CIVIC.MD CIVIC.MD

Acest spațiu publicitar este liber


Interviuri

Detalii

Interviu cu Lena Pascal, psiholog

daaaPsihicul omenesc, asa cum îl concepe știința nu este alceva decît o părticică din întreg.  Atunci cînd vrei să cunoști și să obții întregul trebuie să cauți sprijin psihologic și să te reconectezi la acest întreg. Teoria e simplă însă  realitatea nu.  Lena Pascal, specialist în psihologie ne spune mai multe secrete despre acest întreg, despre sensul vieții și activitatea de voluntar.

Lena, ce face de fapt un psiholog și cum poate el să ne ajute?

Psihologul îl  ajută pe client să conștientizeze ce se întâmplă în mintea lui (la nivel conștient cît și la nivel inconștient), astfel încât intervenția să dea roade. Să fii un psiholog este destul de dificil deoarece la moment lumea trăiește un  adevărat haos din care nuștiu cum să iasă. Mereu grăbiți, mereu nervoși cu o valiză de probleme pe care o duc  zi de zi și la care caută mereu o  rezolvare. Psihologul iese în întâmpinarea ta și a problemelor tale pentru a le aranja pe toate, pentru  a găsi o explicație gîndurilor și nevoilor tale .

În calitate de psiholog, spune-ne care ar fi dinamica psihicului uman astăzi?

Să începem cu definiția  psihicului uman, ce  reprezintã un ansamblu hipercomplex, relativ stabil, autoreglabil, de stãri și procese psihice, care functioneazã pe baza principiilor semnalizãrii, reflectãrii și simbolizãrii. La momentul de față dacă privim atent în jurul nostru observăm că  comportamentul uman este influențat de diferiți factori, cu care avem de-a face zi de zi. Acești factori stimulatori ai comportamentului ne influențează spre a acționa, spre a gîndi rezonabil. Dacă să luăm ca exemplu noua generație care este destul de liberă în gîndire, îmbrăcăminte,orientație...observăm că majoritatea tind spre libertate,tind spre o lume nouă diferită, una fără griji și  fără piedici sau prejudecăți. Lumea de azi luptă pentru o viață nouă, în majoritatea cazurilor incorectă și caracterizată de alții care nu o pot înțelege și nici justifica dar ea totuși există, această gîndire și dorința de a fi unul mai diferit ca celălalt.

Vorbește-ne despre experiența de voluntar în domeniul psihologiei?

Voluntariatul este  activitatea desfășurată din propria inițiativă în folosul altora dar în urma căreia tu primești  o satisfacție sufletească  nedescrisă.
În decurs de 3 ani am activat în cadrul asociației ,,Prietenii copiilor” dăruindu-mă cu plăcere acestei ocupații. Misiunea noastra era de a oferi și demonstra atît micilor copii cît și părinților o nouă viziune despre viață și despre importanța copilăriei care este limitata. Împreună cu o echipă bine pregătită și prietenoasă organizam o  arie largă de activitaţi, elementul de legatură fiind dezvoltarea individuală şi socială printr-o metoda alternativă de educație ce are ca instrument principal jocul. Noi  Echipa Prietenii Copiilor eram convinși, că oferind copiilor ce este al lor – “lumea magică a jocului” – societatea câştigă OAMENI de viitor!!!  În acest sens echipa de animatori a asociaţiei  are o semnificativă experienţă de lucru cu copiii în domeniul educaţiei non-formale. Pentru a înţelege mai bine „Universul Copilului” fiecare animator a avut posibilitatea să trăiască experienţe bogate de joc, de comunicare și trăiri copilărești pe care și  reamintesc și astăzi.
În fiecare săptămînă aveam plecări la orfelinatele Cantemir, Strășeni, Chișinău..etc și de fiecare dată mergeam cu plăcere știind că o mulțime de copii vor așteaptă de dimineață să apară echipa de animatori, copii erau siguri că astăzi va fi o zi mai splecială ca  celelalte. Unde mergeam vedeam numai fețe triste a micilor copii, acea jalnică privire ce visa la părintele care să-i ofere adevărata căldură sufletească. Din start știam bine funcția și obiectivul pentru care ne aflăm acolo, reușeam să aducem pe fața lor acel zîmbet inocent care doream să-l vedem de la început. O experiență și niște trăiri senzaționale simțite la zîmbetele și plăcerile copiilor.

