Interviuri

Are un program încărcat şi vreau să îi mulţumesc pentru faptul că a găsit timp pentru interviul meu.  Funcţia de consiler al Primului Ministru al RM îi face ziua plină cu tot felul de evenimente şi proiecte pentru generaţiile viitoare!Se conduce după un concept care, în opinia lui , va schimba mentalitatea ţării şi viitorul tinerilor.  „Cred în Internet, tineri şi o nouă clasă politică” aceasta e fraza care îi dă impuls să muncească pentru generaţia jună din Republica Moldova. Tudor Darie, este intervievatul acestui material prin intermediul căruia ne aduce noile informaţii despre proiectele de tineret şi realizările din acest domeniu la care depune mult suflet.

Domnule Tudor Darie, funcţia de consilier al Primului ministru în probleme de tineret,pe care o deţineţi în prezent, presupune multe responsabilităţi şi priorităţi. Care sunt acestea?

Priorităţile pe care le am rezultă din programul de guvernare al Guvernului şi din activitatea Primului Ministru. Responsabilitatea principală este ca, în orice situaţie, să ţin cont în primul rând de interesul tinerilor. Reieşind din aceste principii, reuşesc uşor să-mi prioritizez şi organizez activitatea. Punctual, pe domeniul tineret depun efort ca să susţinem iniţiativele inovatoare ale tinerilor, cum ar fi „Hai, Moldova!” sau TEDx, orientarea tinerilor către o cariera în domeniul IT, atragerea tinerilor în Guvern, aprobarea standardelor de implementare a Legii Voluntariatului, dotarea cu computere a căminelor studenţeşti, ajustarea cadrului legal pentru a facilita angajarea absolvenţilor în cîmpul muncii etc.Per ansamblu vorbind, tinerii sunt o prioritate majoră în activitatea mea.

Ce reprezintă proiectul „e-guvernare” şi cine sunt beneficiarii acestuia?

De multe ori ne plîngem pe funcţionarii corupţi. Cetăţenii plătesc mită, iar funcţionarii o primesc, facilitînd eliberarea unui certificat sau prestarea unui alt tip de serviciu. Ambele părţi o fac benevol. Cum rezolvăm situaţia? Simplu. Prin implementarea proiectului de e-guvernare, care presupune prestarea serviciilor publice în regim online. Astfel, putem tăia acest „cordon ombilical” prin faptul că funcţionarul public şi cetăţeanul nu se mai întîlnesc faţă în faţă. Mai mult, e-guvernarea va tăia nu doar din factorul corupţiei, dar şi din rîndurile interminabile de la Oficiul de Stare Civilă, de la MAI pentru obţinerea cazierului juridic şi alte instituţii publice. Aceasta este pe scurt esenţa proiectului de e-guvernare.

Ştiu că sunteţi unul din fondatorii de bază al Centrului Tînărului Jurnalist. Cum a fost la începuturi, cînd aţi pus baza acestui colectiv?

Era anul 2002, cînd împreună cu mai mulţi redactori de la ziarele şcolare am decis să creăm o organizaţie, care ar ajuta alţi tineri din presa de tineret. Aşa a fost fondat Centrul Tînărului Jurnalist, care oferea instruire şi consultanţă redacţiilor ziarelor şcolare. Am fost preşedintele CTJM timp de 5 ani, perioadă în care am activat în cadrul unei echipe extraordinare de tineri ambiţioşi. Rezultatul acestei echipe este pe faţă: în 2002 existau 19 ziare şcolare, iar în 2007 – peste 100 de ziare şcolare.

Tot mai mult se vehiculează termenul de „politici de tineret”. Ce presupune această sintagmă, şi cum sunt aplicate ele în ţara noastră?

„Politicile de tineret” presupune efortul conjugat al instituţiilor statului în crearea unui mediu, în care tinerii din ţara noastră să poată beneficia de studii de calitate, să-şi poată dezvolta propria afacere sau să-şi găsească un loc de muncă bine plătit, să-şi poată întemeia o familie şi să se poată realiza ca personalitate.

