Interviuri

El este tânărului care vrea să facă o schimbare în societate şi lucrează zi de zi pentru a-şi atinge scopul. Pe lângă faptul că este student la Universitatea de Stat din Moldova, Valeriu Drăgălin face parte şi din Echipa de Traineri (PoT) din cadrul Consiliului Naţional al Tineretului din Moldova  (CNTM), oferă instruiri în diverse domenii, coordonează proiecte pentru tineri şi are o mulţime de idei prin care vrea să aducă schimbările dorite.

Când ai început să te implici în activităţi civice? 

Cred că primele mele tentative din domeniu au avut loc acum 6 ani în urmă, am avut și o perioadă frumoasă în componența CLCT-ului, unde am fost înconjurat și de oameni frumoși, dar și de anumite oportunități. Activismul civic se educă pe tot parcursul vieții și te face să întâlnești oameni extraordinari.

 Cum ai intrat în echipa CNTM-ului?

La fel cum devin toți membrii din Secretariatul CNTM: am aplicat, am fost selectat, m-am deprins cu activităţile realizate, iar mai apoi am început să îmi placă ceea ce fac.

Ce calităţi şi experienţă ar trebui să aibă o persoană pentru a face parte din CNTM?

Cred că pentru potențialii membri ai CNTM-ului indiferent dacă este vorba de biroul executiv sau secretariat este foarte important să se simtă comod în comunitățile tinerilor activi. CNTM ca și majoritatea organizațiilor de tineret cere o dedicare din partea celor care reprezintă organizația. Nu vreau să evidențiez o listă de calități, cu siguranță însă că în CNTM este nevoie de un mare entuziasm, dorință a deveni mai buni și disponibilitatea de a oferi ce ai mai bun sectorului de tineret din Republica Moldova.

Fiind traineri oferi instruire în mai multe domenii, cum crezi în Moldova îţi poţi crea o carieră în acest domeniu?

  În ultima vreme domeniul dat a suferit mai multe modificări și s-a dezvoltat, chiar și așa mi se pare că acest sector nu este suficient de valorificat. Cu atât mai mult instruirile de calitate nu sunt suficient de accesibile tinerilor din diverse medii. Dacă îți poți crea o carieră în acest sector – CU siguranță că da. Personal consider că statul ar trebui să acorde o susținere mai mare agenților economici și profesioniștilor din sectorul educațional chiar dacă prin aceasta ar crea o concurență sistemul formal de învățământ. De asemenea sectorul de instruiri duce lipsă de un set de indicatori de calitate al instruirilor, duce lipsă de o unitate a sectorului – fiecare formator, companie din domeniul instruirilor sau ONG acționează în mod autonom, realizarea acestei unicități ar fi un mare pas pentru dezvoltarea și recunoașterea educației non-formale în sensul și modul în care această trebuie să fie percepută.

O carieră în domeniul de instruiri va fi tot mai atractivă pentru tinerii profesioniști care pot oferi ceva calitativ pentru beneficiari. De asemenea cred că se vor dezvolta atât instruirile profesioniste cât și sesiunile inspiraționale, dar sper și cred că primele vor avea prioritate.

Ce ar trebui să ştie un formator aflat la început de drum?

Cred că orice formator ar trebui să știe să se perfecționeze pe el pentru a oferi instruiri calitative și valoroase către beneficiari. Consideri că o instruire bună este atunci când beneficiarul poate utiliza ceea ce a dobândit pe parcursul unei sesiuni, a unei serii de sesiuni pe parcursul unei perioade importante de timp.

Cu alte cuvinte formatorii trebuie să se orienteze spre calitatea și eficiența sesiunilor pe care le au, anume în acest mod ei pot influența pozitiv prin extindere întreaga societate și pot face ca lucrurile să meargă mai bine.

Recent CNTM a anunţat că va selecta un grup de traineri pentru Pool of Trainers, ce ar trebui să ştie despre acest concurs cei care vor să aplice?

