Interviuri

Despre domnisoara care va voi povesti astazi pot spune ca este o fire vesela si mereu glumeață, la vârsta de 18 ani a atins culmele succesului, însă nu se oprește aici. Am cunocut-o la traninguri organizate de CTJM și de atunci am devenit prietene. În prezent este elevă în clasa a XI la Liceul teoretic „Mihai Eminescu”, Anenii Noi. Despre Ana Indoitu se știe că de mică a îndrăgit mass-media, iar primele poezii și eseuri care le-a scris au fost citite și corectata de mama sa, care i-a fost alaturi mereu, iar primele eseuri le-a publicat în revista republicană ,,Tribuna Copiilor" la care este și reporter.

V-ați imaginat vreodată să posedați o scrisoare de mulțumire chiar de la președintele Statelor Unite Barack Obama? Eroina noastră de astăzi se poate mândri cu astfel de scrisoare fiindca Ana Indoitu a ales mereu drumul cel mai greu știind că la final succesul o va aștepta cu brațele deschise. Nu i-a fost frica să i-a unele decizii importante de una singura și asta a ajutat-o să se maturizeze atunci cînd adolescentii de vârsta sa abia au părăsit jocurile copilăriei.

Ai facut voluntariat, unde, cât timp si prin ce te-a impresionat?

Am început să practic voluntariatul încă din gimnaziu. O făceam fără ca să îmi dau seama că se califică drept muncă de voluntariat. Totul a pornit de la faptul că semenii mei doreau ceva mai mult decât lecţii,adică simţeau nevoia de mai multă activitate extra-curs. Am preluat ideile lor şi am adăugat iniţiativa mea şi timp de 2 ani am activat în Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor în calitate de preşedinte.

Am realizat că pot schimba monotonia şi tinerii sunt o putere de altfel. Şi, pornind de aici,activitatea mea în calitate de voluntar a luat diverse forme,începând cu sănătatea educativă (proiectul “Tinerii pentru prevenirea HIV/SIDA”), persoanele social-vulnerabile de la Crucea Roşie din Anenii Noi şi finisând cu schimbul de experienţă culturală în Republica Cehă şi Anglia.

În afara ţării, mai precis în SUA, am făcut peste 370 de ore de voluntariat. Pot chiar să mă laud cu scrisoarea semnată de către Barack Obama drept recunoştinţă pentru cele mai mult de 100 de ore de muncă în folosul comunităţii. Toată această muncă ar încăpea într-o carte dacă m-aş apuca s-o descriu pe îndelete, dar din lipsă de spaţiu, aş enunţa partea cea mai esenţială: Voluntariatul este Omul din mine, cel care a crescut tot mai mult prin fiece activitate şi care astăzi priveşte cu alţi ochi la societatea actuală, care se află constant şi inconştient într-o sete de acest Om al schimbării.

Povestește-mi despre programul ,,Flex, ce a însemnat el pentru tine?

În anul 2009 am participat la concursul de selectare a tinerilor în programul FLEX (Future Leaders Exchange)organizat de către Consiliile Americane din Moldova.În euforia emoţiilor,fiind pe atunci în clasa a 9-a, am aflat că plec în SUA şi, recunosc, am conştientizat cu adevărat acest fapt abia când eram în avion deja.