Promovarea activităţilor de voluntariat este o prioritate în activitatea dvs. de consilier. Ce acţiuni aţi interprins pentru a încuraja acest fenomen în ţara noastră?

În primul rînd prin faptul că sunt voluntar şi acum. Nu glumesc. Am început cînd eram elev şi ajutam la îngrijirea grădinii şcolii. Apoi am fondat ziarul liceului şi promovam modul sănătos de viaţă în şcolile din raionul Glodeni. În 2002 am fost premiat ca fiind cel mai activ voluntar din republică. Ulterior, am fost unul dintre organizatorii Festivalului Voluntarilor. De asemenea, am fost unul dintre susţinătorii adoptării Legii Voluntariatului. Acum, promovez adoptarea standardelor pentru implementarea acestei legi, care vor fi aprobate la una dintre următoarele şedinţe de Guvern. În acest mod, activitatea de voluntariat va fi considerată perioadă de experienţă la angajare şi va oferi credite de studiu la universitate.

Cum vedeţi colaborarea ONG-urilor din ţara noastră cu cele din comunitatea europeană?

În primul rînd vreau să mă refer la colaborarea dintre societatea civilă şi Guvern, deoarece Executivul nu a avut şi nu va avea niciodată capacitatea într-o societate modernă să presteze 100% toate serviciile de care au nevoie cetăţenii şi să o facă în mod calitativ. Astfel, ONG-urile fiind o formă de auto-organizare a cetăţenilor pe domenii de interes, Guvernul are marea oportunitate de a delega o parte din propriile atriibuţii acestor organizaţii şi să le finanţeze pentru ca ele să poată presta anumite servicii cetăţenilor. Recent, Guvernul a aprobat proiectul de lege privind contractarea serviciilor sociale. Sper că după aprobarea legii în Parlament, colaborarea dintre Guvern şi ONG-uri să fie mai strînsă, în urma căruia să beneficieze cetăţenii. Cît despre colaborarea cu ONG-urile din UE, cred că avem o şansă de a prelua din experienţa lor.

Adiacent cu responsabilităţile în domeniul tineret pe care le deţineţi, mai aveţi şi în vizor domeniul IT. Care sunt acţiunile şi rezultatele pe care le aveţi în ceea ce priveşte segmentul Tehnologiilor Informaţionale?

Domeniul tehnologiilor informaţiinale şi de comunicaţii este unul dintre cele mai dinamice din economia naţională, iar angajaţii acestui sector au salarii competitive cu cele din UE şi sunt de cîteva ori mai productivi decît un angajat mediu pe economie. În ultimul an avem o creştere importantă a ratei de penetrare a telefoniei mobile, atingînd cifra de 96,3% din populaţie. Avem rezultate bune şi în industria producerii de soft, cu o creştere anuală a exportului de soft de 49%. Suntem o ţară cu un nivel înalt al vitezei la Internet. În 2011 am reuşit să liberalizăm modalitatea de acordare a numerelor de telefonie fixă. Cu toate acestea, mai avem restanţe mari la capitolul pregătirii specialiştilor IT, deoarece nu reuşim să satisfacem cererea de pe piaţa forţei de muncă. Astfel, în 2012 unul dintre obiectivele principale va fi creşterea numărului specialiştilor IT bine instruiţi şi creşterea competitivităţii industriei IT. De asemenea, ne propunem să creştem interesul absolvenţilor de liceu faţă de o carieră în IT, deoarece anume acest domeniu este unul modern, de perspectivă, unde poţi cîştiga un salariu european în Republica Moldova.

Foto: Natalia Bostan, www.allmoldova.com

Voluntariatul şi actele de caritate au devenit una dintre tendinţele la modă pentru mulți tineri, grupuri şi organizaţii întregi. Pentru ea, voluntariatul și caritatea au început... involuntar, spontan, mânată de instinctul de mamă. După 7 ani de acte de caritate pe care le organizează pentru Şcoala Internat din Corteni, Veronica Arpintin poate fi desemnată una dintre femeile profesioniste care a reuşit să treacă peste stereotipurile unei societăţi care ştie să judece.

