Victor Rosca: "sintem un popor blajin, dar nu avem vocatia caritatii"

- Pai de ce le critici ca tot faci parte dintre ele?
- Tocmai, o spun in cunostinta de cauza. Organizatiile non-guvernamentale s-au transformat intr-un fel de mestesugarit, smecherasii au invatat sa lege citeva propozitii care sa armonizeze cu cerintele donatorilor si aceste cuvinte magice se transforma ulterior in bani, care sint trecuti prin sita rara a unor activitati de monitorizare, seminare, formatare etc. Iar la aceste ilustre evenimente vezi de fiecare data aceleasi fizionomii expresive care se sensibilizeaza unii pe altii. Si sint deja atit de sensibili, incit ceilalti nu mai incap.
Pentru a arata ca €žmasele participa", eu te chem la mine, la un fourchette, miine vin eu la tine si ne fotografiem frumos, facem iarasi un text minunat, inchidem raportul si gata. Cind se termina seminarele, se termina, de fapt, totul.

- ONG-urile au devenit un fel de oaie sacra pe care nu ai voie sa le critici pentru ca sint ultimul bastion al democratiei. Si asa ar trebui sa fie, dar cum lucrurile prin partile astea au un mers mai specific, nu obligatoriu la brat cu logica sint de fapt niste dulci cuibare pentru niste oameni comozi. Si de ce nu ar fi? Prin ce, de fapt, te deosebesti tu de cei comozi din alineatul de mai sus?
- La inceput, probabil prin nimic. Pe urma, daca ai putina capacitate de detasare, incepi sa-ti pui niste intrebari. Si, eventual, sa-ti faci si niste concluzii. Filmul pe care l-am facut noi incearca sa mearga, desi pe o carare oarecum batatorit-ong-ista, dar totusi pe un auditoriu mai extins, sa ajunga acolo unde oamenii comozi de care zici inca nu au ajuns. De asta si l-am numit cinematograf ambulant. Voua aici, la capitala, vi se par ca toate lucrurile sint cunoscute, dar faci citiva kilometri in afara traseului si ti se deschide alta lume. Daca ai vedea cele 100 de perechi de ochi atintiti spre ecran, ti-ai da seama ca un film despre drepturile lor e prea putin. E infim de putin, dar e si acesta un pas.

- Atit de mult le sensibilizeaza descoperirea ca au drepturi?
- Nu ai sa crezi, dar aproape in fiecare localitate se apropie cite o profesoara care ne spune: unde ati fost voi cind aveam eu 14 ani? Se deschide probabil undeva o supapa in aceste femei si viitoare femei si incep sa se gindeasca la niste notiuni care pina nu demult erau niste cuvinte goale de continut, ca lozincile la o adunare de partid. Cind aveau Educatia civica si Deprinderi de viata mai discutau, dar acum cine sa le spuna? Apropo, toti invatatorii regreta scoaterea Deprinderilor din curriculum.

- Si, dupa cite stiu, si foarte multi elevi.
- Profesorii ne spuneau adesea: domnilor, in clasa noastra sint 30 de elevi si numai doi au ambii parinti. La restul - unul sau chiar ambii parinti lipsesc. Cine o sa vorbeasca cu ei? Nu sint invatatori tineri, nici macar de 40 de ani, majoritatea sint pensionari si nu sint nici pe departe pe aceeasi unda cu elevii ca sa poata exista o comunicare deschisa, fara inhibitii si moralizari. Ce fel de cetateni o sa avem peste 5-10 ani?

- Care-i portretul tipic al adolescentelor din afara Chisinaului?
- Mutritele sint aceleasi, ochisorii sint aceiasi, doar un pic mai obosite, mai prost hranite si mai lipsite de informatie. Si, ca si cele de la oras, in timpul orei vorbesc o romana buna, iar in pauze - o moldoveneasca de doamne fereste.

