Interviuri

Oratoria se poartă. Chiar şi în Moldova. O proaspătă dovadă a acestui fapt este recenta înregistrare oficială, la Chişinău, a unui nou club de artă oratorică şi leadership - „Top Toastmasters Club”.

Mai multe detalii aflăm de la preşedintele TTC Chişinău, dnul Alexandru Bordea.

Domnule Bordea, ce reprezintă Toastmasters International şi care este scopul acestei organizaţii?

Toastmasters International reprezintă cea mai importantă organizaţie mondială care te învaţă cum să vorbeşti în public şi cum să-ţi dezvolţi abilităţile de lider.
Scopul ei este de a oferi o platformă de lucru, un atelier de tipul “învaţă cum se face”, în care oamenii îşi perfecţionează abilităţile într-o atmosferă confortabilă şi prietenoasă.

Cum v-a apărut ideea de a crea un astfel de club la Chişinău?

Ideea nu apăruse decât după ce am descoperit, prin intermediul Internetului, acest club internațional. S-a întîmplat după 2 ani în care am reușit să creăm și creștem un club local de oratorie, astăzi Clubul Oratorilor.

Cum se desfăşoară o şedinţă tradiţională a clubului Top Toastmasters?

Într-o atmosferă plăcută, cu multă energie pozitivă, cu oameni entuziasmaţi. Practic fiecare participant din cadrul ședințelor este implicat într-un fel sau altul, pentru a putea exersa tot ce înseamnă oratorie - fie prin discursul pregătit de acasă, fie prin cel prompt, fie printr-un rol asumat.

Care este profilul unui membru Top Toastmasters Club?

Clubul nostru şi-a manifestat din start dorința de a atrage cât mai multă lume ce a plecat din băncile școlilor sau ale facultății și se confruntă cu probleme oratorice zi de zi - la muncă sau în alte circumstanțe.

Ce beneficii obţin participînd la şedinţele TTC?

Fiecare participant al ședințelor clubului, pe lîngă faptul că are posibilitatea de a exersa , a face networking și a-și dezvolta abilitățile de leadership, mai primește la un moment dat certificarea internațională pentru rezultatele atinse într-o anumită perioadă de timp.

Pornind de la motto-ul organizaţiei „Where leaders are made” („Unde se formează liderii”), care ar fi interferenţa între oratorie şi leadership?

Orice lider bun este și un bun orator. Sunt lucruri indisolubile. E un adevăr ştiut din toate timpurile.

Care este formula succesului în oratorie în viziunea lui Al. Bordea?

Experiența.

Cît de semnificativă, după părerea dumneavoastră, este existenţa unor astfel de cluburi de artă oratorică în RM?

Semnificația acestor cluburi, cât și rezultatele lor, se vor face simțite foarte curând. Acest fapt se va reflecta în oamenii de succes care vor uimi publicul prin excelența prezentărilor şi a convingerii cu care vorbesc.

Ce sfaturi aţi oferi tinerilor – viitori lideri din Republica Moldova?

Fiecare din noi ascunde în sine un diamant - nestemată tăinuită adînc, sub depuneri de rocă. Scopul nostru e să-l descoperim, oricât de mult efort nu ar necesita acest lucru. Oratorie plăcută!

Vă mulţumesc!

Realizat de Victoria Dodon

...dacă victimele ar avea destul curaj să facă publice incidentele.

Diana Răileanu

Şase din zece femei în Republica Moldova suferă de pe urma violenţei domestice, constata un recent studiu realizat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Experţii organizaţiei „La Strada” susţin că pe parcursul a doi ani, de cînd au lansat „telefonul de încredere” pentru victimele violenţei, au recepţionat peste 3 mii de apeluri, cu mult peste aşteptările lor. Detalii are Diana Răileanu:

Specialiştii centrului „La strada” cred că numărul victimelor violenţei în familie ar putea fi mai mic dacă acestea ar avea destul curaj să facă publice incidentele. Daniela Nichitin, vicepreşedina organizaţiei spune că majoritatea persoanelor care cer ajutor la „telefonul încrederii” sunt femei cu vîrsta cuprinsă între 27 şi 40 de ani, dispuse în cele mai dese cazuri să ierte violenţa partenerului pentru binele familiei:

Daniela Nichitin: „Deoarece copii încă sunt mici, femeia de multe ori se gândeşte cum ar putea să amelioreze lucrurile din perspectiva schimbării proprii, adică ce ar trebui ea să schimbe în comportament, poate că ar fi cazul să ierte comportamentul violent al partenerului de viaţă, în speranţa că odată cu creşterea vârstei copiilor lucrurile se vor schimba.”