Traseul parcurs şi oamenii care investesc în copii

Drumurile pe care le bătotoreşti, adesea te aruncă-n fântâni care trebuiesc disecate. Aşa i s-a întâmplat Veronicăi. Dintr-o simplă întâmplare a avut o vizită neplanificată la Şcoala Internat din Corteni unde locuiesc şi îşi fac studiile circa 150 de copii cu dizabilităţi mintale. Primul imbold şi prima nedumerire au alimentat ideea de a organiza evenimente de caritate. "Am observat că atât fetele, cât şi băieţii aveau o frezură foarte scurtă şi atunci am întrebat de ce ? Mi s-a spus că bugetul alocat pentru produsele igienice este atât de mic, încât e imposibil de întreţinut".

Era o tânără mămică, care îşi creştea copilul de 5 luni şi astfel era foarte sensibilă la momentele legate de copii. Chiar dacă avea o mulţime de responsabilităţi, pe lângă un copil mic de crescut, era angajată şi mai făcea şi masterul, Veronica s-a concentrate asupra ideii de a organiza un eveniment pentru a acumula bani şi pentru ai asigura cu puţinul necesar de care aveau nevoie acei copii.

"Din lipsa de timp, m-am confruntat cu mai multe probleme. M-am consultat cu mai mulţi oameni şi mulţi mi-au spus că am înnebunit dacă vreau să fac una ca asta, dar au fost şi unii cărora le mulţumesc din toată inima pentru că m-au susţinut. Astfel, ne-am gândit împreună să facem un concert de caritate. Eram naivă şi credeam că la concert lumea vine şi poate nu vom cumpăra doar strictul necesar dar poate mult mai mult", îşi aminteşte Veronica.

„Atunci am contactat mai mulţi interpreţi, toţi spuneau, şi le înţeleg, că pot face acest lucru contra unei plăţi semnficative. În aşa caz aş fi organizat un eveniment de dragul evenimentului şi n-ar fi fost posibil să cumpărăm din banii acumulaţi pentru copii ceea ce ne propusesem. Unica persoană care ne-a răspuns pozitiv a fost interpreta Geta Burlacu. Ea a vorbit cu muzicanţi şi unde a fost posibil noi am economisit. Geta deja merge cu noi la casa de copii, organizăm diverse sărbători pentru copii, ea le cântă, îi înveseleşte şi-i distrează. Le facem discotecă pentru copii. De asemenea, m-am adresat Ambasadei SUA, fiind absolventa programelor de schimb, ne-au oferit un grant în sumă de 300 de dolari pe care iam dat pentru arenda la Filarmonică, unde a fost concertul. Sunt unele cheltuieli pe care nu le poţi anula sau reduce", adaugă Veronica Arpintin.

Primul concert şi primele cadouri pentru copiii

După ce şi-a sunat toţi prietenii, rudele şi a informat societatea prin afişe lipite pe stradă şi emailuri, primul concert de caritate a fost un bun început. „ Sala a fost pe jumătate plină, în pofida faptului că n-am avut publicitate şi n-am promovat evenimentul pe facebook, pentru că atunci nu exista şi era mai dificil de promovat. Dar totuşi, am adunat o sumă de 2000 de dolari, în afară de asta şi foarte multe cadouri. Ajutorul a venit mai mult din partea prietenilor decât din partea străinilor, pentru că există o percepţie greşită că oamenii care se ocupă cu astfel de acte de caritate, nu le fac din inimă şi că scopul lor nu este atât de nobil cum se spune. Ele poate şi există.... dar nu e şi-n cazul nostru", ne destăinuie Veronica Arpintin.

