Interviuri

ÃŽntr-un scurt interviu pentru Clubul European - ASEM Alexander DE JAEGER a raspuns la intrebarile legate de activitatea Oficiului reprezentantului special al UE in Moldova si despre interesul sau fata de tara noastra:

Am reflectat asupra acestei intrebari in cadrul unei emisiuni despre libertatea presei la Radio Europa Libera (redactia de la Chisinau). Fiindca eu personal inca de la inceputul anilor 90 nu am mai avut un televizor, ma voi referi in continuare doar la mass media scrisa. In ceea ce o priveste pe aceasta, consider ca in Moldova ea este in general libera, dar practic toate publicatiile sint destul de tendentioase si pina in prezent nu exista inca o publicatie - fie asa numita de stat sau de opozitie - care ar oglindi o varietate larga de opinii. Ca si in politica, pentru orice argument sau presupunere se poate gasi in Moldova un ziar in care apar doar articole in tonalitatea respectiva. Scopul ar trebui insa sa fie editarea a mai putine ziare dar cu un tiraj mult mai mare in care sa fie prezente toate punctele de vedere in proportii egale si care intr-adevar sa-si poata asuma mandatul unei institutii sociale masive de control; pina acum acest lucru nu s-a intimplat in Moldova. Daca ar fi fost altfel, presa ar fi provocat anumite schimbari in politica guvernului, dar si in comportamentul altor agenti, spre exemplu, al celor economici;  cu parere de rau insa nu putem constata vreun caz cind luarea unei decizii a fost influentata de ceea ce s-a scris in presa. Tirajele mici ale ziarelor duc la o libertate limitata a presei fiindca nicio publicatie nu poate supravietui din punct de vedere economic, doar in baza propriilor mijloace financiare, si, din cauza unor profituri mici de pe urma publicitatii, salariile pe care le primesc ziaristii nu le pot permite o independenta anumita.. Importanta ziarelor ca mijloc de comunicare in masa scade astfel odata cu aparitia fiecarei publicatii nationale noi, care, in loc sa contribuie la solidificarea presei ca institutie, duce la slabirea acesteia - este, de fapt, bine cunoscut tuturor ca ziarele din Moldova au atit de putini cititori incit intrebarea despre libertatea presei nu are, in acest context, relevanta, dat fiind faptul ca se ajunge doar la un grup foarte limitat de cetateni.

Intr-un an pre-electoral cind pe scena politica fuzioneaza partide ar fi important pentru libertatea presei din Moldova daca ar incepe sa fuzioneze si ziarele, in loc sa se aduca pe piata - dupa cum se intimpla iarasi si iarasi - publicatii noi cu un tiraj extrem de mic - chiar si pentru Moldova; de altfel este cunoscut faptul ca multe ziare nici nu-si indica tirajul. In toata Marea Britanie, spre exemplu, sint doar trei cotidiane nationale importante, in Franta si Spania de asemenea trei, in Germania in jur de patru ca si in SUA, un stat cu aproape 300 millioane de locuitori. Doua (sau maximum trei) ziare importante cu un tiraj mare ar fi silite si in Moldova in mod automat sa supuna, in favoarea pluralismului de opinie, unele preferinte - inclusiv si in ceea ce priveste anumite persoane - ale unor directori de ziare, astfel ca si pareri care nu plac deloc redactorului sef sa aiba sansa de a fi publicate. Spre exemplu, aproape ca nu exista pina astazi comunicari critice la subiectul cultura in Moldova - un caz cind nu se face uz de libertatea presei. 

Cu toate acestea, un lucru este cind un ziar are libertatea de a scrie ce vrea si un alt lucru este cum se comporta ziarele cu dreptul de exprimare al persoanelor. De exemplu, textul unui interviu pe care l-am dat ziarului €žJurnal de Chisinau" in iulie 2007 a fost publicat in intregime, cu exceptia a trei propozitii in care imi exprimasem parerea ca o eventuala unire cu Romania ar avea un sir de dezavantaje pentru viata culturala din Moldova. La cele citeva scrisori de protest pe care le-am expediat redactiei ziarului nu am primit pina azi niciun raspuns, nicio scuza si nicio explicatie. Cum sa vorbim despre libertatea presei in Moldova cind, in acelasi timp, ziarele isi cenzureaza propriii colaboratori ?  Dupa ce am scris timp de 17 ani pentru diferite ziare si am locuit in 8 tari ma mira ca anume in Moldova am fost cenzurat pentru prima data in viata, si anume de catre un ziar de opozitie. Este oare acesta un caz in totalmente unic?  Concomitent, majoritatea ziarelor nu au o rubrica permanenta care sa publice scrisori din partea cititorilor, iar daca totusi o astfel de scrisoare este publicata, se intimpla extrem de rar ca aceasta sa nu sustina pozitia oficiala a ziarului; de obiciei se includ scrisori in care activitatea redactiei si in particular a directorilor-editorialisti este laudata, uneori chiar intr-un mod exagerat. 

