Am reflectat asupra acestei intrebari in
cadrul unei emisiuni despre libertatea presei la Radio Europa Libera (redactia
de la Chisinau). Fiindca eu personal inca de la inceputul anilor 90 nu am mai
avut un televizor, ma voi referi in continuare doar la mass media scrisa. In
ceea ce o priveste pe aceasta, consider ca in Moldova ea este in general libera,
dar practic toate publicatiile sint destul de tendentioase si pina in prezent
nu exista inca o publicatie - fie asa numita de stat sau de opozitie - care ar
oglindi o varietate larga de opinii. Ca si in politica, pentru orice argument
sau presupunere se poate gasi in Moldova un ziar in care apar doar articole in
tonalitatea respectiva. Scopul ar trebui insa sa fie editarea a mai putine
ziare dar cu un tiraj mult mai mare in care sa fie prezente toate punctele de vedere
in proportii egale si care intr-adevar sa-si poata asuma mandatul unei institutii
sociale masive de control; pina acum acest lucru nu s-a intimplat in Moldova. Daca
ar fi fost altfel, presa ar fi provocat anumite schimbari in politica
guvernului, dar si in comportamentul altor agenti, spre exemplu, al celor
economici; cu parere de rau insa nu
putem constata vreun caz cind luarea unei decizii a fost influentata de ceea ce
s-a scris in presa. Tirajele mici ale ziarelor duc la o libertate limitata a
presei fiindca nicio publicatie nu poate supravietui din punct de vedere
economic, doar in baza propriilor mijloace financiare, si, din cauza unor profituri
mici de pe urma publicitatii, salariile pe care le primesc ziaristii nu le pot
permite o independenta anumita.. Importanta ziarelor ca mijloc de comunicare in
masa scade astfel odata cu aparitia fiecarei publicatii
nationale noi, care, in loc sa contribuie la solidificarea presei
ca institutie, duce la slabirea acesteia - este, de fapt, bine cunoscut tuturor
ca ziarele din Moldova au atit de putini cititori incit intrebarea despre
libertatea presei nu are, in acest context, relevanta, dat fiind faptul ca se
ajunge doar la un grup foarte limitat de cetateni.
Intr-un an pre-electoral cind pe scena politica fuzioneaza partide ar fi
important pentru libertatea presei din Moldova daca ar incepe sa fuzioneze si
ziarele, in loc sa se aduca pe piata - dupa cum se intimpla iarasi si iarasi -
publicatii noi cu un tiraj extrem de mic - chiar si pentru Moldova; de altfel este
cunoscut faptul ca multe ziare nici nu-si indica tirajul. In toata Marea
Britanie, spre exemplu, sint doar trei cotidiane nationale importante, in Franta
si Spania de asemenea trei, in Germania in jur de patru ca si in SUA, un stat
cu aproape 300 millioane de locuitori. Doua (sau maximum trei) ziare importante
cu un tiraj mare ar fi silite si in Moldova in mod automat sa supuna, in
favoarea pluralismului de opinie, unele preferinte - inclusiv si in ceea ce
priveste anumite persoane - ale unor directori de ziare, astfel ca si pareri
care nu plac deloc redactorului sef sa aiba sansa de a fi publicate. Spre
exemplu, aproape ca nu exista pina astazi comunicari critice la subiectul
cultura in Moldova - un caz cind nu se face uz de libertatea presei.
Cu toate acestea, un lucru este cind un ziar are libertatea de a scrie
ce vrea si un alt lucru este cum se comporta ziarele cu dreptul de exprimare al
persoanelor. De exemplu, textul unui interviu pe care l-am dat ziarului €žJurnal
de Chisinau" in iulie 2007 a fost publicat in intregime, cu exceptia a trei
propozitii in care imi exprimasem parerea ca o eventuala unire cu Romania ar
avea un sir de dezavantaje pentru viata culturala din Moldova. La cele citeva
scrisori de protest pe care le-am expediat redactiei ziarului nu am primit pina
azi niciun raspuns, nicio scuza si nicio explicatie. Cum sa vorbim despre
libertatea presei in Moldova cind, in acelasi timp, ziarele isi cenzureaza
propriii colaboratori ? Dupa ce am scris
timp de 17 ani pentru diferite ziare si am locuit in 8 tari ma mira ca anume in
Moldova am fost cenzurat pentru prima data in viata, si anume de catre un ziar
de opozitie. Este oare acesta un caz in totalmente unic? Concomitent, majoritatea ziarelor nu au o
rubrica permanenta care sa publice scrisori din partea cititorilor, iar daca
totusi o astfel de scrisoare este publicata, se intimpla extrem de rar ca
aceasta sa nu sustina pozitia oficiala a ziarului; de obiciei se includ
scrisori in care activitatea redactiei si in particular a directorilor-editorialisti
este laudata, uneori chiar intr-un mod exagerat.
Daca e sa vorbim despre libertatea presei in strainatate, mi se pare
oportun sa facem aici o comparatie cu statele Ecuador, Peru si Bolivia din
America de Sud unde am locuit citiva ani si care, ca si Moldova, sint
considerate tari in curs de dezvoltare. In special in Ecuador calitatea
ziarelor este foarte inalta, de un nivel profesionalist superior, si aceasta nu
in ultimul rind si din cauza ca exista o concurenta sanatoasa dintre ziarele
serioase din tara care, din aceste motive, incearca permanent, prin intermediul
unor inovatii si proiecte ce contribuie la ridicarea calitatii, sa atraga noi si
noi cititori. Ca rezultat creste si credibilitatea, si libertatea presei in
perceptia populatiei. In Moldova, dimpotriva, ziarele dezvolta si aplica, pina in
prezent, foarte putine idei menite sa-si extinda numarul de cititori si sa-si imbunatateasca
sistemul de distributie.
Faptul ca toate ziarele din Moldova sint provinciale si practic nu
realizeaza stiri de peste hotare este una dintre cauzele care determina ziaristii
sa fie foarte putin interesati de subiectul libertatea presei in strainatate. O
data pe luna Centrul Independent de Jurnalism din Chisinau invita la clubul de
presa, in cadrul caruia, intr-un cerc restrins de colegi, sint discutate
probleme actuale. Interesul fata de acest eveniment este, spre uimire, destul
de limitat, in special cind ne gindim la pleiada numeroasa de jurnalisti - cu
siguranta peste 1000 - care activeaza la Chisinau. Doar vreo zece persoane au
fost, spre exemplu, interesate de discutia de la sfirsitul lui ianuarie cu
Natalia Morari, o ziarista din Moldova careia nu i s-a mai permis sa intre pe
teritoriul Rusiei, dupa ce a scris despre manipularea alegerilor pentru duma de
stat din luna decembrie. Daca ziaristii din Moldova se intereseaza atit de putin
de libertatea de opinie in strainatate, nu ne mira faptul ca nu utilizeaza
suficient libertatea presei din tara si lucreaza la publicatii pentru care adevaratul
pluralism de opinii nu este, deocamdata, o prioritate. Putem afirma, astfel, ca, in ceea ce priveste libertatea presei in
Moldova, situatia este putin mai buna decit in Rusia, unde a inceput din nou
autocenzura ziaristilor. Este aceasta oare suficient?
Februarie 2008
Michael Wiersing Sudau,
autor si ziarist din strainatate
(Germania),
stabilit in Moldova din toamna 2005
