Blogosfera la feminin: Lilia Calancea

În grupul „Blogosfera la feminin” am invitat-o pe Lilia Calancea, autoarea şi „proprietara”  http://blogdevineri.wordpress.com/. O pagină virtulă unde, după cum mărturiseştea chiar ea , îi permite să vorbească şi să nu uite limba română: „În anul acesta împlinesc 10 ani de când nu vorbesc româna în viaţa de toate zilele.Mi-aş dori s-o păstrez intactă măcar în scris”. A creat acest blog şi din dorinţa de a descrie lumea dintr-o perspectivă personalizată, creativă şi necenzurată. „Îmi place să discut cu oamenii, indiferent de numele lor real, statut, meserie, greutatea contului din bancă şi ţara din care scriu. Blogul îmi oferă această ocazie şi îmi aduce feedback-uri preţioase”, mărturiseşte Lilia Calancea.

Aspectele vieţii  în jurnalul virtual:

Aproape toate, în afară de politică. Politica e pentru cei fără imaginaţie şi care caută (şi ei nu se văd dintr-o parte cât de disperat caută) electorat/popularitate cu orice preţ. Scriu despre interacţiunea oamenilor în diferite situaţii ale vieţii şi martoră a căror am fost eu. Scriu despre mine, încât uneori mă simt cobai şi mă amuză chestia. Scriu despre cărţile care m-au marcat cu ceva. Recent am făcut un exerciţiu literar care s-a transformat într- o cărţulie. Aşteptam cu mare nerăbdare reacţia cititorilor. Nici nu vă închipuiţi cât face (emoţional) pentru un autor debutant un feedback de cititor mulţumit. Fiecare reacţie e ca un mărgăritar. Eu le colecţionez şi am să-mi fac o salbă (glumesc)!

Genul conţinutului : cultură, politică sau...

Pentru că e un blog personal cred că oricine simte cum conţinutul lui se roteşte fidel în jurul buricului meu preţios. Nucleul sunt eu, totul începe de la privirea mea asupra lumii. Restul depinde de întâmplările şi oamenii pe care îi întâlnesc şi care îmi stârnesc anumite trăiri de care am chef să scriu.

Capitolul  „Postare” :

O dată pe săptămână aşa cum sugerează numele blog de vineri. Asta e ritmul meu ideal, natural, unul care îmi convine mie.

Axa blog-societate- mentalitate :

Impactul unui blog asupra societăţii este un moment  pe care autoarea noastră îl tratează în broşura “Destinul unui blog” accesibilă cu un click pe prima pagină a blogului ei. „Evident că poate avea impact. Uneori nici nu te aştepţi la unul şi se porneşte de la o frază, crescând ca o avalanşă. Alteori îţi faci pronosticuri măreţe şi te alegi cu un „poculeţ” timid în public. Circumstanţele sunt cele hotărâtoare. Şi...interesele care se suprapun. Într-un anumit moment. Fericit sau fatal. Rareori când e vorba de meritul exclusiv al unui autor de blog” mărturiseşte blogger-iţa.

Blogul între trend şi dorinţă:

Şi una şi alta. Şi accesul facilitat la internet. Dacă a ajuns odnoklassniki în cele mai uitate colţuri ale MD cu viteza pe care o am eu într-o capitală europeană (verificat personal în noiembrie 2011) apoi de ce blogul n-ar deveni o modă. Mi-aş fi dorit ca moda asta să contribuie la o evoluţie în gândire şi exprimare, dar constat că mulţi bloggeri încă nu au ce spune. Alţii spun câte ceva numai dacă prind vreun scandal politic sau se implică în partizanat politic în perioadele electorale. Adică scriu pentru un stilou, plăcintă, bere. Altă mare parte se limitează la bagat de link-uri, imagini, caricaturi. Blogosfera de azi, cu foarte mici excepţii, nu depăşeşte nivelul de odnoklassniki. Şi e păcat, pentru că demarase frumos prin 2007-2009 pentru ca acum să ajungă la ... bonjour tristesse.

Momentul: Lăsaţi un comentariu

Pentru mine toate sunt originale căci vin de la oameni diferiţi, de la oameni care rămân o enigmă pentru mine.

Blogger-ul vs Blogger-iţa

Văd o dominare de masculi care fac multă gălăgie şi tapaj (cu excepţia a două-trei bloguri pe care le citesc cu interes). Ei reprezintă cantitatea, fonul zgomotos şi deseori deşert al blogosferei. Azi blogosfera s-a transformat într-o copie fidelă a politicii moldoveneşti. Deseori se face circ pentru a aduna audienţă. Popularitatea nu e măsurată prin conţinut calitativ, ci prin statistici. Partea feminină a blogosferei nu are tendinţe de a se servi de blog pentru a demonstra ceva cuiva, pentru a face parte din top-uri şi alte bazaconii care presupun o risipă de energie. Zic risipă, pentru că tot ce nu e creativ şi sincer este o risipă. De timp, de speranţe şi de energie.

Iuliana Mămăligă