„Copii au fost fericiţi, a început să le crească părul. M-am bucurat atunci când magazinele de la care procuram produsele, când le spuneam că mergem la casa de copii, ne ofereau reduceri. Astfel, cu suma adunată am luat lucruri de două ori mai ieftin. Dintr-o parte mulţi ne-au refuzat şi-au spus că ei plătesc impozite, taxe, chiar şi unii prieteni pe care mizam şi care aveau nişte venituri destul de mari pentru ţara noastră. Ei mi-au spus că achită taxe şi că statul trebuie să se ocupe de asta. Eu înţeleg că statul trebuie, statul multe trebuie să asigure, dar şi noi suntem cetăţeni care putem face ceva pentru această societate", ne mărturiseşte Veronica.

Evenimentele de caritate s-au transformat într-o tradiţie

Pentru că este destul de complicat, Veronica spune că organizează o dată în an concerte de caritate. Astfel, în preajma sărbătorilor de iarnă copii primes cadouri, iar alte cadouri rămân pentru ziua copiilor, de 1 iunie: „Sunt uniii care nu reuşesc să ne ajute la sărbătorile de iarnă şi noi le spunem, mai aveţi o şansă în iunie"

„Am lucrat mult asupra promovării acestui proiect. E ca o tradiţie şi mă bucur că deja e aşteptat, deja ne susţin mai multe companii, dar la început era foarte greu pentru că lumea n-avea încredere. Îi apreciez pe cei de la administraţia şcolii, pentru că se deduc în totalitate. Uneori le spuneam să-şi ea câte ceva, nişte stilouri pentru birou, ca să-i bucure şi pe profesori cu sărbătorile care vin. Directorul spunea, nu, dacă cu mâna voastră ne arătaţi ce pot să le dau colegilor, altfel nu, pentru că noi lucrurile copiilor nu le luăm", povesteşte Veronica.

Un început fără sfârşit

Veronica Arpitin recunoaşte că organizarea unui concert anual o epuizează, pentru că e un efort enor şi de fiecare dată spune: „Eu nu sunt organizator, pentru că eu lucrez la bancă, am cunoştinţe în alt domeniu şi înainte de sărbători, mereu spun că gata nu mai fac nimic. Trece ceva timp şi zic, când ne pregătim pentru următorul concert?", spune cu mult entuziasm despre proiectul în care investeşte şi suflet şi timp de mai bine de 7 ani.

„Lucruri necesare precum produsele de igienă, nu pot fi asigurate pentru fiecare copil, în cazul acestei şcoli internet. În consecinţă, copii ies din aceste şcoli cu dinţi stricaţi şi diverse boli. Chiar nu înţeleg de ce în buget nu este stabilită o sumă pentru astfel de produse. Mă bucur că la început eram unicii sponsori, acum deja îi ajută şi alte organizaţii", ne mărturiseşte Veronica.

La Şcoala Internat din Corteni sunt circa 150 de copii şi autoare proiectului spune că e foarte costisitor să cumperi pentru fiecare copil câte o periuţă şi pastă de dinţi. „ Au fost situaţii când nu ne-ajungeau bani să cumpărăm tot de ce era nevoie şi atunci îmi contactam prietenii şi le spuneam: ştiu că tu ai dat bani şi că ai cumpărat bilete la concert, dar mai cumpără te rog şi o landă de banane. Ei primesc pozitiv solicitările mele, pentru că ştiu că aceste banane vor ajunge la copii care nu au posibilitatea să consume", povesteşte Veronica.

„Anul trecut m-am înţeles cu o reţea de piţărie să ofere un meniu de mâncare pentru copii şi cu o firmă turistică ca să le facă excursie, am obţinut transport şi când am ajuns la realizarea lui, ne-am confruntat cu o problemă pe care eu n-o prevăzusem. Copii n-aveam îmbrăcăminte şi încălţăminte. Nu ne puteam permite să-i îmbrăcăm pe toţi cei 150 de copiii. Astfel, am înţeles că chiar dacă ai experienţă, mereu apar nunţe şi probleme pe care tu nu le prevezi, dar pe care trebuie să le depăşeşti şi să cauţi o altă cale de rezolvare. Deja am planificat o călătorie pentru copii la vară şi sper ca atunci să ne fie mai uşor să-i aducem în capitală", spune Veronica.