America m-a întîmpinat frumos! Surprinzător de neaşteptat m-am adaptat rapid şi cu o mare uşurinţă la tot ceea ce era nou pentru mine. Am zburat tocmai în vestul îndepărtat, şi anume în Estacada, statul Oregon –un mic orăşel alături de Portland. Am fost primită de o familie gazdă minunată, cu care menţin legăturile şi până azi şi care m-a susţinut enorm în timpul şederiii mele în State. La şcoală, interesant de tot! Datorită testului de cunoştinţe generale, am fost primită în clasa 12-a (nu uitaţi că abia absolvisem clasa a 9-a) –Challenge accepted! După practica americană, mi-am ales individual un orar al lecţiilor şi plus la asta, după începutul anului de învăţământ am aderat la vreo 5 cluburi de activităţi extra-curs. Experienţa mea la şcoală a fost una memorabilă! De ce am avut nevoie cel mai mult?! Spirit cât mai activ! Am fost membru al Consliului de Elevi, am cântat în Corul şcolii, am făcut volei şi tenis, am făcut proiecte de voluntariat ş.a, toate acestea constituind un ansamblu foarte motivaţional de activităţi ce au transformat şcoala într-un punct de stimul pentru mine. În ceea ce priveşte notele, am fost pe panoul de onoare tot anul de studii. Profesorii mi-au devenit prieteni, iar colegii erau toţi foarte drăguţi şi amabili. O atmosferă de care mi-i dor foarte mult.

În afară de şcoală, am făcut mult voluntariat.Începînd cu septembrie,pînă în aprilie,în fiecare weekend făceam ceva nou,ceva pentru şi cu oameni. Am avut un program foarte încărcat, dar nu regret alegerea făcută pentru că datorită acestui fapt, am avut şansa să călătoresc şi să cunosc locuri de vis. Printre destinaţii se numără Chicago –oraşul vînturilor şi insula Honolulu, Hawaii.

Tot ceea ce am facut, am văzut, am învăţat a sumat o schimbare majoră a vieţii mele. De altfel, programul FLEX fost un test serios de independenţă, maturitate şi responsabilitate. Şi cel mai important, misiunea principală a acestuia a fost realizată - mi-am lărgit orizontul cultural, am interacţionat cu oameni noi şi am construit un pod de legătură între ţara noastră şi Statele Unite ale Americii.

Întreaga experienţă de schimb a presupus şi încercări mai dificile, începând de la nivelul de cunoaştere a limbii engleze, diferenţa de viziuni şi terminînd cu sacrificiile şi deciziile mature pe care trebuia sa le iau,dar aceasta nu m-au împiedicat să profit din plin de timpul petrecut acolo. Şi am învăţat o lecţie,care este de o mare importanţă: “Când îţi doreşti ceva cu adevărat, întreg Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”(Paulo Coelho), de aceea trebuie să treci peste temeri, să deschizi ochii şi să cucereşti orizonturi noi.

Cu ce te ocupi acum, ce proiecte ai și activități extrașcolare?

Sunt la liceu, în clasa a 11-a şi la fel fac parte din Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor. În afară de aceasta, sunt membru al organizaţiei de voluntariat ADVIT Moldova şi sunt la început de cale în activitatea de voluntariat European. În viziunea mea, concentrarea pe potenţialul tinerilor reprezintă construirea unui viitor de success,deaceea profit de toate oportunităţile oferite tinerilor şi particip activ în societate. Fac parte dintr-un ONG pentru tineret şi îmi place să mă implic, deaceea, curînd voi fi implicată într-un proiect de mediatizare cu organizaţia “People in Need”Moldova. Nu renunţ la vechiul meu obicei de a scrie şi cînd găsesc timp scriu la ziarul “Adevărul de Anenii Noi”, relatând subiecte “tinere”. Fac fotografie, călătoresc, când am ocazia şi vorbesc cu oamenii, fiindca asta îmi place cel mai mult, să-i ascult, să-i înţeleg şi să-i cunosc.

Cum consideri activitațile extrașcolare, sunt benefice în viața unui elev?

Un DA ferm! Am spus-o de multe ori,dar nu ezit să repet: Noi la şcoală învăţăm conform unui sistem standard şi nu putem dezvolta potenţialul individual al fiecărui elev. Iată de ce anume activităţile extraşcolare au un rol important în găsirea şi afirmarea potenţialului de care am vorbit mai sus, pentru că acest fapt se realizează doar prin intermediul lor.

