Interviuri

 

După semnarea Acordului de Asociere în 2014, societatea civilă din Republica Moldova și-a asumat rolul de promotor al valorilor europene, implicându-se activ în derularea campaniei ”Europa pentru Tine”. Sorin Mereacre, președintele Fundației Est-Europene, membru al Platformei societății civile ”Pentru Europa”, este de părere că organizațiile societății civile au depus un efort considerabil în acest sens - au discutat cu oamenii despre anticorupție, despre beneficiile Acordului de Asociere și a Zonei de Liber Schimb, dar și despre modul cum să-și ajusteze practicile de lucru astfel încât să poată exporta pe piața UE. ”Acest efort însă a fost unul detașat de ceea ce trebuia să facă Guvernul în același  timp – să implementeze reforme, să adopte legi, să instituie mecanisme etc. Atunci când aceste două roți zimțate - una Guvernul și alta societatea civilă, nu lucrează împreună pentru același scop, este foarte complicat să obții un rezultat, care ar fi în beneficiul cetățeanului”, spune președintele Fundației. În cadrul unui interviu acordat Secretariatului Platformei societății civile ”Pentru Europa”, Sorin Mereacre, a vorbit despre nivelul de dezvoltare a societății civile în Republica Moldova, despre ”ingredientele” de bază ale unei societăți civile bine dezvoltate, dar și despre importanța campaniei ”Europa pentru Tine” în contextul promovării valorilor europene în țara noastră.
 
Dle Mereacre, în calitatea Dvs. de reprezentant activ al societății civile, dar și de președinte al Fundației Est-Europene, care susține activitatea organizațiilor neguvernamentale din Republica Moldova, cum ați evalua calitatea societății civile din țara noastră?
 
Având posibilitatea, dar și onoarea să lucrez pe parcursul anilor cu mai multe organizații ale societății civile din Republica Moldova, pot spune că într-adevăr cunosc nu din auzite societatea civilă din țara noastră. Sunt deja două decenii de când activez pentru o organizație care finanțează proiecte, inclusiv în domeniul dezvoltării societății civile, dar și în alte domenii importante unde aceasta vine cu contribuții esențiale. În context, trebuie să spunem că pe diferite dimensiuni au fost atinse rezultate diferite. În numeroase cazuri acestea au fost obținute în comun cu instituțiile statului, care pe parcursul anilor au fost când mai deschise, când mai reticente față de propunerile venite din partea societății civile.
 
Este greu să răspunzi la o întrebare generală dacă nu oferi anumite exemple. Pentru a înțelege mai bine contribuția societății civile, voi aduce un exemplu din domeniul mass-media. Întotdeauna ne-am dorit să avem o presă care ar informa profesionist, calitativ și echidistant despre ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. Pe parcursul anilor au fost numeroase încercări de a modifica inclusiv cadrul normativ, legislația, pentru a aduce mai multă transparență și obiectivitate în domeniu. Nu putem să nu menționăm câteva organizații care de-a lungul anilor au lucrat eficient în acest sens – Centrul pentru Jurnalism Independent, Asociația Presei Independente, Asociația Presei Electronice, Centrul ”Acces-Info”, Centrul pentru Jurnalism de Investigație, care au contribuit la dezvoltarea unei prese profesioniste. Aceste organizații au venit întotdeauna cu propuneri de proiecte legislative foarte bune, cum ar fi de exemplu Legea cu privire la accesul la informație sau modificări la Codul Audiovizualului. Totodată, aceste organizații au realizat monitorizări profesioniste a spațiului mediatic, în special în campaniile electorale.
 
Astfel, la diferite etape de dezvoltare a Republicii Moldova am observat noi atitudini și comportamente din partea instituțiilor media. În 2009-2010, când au apărut mai multe televiziuni noi, speram că acestea vor oferi jurnaliștilor oportunitatea de a-și exprima liber și echidistant opiniile asupra lucrurilor care se întâmplă în țară, dar aceste așteptări nu au fost îndreptățite. În perioada guvernării comuniste, 2001-2008, au existat anumite presiuni asupra mass-media, iar noi speram că acestea vor fi înlăturate după 2009, când la guvernare a venit Alianța pentru Integrare Europeană. Între timp, ne-am ciocnit însă de o altă problemă și anume de oligarhizarea mass-media. În toată această perioadă, organizațiile societății civile din domeniul media de care vorbeam anterior, au încercat să facă nenumărate presiuni asupra Legislativului și Guvernului pentru a afla cine stă în spatele instituțiilor de presă. În sfârșit acest lucru a reușit. Problema este că în rezultatul acestor eforturi, ne-am ales doar cu o legislație care ne permite să vedem cine este proprietarul de facto al instituțiilor mass-media și atât. Din păcate, acest lucru nu a contribuit la schimbarea atitudinii și comportamentului jurnaliștilor, proprietarilor, redactorilor, editorilor acestor instituții media.
 