„Eu nu organizez evenimente de caritate pentru ca să primesc mulţumiri sau altceva..."

De fiecare dată, după ce strâng roadele după organizarea unui concert sau a unei campanii în urma căreia copii se aleg cu produse igienice, dulciuri, fructe şi jucării, bucuria poate fi citită în ochii copiilor, iar reîntâlnirile se transformă în ceva mult mai mult „Este un moment foarte sensibil şi uneori ne spun şi mie şi Getei, că le suntem mame. Odată am invitat un om de afaceri la matineu şi copii spuneau poezii despre mamă, părinţi şi el a început să plângă. Eu nu m-am aşteptat că din ochii omului de afaceri, care este puternic poate fi şi atât de sensibil. Avem o relaţie frumoasă cu copiii, facem ce putem şi cred că asta e dorinţa şi poate chiar responsabilitatea unui cetăţean şi eu fac asta ca un om interesat de problemele altora", spune Veronica Arpentin.

„Dacă eu şi copilul, familia mea suntem sănătoţi, atunci avem la dispoziţie foarte multe lucruri şi asta mă motivează să fac ceea ce fac pentru aceşti copii. Da, organizarea este un efort imens, dar se merită s-o faci pentru cei care sunt dezavantajaţi în comparaţie cu tine", povesteşte Veronica.

„Eu nu fac asta pentru ca să primesc mulţumiri sau altceva.... Îmi place că atunci când merg la ei, îi văd veseli, se bucură de cadouri, cum aşteaptă să le dăm fructele pe care ei nu le văd şi nu le consumă zi de zi", adaugă ea.

„Eu nu am timp pentru saloane de frumuseţe, pentru că din 24 de ore cât dormi, comunici cu copilul şi munceşti, trebuie să ştii care îţi sunt priorităţile ca să le reuşeşti pe toate. Pentru mine să ajut aceşti copii este mai important decât să fac sport sau să stau la o cafea cu prietenele. Noi toţi pierdem timpul şi suntem conştienţi de asta şi noi am putea face mult mai mult, dacă ne-am pune astfel de scopuri", accentuiază Veronica.

Mediul de afaceri versus actele de caritate

Pe lângă faptul că este autoare unui proiect de caritate, Veronica Arpintin este manager în servicii şi consultanţă în afaceri (BAS) Moldova. Am întrebat-o dacă relaţiile şi experienţa din mediul de afaceri din care face parte au ajutat-o cumva la organizarea actelor de cariate: „Într-o oarecare măsură m-au ajutat, pentru că lumea mă cunoaşte ca un om serios, onest şi cred că imaginea mea de la serviciu mi-a oferit un avantaj. Chiar dacă nu pot trece din zona mea de la serviciu la organizarea unor astfel de evenimente, pentru ca să nu fiu tratată ca eu vreau să beneficiez de poziţia pe care o am", spune Veronica.

„Primul sponsor am fost chiar eu şi soţul meu, apoi prietenii mei. Însă, în urma experienţei acumulate, am înţeles că dacă vrei să faci, faci, nu asculţi ceea spun alţii, dar ceea ce faci, faci calitativ sau deloc. Te dedici, dar ai şi un rezultat frumos. Sunt fericită că mie îmi reuşeşte de 7 ani", spune mulţumită Veronica.

Faptul că munceşte în domeniul afacerilor o ajută la planificare resurselor şi cum să le administrez. „Chiar dacă aş fi fost medic sau profesor şi atunci aş fi încercat să utilizez cunoştinţele mele în favoarea societăţii. Nu este adevărat că dacă eşti om de afaceri sau dacă ai o afacere atunci ai alte posibilităţi. Noi avem potenţial care poate fi valorificat. Dar e dificil atâta timp cât 10 fac ceva, iar alţii 2 distrug ceea ce fac cei 10 cu atâta entuziasm", accentuiază Veronica.

