Societatea civilă este bariera care protejează cetăţeanul de abuzul puterii
După semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, Republica Moldova nu a înregistrat evoluţii spectaculoase. Cele mai mari restanţe ţin de implementarea reformelor în domeniul justiţiei, de combaterea corupţiei, dar şi de securitatea sistemului bancar. Recent, la Chişinău s-a desfăşurat Forumul de dezbateri privind integrarea europeană a Moldovei, la care mai mulţi oficiali europeni au declarat tranşant că Uniunea Europeană aşteaptă din partea Republicii Moldova nu doar promisiuni, ci şi acţiuni concrete, iar reformele nu trebuie doar trecute pe hârtie, ci şi implementate. Arcadie Barbăroșie, directorul executiv al Institutului de Politici Publice, membru al Platformei societății civile ”Pentru Europa”, susține acest punct de vedere și afirmă că treptat cetățenii se trezesc, iar manifestările de protest din acest an demonstrează că răbdarea ajunge la limită. Mai mult, expertul consideră că pentru o evoluție pozitivă a lucrurilor în societate este nevoie de gândire critică, de maturitate și de activism cetățenesc.
Dle Barbăroşie, se pare că în cazul Republicii Moldova procesul de tranziţie durează exagerat de mult şi cel mai trist este că nu i se vede capătul. Acum, când ţara noastră se confruntă cu o nouă criză politică, cine în opinia Dvs. mai poate ajuta Moldova să iasă din această îndelungată tranziţie şi să facă paşi siguri în ceea ce priveşte dezvoltarea unei societăţi europene moderne?
În general, trăim într-o perioadă de permanentă tranziție, iar în Moldova termenul de tranziție are o mulțime de sensuri. Dacă ar fi să comparăm de la ce am pornit în 1990, atunci evident am făcut o tranziție enormă. Produsul Intern Brut este asigurat în prezent la peste 80% de sectorul privat, în timp ce în 1990 era asigurat de sectorul public. Avem o economie de piață, chiar dacă ea nu este atât de funcțională, chiar dacă avem monopoluri și nu există concurență liberă. Aici rezidă marele gafe sau lipsuri care nu sunt acoperite de stat, care este obligat să asigure o concurență liberă și demonopolizarea pe toate segmentele.
În ceea ce privește trecerea la democrația funcțională, atunci și la acest capitol avem înregistrate progrese. Dacă în 1990 aveam un singur partid, atunci acum avem o puzderie de partide. Alta este că cetățeanul nu prea are încredere în ele, că aceste partide în fond nu-și realizează funcțiile pe care le au într-o societate dezvoltată. Adică este nevoie să continuăm această tranziție de la o societate care încă nu este tocmai democratică, la o societate în care democrația funcționează la alte standarde. Faptul că instituțiile democratice nu acționează așa cum ne-am fi dorit, este și asta o realitate. Parlamentul de asemenea nu este o instituție democratică. Cu părere de rău, nici partidele nu sunt instituţii democratice, pentru că ele toate urmează un model de dezvoltare perimat, pe care alte ţări demult l-au aruncat la gunoi.
În Moldova, partidele politice nu sunt altceva decât niște organizații de business, niște SRL-uri, fiind fondate şi finanţate de grupuri mici de oameni de afaceri, care se uită la ele exact ca la niște organizaţii comerciale, al căror scop este să aducă profit. Dacă cineva a investit într-un partid, atunci aşteaptă să obțină profit sau cel puțin să-şi recupereze investiţiile. Şi atunci deciziile în aceste partide sunt luate exact ca şi într-o organizaţie comercială. Investitorii se adună şi decid fără a mai consulta membrii de partid sau organele statutare ale formațiunii. De exemplu, listele pentru alegerile parlamentare sau locale până la urmă sunt dictate de aceşti investitori și nu sunt rezultatul unor consultări largi a membrilor de partid şi a cetăţenilor. Deci, aceste partide nu sunt democratice şi atunci lipsa de democraţie în procesul decizional din interiorul partidelor se transformă în lipsă de democraţie în procesul decizional la nivel de Parlament. Legislatorii nu votează cum cred ei de cuviinţă, dar cum le spun şefii de partid. Au fost înregistrate cazuri când deputaţii au plecat din Parlament pentru că nu au dorit să se transforme în maşină de vot. Alţii nu au refuzat la mandatul de deputat pentru că acesta le aduce un anumit profit.
Cetăţenii sunt tot mai dezamăgiţi de politicieni, care trăiesc în lumea lor, şi nu mai sunt dispuşi să creadă promisiunilor deşarte ale acestora. Mai există şanse pentru ca să reanimăm speranţa pierdută într-un viitor european prosper?
Totul depinde de cetăţean. El a votat partidele care au acces la putere. În același timp, dacă ne amintim de perioada când au apărut primele informaţii în presă privind delapidările masive, în special de la Banca de Economii, cetăţenii nu au prea ieşit în stradă ca să-și manifeste nemulțumirea față de guvernare. Până la urmă, totuși se pare că cetăţeanul se trezeşte puțin câte puțin, iar manifestările de protest din acest an demonstrează că răbdarea ajunge la limită. Cetăţeanul își dorește reforme adevărate şi nu doar mimate. Prin urmare, consider că speranţa rezidă în activismul cetăţeanului, pentru că nimeni nu va veni din exterior să ne rezolve problemele.
Cetăţenii conştientizează faptul că UE înseamnă stat de drept, democraţie, reguli clare de joc, bunăstare. Cu toate acestea, alegerea lor se îndreaptă mai mult spre Est. De ce?
Votul din 30 noiembrie 2014 şi din alegerile locale din acest an demonstrează că majoritatea alegătorilor votează pentru reforme europene aici în ţară. Este altceva că există o mulţime de contradicţii în societate. Da, cetăţenii înţeleg că în fond modelul european de dezvoltare este mult mai favorabil ţării noastre şi că acest model ne poate asigura un viitor mai bun. Totuşi, mulţi preferă să se orienteze spre Est şi asta este o manifestare a unor temeri ale cetăţeanului, potrivit cărora dacă în țara noastră vor fi implementate alte modele, atunci ei nu-şi vor regăsi locul. Ei cunosc bine modelul din Est, cunosc limba de comunicare, obiceiurile, știu care este valoarea mitei pe care trebuie s-o achite unui polițist etc. Pe când, potrivit informaţiei pe care o deţin din mass-media, dacă vor încerca să dea mită unui poliţist în Germania, atunci vor ajunge la puşcărie. Există aceste temeri, multe dintre ele iraţionale, dar care determină comportamentul cetăţeanului. În mare parte, aceste temeri sunt alimentate de mass-media din Rusia, care a invadat acest spaţiu. Potrivit rezultatelor unui din sondajele noastre, 12% din cetăţeni consideră că dacă vom adera la UE, atunci vom fi forţați să adoptăm catolicismul, nu vom mai avea dreptul să punem cruci la morminte etc. Dar toate acestea sunt mituri iraţionale, răspândite cu bună ştiinţă de media rusească, controlată de Kremlin. De multe ori, lipsa obiceiului de a gândi critic în societate ne joacă festa.