Prin acest exemplu doresc să evidențiez faptul că organizațiile menționate s-au aflat în continuă dezvoltare, și-au îmbunătățit capacitățile de influență asupra politicilor publice și de presiune asupra guvernanților. Până la urmă însă, clasa politică, ce nu răspunde deocamdată nevoilor și spiritului de transparență în societate, a dejucat toate aceste eforturi. Cu regret, în multe alte domenii se întâmplă același lucru.
 
Pot aduce o multitudine de exemple, dar, în general, pe parcursul acestor ani de independență trebuie să recunoaștem că organizațiile societății civile au devenit mai profesioniste, mai influente și mai calificate să reprezinte nevoile societății. Totodată, trebuie să evidențiem și faptul că din cauza unei rate mari de emigrare și a unui interes scăzut din partea ONG-urilor de a-și forma o bază solidă de susținători și de beneficiari, politicienii și autoritățile, în general, își permit să nu ia în serios toate recomandările care vin din partea societății civile.
 
Dacă ați fi să puneți societatea civilă pe o axă a dezvoltării, unde s-ar afla aceasta? 
 
În opinia mea, societatea civilă se află undeva la mijloc. Avem organizații ale societății civile destul de bine organizate, cu oameni profesioniști, care pe parcursul anilor au acumulat cunoștințe și și-au format anumite abilități, însă ceea ce lipsește este conexiunea sau dialogul permanent cu cetățenii. Este extrem de necesar un dialog activ cu cetățenii, pentru a putea reprezenta mai bine interesele lor și pentru a demonstra că societatea civilă este într-adevăr o forță.

Varianta integrală a interviului poate fi citită aici: http://infoeuropa.md/interviuri/doar-un-dialog-activ-cu-cetatenii-poate-demonstra-ca-societatea-civila-reprezinta-o-forta

Educaţia incluzivă prinde un contur din ce în ce mai accentuat în Republica Moldova. Odată cu schimbarea atitudinii pentru copiii cu Cerinţe Educaţionale Speciale (CES) începe să crească şi numărul de instituţii şcolare şi preşcolare pentru care  incluziunea educaţională este o prioritate.  Grădiniţa Nr. 12 din Orhei este una dintre aceste instituţii care oferă o şansa reală pentru TOŢI copiii şi părinţiii acestora de a avea un viitor frumos.

Drumul până aci nu a fost unul uşor, mai ales că despre educaţia incluzivă se vorbeşte mai intens doar de câţiva ani: „totul a pornit cu 7 ani în urmă când în cadrul grădiniţei noastre activa un mic centru pentru copii cu CES.  Eu vizitam des aceste grupe speciale şi  astfel am văzut că acolo sunt copii pe care îi putem încadra în activităţile obişnuite ale grădiniţei. Simţeam şi vedeam că aceşti copii au nevoie de mai mult. Atunci am înţeles că doar când îi dai unui asemenea copil  şansa de a  creşte alături de semenii săi el se dezvoltă mult mai repede”, povesteşte emoţionată dna Emilia Știrbu, directorul instituţiei.

Pentru doamna Emilia incluziunea se asociază cu un stup de albine pentru că aşa sunt şi copiii - un roi de albine care permanent strâng cunoştiinţe de peste tot, din tot ce îi înconjoară. Desigur, succesele nu au venit peste noapte, pentru că nu era pregătit nici personalul grădiniţei şi nici părinţii copiilor tipici să facă faţă provocărilor care veneau odată cu acceptarea copiilor cu CES în grupele preşcolare. Dar astăzi dna directoare vorbeşte la trecut despre aceste impedimente:  „la moment nu avem niciun părinte care să se opună ca micuţul lui să se dezvolte alături de un copil cu o problemă de sănătate. Am educat  părinţii aşa cum le educăm în fiecare zi copii -  prin diferite jocuri comportamentale şi  experimente, nu prin rapoarte - omul trebuie să simtă pentru a înţelege mai bine ”, adaugă dna Emilia.