- Care sint sursele de informatii pentru ei, in afara de televizorul cu cele trei canale controlate de putere?
- Multi nu au nici macar atit, au numai canale TV din Transnistria sau ucrainesti... Ziare nu citesc. In unele scoli e saracie lucie, niste saraie darapanate pe care le poti numi cu greu institutii de invatamint. La intrarea in una dintre scoli am vazut chiar doua morminte carora primarul nu le-a gasit loc in alta parte. Incalzire cu sobe, dintre care 50% nu functioneaza in general. E de datoria noastra, a celor care intelegem lucrurile alftel, sa-i ajutam. Caci, daca ii lasam tot asa o sa devina marfa. In zadar stau toate afisele astea prin tot Chisinaul. Nu din Chisinau se duc fetele, ci din sate. In toate scolile in care am fost, doar afisele de la €žGripa aviara" sint prezente peste tot. Si copiii, cind ne vedeau aranjind tehnica, ne intrebau daca am venit iarasi cu gripa aviara. Nu stiu cit e de strasnica gripa aviara pentru moldoveni, dar cred ca-i mai strasnica mutatia care are loc cu copilele acestea.

- Sint fete care nu vor sa plece in Italia? Mie mi se pare ca acesta este unicul vis, indiferent ca invata bine sau prost....
- Conform unui sondaj sociologic facut in 2001 nu isi inchipuiau ca ar putea sa traiasca in alta tara 30%, restul 70% - ar putea, fara nici o problema. Cind am inceput proiectul acesta, am facut acelasi sondaj. 100% dintre elevi sustin ca isi leaga viitorul de alta tara. Iata deci diferenta dintre 4 -5 ani. Pentru ei Chisinaul inseamna statie de tranzit spre strainatate. Sau sint luati si mai devreme de catre parintii legalizati deja. Sint licee construite pentru 700-1000 de copii in care invata 200-300 de elevi. Si in fiecare an se micsoreaza numarul lor.

Topul, teul si leul
- Cred ca a venit timpul sa discutam despre o notiune absolut neglijata la noi: utilitatea sociala a oamenilor, mai ales a celor care se dau in stamba sa nimereasca in topuri, clasamente si ratinguri. I-as intreba, cine ar avea indrazneala sa mearga cu teul la casele de batrini sa spele o podea, sa curete un wc? Daca toti acesti oameni importanti ar da cite 500 de lei pe an pentru societatea pensionarilor, s-ar face 25 000 de lei, bani care ar permite sa fie spalate si ingrijite citeva sute de pensionari. Ar face acest lucru sau nu?

- Sa dea cu teul nu cred, dar sa dea cu banul - mult prea posibil..
- De aceea exista Organizatii obstesti, care aduna fonduri. Fac activitati sponsorizate de acei care nu au chef de umblat cu teul.


- Degeaba esti asa rau, caci multi dintre ei sint implicati in activitati de binefacere, chiar daca o fac din cauza ca sint impusi de sus... Asa-i traditia, situatia si moftul.
- E o traditie foarte periculoasa, fiindca prin asta se distruge dorinta omului de a face acest lucru din proprie vointa.
- Deocamdata tot ce putem face e sa recunoastem ca nu avem nici cultura voluntariatului, nici o adevarata asistenta sociala.
- Legile bunului simt zic ca trebuie sa dai celor sarmani a zecea parte din venit, daca vrei si din timp. Dar la noi, cu cit esti mai egoist, cu atit mai usor nimeresti in topuri. Citeste-le biografia.

- Esti invidios!
- Sint revoltat.

- Stiu ca ai deschis o spalatorie pentru batrini. Cum functioneaza?
- Este un proiect care abia rezista. Si totusi. Spalam saptaminal lenjeria de pat a 250 de batrini care nu sint in stare sa se ingrijeasca singuri. Oferim aceste servicii gratuit.

- Cum traiesc acesti batrini?
- Daca s-ar putea reda mirosurile, atunci n-ar fi nevoie de cuvinte. E strasnic. Ce maninca? Terciuri pe apa pregatite pe 4-5 zile inainte, ca sa nu cheltuiasca gazul de fiecare data, impachetate pe portii si puse in frigider. Daca isi permit sa tina frigiderul in priza. Uneori le mai aduc ceva cald vecinii daca sint mai milosi. Lucrul straniu e ca foarte putini dintre ei sint singuri cu desavirsire, majoritatea au pe cite cineva, de obicei plecati...