Cum e să ai grijă de copii și să faci ceva productiv în același timp?

Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult trei lucuri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte. Aceste lucruri le-am sesizat și eu și toate astea m-au făcut să mă simt alfel, de fiecare dată dorind să le dăruiesc tot  mai mult acelor copii.

Cît de frumosă este această experiență?

O trăire și experiență nedescrisă prin cuvinte am avut  find voluntar, au fost situații  diferite  despre care pot  povesti foarte multe.  Momente unice trăite lîngă copii care aveau nevoie de noi și ale căror zîmbete contau foarte mult.

Ce întrebări îi frămîntă cel mai des pe copii?

Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu și de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat… Uite acei copii ale căror fețe sunt numai în lacrimi și ale căror suflete micuțe numai știu de nimic pe ei mereu îi frămînta aceleași  întrebări :,,de ce sunt aici și nu cu părinții? ce înseamnă dragostea părintească? și cel mai dureros de ce nu vine și la mine mama că în fiecare zi o tot aștept…”

Lena, crezi că putem să ne folosim visele pentru a ne îmbunătăți viața?

Visele sunt o cale deschisă către gîndurile, emoțiile și acțiunile noastre adevărate. În vise îți vezi clar impulsurile și dorințele. Dacă am acorda mai multă atenție viselor, am observa că ele ne dau tot felul de indicii pentru a rezolva ceea ce ne frământă.Visele ne ridică moral și psihologic din diferite situații ce par fără rezolvare. Din păcate, rareori ne întrebăm ce-ar putea însemna visele noastre. De fapt, ele ne ajută să intuim lucruri relevante despre relaţiile personale, să identificăm şi să rezolvăm conflicte ascunse. Ele pot fi ca nişte semne indicatoare, adeseori arătându-ţi cea mai bună cale de urmat, atunci când nu ştii ce decizie să iei. Orice om visează și tinde spre un anumit succes pe care dorește să-l realizeze iar visele sunt imboldul care îl face să mergă mai departe spre țelurile și planurile dorite.

Realizat de Daniela Caraiman

 

 

Detalii

1

Am stabilit interviul exact la 14:20. A fost punctual şi chiar respect această calitate la orice persoană, dar cu atât mai mult la un politician. I-am spus de la bun început că vom vorbi despre tineri şi problemele lor, că  tot ce înseamnă guvernare şi politică în ţara noastră lăsăm pentru altă ocazie, şi a fost de acord ! Domnul Valeriu Munteanu are o experienţă vastă în domeniul politic şi tineret:  primar în s. Floreni, Anenii Noi, studii la Universitatea „Valahia", mun. Târgovişte, jud. Dâmboviţa, România, Facultatea Ştiinţe Juridice, licenţiat în drept, Aprilie 2005 — Mai 2007; Preşedinte la Asociaţia Obştească „Tinereţe-Floare" Floreni, Anenii Noi. A lansat o serie de proiecte de legi, care au declanşat dezbateri în societate.  Care sunt acestea, veţi afla din interviul ce urmează.

Domnule Munteanu, în perioada mandatului dvs de primar în s. Floreni, cu siguranţă aţi avut multe legături şi contacte cu tinerii din localitate. În ce au constat activităţile în care aţi fost implicaţi atît dvs cît şi tînăra generaţie ?