Cu siguranţă, dincolo de eliminarea barierelor sociale, copiii cu CES au nevoie de asistenţă şi ajutor calificat: „ prima perioada nu a fost una  deloc uşoară, dar din momentul în care am înţeles că putem şi vrem să îi ajutăm pe aceşti copii să se bucure de tot ce le poate oferi viaţa mai frumos, am început să investim în noi, să mergem la cursuri specializate  şi astăzi mă mândresc  cu profesionalismul colegilor mei,  ei se isprăvesc cu orice greutate.  Pentru că la noi în grădiniţă copii nu fac ce  vrea educatorul, noi ne concentrăm exclusiv pe necesităţile de dezvoltare ale copilul şi dacă copilul vine bucuros la grădiniţă şi nu vrea să plece acasă după o zi petrecută cu noi atunci  suntem cei mai fericiţi”, mai spune dna Emilia.

Întrebată fiind ce crede despre rezistența cadrelor didactice din diverse instituții de învățământ atunci când vine vorba despre încadrarea copiilor cu CES în școlile şi grădiniţele comunitare, dna Emilia menţioneză: „cu siguranţă nu putem forţa un profesor să îşi asume o astfel de responsabilitate. Dar cred că în fiecare şcoală sau grădiniţă este măcar unul sau doi dascăli care vor dori să ajute aceşti copii si cu siguranţă vor reuşi.  Lucrul cu asemenea copii te ajută să înţelegi că rezultatele mari se pot obţine cu paşi mici ”.

În grădiniţa Nr. 12 învaţă peste 360 de copii, dintre care 47 sunt cu  CES, iar 21 au probleme grave de sănătate. 23  dintre copii care frecventează acum diferite şcoli din ţară au început să se bucure de reuşite în viaţă ajutaţi fiind de educatorii de la grădiniţa Nr. 12  din Orhei.

„Dezvoltarea educaţiei incluzive este o pornire bună în Republică şi trebuie să fim cu toţii  îngăduitori şi să îi ajutăm pe TOŢI copii  să se bucure pe deplin de viaţă pentru că soarele nu apare în fiecare casă la fel”, conchide dna Emilia.

***

Articolul este realizat cu suportul informaţional din cadrul proiectului „Dinamizarea procesului de Educație Incluzivă în Republica Moldova”, implementat de APSCF cu suportul CCF Moldova în perioada aprilie 2014 – decembrie 2015. Proiectul este finanțat de către Fondul Societății Civile pentru Educație, prin intermediul Campaniei Globale pentru Educație.

 

Pe parcursul ultimilor ani, în Republica Moldova au fost create mai multe Centre ”Pro-Europa” pentru a facilita dialogul cu cetățenii în ceea ce privește acceptarea valorilor și standardelor europene asumate în drumul nostru către UE. Unul dintre acestea este Centrul ”Pro-Europa” de la Comrat, creat în anul 2009 pentru a promova valorile europene în Găgăuzia. Președinta Centrului, Ludmila Mitioglo, recunoaște că activitatea nu este una ușoară, având în vedere inclusiv euroscepticismul cetățenilor, datorat în mare marte nerealizării reformelor. În același timp, recunoaște că odată cu instituirea unui dialog permanent cu cetățenii, viziunile acestora încep treptat să se schimbe. În cadrul unui interviu acordat portalului infoeuropa.md, Ludmila Mitioglo vorbește despre factorii care îi determină pe cetățeni să privească cu scepticism spre UE, dar și despre sentimentul de libertate, securitate, justiție și respect, care ne poate aduce mai aproape de comunitatea europeană.
 
Dnă Mitioglo, cum ați evalua activitatea Centrului pe parcursul acestor șase ani de activitate? Pe cât de ușor sau, dimpotrivă, dificil este să vorbești despre valorile europene într-o regiune vorbitoare preponderent de găgăuză și rusă?
 
De la inaugurarea sa în martie 2009, Centrul European ”Pro-Europa” din Comrat s-a implicat activ în implementarea programelor europene, în promovarea valorilor și standardelor UE, prin organizarea diferitor întâlniri, platforme de discuții cu experții, promovarea parteneriatelor între UE și Republica Moldova. De asemenea, Centrul a realizat mai multe discuții privind Europa la radio, a susținut rubrici de întrebări și răspunsuri în ziare, a lansat concursuri pentru tineri, a sărbătorit Zilele Europei și a organizat multe alte evenimente cu tematică europeană pentru a sensibiliza cetățenii din Găgăuzia față de valorile și standardele europene.
 
Astfel, am încercat să umplem golul informațional despre UE prin dialog, discuții, reuniuni, consultări publice. Ne-am propus să discutăm despre modul cum au fost implementate reformele în Europa, cu ce probleme s-au confruntat țările membre, cum le-au soluționat și ce au reușit aceste state să realizeze până în prezent. Respectiv, vrem să analizăm prin ce anume transformările de acolo, care în mai puțin de două decenii au schimbat radical modul de viață a cinci sute de milioane de oameni și i-au integrat în civilizația europeană, sunt similare sau diferite de cele promovate de reformatorii moldoveni.
 
