Reprezentanta UN Women în Moldova, Ulziisuren Jamsran: Despre egalitatea de gen, drepturile omului și adevărata sursă a conflictelor
Ulziisuren Jamsran – reprezentanta UN Women în Moldova, mamă a doi copii și participantă a spotului social ”Violența nu are justificare”, realizat de curând de către asociația ”Inițiativa Pozitivă”. Deși Ziua internațională a femeii este departe, am hotărât să realizăm un interviu cu Ulzii și să clarificăm ce presupune egalitatea de gen și cum o putem atinge.
Ulzii, internetul conține foarte multă informație despre organizația UN Women. Ce ar trebui să cunoască o persoană obișnuită despre această organizație?
Anterior activasem ca și UNIFEM, aceasta din urmă fiind cunoscută ca și agenția ONU pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen. În anul 1995 a fost adoptată ”Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune” care urmărea scopul de a îmbunătăți situația femeilor în lumea întreagă. În această declarație sunt expuse detaliat scopurile strategice, problemele existente și mecanismele instituționale, toate acestea fiind susținute de UNIFEM. În anul 2009 a fost adoptată decizia de a înființa organizația UN Women, care și-a început nemijlocit activitatea în ianuarie 2010. Cu ce ne ocupăm? Denumirea organizației vorbește de la sine: noi promovăm egalitatea de gen, focusându-ne atenția pe acele părți ale populației care sunt permanent neglijate, care dispun de mai puține posibilități și de mai puține drepturi. Apropo, anume din acest motiv am numit organizația UN Women (ONU Femei), pentru ca să fie clar ale cui drepturi le apărăm și le promovăm.
Să clarificăm ceva pentru acei care nu prea au de-a face cu acest subiect: egalitatea de gen înseamnă egalitatea de sexe, adică între femei și bărbați. Reieșind însă din răspunsul Dumneavoastră de mai sus, subtextul este următorul: femeile dispun de puține drepturi și acestea din urmă trebuie promovate. Așa este?
Păi, vedeți, de exemplu, masa la care noi discutăm are patru picioare. Dacă unul dintre ele este mai scurt decât celelalte, masa se va clătina și, pentru ca masa să nu se rupă complet, acest picior trebuie alungit, adică piciorul trebuie să devină de aceeași lungime ca și toate celelalte. Această masă reprezintă societatea noastră care ”se clatină” anume din cauza faptului că femeile nu pot beneficia în măsură deplină de acele drepturi pe care le au conform legii. Aceste drepturi, cu regret, există doar de jure și nu sunt respectate în toate țările. De aceea este nevoie să întreprindem permanent anumite măsuri, inclusiv măsuri temporare speciale, pentru ca societatea să se dezvolte pe cale democratică și pentru ca între poziția socială a bărbatului și a femeii să existe un echilibru.
În timp ce mă pregăteam pentru întâlnirea noastră, mi-am amintit de un caz când eu personal m-am confruntat cu discriminarea pe criteriul de gen. S-a întâmplat într-o maternitate de stat și într-un spital pentru copii, unde soțului meu i s-a interzis să se afle. De ce nu vă ocupați de o asemenea problemă? De ce, spre exemplu, să nu promovăm o lege care ar permite taților să stea împreună cu mamele în spital, în secția de terapie intensivă, maternitate etc.?
Unul dintre principalele aspecte asupra cărora lucrăm este tocmai baza legislativă care trebuie să corespundă normelor legislative internaționale. Spre exemplu, în Constituția RM există articolul 4 care stipulează clar: dacă există neconcordanțe între pactele și tratele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale. Un astfel de articol există practic în toate constituțiile lumii, însă, cu regret, oamenii nici nu bănuiesc că acesta există. Ce presupune acest articol: dacă persoana vede că legislația națională îi încalcă sau nu îi respectă în măsură deplină drepturile, persoana respectivă poate solicita modificarea actelor normative legislative. Cu privire la exemplu pe care l-ați adus: dreptul de a fi alături de copil în spital, terapie intensivă, maternitate este unul dintre drepturile reproductive principale ale omului. De acest aspect se ocupă o altă agenție ONU – UNFPA. UN Women se focusează în sfera economiei, reducerii și eliminării violenței, promovării femeilor în politică și la nivelul de luare a deciziilor.