Echipa de traineri CNTM în formatul actual a apărut în anul trecut, iar în acest urmează să fie selectați încă 10 formatori în cadrul echipei. Pool of Trainers CNTM în același timp realizează într-un sens mai restrâns (doar la nivelul sectorului de tineret) acea unitate despre care vorbeam anterior. Viitorii formatori care doresc să aplice ar trebui să fie dispuși să investească timp și emoții în ceea ce fac și să fie pregătiți să lucreze și interacționeze cu tineri activi și cele mai diverse organizații de tineret din țară.

Cred că este vorba de o experiență deosebită, mai ales că va fi posibilitatea de a face parte dintr-o echipă de 20 de formatori de la care mereu poți învăța câte ceva și poți crește și deveni mai bun.

Persoal ce aşteptări ai de la PoT, ce schimbări crezi că va aduce?

Echipa PoT urmează să ofere instruiri de calitate pentru organizațiile de tineret, tineri etc. Sper și cred că PoT CNTM va aduce un mare plus valoare pentru întregul sector de tineret și pentru sectorul asociativ, un grup de formatori ce se dezvoltă într-un mod autonom cu susținerea CNTM și care pot oferi asistența și expertiză pentru toate entitățile ce se încadrează în lista de priorități.

 Cum ar trebui să arate în viziunea ta un formator bun?

Este un întrebare la care e mai greu de venit cu un răspuns sigur, deși anumite aspecte ale unui formator pe care îl consider bun pot fi descoperite și în ceea ce am zis anterior.

Din perspectiva mea de formator dar și de beneficiar aș zice că un formator ar fi preferabil să întrunească cumulativ mai multe caracteristici

-          Dorința continuă de perfecționare în domeniile de expertiză ( despre care am menționat și anterior)

-          Abilitățile de vorbire în public

-          Profesionalismul

-          Comunicarea eficientă cu beneficiarii

-          Tendința de a oferi instruiri calitative

Această listă cu siguranță nu este una exhaustivă, dar pe toți formatorii pentru care sunt specifice aceste lucruri sau tind spre ele îi invit și îi provoc să aplice pentru a deveni parte a echipei de traineri CNTM

Ulziisuren Jamsran – reprezentanta UN Women în Moldova, mamă a doi copii și participantă a spotului social ”Violența nu are justificare”, realizat de curând de către asociația ”Inițiativa Pozitivă”. Deși Ziua internațională a femeii este departe, am hotărât să realizăm un interviu cu Ulzii și să clarificăm ce presupune egalitatea de gen și cum o putem atinge.

Ulzii, internetul conține foarte multă informație despre organizația UN Women. Ce ar trebui să cunoască o persoană obișnuită despre această organizație?

Anterior activasem ca și UNIFEM, aceasta din urmă fiind cunoscută ca și agenția ONU pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen. În anul 1995 a fost adoptată ”Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune” care urmărea scopul de a îmbunătăți situația femeilor în lumea întreagă. În această declarație sunt expuse detaliat scopurile strategice, problemele existente și mecanismele instituționale, toate acestea fiind susținute de UNIFEM. În anul 2009 a fost adoptată decizia de a înființa organizația UN Women, care și-a început nemijlocit activitatea în ianuarie 2010. Cu ce ne ocupăm? Denumirea organizației vorbește de la sine: noi promovăm egalitatea de gen, focusându-ne atenția pe acele părți ale populației care sunt permanent neglijate, care dispun de mai puține posibilități și de mai puține drepturi. Apropo, anume din acest motiv am numit organizația UN Women (ONU Femei), pentru ca să fie clar ale cui drepturi le apărăm și le promovăm.

Să clarificăm ceva pentru acei care nu prea au de-a face cu acest subiect: egalitatea de gen înseamnă egalitatea de sexe, adică între femei și bărbați. Reieșind însă din răspunsul Dumneavoastră de mai sus, subtextul este următorul: femeile dispun de puține drepturi și acestea din urmă trebuie promovate. Așa este?

