Interviuri

Mădălina Pripa este o tânără activă din satul Pelenia. Este președintă al Consiliului Raional al Tinerilor din Drochia iar timpul și-l împarte între liceu, activități civice și poezie.

La Consiliul Raional al Tinerilor a ajuns datorită directoarei liceului unde își face studiile, fiind activă la nivel local doamna Galina Grumeza a îndemnat-o să facă parte din acest consiliul, să reprezinte localitatea la nivel raional, astfel după cum spune Mădălina a reușit, chiar dacă poate pentru unii e puțin, pentru ea implicarea aceasta înseamnă destul de mult.

Pe lângă activitățile din cadrul liceului unde este Președintele Consiliului Elevilor al Liceului Teoretic Pelenia mai este și e-Ambasadoarea Centrului de Guvernare Electrinică, reporter pentru raionul Drochia al revistei Copiii Europei, coordonatoare locală EcoMania, voluntară la Centrul de Dezvoltarea Creativă, membră a Fondului pentru Tineri Bălți, participantă la școala de cinematografie “Omul de lângă tine” și la școla de toamnă “FairPlay”, etc.

Îmi place să mă implic în diverse activități, să-mi petrec timpul util, pentru mine nu a fost niciodată o problemă repartizarea timpului, chiar dacă trebui să recunosc că uneori sunt în criză de timp, dar reușesc să impart timpul între școală și activități extracurriculare sau cel puțin cred eu că-mi reușește. Dimpotrivă toate activitățile mă formează ca personalitate, integră, decisă și multilateral dezvoltată, ceea ce e extrem de important, în timpul orelor multor tineri le lipsește încredere în sine iar eu prin intermediul voluntariatului și a implicărilor obțin încredere în viziunele, trăirile și puterile mele.

Fiecare implicare este importantă pentru ea, cea mai memorabilă este una foarte recentă și anume Școala de toamnă internațională "Situația resurselor de apă pe plan global și local, provocările mileniului", a fost o nouă provocare și o experiență nemaipomenită. A petrecut șase zile împreună cu tineri din Franța și Italia, într-un schimb de experiență. A venit acasă cu un bagaj de informații ca și de la fiecare activitate în care se implică, dar și cu ideii pe care nepărat le va implimenta în localitatea sa.

Implicarea civică este deja parte indinspensabilă din viața mea care mă ajută să mă descoper și redescoper din diferite perspective. În Drochia, tinerii se mobilizează puțin mai greu, au nevoie de multe convingeri pentru a iniția ceva și a o duce până la capăt, pentru că este mult mai ușor să privești și să critici. Pe marginea acestui subiect am discutat de multe ori cu mulți tineri, și am văzut în ochii lor teama de a nu  greși, acea teamă inocentă care trebuie depășită și eu am decis să-i ajut și sunt fericită atunci când ei îmi scriu, mă sună sau pur și simplu întâlnindu-ne îmi zâmbesc și-mi povestesc cu drag despre ceea ce le-a reușit până acum, ei sunt cei care au procurat cărți în biblioteci, au instalat bănci în parc, au procurat echipament sportiv, au organizat târguri, au inițiat acte de caritate, etc. și DECI SE POATE!

Iar când mă simt prăfuită de-un dor enorm de mine, de ceea ce sunt eu, când rămîn singură scriu ceea ce-mi dictează inima. Pentru mine poezia e libertate, iubire, trăire și existență. Eu pentru fericire am nevoie de poezie, ea mă ajută să nu fiu un strigăt în pustiu, să-mi dau frâu liber emoțiilor, si să-mi umplu sufletul de fericire.

Poeziile Mădălinei au fost premiate în cadrul Festivalului Internațional de Poezie “Renata Verejanu” pentru al treilea an consecutiv, a mai obținut locul doi la Concursul Republican al Tinerilor Poeți și Prozatori Florii 2015, locul I la festivalul- concurs raional “Focul din vatră a lui Dumitru Matcovschi “, secțiunea creație proprie și are numeroase publicații în reviste literare.

Trebuie să luptăm și să nu cedăm în fața obstacolelor, care vin doar să ne întărească și să-ne aducă aripi, aripi pentru a ajunge la noi orizonturi, aripi pentru a demonstra că NOI tineri putem face lucruri simple dar importane.

“Voluntariatul este cel mai bun exemplu de democraţie. Votăm la alegeri, dar când te oferi voluntar, votezi în fiecare zi pentru comunitatea în care vrei să trăieşti.” (Marjorie Moore)

– Din experienţa Dumneavoastră, consideraţi că dragostea faţă de lectură este direct proporţională cu succesul? (Argumentaţi răspunsul.)