Cu toate acestea, noi am reușit să ne aducem contribuția și în sfera sănătății reproductive. Timp de aproape doi ani noi am organizat platforme de dialog între femei, formațiunile politice și autoritățile puterii centrale. Acest dialog le-a permis partenerilor noștri să obțină în anul 2014 adoptarea deciziei privind înființarea unuia dintre primele cabinete ginecologice și maternități unde femeile cu particularități locomotorii de dezvoltare pot beneficia de servicii fără ajutor din exterior. Vă imaginați câți ani la rând aceste femei au avut de suferit când se pomeneau în cabinetul ginecologului sau în secția de maternitate? Și problema nu era că cineva nu ar fi știut, ci pur și simplu trebuia de întreprins acțiuni concrete.
Potrivit sondajului realizat în anul trecut de Institutul de Politici Publice din Moldova, 39 la sută din populație văd în calitate de președinte al țării un bărbat, 6,2 la sută – o femeie, iar celor 53 la sută rămași le este indiferent. Nu Vă deranjează faptul că atât de mulți oameni sunt indiferenți?
Aceasta este o întrebare foarte importantă atât din punct de vedere politic, cât și economic. În același timp, această întrebare a scos la iveală problemele care pot fi soluționate destul de eficient aplicând o abordare inovativă. Noi trebuie să înțelegem să întotdeauna se vor găsi oameni care nu au o opinie clar conturată privind o întrebare sau alta. Aceasta este realitatea. Noi însă ne propunem să lucrăm și vom lucra anume cu acei care au o opinie formată și care își împărtășesc viziunea. În acest caz pe noi ne interesează aceste 6 la sută care văd în calitate de conducător o femeie. Acest principiu se numește principiul deviației pozitive potrivit căruia trebuie să dezvoltăm și să investim în oamenii care au o gândire pozitivă și a percepție a lumii înconjurătoare clar conturată. De exemplu, noi avem doar 21 la sută femei în parlament și acest procent este insuficient pentru a putea afirma că ne-am apropiat de egalitatea de gen la nivelul decizional, întrucât la noi proporția populației constituie 52% bărbați la 48% femei. Însă din punctul de vedere al deviației pozitive, prezența femeilor în parlament, în funcția de primari și consilieri în cadrul consiliilor locale este o performanță pentru noi și trebuie să le susținem, să studiem experiența lor pentru răspândirea ulterioară a acesteia. Nu ne deranjează oamenii care nu au în acest sens o opinie clară sau au o părere negativă. Pentru noi sunt importanți acei care au o experiență pozitivă și doresc să promoveze femeile în politică.
Vă aduc un exemplu: după alegerile locale din 2015, pentru prima dată în istoria de independență a Moldovei, două femei de naționalitate romă au fost alese în consiliile locale. Pentru prima dată! Oamenii care nu prea înțeleg acest domeniu, cu siguranță vor spune: ”Oare acesta este un rezultat?”. Pentru noi însă acesta este un mare progres. Aceste două reprezentante ale sexului frumos – Laura și Varvara – au trecut cu succes pragul de accedere în consiliile locale!
Sunt ele oare fericite că au reușit să treacă? Acum câțiva ani am realizat un interviu cu o femeie – politician și din discuția noastră mi s-a părut că cea mai mare parte a timpului său ea nu lucrează, ci încearcă să demonstreze că dispune de aceleași drepturi în politică ca și bărbații.