Un gând de final:Fiecare din noi vrea să se simtă important,fiecare are un vis, o viziune a succesului.Nu ezitaţi să visaţi! Conturaţi clar visul vostru şi ,la fel ca un bun architect construiţi un plan al realizării acestuia. În fiecare zi,trasaţi încet dar convins liniile construcţiei voastre şi luptaţi pentru ceea ce vă defineşte,ce vă face fericiţi. Şi să nu uitaţi : Nu aptitudinea, ci atitudinea vă decide altitudinea.” – Zig Ziglar

Acestea fiind spuse nu-mi rămâne decât să-I urez success Anei și sunt sigură că visele ei se vor realize fiindca este o învingătoare.

Daniela Timofti

Igor Tolmaci, tînărul care fotografiază lumea înconjurătoare pentru ochii celor din jur

Îl cheamă Igor Tolmaci și este fotograf. Ba încă unul foarte bun. Atât de bun, încât fotografiile sale, culorile, fragmentele, bucăţile, piesele sunt întotdeauna o invitaţie spre  noi căutări și meditații. Are doar 20 ani  și încearcă să realizeze mai multe la această vîrstă și să-și  facă viața deosebită.

Totuși el  nu se consideră fotograf. Un fotograf perfect, pentru că zice el:

“ fotografia este ceva personal în care procesul trebuie perceput doar de 2 ochi și un aparat de fotografiat, pe cînd rezultatul trebuie să provoace reacția unei mase de oameni”. El e pasionat de ceea ce face și mai mult acesta realizează de multe ori sesiuni foto gratuite. Mai multe despre fotografie și universul personal a lui Igor Tolmaci aflați în continuare.

Igor, povesteşte-ne mai multe despre pasiunea ta pentru fotografie?

Fotografia e o artă în viaţa mea – Arta de-a privi la viaţă altfel...Cred că inspiraţia de-a privi artistic este o moştenire de la părinţii mei. Tata era pasionat de arta fotografică, iar mama are şi acum un suflet plin de creativitate şi un gust deosebit pentru design-ul vestimentar şi interior.

De fapt mama şi a fost imboldul, acela  ce m-a făcut să trăiesc prin artă. Acum şi sunt absolvent la Colegiul de Construcţii, Specialitatea Design Interior...şi cred că nu mă opresc aici...p-u că chiar trăisec prin artă. De asemenea influienţa atmosferei creative şi dragostea de sat, unde petreceam veri întregi, în copilărie, alături de bunei, a dezvoltat în mine calitatea de a fi liber în gîndire, învăţând a vedea frumosul în orice.

Viziunea artistică, ma făcut doi ani în urma să i-au un aparat de fotografiat în mâină, fiind la mare, şi să fac careva poze din frumuseţea ce mă inspira...cer...valuri...Cetatea Albă în Ukraina, apoi hazartul de a continua şi dorinţa de-a mă perfecţiona în acest domeniu mi-a rămas ca maprentă...am reuşit să opresc timpul...prin secvenţe, emoţii, trăiri ale mării...

De ce anume fotografia?

Eram mereu în căutarea a ceva nou – sport, lecţii de chitară si multe alte hobby-uri. Fotografia este refugiul sufletului meu...mă simt liber de a crea, a vedea ceea ce, probabil, nu văd mulţi. Prin fotografie eu evoluiez, mă perfecţionez...creând o nouă lumea...prin obiectiv...

Fotograful este un psiholog bun...el trebuie sa vadă cu alţi ochi, nu ochi obişnuiţi, pentru a reflecta ceva diferit, perfect, adevărat, frumos şi autentic.

Gândirea noastră este imaginară. Noi permanent vedem imagini. A fotografia înseamnă a da viaţă imaginilor, a întipări momentele ce ne vor aminti că am trăit...că am trecut prin viaţă şi nu doar am existat.

Iubesc mult sa fotografiez, deoarece pot aduce plăcere  prin atingerea acelor calităţi umane, acelei energii din viaţă, şi de multe ori doresc sa fie în fotografie totul adevărat, nu fals.

Prin fotografie realizăm că o lume bună există doar atunci cînd începi a crea şi a transmite creaţia ta lumii prin sensul ce-l refelctăm în ea.