Daca e sa vorbim despre libertatea presei in strainatate, mi se pare oportun sa facem aici o comparatie cu statele Ecuador, Peru si Bolivia din America de Sud unde am locuit citiva ani si care, ca si Moldova, sint considerate tari in curs de dezvoltare. In special in Ecuador calitatea ziarelor este foarte inalta, de un nivel profesionalist superior, si aceasta nu in ultimul rind si din cauza ca exista o concurenta sanatoasa dintre ziarele serioase din tara care, din aceste motive, incearca permanent, prin intermediul unor inovatii si proiecte ce contribuie la ridicarea calitatii, sa atraga noi si noi cititori. Ca rezultat creste si credibilitatea, si libertatea presei in perceptia populatiei. In Moldova, dimpotriva, ziarele dezvolta si aplica, pina in prezent, foarte putine idei menite sa-si extinda numarul de cititori si sa-si imbunatateasca sistemul de distributie. 

Faptul ca toate ziarele din Moldova sint provinciale si practic nu realizeaza stiri de peste hotare este una dintre cauzele care determina ziaristii sa fie foarte putin interesati de subiectul libertatea presei in strainatate. O data pe luna Centrul Independent de Jurnalism din Chisinau invita la clubul de presa, in cadrul caruia, intr-un cerc restrins de colegi, sint discutate probleme actuale. Interesul fata de acest eveniment este, spre uimire, destul de limitat, in special cind ne gindim la pleiada numeroasa de jurnalisti - cu siguranta peste 1000 - care activeaza la Chisinau. Doar vreo zece persoane au fost, spre exemplu, interesate de discutia de la sfirsitul lui ianuarie cu Natalia Morari, o ziarista din Moldova careia nu i s-a mai permis sa intre pe teritoriul Rusiei, dupa ce a scris despre manipularea alegerilor pentru duma de stat din luna decembrie. Daca ziaristii din Moldova se intereseaza atit de putin de libertatea de opinie in strainatate, nu ne mira faptul ca nu utilizeaza suficient libertatea presei din tara si lucreaza la publicatii pentru care adevaratul pluralism de opinii nu este, deocamdata, o prioritate. Putem afirma, astfel, ca, in ceea ce priveste libertatea presei in Moldova, situatia este putin mai buna decit in Rusia, unde a inceput din nou autocenzura ziaristilor. Este aceasta oare suficient?

 

Februarie 2008

 

Michael Wiersing Sudau,

autor si ziarist din strainatate

(Germania),

stabilit in Moldova din toamna 2005

 

 

 

Haruki Murakami

«La Sud de hotar, spre Vest de Soare».

 

In centrul or. Tiraspol, pe str. 25 Octombrie, nr. 76 se afla sediul "Centrului de Informare Europeana" asta conform panoului de la intrare оn oficiu, scris оn doua limbi: rusa si engleza. Alaturi sunt plasate alte doua panouri: unul apartine Departamentului de constructii din cadrul Ministerului Apararii RMN (оn limba rusa), al doilea panou apartine Centrului de cooperare Transnistria-Abhazia (оn limbile rusa si abhaza).

Despre lansarea centrului european de informare sa vorbit si sa scris mult. Vom relata pe scurt istoricul acestui proces captivant. In anul 2006, la Bruxelles a fost aprobata initiativa deschiderii Centrului de informare оn Transnistria, scopul caruia ar fi informarea populatiei referitor la UE si valorile europene s.a. Doar ca decizia de a crea un astfel de centru nu era de ajuns. Nu exista o schema al mecanismului de lucru, care ar satisface functionarii europeni. De asemenea, nu exista o intelegere cu autoritatile din regiune.

La mijlocul anului 2007, autoritatile transnistrene si au dat acordul formal pentru deschiderea unui astfel de centru. €žPoftim deschideti, noi nu vom interveni." Sar parea ca, avand deja cele doua premize: dorinta si bani- procesul ar trebui sa se accelereze procesul, iar Centrul ar fi trebuit sa fie deschis cвt de curand. Totusi, acest lucru nu sa intamplat. Care ar fi cauza?

Poate o fi concediile din timpul verii, poate lipsa unei coordonari оn procesul de lucru? Este bine cunoscut faptul ca reprezentantii Ministerului Afacerilor Externe al rmn a discutat de nenumarate ori cu reprezentantii UE referitor la crearea unui astfel de centru. Cu toate acestea, Centrul asa si nu a fost deschis.