Are o meserie de o responsabilitate maximă și în clipele în care dorește să se recreeze apelează la cărți. Din dragoste pentru lectură a devenit un ambasador al bibliotecii. Despre rolul pe care îl au cărțile în formarea personalității noastre a povestit în interviul de mai jos, acordat în cardul proiectului „În obiectiv – bibliotecile” susținut de Programul Novateca și IREX Moldova.

– Din experienţa dumneavoastră, consideraţi că dragostea faţă de lectură este direct proporţională cu succesul?

 Cred că da. Cel care a îndrăgit cititul, are acces la „un izvor de apă bună”. Atunci când omul se simte bine, citind  o carte valoroasă, are mai multe şanse să acceadă spre succes.

– Având o carieră de succes, care în opinia Dumneavoastră este cartea care v-a marcat cel mai mult în viaţă?

Trebuie să spun că, în diferite perioade ale vieţii, cărţile au înscris în sufletul meu tipare diferite. Acum, dacă e să mă gândesc la o carte anume, voi spune că, citind „Puterea pauzei”, de Nance Guilmartin, am văzut-o foarte utilă. Asta mai ales acum când trăim într-o perioadă a suprastimulărilor – carieră, familie, sarcini, solicitări. Şi toate acestea deseori, sunt greu de dus. Această carte, prin ea însăşi, în timp ce o citeşti, te predispune să faci o pauză, să meditezi, să te reorganizezi şi să-ţi schimbi ritmul – din „trebuie chiar acuma!” în „mmm… cred că am nevoie de o pauză, pentru a înţelege mai bine ce vreţi de la mine şi să vă ofer un răspuns mulţumitor…”.

– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important consideraţi că este rolul bibliotecii în comunitate şi care ar fi acesta?

Schimbările în societate sunt un lucru obişnuit. Cred că a fost ceva mai greu cu 10 ani în urmă – când oamenii erau puşi în situaţia să-şi lase meseriile, de exemplu, profesoratul, şi să facă business, pentru a putea supravieţui. Cât ţine de citit –  s-a citit tot timpul, aşa cum şi copiii se nasc şi pe timp de război… Consider că rolul bibliotecii trebuie să fie cel al  unui spaţiu de inspiraţie, în care cititorul să se simtă aşteptat şi să poată comunica cu persoane la fel curioase şi dornice de cunoaştere.

– Ce părere aveți față de afirmaţia: cărţile electronice le vor înlocui pe cele tradiţionale?

Nu cred că pot să mă pronunţ. Obişnuiesc să citesc cărţi clasice. Mai mult, am un obicei de a înveli cu grijă pe perioada lecturii, pentru a păstra coperta. Eu le port cu mine în geantă şi citesc imediat cum reuşesc să îmi fac timp. Nu am ajuns să citesc o carte electronică. Deşi sunt curios…

– Vă amintiţi vreo istorie, experienţă deosebită legată de bibliotecă?

Sigur că da. Acum un an, ştiind că Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” este o gazdă primitoare, am organizat, cu colegii mei, serbarea evenimentului ”Ziua sănătăţii mintale”, pe data de 10 octombrie, unde ne-am simţit foarte bine şi am avut o discuţie între profesionişti şi alţi specialişti din diferite domenii, o întâlnire foarte productivă şi frumoasă. Am ales să discutăm despre accesul la servicii de sănătate mintală, într-un spaţiu public. Iar atmosfera a fost una degajată şi fără stigme.

– Cum vedeţi bibliotecile peste 100 de ani?

Pline de oameni care vin să citească, să comunice şi să se simtă bine. Dar şi un loc unde să poată fi găsită orice informaţie relevantă.

 – Vă rugăm să veniţi cu un mesaj ce ar putea să motiveze generaţia tânără să citească?

Dragi tineri! Noi, adulţii,  citim. Dar ştiţi de ce ? Pentru că ne place.

Mi-amintesc şi acum, fiind elev de liceu şi stând într-o zi singur în camera de cămin, mi-am adus aminte de profesoara de română, care mi-a recomandat să citesc cartea „Maitrey”, spunând că e o poveste frumoasă de dragoste. Poveste scrisă undeva în India, de către Mircea Eliade, pe când era tânăr… Povestea este inspirată din realitate şi transformată de autor într-o frumoasă operă. A ajuns să fie citită chiar de protagonistă. Iar, peste ani de zile, aceasta a scris o altă carte, ca răspuns… (care am uitat cum se cheamă…), şi că s-ar putea ca ea să fie chiar mai interesantă. Am devenit curios şi m-am apucat să citesc…

Dragi elevi, tineri, citiţi cărţi valoroase şi încercaţi să le îndrăgiţi, aceasta chiar merită!

Îți mulțumim!