Da, arta fotografică mă inspiră să văd mult sens în viaţă...dăruind acest sens lumii întregi.

Când faci fotografii,  alegi corpuri, priviri, teme, contexte - cum e?

Aleg tot ce mă inspiră...viaţa însăşi...pentru că totu le viaţă – pietrele, copacii, durerea, bucuria, trecutul, viitorul...prezentu lprin care trăim..visele...toate se pot regăsi în obiectiv...fiindcă prin el, eu opresc timpul...Ador stilul indeosebi arhitectura stilul classic romantic retro , clasic + modern un contrast dintre ceva vechi si inovator. Ma stradui sa aleg totul muzica vestimentatie si un dialog cu persoana fotografiata pentru o productivitate mai buna.

Anume datorita analizei sistematice putem obtine dupa opinia mea rezultate mari datorita muncii asupra noastra putem evolua si vedea aceeasi privire corp deja mai bine si in alta medota.

Am înțeles că tu deseori realizezi sesiuni foto gratuite, de unde ai moștenit acest spirit de a face bine?

Fotografia este un infinit. Mai întii tu faci fotografii simplu...apoi pentru cineva...apoi realizez că în acea fotografie, ca în oglindă, te vezi pe tine personal, şi inspiraţia uneori te câstigă şi pasiunea creşte la maxim – pasiunea de nu pierde nimic în viaţă.Conteaza mai mult rezultatul nu banii şi uneori cer de la persoane multa straduiţă si dialog pentru a crea liber, uneori banii creaza obstacole si dictează procesul de lucru si de creare.Prefer sa lucrezi mai mult gratis pentru ca ma invăt si mă perfectionez.

Crezi că anume acest voluntariat îți poate aduce în viitor un brand puternic în domeniul fotografiei?

Cred că profesionalismul şi personalitatea în primul rând ne face de neânlocuit ân orice domeniu, iar eu tind mereu spre perfecţiune. Voluntariatul este aceeaşi muncă...în care depunem mult suflet...e o muncă asupra perfecţiunii.Da anume cred ca metoda de voluntariat ne poate face să simţim anume arta adevarată.

Consideri  că banii îți aduc stimul în procesul de fotografiere? De ce?

Banii mereu sunt un stimul. Fiindcă viaţa e  un sistem. Banii fac parte din acst sistem . In primul rând pun accent pe calitate – pentru calitate avem toţi nevoie de bani, pentru a creşte profesional, a ne inspira de flora şi fauna mondială, pentru a călători şi a cumula experienţă...pentru a crea.Consider la aceasta virsta ar fi bine sa caut stimul in alt cva ca de exemplu rezultate si emotii pozitive celor fotografiati care au mai mare valoare ca sursele financiare pentru ca logic noi avem de toate ca sa putem trai.Dar ii consider necesari pentru procesul de fotografiere.

Ce înseamnă pentru tine frumosul? Dar fericirea?

Fericirea...cred că e fiecare clipă trită...moment ce ne face să creştem personal şi profesional...sensul a tot ce trăim...căutarea...dragostea dăruită şi împărtăşită...bucuria de-a fi alături de cei dragi......Prin fotografie ne autodepăşim...vedem dincolo de tot ce se vede...Fericirea e  dorinţa neinfinită de a crea ca un arhitector propria-ni viaţă...şi poate a altora prin arta din noi.

Îți mulțumesc!

Realizat de Daniela Caraiman

Pe Marcel Butnaru l-am cunoscut datorita proiectului ,,Parlamentul Tinerilor din R.Moldova” el déjà fiind exparlamentar, iar eu abia pornisem pe aceasta cale, s-a aratat dornic sa ma ajute cu acest proiect si asa ne-am cunoscut.

Pentru Marcel Butnaru ar fi zeci de cuvinte care l-ar putea caracteriza, este un tanar active, intersat de sport si voluntariat. In prezent studiaza la Liceul "Litterarum" din Chisinau fiindc in clasa a XII-a si este un elev exemplar care isi dedica timpul libere activitatilor extrascolare.