Acesta nu este un caz singular. Ceea ce spuneți confirmă faptul că discriminarea în bază de gen la noi se manifestă peste tot. Nu pot afirma cu certitudine ce cele două femei menționate mai sus sunt fericite. Ceea ce pot spune însă este că ele sunt eroinele noastre și ale multor fete, femei, în special, din comunitatea romilor. Dacă Laura și Varvara vor avea succes, ele vor inspira prin exemplul lor oamenii din jur și noi suntem chemați să le ajutăm să-și consolideze pozițiile. Exact aceeași strategie o vom aplica și în lucrul cu femeile cu dizabilități, cu femeile în etate, cu femeile care trăiesc cu HIV și cele care au fost supuse violenței. Staruri (în sensul bun la cuvântului) de felul acesta sunt foarte puține, dar ele sunt. De aceea noi trebuie să lucrăm cu aceste steluțe, pentru ca ele să ardă ca stelele mari și să conducă pe alții după sine.
Ulzii, nu Vi se pare că această aspirație spre egalitatea de gen ar putea, în timp, să submineze anumite tradiții înrădăcinate? De exemplu, multe femei, tinzând să câștige ca și bărbații, imediat ce nasc își reiau activitatea de muncă, lăsându-și copiii pe seama bunicilor sau a bonelor. Dar aceasta nu e bine, deoarece copilul are nevoie de mamă, mă înțelegeți?
Aceasta este una dintre cele mai frecvente întrebări care mi se adresează.
Ați găsit un răspuns universal la această întrebare?
Răspunsul este unul foarte simplu: noi trebuie să tratăm egalitatea de gen doar din punctul de vedere al dreptului. Dacă familia sau cuplul a decis că așa este mai comod pentru ei, așa trebuie să fie. Societatea nu trebuie să-i judece sau să-i învețe cum este corect să procedeze. Ei sunt o familie și decid ei înșiși cum să trăiască și cum să-și educe copiii. Noi, cei din UN Women, luptăm inclusiv pentru dispariția acestui mesaj indicativ din partea societății. Vă aduc un exemplu personal: eu am început să lucrez la ONU în calitate de voluntar la 25 de ani. Atunci, împreună cu soțul și fiica noastră de cinci ani, am plecat la Kîrgîzstan. Una dintre cele mai frecvente întrebări care i se adresau soțului meu la început era următoarea: Ce fel de bărbat mai ești și tu dacă ai mers după soție? Cum de i-ai permis să te conducă?
Cum răspundea soțul la această întrebare?
Printr-un zâmbet. El niciodată nu se justifica, deoarece noi am hotărât că aceasta ne privește doar pe noi. El vroia să mă susțină, el vederea că aceasta este bine pentru toată familia, în special pentru mine și pentru fiica noastră. Deja de 17 ani eu lucrez la ONU și indiferent de țara în care ne aflăm, permanent i se adresează aceeași întrebare. Bineînțeles, deja cu o altă tonalitate a vocii, dar oricum întrebarea a rămas. Și acesta este un exemplu aceleiași discriminări pe bază de gen pe care oamenii permanent o practică față de alții.
Societatea noastră permanent dictează anumite reguli pe care trebuie să le respecte bărbații sau femeile, doar pentru faptul că sunt bărbați și femei. Săptămâna trecută am fost într-un sat și o femeie care vorbea deschis despre violența la care a fost supusă și umilirea pe care a suferit-o a recunoscut că doar acum a înțeles că și-a trăit viața greșit din simplul motiv că toți o presau. Soțul o maltrata permanent și ori de câte ori vroia să-l părăsească părinții îi spuneau: ”Ce vor zice oamenii?” Rabdă și trăiește cu soțul tău, fiindcă el este tatăl copiilor tăi și copiii au nevoie de tată”.
În familia mea a fost o situație similară. Tatăl meu timp de mulți ani a băut, iar mama suporta toate ieșirile lui doar pentru faptul că nu vroia să ne crească de una singură. Eu însă consider că este mai bine să trăiești fără tată decât să trăiești cu un tată alcoolic sau tiran. Nu Vi se pare că problema nu e în societate, ci în oamenii înșiși? Or, cineva ține cont de părerea societății, iar altcineva nu.