Păi, vedeți, de exemplu, masa la care noi discutăm are patru picioare. Dacă unul dintre ele este mai scurt decât celelalte, masa se va clătina și, pentru ca masa să nu se rupă complet, acest picior trebuie alungit, adică piciorul trebuie să devină de aceeași lungime ca și toate celelalte. Această masă reprezintă societatea noastră care ”se clatină” anume din cauza faptului că femeile nu pot beneficia în măsură deplină de acele drepturi pe care le au conform legii. Aceste drepturi, cu regret, există doar de jure și nu sunt respectate în toate țările. De aceea este nevoie să întreprindem permanent anumite măsuri, inclusiv măsuri temporare speciale, pentru ca societatea să se dezvolte pe cale democratică și pentru ca între poziția socială a bărbatului și a femeii să existe un echilibru.

În timp ce mă pregăteam pentru întâlnirea noastră, mi-am amintit de un caz când eu personal m-am confruntat cu discriminarea pe criteriul de gen. S-a întâmplat într-o maternitate de stat și într-un spital pentru copii, unde soțului meu i s-a interzis să se afle. De ce nu vă ocupați de o asemenea problemă? De ce, spre exemplu, să nu promovăm o lege care ar permite taților să stea împreună cu mamele în spital, în secția de terapie intensivă, maternitate etc.?

Unul dintre principalele aspecte asupra cărora lucrăm este tocmai baza legislativă care trebuie să corespundă normelor legislative internaționale. Spre exemplu, în Constituția RM există articolul 4 care stipulează clar: dacă există neconcordanțe între pactele și tratele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale. Un astfel de articol există practic în toate constituțiile lumii, însă, cu regret, oamenii nici nu bănuiesc că acesta există. Ce presupune acest articol: dacă persoana vede că legislația națională îi încalcă sau nu îi respectă în măsură deplină drepturile, persoana respectivă poate solicita modificarea actelor normative legislative. Cu privire la exemplu pe care l-ați adus: dreptul de a fi alături de copil în spital, terapie intensivă, maternitate este unul dintre drepturile reproductive principale ale omului. De acest aspect se ocupă o altă agenție ONU – UNFPA. UN Women se focusează în sfera economiei, reducerii și eliminării violenței, promovării femeilor în politică și la nivelul de luare a deciziilor.

Cu toate acestea, noi am reușit să ne aducem contribuția și în sfera sănătății reproductive. Timp de aproape doi ani noi am organizat platforme de dialog între femei, formațiunile politice și autoritățile puterii centrale. Acest dialog le-a permis partenerilor noștri să obțină în anul 2014 adoptarea deciziei privind înființarea unuia dintre primele cabinete ginecologice și maternități unde femeile cu particularități locomotorii de dezvoltare pot beneficia de servicii fără ajutor din exterior. Vă imaginați câți ani la rând aceste femei au avut de suferit când se pomeneau în cabinetul ginecologului sau în secția de maternitate? Și problema nu era că cineva nu ar fi știut, ci pur și simplu trebuia de întreprins acțiuni concrete.

Potrivit sondajului realizat în anul trecut de Institutul de Politici Publice din Moldova, 39 la sută din populație văd în calitate de președinte al țării un bărbat, 6,2 la sută – o femeie, iar celor 53 la sută rămași le este indiferent. Nu Vă deranjează faptul că atât de mulți oameni sunt indiferenți?

Aceasta este o întrebare foarte importantă atât din punct de vedere politic, cât și economic. În același timp, această întrebare a scos la iveală problemele care pot fi soluționate destul de eficient aplicând o abordare inovativă. Noi trebuie să înțelegem să întotdeauna se vor găsi oameni care nu au o opinie clar conturată privind o întrebare sau alta. Aceasta este realitatea. Noi însă ne propunem să lucrăm și vom lucra anume cu acei care au o opinie formată și care își împărtășesc viziunea. În acest caz pe noi ne interesează aceste 6 la sută care văd în calitate de conducător o femeie. Acest principiu se numește principiul deviației pozitive potrivit căruia trebuie să dezvoltăm și să investim în oamenii care au o gândire pozitivă și a percepție a lumii înconjurătoare clar conturată. De exemplu, noi avem doar 21 la sută femei în parlament și acest procent este insuficient pentru a putea afirma că ne-am apropiat de egalitatea de gen la nivelul decizional, întrucât la noi proporția populației constituie 52% bărbați la 48% femei. Însă din punctul de vedere al deviației pozitive, prezența femeilor în parlament, în funcția de primari și consilieri în cadrul consiliilor locale este o performanță pentru noi și trebuie să le susținem, să studiem experiența lor pentru răspândirea ulterioară a acesteia. Nu ne deranjează oamenii care nu au în acest sens o opinie clară sau au o părere negativă. Pentru noi sunt importanți acei care au o experiență pozitivă și doresc să promoveze femeile în politică.

