcă să schimbe lumea, să ajute pe toţi cei care bat la uşă şi nu lăsa pe nimeni neajutoraţi. Aici poţi să te identifici cu ce categorie de beneficiari ai putea lucra sau interacţiona cel mai bine în viaţă cotidiană. Te ajută să te identifici ca personalitate, să înţelegi ce valoare poţi avea în societate. Misiunea Socială Diaconia pe mine personal mă ajută să combin utilul cu plăcutul, teoria cu practica, deoarece specialitatea mea, asistenţă socială, ţine de acest domeniu şi este un avantaj. Ştiu că întrebarea tinerilor va fi: Ce o să avem de la aceasta? Ce bani vom primi? Dar trebuie să le explicăm că este o muncă neremunerată în folosul tuturor celor defavorizaţi care putem să le schimbăm soarta. Este elixirul sufletului de care mai târziu ne vom mândri că am făcut tot ce ne-a stat în puterile noastre.

Dacă îți dorești să devii voluntar în cadrul organizației Misiunea Socială Diaconia, te invităm să ne scrii pe pagina de Facebook a Diaconiei.

Menționăm că Diaconia propune posibilități de implicare, pe tot parcursul anului, pentru persoane de diferite vârste, dar tinere în suflet. E șansa fiecăruia de a se implica. Grăbește-te să faci un bine!

În această ediție a Buletinului Informativ ”Egalități fără Disparități”, IDIS ”Viitorul” a discutat cu doamna Lucia Bacalu, directoarea ziarului săptămânal ”Expresul” din Ungheni,  lansat acum nouă ani. Ziarul acoperă și regiunea Călărași și Nisporeni. Cu o experiență de 25 de ani în jurnalism, doamna Bacalu ne demonstrează în fiecare zi că, deși, în condițiile R. Moldova, unde cititorii de ziare sunt puțini, costurile mari și dificultățile și mai mari, cu mult curaj, optimism și multă muncă, pot fi realizate lucruri frumoase și durabile. Cum se descurcă? Cu ce dificultăți se confruntă și ce o ajută să meargă mai departe? Aflați din interviul de mai jos.

Doamnă Lucia Bacalu, activați în jurnalism de 25 ani, cum ați luat decizia să lansați propriul ziar?

La un moment dat, am rămas fără un loc de muncă și atunci am decis să fac ceea ce  știu eu mai bine. Deoarece am absolvit Facultatea de Jurnalism și aveam deja experiență în domeniu, mi-am zis să încerc. Iată că deja au trecut aproape nouă ani din acel moment, iar ziarul ”Expresul” a devenit, zic eu, credibil și așteptat în multe case. Am început de la o publicație locală, pentru raionul Ungheni, ca, peste trei ani, să ne extindem și în raioanele vecine: Călărași și Nisporeni. În plus, avem și unul dintre cele mai vizitate site-uri din afara Chișinăului. Nu am regretat nici o clipă această decizie. Unicul meu regret e că nu am început măcar cu câțiva ani mai înainte. Nu am avut curajul. Dar, iată, viața te impune uneori să depășești anumite bariere și temeri.

Care sunt cele mai mari provocări/dificultăți? Ce vă motivează să mergeți mai departe?

Provocări sunt multe. Și dificultăți la fel. De fiecare dată, când mă confrunt cu vreo problemă, îmi zic: ”Dacă alții au reușit să meargă înainte, de ce nu aș putea și eu?”. Și merg înainte. De felul meu, sunt optimistă și caut să văd totdeauna partea plină a paharului, ceea ce mă ajută foarte mult. Chiar le-aș recomanda tuturor: dacă vreți să reușiți în viață, adoptați o gândire pozitivă. Ajută foarte mult.

Ați fost și Președinta Asociației Presei Independente (API). Cu ce probleme se confruntă ziarele locale? Cât este de ușor să te menții în regiune?

Am fost președinta API în perioada 2012-2014. Pot spune că cea mai mare problemă cu care se confruntă ziarele locale este lipsa banilor. La ora actuală, cei care citesc ziare, în majoritate, oameni din mediul rural, nu prea au bani ca să se aboneze. În orașe, lumea deja preferă să se informeze din internet, căci e mai simplu. În plus, pentru a accesa un site sau altul din Republica Moldova nu trebuie să plătești. În asemenea condiții, foarte dificile de altfel, trebuie să găsești alte surse pentru a supraviețui. Una dintre ele este publicitatea. Dar și aici sunt probleme, căci
în afara Chișinăului nu prea există o piață importantă de publicitate.