Apare dorinta de a medita putin referitor la insasi presupusa activitate a Centrului. La modul ideal, scopurile Centrului ar fi trebuit sa fie urmatoarele: diseminarea informatiei privind UE, valorile, cultura si traditiile UE in Transnistria. In principiu, un astfel de Centru presupune existenta unei biblioteci care ar contine diverse materiale; acces permanent la Internet. In cadrul Centrului ar putea fi organizate diverse seminare cu tematica UE. Prin intermediul Centrului s-ar putea stabili contacte cu alte universitati, ONG-uri din UE. Existenta unui astfel de Centru presupune si o oarecare colaborare cu presa locala.

Care ar fi riscurile pentru activitatea Centrului? Imediat apare intrebarea - ce va servi drept temei juridic pentru existenta si functionarea Centrului? In fapt, acest Centru este preconizat a fi o organizatie neguvernamentala si nu este o reprezentanta oficiala a UE in Transnistria.

Reprezentantii MAI din regiunea transnistreana inteleg foarte bine acest lucru si, din aceste considerente, a aparut initiativa de a crea Centrul de pe langa Universitatea din Tiraspol. De exemplu, pe langa "Centrul culturii Europene" care colaboreaza foarte activ cu "Alianta Franceza". Sau, de pe langa "Clubul iubitorilor limbii engleze", de asemenea, din cadrul universitatii. Nici un fel de politica, nici un fel de colturi ascutite - doar iluminare. Anume in asa directie si sa decis sa se lucreze. Insa, cunoscand foarte bine tempourile lente ale Europei, in astfel de chestiuni, era clar ca in 2007 acest Centru nu va fi deschis.

Pe neprins de veste, ca din senin, in presa apare un anunt neasteptat. In cadrul unui interviu acordat agentiei "Новый Регион", Valentin Ostanin, prezentat ca "absolvent al numeroaselor programe ruse si internationale оn domeniul drepturilor omului", a declarat ca lansarea Centrului European de Informare a fost preconizata pentru sfarsitul anului 2007. El a relatat despre modalitatea de lucru a Centrului, in principiu - nimic nou din ceea ce sa mentionat

anterior, cu exceptia crearii "centrului de consultanta in afaceri", lansarea paginii web si a unei publicatii informative "Transnistria Europeana". Ostanin nu a exclus posibilitatea de a conduce aceasta structura. Оn interviu este remarcat si faptul ca nu se cunoaste care organizatie europeana anume, reprezentata in Moldova, este fondatorul Centrului European de Informare din Tiraspol.

Dar, oare care organizatie europeana oficiala poate fi fondatorul unei organizatii neguvernamentale, оn special, in afara UE?! Sau, in Transnistria, sa decis crearea unui precedent juridic? M-am interesat la oficiul reprezentantei speciale a UE in Moldova daca sa miscat ceva din punctul mort, a fost scoasa la iveala informatia mult asteptata. Mie mi sa raspuns ca ei insisi au fost surprinsi de aceasta stire si niciuna din structurile UE nu are nicio legatura si nu sustine financiar sau organizational deschiderea acestui centru.

Dar iata ca a sosit anul 2008. Centrul nu este deschis, desi panoul de la intrare inseamna enorm de mult! La Camera de Inregistrare de pe langa Ministerul Justitiei exista actele pentru inregistrare, dar inregistrarea propriu zisa lipseste. In ce consta problema? Se speculeaza ca Ministerul Afacerilor Externe din Transnistria amana inregistrarea din "motive politice". Dar, poate ca sunt si alte cauze? Cine stie cu siguranta? €žPromovarea Europeana - reprezinta un proces lent. Dar acestea sunt fleacuri", declara Ostanin. Potrivit lui, de facto, Centrul lucreaza. In timpul cel mai apropiat pe site va fi disponibila informatia referitor la activitatea Centrului. Nimic nu va impiedica patrunderea ideii europene in mintile transnistrenilor de rand.

Nu e nimic grav in faptul ca nici una din structurile Europene nu sustine deschiderea Centrului in formatul dat. Nu, inseamna ca nu. In final se va vedea cum se lucreaza si vor constientiza ce si cum si vor sti unde sa directioneze fondurile. Despre aceasta (fonduri) nu se vorbeste cu voce tare, in public. Pentru ce? Noi suntem pentru ideea europeana. Pur si simplu voluntari convinsi. Nici nu stii, vom reusi sai convingem si pe vecinii de bloc din Departamentul de constructii din cadrul Ministerului Apararii rmn si din Centrului de cooperare Transnistria-Abhazia, in corectitudinea vectorului european.

 

Maxim Kuzovlev

Sursa: BULETIN CRDT, nr. 14