Vă aduc un exemplu: după alegerile locale din 2015, pentru prima dată în istoria de independență a Moldovei, două femei de naționalitate romă au fost alese în consiliile locale. Pentru prima dată! Oamenii care nu prea înțeleg acest domeniu, cu siguranță vor spune: ”Oare acesta este un rezultat?”. Pentru noi însă acesta este un mare progres. Aceste două reprezentante ale sexului frumos – Laura și Varvara – au trecut cu succes pragul de accedere în consiliile locale!

Sunt ele oare fericite că au reușit să treacă? Acum câțiva ani am realizat un interviu cu o femeie – politician și din discuția noastră mi s-a părut că cea mai mare parte a timpului său ea nu lucrează, ci încearcă să demonstreze că dispune de aceleași drepturi în politică ca și bărbații.

Acesta nu este un caz singular. Ceea ce spuneți confirmă faptul că discriminarea în bază de gen la noi se manifestă peste tot. Nu pot afirma cu certitudine ce cele două femei menționate mai sus sunt fericite. Ceea ce pot spune însă este că ele sunt eroinele noastre și ale multor fete, femei, în special, din comunitatea romilor. Dacă Laura și Varvara vor avea succes, ele vor inspira prin exemplul lor oamenii din jur și noi suntem chemați să le ajutăm să-și consolideze pozițiile. Exact aceeași strategie o vom aplica și în lucrul cu femeile cu dizabilități, cu femeile în etate, cu femeile care trăiesc cu HIV și cele care au fost supuse violenței. Staruri (în sensul bun la cuvântului) de felul acesta sunt foarte puține, dar ele sunt. De aceea noi trebuie să lucrăm cu aceste steluțe, pentru ca ele să ardă ca stelele mari și să conducă pe alții după sine.

Ulzii, nu Vi se pare că această aspirație spre egalitatea de gen ar putea, în timp, să submineze anumite tradiții înrădăcinate? De exemplu, multe femei, tinzând să câștige ca și bărbații, imediat ce nasc își reiau activitatea de muncă, lăsându-și copiii pe seama bunicilor sau a bonelor. Dar aceasta nu e bine, deoarece copilul are nevoie de mamă, mă înțelegeți?

Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări care mi se adresează.

Ați găsit un răspuns universal la această întrebare?

Răspunsul este unul foarte simplu: noi trebuie să tratăm egalitatea de gen doar din punctul de vedere al dreptului. Dacă familia sau cuplul a decis că așa este mai comod pentru ei, așa trebuie să fie. Societatea nu trebuie să-i judece sau să-i învețe cum este corect să procedeze. Ei sunt o familie și decid ei înșiși cum să trăiască și cum să-și educe copiii. Noi, cei din UN Women, luptăm inclusiv pentru dispariția acestui mesaj indicativ din partea societății. Vă aduc un exemplu personal: eu am început să lucrez la ONU în calitate de voluntar la 25 de ani. Atunci, împreună cu soțul și fiica noastră de cinci ani, am plecat la Kîrgîzstan. Una dintre cele mai frecvente întrebări care i se adresau soțului meu la început era următoarea: Ce fel de bărbat mai ești și tu dacă ai mers după soție? Cum de i-ai permis să te conducă?

Cum răspundea soțul la această întrebare?