Întotdeauna am fost înconjurat de tineri. Aveam 27 de ani cînd am devenit primar. Atunci chiar am iniţiat un comitet de consultanţă, format din tineri şi destinat tinerilor. Se discutau diverse aspecte ale proceselor la nivel de localitate. Vocea lor chiar avea un impact major. Ei au fost receptivi la chemările mele, pentru că localitatea unde am fost primar nu se deosebea de alte localităţi rurale din ţară. Noi am încercat să transformăm anumite aspecte alte vieţii de acolo prin forţe comune.Valorificarea potenţialului tinerilor a fost de asemenea o prioritate.Site-ul  primăriei a fost elaborat de către tineri, iar conţinutul acestuia a fost ulterior tradus în englez. Astfel am stabilit relaţii cu voluntarii de la Corpul Păcii . Localitatea noastră a fost înfrăţită cu judeţul Dîmboviţa din România, obiectiv pe care l-am realizat tot prin intermediul tinerilor.

De la primăria Floreni aţi trecut să activaţi în capitală. Care sunt relaţiile dvs cu tinerii din Chişinău ?

În calitatea mea de deputat nu pot să zic că pun accent doar pe tineri. Pentru mine  toţi cetăţenii sunt egalil, indiferent de vârsta lor sau regiunea de unde vin. Cu tinerii îmi este uşor să vorbesc, să le explic elementele noi ale societăţii, ei sunt foarte receptivi, iar cînd mă aflu pe teren, îi rog să îmi scrie despre ei. Ei sunt cei care aduc feedback despre activitatea noastră.

Dumneavoastră deţineţi şi un blog. Ce scop aţi urmărit prin crearea acestei platforme on line ?

Pentru mine blogul este o oportunitate de a discuta cu oamenii lucruri mai puţin oficiale, dintr-o perspectivă care poate fi redată doar prin intermediul paginii web. Blogul este o platformă extraordinară pe măsură ce Internetul devine un element indispensabil în viaţa noastră. El are noi şi noi dimensiuni. Mie îmi place să scriu, să îmi exprim anumite gînduri în scris, iar cînd văd anumite reacţii din partea cititorilor materialelor postate, nu pot decît să mă bucur.

Se ştie că aţi propus un şir de iniţiative legislative. Care ar fi una din ele, mai recentă ?

O iniţiativă legislativă la care muncesc acum se referă la Codul Muncii. Dorim ca funcţionarii din întreprinderile de stat şi cei care muncesc în structuri cu capital de stat să vorbească limba română. De multe ori un şir de acte circulă pe la traducători sau sunt interpretate greşit. Este o risipă de timp.Un cunoscut de al meu spunea că din cei 20 de angajaţi ai săi, doar 2 vorbesc limba română. Vedem acum că o parte din corpul de angajaţi vorbesc mai fluent engleza decît rusa, pentru că pas cu pas acesta este format din tineri.

Castrarea chimică a pedofililor este o iniţiativă propusă de dvs. Ce v-a determinat să veniţi cu o asemenea propunere ?

Este un subiect care deranjează multă populaţie, dar eu totuşi cred că este o chestie imperativă. Sunt date oficiale de la diverse ministere din ţară că RM a devenit epicentrul pedofililor din Europa. În 2009 în Polonia s-a adoptat o lege similară şi, după trei ani de la implementare, rata cazurilor de pedofilie a scăzut simţitor. Eu nu cred că din motivul că suntem o ţară săracă, trebuie să acceptăm toate umilinţele. Această propunere legislativă este pe ordinea de zi a Parlamentului şi urmează să fie discutată în timpul apropiat.

În ce activităţi de voluntariat aţi fost implicat pînă în prezent, dat fiind faptul că aţi condus şi un ONG ?

Organizaţia pe care am condus-o , „Tinereţe Floare” din s. Floreni a avut activităţi polivalente. Am avut şi un voluntar de la Corpul Păcii şi împreună cu el am demarat o serie de activităţi precum cursuri de limbă engleză, am creat un centru comunitar de informaţii unde am aduc 15 calculatoare conectate la Internet,  campanii de ajutorare a persoanelor nevoiaşe, am avut loturi de ajutor umanitar, ş.a.m.d  Eu spuneam de multe ori sintagma: fă un bine şi uită de el. Mi-a plăcut să coordonez echipa de tineret şi chiar îi încurajez să facă voluntariat şi mai departe. Ca un îndemn pentru toţi tinerii , vreau să spun că ei trebuei să iubească studiile şi să fie activi. Poţi să ai note de 10 dar să fii pasiv, sau poţi să fii dinamic dar să nu ştii lucruri elementare de cultură generală, de aceea eu îndem ca tinerii să aibă dorinţa de a citi şi de a persevera.