Voluntariatul şi influenţa sa asupra societăţii

Tot mai mulţi tineri se implică în proiecte de caritate şi tot mai multe organizaţii au ca scop organizarea unor proiecte de caritate. Astfel, noua generaţie este total diferită de cea de acum 10 ani. „Voluntariatul deja este perceput de societate ca ceva normal şi interesant, unde şi tu, fiind voluntar poţi să benificiezi de cunoştinţe, să-ţi dezvolţi abilităţile, să obţii experienţă. Personal, ideea de voluntariat am văzut-o în SUA. Recent, am revenit din Turcia şi la ei este tendinţa ca fiecare cetăţean să doneze lunar 2% din venitul său pentru astfel de acte de caritate", spune Veronica Arpintin.

„Oamenii la noi au ajuns să-şi economisească banii pentur un iPad, pentru tehnică modernă, în timp ce lumea nu-şi permite să se alimenteze corect, dar cumpără nişte lucruri inutile. Lipsa educaţiei atât în familie, cât şi în instituţiile de invăţământ. Sunt sigură că dacă noi am fi educaţi în administrarea finanţelor, atunci cred că am trăi cu toţii mult mai bine", adaugă Veronica.

"Promovez ideea că atunci când faci ceva, nu trebuie să te lauzi, dar totuşi continui să promovez pentru că sunt mereu în căutare de oameni care mă pot ajuta să facem ceva", încheie ea.

http://pentruea.md

Andrei-Mihai Purcărea, tânărul jurnalist român, câștigător al Marelui Premiu la un concurs internaţional organizat de Euranet, o reţea de radiouri din toată Europa.

Andrei, povestește-ne mai multe despre tine.

Aș începe prin a spune despre mine că tind să văd latura artistică, abstractă a lucrurilor. Îmi place să fiu creativ, îmi place să creez imagini fie prin scris, fie prin fotografii, fie prin sunete. 
Am 23 de ani și am un frate și o soră cu care mă înțeleg perfect și la care țin enorm și am un nepoțel adorabil de aproape 7 luni. Sunt pasionat de fotografie, de radio și de scris și am o emisiune la radio UBB, postul de radio online al universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Ce reprezintă acest premiu pentru tine?

Pentru mine acest premiu  reprezintă dovada că într-adevăr am ales bine calea pe care vreau să merg în viaţă: radio. Este o mare pasiune a mea şi totodată dovedeşte pentru mine şi adevereşte faptul că poţi reuşi şi poţi avea reuşite doar atâta timp cât faci ceea ce îţi place.

Acest premiu este rezultatul muncii mele, al spontaneităţii mele, al imaginaţiei şi creativităţii mele. Înseamnă primul meu drum singur cu avionul într-o altă ţară şi reprezintă chiar şi un avânt pentru a înainta mai mult pe drumul spre cariera pe care mi-o doresc.

Ai putea să ne dezvălui mai multe detalii despre experiența trăită la Bruxelles?

A fost o exprienţă interesantă. Chiar atunci când am ajuns mi s-a stricat telefonul şi am fost puţin îngrijorat. Mă temeam să nu survină schimbări în programul oamenilor cu care aveam stabilită întâlnirea acolo (deoarece pentru a sta de vorbă cu cineva de la Comisia Europeană sau de la Parlamentul European, trebuie să planifici întâlnirea dinainte). Dar am reuşit să mă descurc cu scurte sesiuni de internet mulţumită internetului wireless pe care l-am gasit pe drum.

A fost interesant să descopăr singur locuri, să mă plimb, în drum spre Comisia Europeană unde aveam o întâlnire stabilită cu un expert pe Justiţie şi Drepturile Omului. Am avut o singură zi la dispoziţie, de dimineaţa până seara, în care să umblăm după materiale audio şi inserturi sau orice consideram noi că necesitam pentru realizarea reportajului final. Una din reguli era ca tot ce urma să folosim în materialul final să fie adunat şi înregistrat doar acolo, în Bruxelles. Nu era permis să folosim nimic înregistrat acasă. Drept urmare de dimineaţa de la 7 am umblat pe străzile oraşului belgian căutând oameni, locuri şi inspiraţie. Nu am plecat cu un plan de acasă pentru că, de obicei, „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi nu am vrut să fiu dezamăgit sau să îmi dau impresia că nimic nu iese cum trebuie în cazul în care ceva avea să se schimbe subit. Totodată eu cred că spontaneitatea e unul din elementele cheie ce dau gust unui produs.

