Interviuri

Desi avem ani buni de cand tot vorbim despre societate civila, nu rareori ne intrebam de ce unii se implica tot mai mult in diferite activitati, creaza organizatii, incearca sa-si dezvolte spiritul asociativ si de contributie la dezvoltarea comunitatilor din care fac parte, iar altii sunt altfel... poate pe postura de €žcritici ai ONG-urilor", sau chiar de €žgeneratori de obstacole sau de invidie". Ma refer la criticii ONG-urilor pentru ca, desi nu doar acestea compun societatea civila, totusi in cea mai mare parte lumea asa o percepe, pe aceste institutii le vad si le aud ca voci si modalitati de a-si face auzit glasul si a-si prezenta ideile si initiativele, mai ales in mediul rural. Mai sunt si persoane pentru care nu conteaza ce o fi aceasta societate civila, important este ca sustin si reactioneaza adecvat la orice initiativa buna. Aparent, nimic nou sub soare. Peste tot sunt si buni si rai, nu avem noi nici dreptul si nici nu e cazul sa judecam lumea dupa aceste criterii. Sunt si eu reprezentantul sectorului neguvernamental, daca conteaza acest lucru, important este sa inteleg ce se cere de la mine, nu ce imi cere o institutie finantatoare sau statutul de lider al unei organizatii. Noi avem nevoie de oameni care sa poata vorbi, sa gandeasca, sa caute si sa propuna solutii indiferent de cui ii va aprinde paie in cap prin aceasta.

Este important sa intelegem misiunea nu formala dar cea non-formala de cetateni, de membri ai societatii in care traim. Activismul unor persoane, fie ca sunt elevi, studenti, cadre didactice, antreprenori, juristi, economisti, medici, sau indiferent de functiile pe care le ocupa, se datoreaza mediului in care se formeaza si activeaza, unde isi poate formula obiective proprii pentru sine cat si legat de misiunea lui in societate. Fiecare are nevoie sa vada in mediul lui repere, exemple, dar si surse de informare si motivare, elevul/studentul de la profesor, subordonatul de la sef etc. Daca intr-o anumita institutie sau organizatie nu este unul mai €žneastamparat", vorbind in termeni de initiativa si creativitate, nu va exista niciodata reforma in acea institutie, oricat de mult nu am adopta noi legi si regulamente, oricat de mult nu am solicita conducatorului institutiei modernizare, schimbare etc.

Cine ii formeaza pe acestia? Unde se poate de cultivat motivatie si spirit de munca si creativitate? Unde se formeaza liderii de opinie? Cine si cand stabileste momentul optim pentru un tanar sa se afirme? Inca nu am un raspuns complet, insa stiu unde nu se pot forma acestia. Acolo unde rutina, formalismul si traditia justifica conditiile pentru asigurarea disciplinei si plecarea capului in fata celor €žcu stagiu mai mare". Am convingerea ca institutiile de invatamant, dar mai ales Universitatea au o obligatie si la acest capitol, nu numai de a cultiva cunostinte, ci si de a alimenta curajul si motivatia de implicare si munca. Este posibil acest lucru doar prin exemplu personal. Studentul pasiv nu va fi niciodata un profesor sau specialist activ in institutia in care va activa, si, respectiv, legatura cauzala.

Toata lumea are mari asteptari fata de viitor, mai ales de la tineri care trebuie sa fie locomotiva schimbarilor. Ma intreb cine si ce face pentru a-i sustine, pentru a identifica din acestia pe cei mai destoinici, pe cei care au potential, dar care evident nu se simt apreciati. Va asigur, sunt foarte multi din cei putini care mai raman. Va chem sa lucram, mai ales, stimati colegi ONG-isti, fac apel la Dumneavoastra.

Nicolae DANDIS,

Presedinte, Asociatia pentru Cooperare si Comunicare Democratica "DIALOG"

Sursa: Revista CiviCahul