O altă problemă serioasă e lipsa cadrelor calificate. Cunosc multe redacții unde majoritatea angajaților sunt deja pensionari. Tinerii nu se grăbesc să vină să lucreze aici. Toți își doresc să rămână la Chișinău, unde și salariile sunt mai mari, și condițiile de muncă sunt mai bune.
Nu mai vorbesc de relațiile cu centrele de poștă – o problemă veche și aproape imposibil de rezolvat. Deoarece, la ora actuală, Poșta Moldovei este actorul principal în distribuirea publicațiilor periodice și deține, practic, monopolul, ea dictează regulile de joc. Costurile de distribuire sunt excesiv de mari. De foarte multe ori, nu se respectă prevederile contractelor semnate, publicațiile periodice ajungând la abonați cu mare întârziere.

În asemenea condiții, sigur că e foarte complicat să menții un ziar. Dar, deocamdată, nu e imposibil. Dacă muncești, dacă perseverezi, reușești. Totuși, ne calcă pe urme internetul, astfel că s-ar putea întâmpla ca, peste câțiva ani, să fim martorii dispariției  unui număr tot mai mare de ziare printate, ceea ce, însă, nu înseamnă că va dispărea în totalitate presa regională. Cred că vor apărea tot mai multe publicații online, ceea ce, zic eu, nu e chiar rău. Suntem obligați să ne acomodăm la noile realități, să fim în pas cu timpul, dacă ne dorim să rezistăm.

Ce credeți despre calitatea jurnalismului în Moldova şi cât de liberă este presa în activitatea sa?

Jurnalismul în Moldova nu poate fi altfel decât e însăși țara. Este măcinat de aceleași probleme. Din păcate, există foarte multă presă angajată și foarte mulți jurnaliști care se lasă foarte ușor ”cumpărați”. Mulți dintre ei o fac de nevoie, căci trebuie cumva să-și asigure un venit stabil, să-și rezolve anumite probleme de ordin material. Nu îi disculp. Încerc doar să-i înțeleg. Este, totuși, îmbucurător faptul că avem și presă liberă, și ziariști onești. Important e că, în ultima perioadă, se discută tot mai mult la acest subiect, ceea ce mă face să cred că, încetișor, jurnalismul din Republica Moldova va ajunge la standarde mult mai înalte.

În societatea noastră încă se menține stereotipul că un bărbat se descurcă mai bine într-o funcție de conducere decât o femeie. Dvs. sunteți un exemplu care combate acest stereotip. Cum faceți ca să reușiți?

Stereotipurile există, dar realitatea ne demonstrează contrariul. Una dintre cele mai bune publicații periodice din Republica Moldova, ”Ziarul de Gardă”, e condusă de o femeie – Alina Radu. ”Observatorul de Nord”, un ziar foarte bun de la Soroca, e condus de o femeie – Elena Cobăsneanu. Tot de o femeie e condus ziarul ”Glia Drochiană”. Sau ”Ecoul nostru” de la Sîngerei. Deci, se poate. ”Ingredientele” succesului sunt arhicunoscute: curaj, insistență, muncă.  Și o familie care să te susțină.

De ce am avea nevoie ca femeile să se implice mai mult în politică, să se lanseze mai încrezător în afaceri și să aibă curaj să dețină funcții de conducere?

Femeile sunt, de felul lor, mai responsabile, mai disciplinate, mai cooperante. Sunt foarte muncitoare și, dacă-și doresc, reușesc și acasă, și la serviciu. Problema e că multe dintre ele încă nu conștientizează ce potențial au. Cine știe, dacă aveam mai multe femei la conducere, poate nu ajungeam să ne confruntăm, la ora actuală, cu atât de multe probleme, gen miliardul furat, corupție, lipsă de reforme etc. De aceea, cred că e timpul ca femeile să-și ia în mâini soarta, să persevereze, să se implice mai mult, căci pot reuși, pot să se impună.

Vă mulțumim!  

Acest interviu apare în cadrul proiectului „Sensibilizarea opiniei publice privind echilibrul de gen în spațiul politic și de afaceri”, implementat de IDIS „Viitorul”, cu suportul proiectului „Susținerea Instituțiilor Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Omului (INPPDO), conform recomandărilor Comitetelor Convențiilor ONU și Revizuirii Periodice Universale (UPR)”, implementat de PNUD Moldova și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR)".

Text: Diana Lungu

Foto: Din arhiva personală