Vorbește-ne despre conceptul reportajului tău propus în cadrul concursului?

M-am gândit că la un astfel de reportaj, cu o astfel de temă, în primul rând trebuie să reuşeşti să transpui ascultătorul măcar pentru puţin, în pielea unui personaj. Consider că o notă de poveste unui astfel de material este necesar pentru a da viaţă reportajului şi astfel am şi procedat. Am început prin a mă pune într-o situaţie în care să mă plimb, cu ochii închişi pe stradă în încercarea de a mă orienta după sunete. Am dat ascultătorilor exact sunetele pe care le auzeam eu, acolo. Sunetul de maşini, de metrou, de paşi, sunetul străzii. Am făcut asta în introducerea reportajului şi în final, pentru a avea o ciclicitate, o poveste circulară. După introducere am folosit datele statistice pe care le-am obţinut prin cercetări şi inserturi cu persoanele pe care le-am mai întrebat diverse lucruri: o locuitoare a Bruxelles-ului şi un vânzător dintr-un magazin ce deţine obiecte pentru persoane cu deficienţe.

De ce ai ales anume să vorbești despre nevăzători?

Chiar lângă facultatea la care sunt student există o şcoală pentru copii cu deficienţe de vedere. De câte ori mă duc acolo mă întâlnesc cu acei copii pe drum şi mereu îi am în gând. Totodată, am cunoscut o persoană care este nevăzătoare în cadrul unui proiect, unei şcoli de radio şi acolo am observat că deşi ceea ce aveam de făcut acolo necesită o mare atenţie, se descurcă de minune şi nu ai fi spus nici o clipă că are o astfel de deficienţă. M-a inspirat, am avut de învăţat de la ea, de la ambiţia ei. Asta m-a făcut ca instantaneu când am auzit tema „drepturilor omului”, m-a făcut să mă gândesc instantaneu la această abordare.

Cum crezi, ce te-a făcut diferit de restul 84 de participanți?

Probabil această abordare, de care am vorbit. Încercarea de a transpune ascultătorul în pielea unui personaj spre a înţelege mai bine situaţia, contextul. Introducerea reportajului şi încheierea care creau o imagine puternică a ceea ce am încercat să surprind în material. M-am implicat cu mult suflet în ce am făcut şi am încercat să o şi arăt. Chiar şi melodia din fundalul reportajului, de la început şi final, a fost compusă de mine, acel pian. Am încercat să mă implic mult în poveste şi în redactare.

Ce ai schimba la lumea de azi dacă ai avea puterea să o faci?

Aş scoate răutatea din lume. Aş scoate minciuna, aş scoate viclenia şi lăcomia. Materialismul după părerea mea strică tot ce e frumos. Aş şterge cu buretele indiferenţa şi aş suplimenta oamenii cu dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur mai mult.

Ai un sfat pentru tinerii care doresc să facă o carieră în domeniu media?

Să nu asculte de cei ce vor să îi descurajeze, dacă există astfel de voci în jurul lor. Să creadă în ce pot să facă, în ce ştiu şi în pasiune. În ce le dictează sufletul şi sigur vor reuşi. Să fie sinceri şi să nu se compromită. Să nu facă ceva ce nu îşi doresc şi să fie echilibraţi.

Dacă  ai pasiune pentru ce faci, nu ai cum să dai greş. Nu doar în acest domeniu, ci în oricare altul.

Mulțumim lui Andrei-Mihai Purcărea pentru gândurile frumoase.

Realizat de Daniela Caraiman