Ai facut voluntariat, prin ce te-a atras?

Da am facut voluntariat. Chiar recent fac voluntariat ajutind echipa HAI -Moldova sa organizeze evenimentul de pe 12 mai. Voluntariatul l-am inceput inca de prin clasele a 8-9 cand initiam colectari de bani, haine pentru copii de la orfelinate. Am facut voluntariat si in Belgia in 2011, am ajutat la organizarea unui festival impreuna cu alti voluntari veniti din diferite colturi ale lumii. Voluntariatul inseamna mult pentru mine. Multe tari au ajuns la un nivel inalt de dezvoltare datorita ca sau implicat activ in viata de zi cu zi ca voluntari. Spre exemplu recent in Japonia cand au avut loc cutremurile, populatia nu a asteptat ca autoritatile sa le dea bani si ajutoare, dar sau implicat singuri si si-au ajutat vecinii. Daca populatia moldovenseaca ar intelege cand de important este voluntariatul, eu cred ca vom putea fi si noi o tara dezvoltata.

Povesteste-mi despre experienta ta in Parlamentul Tinerilor.

In parlamentul tinerilor am intrat in octombrie 2011 si am plecat in februarie 2012. Pot spune ca in ispita atacurilor si neregulilor din cadrul conducerii PT, am invatat multe lucruri noi si am avut o experienta destul de bogata. Am vazut ce inseamna sa fii deputat, cum se fac amendamente la legi si cum sa convingi alte persoane sa-ti sustina ideia. La mijloc de activitate am fost ales de fractiune ca presedinte al fractiunii liberalilor. Aceasta functie m-a facut mai responsabil si mai diplomat. As spune ca ce tine de organizare conducerea PT mai are de muncit, dar totusi indemn tinerii sa aplice la acest proiect pentru a intelege ce inseamna sa fii deputat.

Ai timp liber, ce faci cu el?

Nu prea pot spune ca am foarte mult timp liber. Dar chiar daca il am, citesc multe articole ce tin de activitatea politica din tara, blogurile personalitatilor politice si privesc emisiuni politice ( zambeste Marcel), in vacante imi ajut parintii. In fiecare sambata incerc sa dedic cat mai mult timp prietenilor cu care iesim sa ne distram in oras, iar duminica este ziua dedicata familie. In general sunt implicat in multe activitati, ceea ce imi ocupa timpul, insa nu privesc acest lucru ca o lipsa de libertate, ba din contra ma bucur pentru ceea ce fac.

Cum consideri activitatile extrascolare in viata unui tanar?

Activitatile extrascolare sunt foarte importante din punctul meu de vedere. Din nefericire sistemul nostru de invatamant nu prevede timp pentru elev/studenti dedicat curusurilor extrascolare, ceea ce este foarte rau, deoarece anume activitatii date tinerii isi formeaza cariera lor si afla cu adevarat ce le place. Societatea moldoveneasca este deprinsa sa invete mult si din toate ceea ce este gresit, deoarece multi tineri ajung in clasa a 12-a si nu stiu ce specialitate sa-si aleaga. Personal cred ca activitatile extra-curiculare ar trebui promovota de ministerul invatamintului, si ar fi si mai bine daca nota anuala ar depinde si de activitatile extra-curiculare.

In convorbirea mea cu Marcel am observat ca este un tanar care stie ce vrea de la viata, stie sa se aprezieze si sa spuna lucrurilor pe nume. M-a impresionat si faptul ca este inca tanar dar cunoaste atat de multe despre viata. Viata lui Marcel se imparte intre studii, familie, prieteni si activitati extrascolare, ca seminare, traninguri, cercuri de dezbateri etc. El este un tanar care spera sa faca ceva bun pentru Moldova, iar exemplul lui ar trebui sa-l urmeze inca multi elevi.

Daniela Timofti