Dacă privim global, fiecare om este o părticică a societății. Când suntem doi, deja suntem o putere. Când suntem mii – suntem o putere imensă. Și atunci când această putere în mod constant supraveghează acea celulă, aceasta din urmă începe să respecte regulile pe care această societate le-a instituit. Atunci când rudele și prietenii îți spun permanent: ”Trebuie să te gândești la copil. Tu ți-ai trăit deja viața și acum trebuie să rabzi”, este foarte greu să te împotrivești. De aceea este foarte important ca oamenii să vadă alături de sine exemplele pozitive ale acelor care au reușit să se smulgă din acest cerc vicios. Însă orice problemă poate fi analizată din punctul de vedere al dreptului și atunci toate lucrurile se vor aranja la locul potrivit. Îmi oferă oare această relație acele drepturi și libertăți care mi se cuvin mie și apropiaților mei? Dacă nu, atunci ceva trebuie schimbat. Pentru aceasta însă este nevoie de exemple pozitive despre care puțini vorbesc și puțini știu.
Ulzii, cultivați și în copiii Dumneavoastră egalitatea de gen?
Eu pur și simplu nu pot să-mi permit să fiu un ciubotar fără cizme (râde), întrucât acestea sunt valorile vieții mele. Vă povestesc un caz hazliu care s-a întâmplat cu băiatul meu de cinci ani: când comandăm de obicei un taxi, el e obișnuit să vadă la volan un bărbat. Odată însă s-a întâmplat să fie o femeie la volan și prima reacție a fiului meu a fost: ”De ce este o femeie la volanul taxiului?!”. Eu am rămas șocată de reacția lui. Sau, spre exemplu, în timp ce îl pregăteam pentru serbare și l-am îmbrăcat, evident, mai elegant decât de obicei. El a reacționat în felul următor: ”De ce trebuie să fiu elegant? Că doar nu sunt o fetiță!”. Am devenit curioasă de ce a reacționat în felul acesta și am mers la directorul grădiniței, am discutat cu el și l-am rugat să atragă mai multă atenție cultivării egalității de gen. În ceea ce ține de fiica mea, ea are 23 de ani și valorile pe care le împărtășesc eu le împărtășește și ea. Ea nu doar se conduce de ele, ci oferă un model de urmat în acest sens prietenilor și cunoștințelor sale.
Între copiii Dumneavoastră există o diferență semnificativă în vârstă. Educația de acum 23 de ani diferă de educația de astăzi, cum credeți?
Totul în jur se schimbă vertiginos și toți știu acest lucru. În special, volumul informației pe care îl primește astăzi noua generație, de exemplu, fiul meu. Viteza, accesibilitatea și calitatea informației nu se compară cu situația din timpurile când creștea fiica mea. Acest fapt implică atât oportunități, cât și riscuri. Aceasta este deja responsabilitatea noastră, a părinților: să veghem ca fiul sau fiica să poată filtra acest torent informațional. Cel mai important lucru pe care îl cultivăm în fiul nostru și l-am cultivat în fiica noastră este următorul: nu trebuie să încălcăm drepturile altora și trebuie să fim în stare să ne apărăm propriile noastre drepturi.
Revenind la activitatea organizației Dumneavoastră, nu pot să nu întreb: care este scopul final al activității UN Women?
Aspirația noastră este ca oamenii, atât femeile, cât și bărații, să poată lua astăzi sau mâine decizii din perspectiva dreptului. Atunci toate celelalte se vor plasa la locul potrivit. Dacă oamenii își vor cunoaște și își vor valorifica drepturile, toate întrebările se vor rezolva. De ce apar conflictele, neconcordanța intereselor? Fiindcă unul încalcă drepturile altuia, iar acesta din urmă îi oferă primului o asemenea posibilitate. Toți oamenii trebuie să fie egali în drepturi și posibilități, iar temelia acestui deziderat este atingerea egalității de gen în societate. Aș vrea să menționez că pentru aceasta este nevoie de eforturile întregii societăți, precum și ale instituțiilor și organizațiilor.
Dar ce poate face o femeie simplă dintr-un sătuc îndepărtat pentru a-și asigura această egalitate de gen?
Să-și cunoască drepturile și să le valorifice. Aceasta se referă nu doar la femei, ci și la bărbați.