Printr-un zâmbet. El niciodată nu se justifica, deoarece noi am hotărât că aceasta ne privește doar pe noi. El vroia să mă susțină, el vederea că aceasta este bine pentru toată familia, în special pentru mine și pentru fiica noastră. Deja de 17 ani eu lucrez la ONU și indiferent de țara în care ne aflăm, permanent i se adresează aceeași întrebare. Bineînțeles, deja cu o altă tonalitate a vocii, dar oricum întrebarea a rămas. Și acesta este un exemplu aceleiași discriminări pe bază de gen pe care oamenii permanent o practică față de alții.

Societatea noastră permanent dictează anumite reguli pe care trebuie să le respecte bărbații sau femeile, doar pentru faptul că sunt bărbați și femei. Săptămâna trecută am fost într-un sat și o femeie care vorbea deschis despre violența la care a fost supusă și umilirea pe care a suferit-o a recunoscut că doar acum a înțeles că și-a trăit viața greșit din simplul motiv că toți o presau. Soțul o maltrata permanent și ori de câte ori vroia să-l părăsească părinții îi spuneau: ”Ce vor zice oamenii?” Rabdă și trăiește cu soțul tău, fiindcă el este tatăl copiilor tăi și copiii au nevoie de tată”.

În familia mea a fost o situație similară. Tatăl meu timp de mulți ani a băut, iar mama suporta toate ieșirile lui doar pentru faptul că nu vroia să ne crească de una singură. Eu însă consider că este mai bine să trăiești fără tată decât să trăiești cu un tată alcoolic sau tiran. Nu Vi se pare că problema nu e în societate, ci în oamenii înșiși? Or, cineva ține cont de părerea societății, iar altcineva nu.

Dacă privim global, fiecare om este o părticică a societății. Când suntem doi, deja suntem o putere. Când suntem mii – suntem o putere imensă. Și atunci când această putere în mod constant supraveghează acea celulă, aceasta din urmă începe să respecte regulile pe care această societate le-a instituit. Atunci când rudele și prietenii îți spun permanent: ”Trebuie să te gândești la copil. Tu ți-ai trăit deja viața și acum trebuie să rabzi”, este foarte greu să te împotrivești. De aceea este foarte important ca oamenii să vadă alături de sine exemplele pozitive ale acelor care au reușit să se smulgă din acest cerc vicios. Însă orice problemă poate fi analizată din punctul de vedere al dreptului și atunci toate lucrurile se vor aranja la locul potrivit. Îmi oferă oare această relație acele drepturi și libertăți care mi se cuvin mie și apropiaților mei? Dacă nu, atunci ceva trebuie schimbat. Pentru aceasta însă este nevoie de exemple pozitive despre care puțini vorbesc și puțini știu.

Ulzii, cultivați și în copiii Dumneavoastră egalitatea de gen?

Eu pur și simplu nu pot să-mi permit să fiu un ciubotar fără cizme (râde), întrucât acestea sunt valorile vieții mele. Vă povestesc un caz hazliu care s-a întâmplat cu băiatul meu de cinci ani: când comandăm de obicei un taxi, el e obișnuit să vadă la volan un bărbat. Odată însă s-a întâmplat să fie o femeie la volan și prima reacție a fiului meu a fost: ”De ce este o femeie la volanul taxiului?!”. Eu am rămas șocată de reacția lui. Sau, spre exemplu, în timp ce îl pregăteam pentru serbare și l-am îmbrăcat, evident, mai elegant decât de obicei. El a reacționat în felul următor: ”De ce trebuie să fiu elegant? Că doar nu sunt o fetiță!”. Am devenit curioasă de ce a reacționat în felul acesta și am mers la directorul grădiniței, am discutat cu el și l-am rugat să atragă mai multă atenție cultivării egalității de gen. În ceea ce ține de fiica mea, ea are 23 de ani și valorile pe care le împărtășesc eu le împărtășește și ea. Ea nu doar se conduce de ele, ci oferă un model de urmat în acest sens prietenilor și cunoștințelor sale.

Între copiii Dumneavoastră există o diferență semnificativă în vârstă. Educația de acum 23 de ani diferă de educația de astăzi, cum credeți?