- Ca sa apara in momentul impartirii mostenirii.
- Noi nu ne permitem sa criticam sau sa judecam, nu-i treaba noastra.

- N-au devenit dependenti de voi?
- Intotdeauna se discuta tema asta, o fac si psihologii, si sociologii: dependenta de binefacatori, trebuie sau nu trebuie sa te lupti cu ea. Ori te implici sufleteste si atunci omul se leaga de tine, ori faci acest bine detasat si rece, asa cum fac asistentii sociali. Este o categorie care considera ca aceasta e obligatiunea noastra si ne trateaza ca atare, chiar cu un soi de superioritate. Altii isi inchipuie ca facem parte dintr-o secta. Si cind le spunem ca nu sintem nici sectanti, nici angajati ai serviciilor sociale, nici nu ne cred. Majoritatea considera ca nu va dura, ca ii vom ajuta o data - de doua ori, apoi ii vom abandona, cum li s-a mai intimplat. Dar si unii, si altii vad pina la urma ca nu sta nimic in spatele acestor actiuni decit dorinta sincera de a-i ajuta. Sa vezi atunci ce ochi au! Si cum ne privesc! E tulburator de tot.

- Se intimpla sa vrea mai mult decit le oferiti voi?
- Mai incearca unii sa ne bage cite un tol ca si cum din intimplare, dar in situatiile cind nu mai are cine sa-i ajute mai inchidem si noi ochii...

- Cum ii gasiti pe cei care au nevoie de voi?
- Unica sursa de informatie este asistenta sociala, dar e o sursa foarte si foarte zgircita. Sau cred ca astfel ii protejeaza de profitori si de sarlatani?

- De unde cistigati bani ca sa faceti binefaceri?
- O parte din bani ii cistigam din serviciile cu plata, dar aceastea acopera 10-15% din necesitati. Nimeni nu iti transfera banii in cont numai pentru faptul ca ai intentii bune, ba mai mult decit atit, exista o lista de organizatii intarita de Primarie, pentru care se face totul in sensul sponsorizarilor si trebuie sa pupi pe cineva in fund de 14 ori ca sa nimeresti in ea si tu. Atunci primesti tot, si Voxtel, si Moldcell. Altfel nici nu visa. Dar asa, fiind in afara listei magice, in cele mai bune cazuri, daca ii sensibilizezi, mai primesti niste praf de spalat (nu in ochi). Uneori chiar si ceva bani.

- Te da afara din casa nevasta cu asemenea ocupatii?
- Nu, ea intelege ce fac. Si intelege ca ea, din anumite motive, nu poate sa faca acest lucru.

- Iti dai seama ca esti un om tare straniu pentru Moldova?
- Straniu de tot.

- A fost un impuls care te-a pornit sa faci acest lucru sau te-ai trezit intr-o zi si ti-ai zis: ma duc sa spal niste cearceafuri urinate...
- Nu sint dintre acei care iau decizii bruste. Pur si simplu vin anumite momente cind e greu sa eviti niste intrebari complicate de genul: de ce traim, de ce sintem aici si care de fapt e rolul nostru in viata ?

- Si care e?
- Fiecare trebuie sa ajunga la raspunsul lui. In orice caz nu sa agonisesti cit mai mult, pentru ca sa te duci din viata aceasta intr-un sicriu cit mai bogat.

- Unii cred ca astfel isi asigura nemurirea.
- Nemurirea e o piatra scumpa la capatii? Sau un sicriu din abanos? Noi am venit pe acest pamint ca sa acumulam experienta, ca sa intelegem ceva. Ma tem ca multi prin aceste cuvinte vor intelege ca a acumula bani face parte din aceasta experienta. Este o experienta buna, dar nu este o experienta spirituala. Noi trebuie sa intelegem ce inseamna a iubi, a ierta, a fi tolerant, nu trebuie sa intelegem superficial sau uitindu-ne in dictionar, ci sa le trecem prin fiecare celula...

- Dar iti dai seama ca legile lumii functioneaza invers?
- Aceasta-i problema societatii. Eu consider de datoria mea azi sa fac ce pot face cel mai bine.

www.punkt.md