Europa Liberă: Din experienţa Dvs. în astfel de cazuri lucrurile se schimbă?

Daniela Nichitin: „De cele mai multe ori dacă nu avem intervenţii din exteriorul familiei, ele nu se schimbă, deoarece comportamentul agresiv are ca şi scop dominaţia, puterea şi controlul.”

Atunci cînd aud vorbindu-se despre violenţa domestică, cel mai des oamenii îşi închipuie violenţa fizică, susţine Daniela Nichitin. Ceea ce, crede ea, este greşit, pentru că violenţa se manifestă diferit:

Daniela Nichitin: „Un control exagerat din partea unui partener, acest control poate fi în sensul controlului financiar, mediului de comunicare, adică cine sunt prietenii, cu ce se ocupă, tendinţa de a izola victima de familia extinsă, de prietenii săi şi de a o face mai mult dependentă de casă şi de familie, gelozia exagerată care, de fapt, tot vorbeşte despre un control al tuturor acţiunilor pe care această persoană le întreprinde.”

Experţii centrului „La strada” mai constată că, deseori, funcţionarii în loc să apere drepturile victimelor violenţei în familie, din neştiinţă sau lipsă de interes, acţionează împotriva lor. Din nou, Daniela Nichitin:

Daniela Nichitin: „Pe de o parte, se observă încă în rîndul poliţiştilor o lacună în ceea ce priveşte cunoştinţele lor, ei nu prea cunosc ce înseamnă implementarea în practică a ordonanţei de protecţie şi nu întotdeauna poliţistul este o autoritate în comunitatea respectivă, fie că este tânăr, fie că nu are încă o experienţă profesională. Din acest considerent agresorii îşi permit şi faţă de poliţişti uneori un comportament violent, ceea ce nu ar trebui să se întâmple în situaţia dată.”

Pentru a diminua numărul victimelor violenţei domestice, specialiştii centrului „La Strada” sugerează autorităţilor să deschidă mai multe centre specializate care ar oferi asistenţă psihologică agresorilor, pentru ca aceştia revenind în familie să nu reia comportamentul agresiv.

http://www.europalibera.org

Republica Moldova este un stat democrat, care garantează drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor. Uneori, însă, aceste norme sunt încălcate  iar anumite persoane se simt discriminate din mai multe cauze, fie etnie, religie, rasă, gen etc.  Dar totuşi ce înseamnă discriminarea şi cum se manifestă acest fenomen  în ţara noastră, citiţi în interviul cu Natalia Ghilaşcu, jurnalistă independentă, administratoarea site-ului www.discriminare.md

Noţiunea de „discriminare” este pronunţată tot mai des în societate noastră. Care este totuşi semnificaţia acestui cuvînt?

Ca o explicaţie simplă, fenomenul „discriminare” presupune un tratament diferenţiat pentru o categorie de oameni care are dreptul la aceleaşi servicii. De exemplu , cînd o persoană nu poate beneficia de acelaşi loc de muncă sau de un serviciu, oricât de profesionist nu ar fi, din motive etnice, rasiale, religioase, de gen, etc. Cu uşurinţă îi este refuzat acest job. Capacităţile acestor oameni sunt în egală măsură cu ai celorlalţi oricum, societate este condusă de prejudecăţi. Înfăţişarea unui om de multe ori crează din start prejudecata că este incapabil de a îndeplini anumite lucruri, şi aici mă reîntorc la cele menţionate anterior. Faptul că eşti de etnie diferită, sau rasă de exemplu, nu înseamnă că nu poţi pretinde la un post de muncă în egală măsură cu alţi pretendenţi. Acest lucru se întîmplă din motiv că ne tragem din perioada comunismului, cînd toţi erau educaţi să se comporte în acelaşi mod. Pe atunci diversitatea nu era o valoare, spiritul de independenţă şi dorinţa de a fi diferit de ceilalţi nu era apreciat. Astăzi avem o libertate de alegere, suntem liberi în acţiuni. Este regretabil că societatea noastră este invadată de stereotipurile discriminării.