Totul în jur se schimbă vertiginos și toți știu acest lucru. În special, volumul informației pe care îl primește astăzi noua generație, de exemplu, fiul meu. Viteza, accesibilitatea și calitatea informației nu se compară cu situația din timpurile când creștea fiica mea. Acest fapt implică atât oportunități, cât și riscuri. Aceasta este deja responsabilitatea noastră, a părinților: să veghem ca fiul sau fiica să poată filtra acest torent informațional. Cel mai important lucru pe care îl cultivăm în fiul nostru și l-am cultivat în fiica noastră este următorul: nu trebuie să încălcăm drepturile altora și trebuie să fim în stare să ne apărăm propriile noastre drepturi.

Revenind la activitatea organizației Dumneavoastră, nu pot să nu întreb: care este scopul final al activității UN Women?

Aspirația noastră este ca oamenii, atât femeile, cât și bărații, să poată lua astăzi sau mâine decizii din perspectiva dreptului. Atunci toate celelalte se vor plasa la locul potrivit. Dacă oamenii își vor cunoaște și își vor valorifica drepturile, toate întrebările se vor rezolva. De ce apar conflictele, neconcordanța intereselor? Fiindcă unul încalcă drepturile altuia, iar acesta din urmă îi oferă primului o asemenea posibilitate. Toți oamenii trebuie să fie egali în drepturi și posibilități, iar temelia acestui deziderat este atingerea egalității de gen în societate. Aș vrea să menționez că pentru aceasta este nevoie de eforturile întregii societăți, precum și ale instituțiilor și organizațiilor.

Dar ce poate face o femeie simplă dintr-un sătuc îndepărtat pentru a-și asigura această egalitate de gen?

Să-și cunoască drepturile și să le valorifice. Aceasta se referă nu doar la femei, ci și la bărbați.

Elena Derjanschi

www.positivepeople.md

 

Din cei șase ani de când Moldova și-a declarat ferm intenția de a-și îndrepta vectorul de dezvoltare a țării pe direcția Vest, anul 2015 a fost probabil cel mai complicat. Luptele politice interminabile au îndepărtat țara noastră de obiectivul de integrare europeană, au determinat instituțiile europene să privească Moldova cu mai multă precauție și au transformat-o dintr-o ”poveste de succes” a UE într-o mare decepție a acesteia. În opinia Liliei Snegureac, Preşedinte al Centrului de Resurse Umane ”DIALOG-Pro”, organizaţie care asigură lucrările de secretariat ale Platformei societăţii civile ”Pentru Europa”, ”dacă în această perioadă cetățenilor le-a mai rămas un pic de speranţă la o viaţă mai bună în UE, atunci acest lucru în mare parte se datorează acţiunilor societăţii civile, care au promovat insistent valorile europene, în pofida incertitudinilor politice”. Lilia Snegureac nu-și pierde speranța într-un viitor european al Republicii Moldova și consideră că acest lucru este posibil doar în rezultatul unui efort comun al autorităților și al societății, în ansamblu. ”Mai mult, Moldova trebuie să joace după regulile lumii civilizate”, este de părere Secretarul Platformei.

Dnă Snegureac, la acest sfârşit de an se împlineşte un an şi jumătate de la crearea Platformei societăţii civile ”Pentru Europa”. În calitate de Secretar al Platformei cum aţi evalua activitatea acesteia şi dacă aşteptările au fost sau nu îndreptăţite?

Crearea Platformei societății civile ”Pentru Europa” reprezintă o iniţiativă a câtorva organizaţii non-guvernamentale, a unor instituţii publice şi a altor actori din societate care şi-au manifestat intenţia de a susține o idee naţională – integrarea europeană a Republicii Moldova. În acest sens, pe 30 iunie 2014 a fost semnată Declarația de constituire a Platformei.