Pe parcursul acestor șase ani, am stabilit un dialog onest și sincer cu comunitatea, având în vedere că am discutat despre fondurile europene, despre integrare, democrație, statul de drept, despre transformările care precedează reformele, propuse de partenerii noștri de dezvoltare în persoana Uniunii Europene.
 
Trebuie să recunoaștem că toate acestea nu au fost obținute cu ușurință, în mare parte din cauza influenței propagandei unor politicieni și ideologi. În rezultat, societatea s-a ales cu stereotipuri primitive și percepții greșite despre țările europene și vectorul de dezvoltare al țării. Aceste stereotipuri au provocat în societate teamă și agresivitate. Pe de altă parte, reformatorii moldoveni nu au reușit să convingă oamenii de corectitudinea și importanța implementării reformelor, iar acțiunile unor organizații neguvernamentale, inclusiv ale Centrului ”Pro-Europa” din Comrat, nu sunt suficiente.

Versiunea integrală a interviului în limba română poate fi citică aici:

http://www.infoeuropa.md/interviuri/drumul-catre-uniunea-europeana-este-dificil-dar-nu-imposibil-de-parcurs/

Дорога в Европейский Союз трудна, но ее можно пройти

 В интервью порталу infoeuropa.md, Людмила Митиогло, председатель Европейского Центра Pro-Europa в Комрате говорит о продвижении европейских ценностей в Гагаузии и о роли каждого человека в этом процессе.

За последние годы, в Молдове были созданы несколько центров Pro-Европа с целью содействия диалогу с гражданами, относительно европейских ценностей и стандартов, которые наша страна решила внедрить на своем пути к ЕС. Одним из них является Европейский Центр Pro-Europa в Комрате, созданный в 2009 году для продвижения европейских ценностей в Гагаузии. Председатель Центра Людмила Митиогло признает, что деятельность не из легких, учитывая, в том числе, скептицизм граждан, в основном, связанный с отказом продвижения реформ. В то же время, она признает, что в результате регулярного диалога с гражданами, их взгляды постепенно начинают меняться. В интервью  порталу infoeuropa.md, Людмила Митиогло говорит о факторах, которые заставляют граждан смотреть в сторону ЕС со скептицизмом, но также и о чувствах свободы, безопасности, справедливости и уважения, которые могут сблизить нас c европейским сообществом.

 Госпожа Митиогло, как вы оцениваете деятельность Центра в течение этих шести лет? Насколько легко или, наоборот, трудно говорить об европейских ценностях в регионе , говорящем, в основном , на гагаузском и русском языках?

 С момента своего открытия в марте 2009 года, Европейский Центр Pro-Europa в Комрате, занимался тем, что внедрял европейские программы, ценности и стандарты через информационные встречи, дискуссионные платформы с экспертами, продвигал партнерские отношения между ЕС и РМ, осуществлял диалоги о Европе на радио, рубрику вопросов и ответов в газетах, инициировал конкурсы для молодежи, празднование Дня Европы и многое другое.

Формируя понимание принципов и стандартов ЕС, мы пытались восполнять информационные пробелы через диалог, дискуссии, встречи, публичные консультации. Нам хотелось рассказать о том, как происходили реформы в странах Европы, с какими проблемами эти страны сталкивались,  каким образом их решали и чего на сегодняшний день добились. И соответственно, о том, чем тамошние преобразования, менее чем за два десятилетия коренным образом изменившие жизненный уклад пятиста (500) с лишним миллионов людей и интегрировавшие их в европейскую цивилизацию, были схожи с молдавскими реформаторами и чем от них отличались.

 За эти 6 лет мы создали честный и искренний диалог с сообществом, т.к. говорили об европейских фондах, об интеграции, демократии, верховенстве закона, изменениях, которым предшествуют реформы, предлагаемые нашими партнерами по развитию в лице Европейского Союза, отмечали День Европы.

 Все это нам давалось не легко, зачастую, это связано было с влиянием официозной пропаганды политиков, идеологов и пропагандистов, как следствие, у общества возникли примитивные стереотипы и искаженные представления о европейских государствах и векторе их развития. Эти стереотипы спровоцировали страх и агрессию у общества. С другой стороны, молдавские реформаторы не убедили людей в правильности реформ, а сил нескольких неправительственных организаций, включая Центр “Pro-Europa” в Комрате, не достаточно.

Полный текст интервью на русском языке