Ştiu că ai organizat o serie de evenimente, seminare şi concursuri care aveau ca scop eradicarea discriminării. Menţionează, te rog cîteva din ele.

Prima acţiune de amploare, ca să spun aşa, a fost lansarea site-lui disriminare.md. Am creat o pagină web informativă, care să ofere oamenilor şansa de a  se solidariza cu cei discriminaţi  şi de a putea sesiza anumite situaţii discriminatorii.  În Moldova nu avem nici o a platformă care sa  ofere cetăţenilor informaţii diverse şi calitative referitoare la acest fenomen. O altă realizare a fost crearea unui spot video. Am muncit vara trecută cu un grup de tineri, pentru că anume ei pot influenţa într-un fel modul de gândire al omului învechit. Scopul acestui promo a fost să explicăm fenomenul discriminării. Timp de două luni am făcut un brain-stormning de idei, de propuneri iar în final am ales 3-4 scene prin care un caz de discriminare derivă din altul. În prima scenă o chelneriţă refuză să-l deservească pe un client de etnie romă, peste un timp ea devine însărcinată iar şeful o concediază. Cel din urmă se accidentează şi devine o persoană cu dizabilităţi fizice. Nefiind apt de muncă, societatea îl ignoră. Finalul însă are o notă optimistă. Femeia însărcinată căreia i s-a refuzat jobul îi întinde mîna, în semn de solidaritate. Mesajul spotului vine să amintească oamenilor că dacă azi discriminezi, mîine sau în viitorul apropiat poţi deveni chiar tu însuţi în situaţii similare.

Am mai condus un training pentru jurnalişti şi activişti civici, în noiembrie anul trecut perntru a identifica cazurile de discriminare prin căi mai ingenioase.

Ce reprezintă emisiunea pe care o realizezi  la postul Naţional de Televiziune şi cui îi este destinată ea ?

În primul rând se adresează tinerilor. Iniţial era difuzată la o oră tîrzie, acum în zilele de sâmbăta la 17:15. Noi realizam emisiunea cînd reuşim să documentăm un caz de discriminare. Actualmente, nu putem asigura grila săptămânală pentru că nu avem o echipă care să găsească mai eficient asemenea situaţii. Deocamdată lucrăm cu cîţiva jurnalişti de la radio şi site.  Am avut anumite termeri precum reacţia  negativă a societăţii. Orice produs mediatic trece prin vizorul Consiliului de Observatori. Am primit reacţii de pe teren de la multe persoane precum romi, copii fără acte, femei însărcinate care au fost discriminate din acest motiv ,cînd au vrut să se angajeze. Ei mi-au insuflat în continuare încrederea că munca pe care o realizez este una valoroasă şi de fiecare dată îmi mulţumesc că cineva se gândeşte la ei. Astffel, telespectatorii devin mai informaţi despre acest subiect.

Ai fost implicată în programul de studii ”Academia pentru Drepturile Omului”, desfăşurat de CIDO şi Amnesty International Moldova. Cu ce impresii ai rămas în urma acestui proiect ?

Mi-a oferit un bagaj de cunoştinţe mai ample şi mai profunde în domeniul drepturilor omului. În calitatea mea de jurnalistă care abordează subiecte despre discriminare, am simţit necesitatea de a aborda mai profesionist astfel de situaţii. Societatea este mai puţin informată în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului iar noi jurnaliştii le putem veni în ajutor.

Am condus o sesiune despre drepturile omului în mass-media, am stabilit relaţii cu toţi colegii de la Academie, avem dorinţa de a realiza un documentar despre libertăţile religioase în Moldova, un alt proiect media care va solicita o nouă mobilizare de eforturi şi respectiv, mă aştept la reacţii nu dintre cele mai prietenoase.

Îţi mulţumesc pentru interviul acordat!

Iuliana Mămăligă