Iuliana Mămăligă

Detalii

După ce a absolvit Facultatea de Asistență Socială, Nina Pisarenco a revenit în satul natal, Dubăsarii Vechi, în speranța să-și găsească un loc de muncă. Doar că n-a fost să fie. După două tentative eșuate, tânăra consideră că cei din Comisia de angajare au nedreptățit-o.

altNina, cum s-a întâmplat că ți s-a refuzat un loc de muncă în satul de baștină?

În vara anului 2011 am depus o cerere de angajare în raionul Criuleni. Doream să activez în calitate de asistent social la Primăria din satul meu, Dubăsarii Vechi. Au fost mai multe candidaturi, doar eu și încă o persoană aveam studii în domeniu. În final au selectat-o pe cealaltă persoană. Comisia și-a motivat alegerea, spunându-mi că nu sunt căsătorită și că în orice moment pot să plec din sat, că lucrul e greu, că mă voi plictisi și că voi renunța repede la această funcție. Acestea au fost argumentele lor.

După această primă tentativă, ai mai încercat să te angajezi. Cum te-ai descurcat?
A doua oară am depus dosarul în februarie 2012. În localitatea noastră era nevoie de încă un asistent social. În sat locuiesc 8.000 de oameni și un asistent social nu reușește să facă fața unui număr atât de mare de persoane. Speram că după a doua încercare voi fi selectată. De data aceasta erau două candidate. Mă gândeam că am șanse mai mari să fiu angajată, pentru că, spre deosebire de ea, aveam studii profesionale. Comisia însă a anunțat rezultatul a două voturi contra trei în favoarea celeilalte candidate. Nu mi-au explicat motivul refuzului. Am rămas dezamăgită, știind că ea nu are calificarea necesară. Le-am spus membrilor Comisiei că nu au procedat corect, ei au aplecat capul și n-au mai reacționat.

De ce crezi că n-ai fost selectată pentru funcția de asistent social?
Prima dată am fost pe același cântar cu cealaltă candidată, ambele aveam studii în domeniu, însă a doua oară au fost alte lucruri la mijloc. Doamna care a fost selectată nu are studii în domeniu și muncea concomitent în două instituții. A venit la interviu însoțită de soțul său. Aveau cunoștințe în Comisia de angajare, eu însă nu am avut pile. După primul interviu, vice-președintele comisiei mi-a promis că în cazul în care va mai fi nevoie de un asistent social, mă vor alege pe mine, pentru că m-am prezentat bine la proba de interviu. În realitate s-a întâmplat altfel.

Ai avut parte de două experiențe de angajare mai puțin plăcute. În opinia ta, ce șanse au tinerii care, la fel ca tine, de pe băncile universității, își caută un loc de muncă?

Citiți continuarea interviului pe www.discriminare.md

Mai multe articole …

  1. Societate civilă în Moldova cu voie de la Guvern?
  2. Ana Indoitu-Pe treptele succesului
  3. Arta fotografică mă inspiră să văd mult sens în viaţă...dăruind acest sens lumii întregi
  4. Totul pentru viitor
  5. Pentru un zâmbet
  6. Oameni care ajută oameni
  7. „...am învăţat să dau prioritate oamenilor.” Interviu cu Iurie Arian, coordonator de tineri SPFM
  8. Şi persoanele cu dizabilităţi au dreptul să muncească
  9. Luminița Donici: „Din creațiile handmade eu fac daruri pentru persoanele dragi mie, îmi place sa aduc bucurii și zâmbete pe fețele lor.”
  10. Legea antidiscriminare un simbol al procesului de modernizare

Pagina 102 din 180

Newsletterul oportunităților tale

buletinul informativ include lista articolelelor adăugate pe parcursul săptămânii

Vezi Exemplu Buletin

Top organizatii


 

2025 CIVIC DIGITAL SOLUTIONS 

Email: support@portal.civic.md