Interviuri
- Detalii
Liliana Plămădeală: Biblioteca - loc de educare, promovare, comunicare, dezvoltare, susţinere multilaterală
– Din experienţa Dumneavoastră, consideraţi că dragostea faţă de lectură este direct proporţională cu succesul? (Argumentaţi răspunsul.)
– Absolut. Nu poţi fi un om de succes atunci cînd nu eşti suficient de inteligent. Or, inteligenţa e capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza esenţialul şi de a rezolva situaţii în baza cunoştinţelor acumulate. De unde?... Răspunsul e evident – din lectură!
– Având o carieră de succes, care în opinia dumneavoastră este cartea ce v-a marcat cel mai mult în viaţă?
– Sper să nu vă dezamăgesc dacă spun că nu am o carte specială, care m-ar fi marcat. Aş spune că m-au marcat cărţile, toate cărţile citite, fiecare în felul ei...
– În contextul schimbărilor care au loc în societate, cât de important consideraţi că este rolul bibliotecii în comunitate şi care ar fi acesta?
– Pentru mine o localitate fără bibliotecă ar fi la fel ca o casă în care lipseşte mama, nu cred că exagerez. Biblioteca este „soba” la care se adună toţi cînd le e frig s-au cînd au ceva de împărtăşit. Deci, o văd ca loc de educare, promovare, comunicare, dezvoltare, susţinere multilaterală.
– Sunteţi de acord cu afirmaţia: cărţile electronice le vor înlocui pe cele tradiţionale? (Argumentaţi răspunsul)
– Nu! Poate că în timp cărţile obişnuite vor deveni un răsfăţ, dacă e să ne gîndim la mama natură şi la copacii sacrificaţi pentru hîrtie, dar plăcerea de a avea în mînă o carte adevărată nu se compară cu nimic
– Ce servicii bazate pe tehnologiile noi aţi dori să fie implementate în biblioteci?
– Îmi e dificil să răspund. Cred că ar fi binevenit orice serviciu din moment ce nu toată lumea beneficiază de un calculator la domiciliu.
– Vă amintiţi vreo istorie, experienţă deosebită legată de bibliotecă?
– Da, îmi amintesc ceva ce cu mulţi ani în urmă, fiind elevă, m-a cam supărat, dar, în timp, am înţeles ce doamnă bibliotecară, grijulie şi atentă, de fapt, am avut la biblioteca de unde obişnuiam să iau cărţi. Dumneaei nu mi-a făcut nicio obiecţie la alegerea pe care o făceam, dar întotdeauna informa pe unul din părinţi, ca ei să fie atenţi la ce citesc (nu întotdeauna mă interesa literatura conform vîrstei).
– Cum vedeţi bibliotecile peste 100 de ani?
– La fel de calde, calme, primitoare şi în afară de cărţi electronice, să fie păstrate şi cele adevărate, palpabile.
– Vă rugăm să veniţi cu un mesaj care ar putea să motiveze generaţia tânără să citească?
– Eu sunt convinsă că în marea majoritate tinerii citesc. Celor ce nu prea le place aş vrea să le spun, că niciun film nu-ţi va reda tot ce este într-un volum şi un om care nu citeşte este ca un vas gol şi gălăgios, pentru că atunci cînd ai ce spune, vorbeşti în şoaptă.
Lilia PLĂMĂDEALĂ,
ambasador al proiectului „In Focus Advocacy”