La acea perioadă am considerat necesar să încurajăm eforturile instituţiilor publice în vederea integrării europene a Republicii Moldova. Ne propuneam monitorizarea implementării de către autorităţi a angajamentelor asumate în baza Acordului de Asociere UE-RM, având în vedere că Platforma a fost constituită imediat după semnarea acestui document important pentru viitorul ţării noastre. Subsemnând Declaraţia de constituire, ONG-urile și-au asumat angajamentul de a susţine autoritățile, astfel din iulie 2014 ne-am concentrat eforturile pentru realizarea a numeroase acţiuni de promovare a valorilor europene. Trebuie să menționez că deja la acea dată mulți dintre noi aveam proiecte ample de promovare europeană. Erau necesare eforturi comune, mesaje unificate, activități corelate etc. Toate organizaţiile membre ale Platformei au desfășurat fiecare pe domeniul său de competenţă evenimente şi acţiuni în teritoriu, scopul final fiind de a aduce mai aproape de cetățeni valorile europene.

Din păcate, trebuie să recunoaştem că toate aceste acţiuni au turnat oarecum apă la moara politicienilor, iar activitatea ONG-urilor a fost speculată de partidele politice, care se pliau perfect pe acţiunile societăţii civile. În acest context, consider că partidele politice, declarate pro-europene, rămân profund îndatorate societăţii civile.

După alegerile parlamentare din toamna anului 2014 au demarat negocieri interminabile şi netransparente pentru crearea noului Guvern. În acest sens, societatea civilă, prin intermediul Platformei, a făcut o declaraţie cerând transparenţă în negocieri, fapt care însă a fost ignorat de clasa politică. Ulterior, din păcate, pe parcursul unui singur an de zile la putere s-au perindat câteva Guverne, iar procesul de integrare europeană a fost oarecum neglijat. Dacă în toată această perioadă a mai rămas un pic de speranţă în rândul cetăţenilor la o viaţă mai bună în UE, atunci acest lucru în mare parte se datorează acţiunilor concertate ale societăţii civile, care a venit în faţa oamenilor cu mesaje pro-europene, a explicat avantajele integrării ţării în UE şi a promovat valorile europene, ceea ce nu au făcut partidele politice.

Membrii Platformei au implementat o serie de proiecte mari, care au făcut posibilă menţinerea speranţei cetăţenilor pentru un viitor european. În mod special, vreau să menţionez ampla campanie „Europa pentru Tine” finanţată de USAID şi FHI360, în cadrul căreia organizaţiile societăţii civile au avut posibilitatea să ofere un cadru de participare civică pentru acţiuni cu tematică europeană.

Țin să precizez că am promovat valorile europene pe portalul Moldova Europeană, făcând în acelaşi timp uz și de toate oportunităţile pe care ni le oferă tehnologiile informaționale moderne. Cred că principalul obiectiv al Platformei - cel de a creşte gradul de conştientizare şi acceptare a vectorului european în rândul populaţiei a fost parţial îndeplinit. Ne pare rău doar că ”eșalonul politic” declarat pro-european s-a arătat a nu fi în stare să păstreze încrederea cetățenilor în viabilitatea acestui proiect pentru Republica Moldova. 

Perioada în care a activat Platforma a fost una extrem de dificilă pentru parcursul european al Republicii Moldova. Evenimentele din ţară au fost extrem de tumultoase şi au pus la grea încercare aspiraţiile noastre europene. În opinia Dvs., care este acum şansa unui viitor european al Republicii Moldova?

Într-adevăr, perioada în care a activat Platforma a fost una extrem de dificilă. Îmi este greu să dau vina doar pe dificultăţile politice din ţară, dar este practic imposibil să activezi fiind completamente detaşat de acţiunile politice care au loc la nivel naţional şi european. În această perioadă s-au întâmplat multe, iar faptul că Moldova nu a reuşit să valorifice oportunităţile oferite de instituţiile europene şi cele internaţionale nu a făcut decât să reducă în mare parte din eforturile noastre.

Este adevărat că în această perioadă aspiraţiile europene au fost puse la grea încercare. Eu consider că de la 1995 încoace noi am fost şi suntem oportunişti, fără a fi în stare să valorificăm până la capăt oportunităţile extraordinare pe care ni le-a oferit atât Consiliul Europei, cât şi Uniunea Europeană.

Varianta integrală a interviului poate fi citită aici: http://www.infoeuropa.md/interviuri/sansa-unui-viitor-european-al-republicii-moldova-este-sa-joace-dupa-regulile-lumii-civilizate