Andrei-Mihai Purcărea : „Materialismul după părerea mea strică tot ce e frumos.”

Andrei-Mihai Purcărea, tânărul jurnalist român, câștigător al Marelui Premiu la un concurs internaţional organizat de Euranet, o reţea de radiouri din toată Europa.

Andrei, povestește-ne mai multe despre tine.

Aș începe prin a spune despre mine că tind să văd latura artistică, abstractă a lucrurilor. Îmi place să fiu creativ, îmi place să creez imagini fie prin scris, fie prin fotografii, fie prin sunete. 
Am 23 de ani și am un frate și o soră cu care mă înțeleg perfect și la care țin enorm și am un nepoțel adorabil de aproape 7 luni. Sunt pasionat de fotografie, de radio și de scris și am o emisiune la radio UBB, postul de radio online al universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Ce reprezintă acest premiu pentru tine?

Pentru mine acest premiu  reprezintă dovada că într-adevăr am ales bine calea pe care vreau să merg în viaţă: radio. Este o mare pasiune a mea şi totodată dovedeşte pentru mine şi adevereşte faptul că poţi reuşi şi poţi avea reuşite doar atâta timp cât faci ceea ce îţi place.

Acest premiu este rezultatul muncii mele, al spontaneităţii mele, al imaginaţiei şi creativităţii mele. Înseamnă primul meu drum singur cu avionul într-o altă ţară şi reprezintă chiar şi un avânt pentru a înainta mai mult pe drumul spre cariera pe care mi-o doresc.

Ai putea să ne dezvălui mai multe detalii despre experiența trăită la Bruxelles?

A fost o exprienţă interesantă. Chiar atunci când am ajuns mi s-a stricat telefonul şi am fost puţin îngrijorat. Mă temeam să nu survină schimbări în programul oamenilor cu care aveam stabilită întâlnirea acolo (deoarece pentru a sta de vorbă cu cineva de la Comisia Europeană sau de la Parlamentul European, trebuie să planifici întâlnirea dinainte). Dar am reuşit să mă descurc cu scurte sesiuni de internet mulţumită internetului wireless pe care l-am gasit pe drum.

A fost interesant să descopăr singur locuri, să mă plimb, în drum spre Comisia Europeană unde aveam o întâlnire stabilită cu un expert pe Justiţie şi Drepturile Omului. Am avut o singură zi la dispoziţie, de dimineaţa până seara, în care să umblăm după materiale audio şi inserturi sau orice consideram noi că necesitam pentru realizarea reportajului final. Una din reguli era ca tot ce urma să folosim în materialul final să fie adunat şi înregistrat doar acolo, în Bruxelles. Nu era permis să folosim nimic înregistrat acasă. Drept urmare de dimineaţa de la 7 am umblat pe străzile oraşului belgian căutând oameni, locuri şi inspiraţie. Nu am plecat cu un plan de acasă pentru că, de obicei, „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi nu am vrut să fiu dezamăgit sau să îmi dau impresia că nimic nu iese cum trebuie în cazul în care ceva avea să se schimbe subit. Totodată eu cred că spontaneitatea e unul din elementele cheie ce dau gust unui produs.

Vorbește-ne despre conceptul reportajului tău propus în cadrul concursului?

M-am gândit că la un astfel de reportaj, cu o astfel de temă, în primul rând trebuie să reuşeşti să transpui ascultătorul măcar pentru puţin, în pielea unui personaj. Consider că o notă de poveste unui astfel de material este necesar pentru a da viaţă reportajului şi astfel am şi procedat. Am început prin a mă pune într-o situaţie în care să mă plimb, cu ochii închişi pe stradă în încercarea de a mă orienta după sunete. Am dat ascultătorilor exact sunetele pe care le auzeam eu, acolo. Sunetul de maşini, de metrou, de paşi, sunetul străzii. Am făcut asta în introducerea reportajului şi în final, pentru a avea o ciclicitate, o poveste circulară. După introducere am folosit datele statistice pe care le-am obţinut prin cercetări şi inserturi cu persoanele pe care le-am mai întrebat diverse lucruri: o locuitoare a Bruxelles-ului şi un vânzător dintr-un magazin ce deţine obiecte pentru persoane cu deficienţe.

De ce ai ales anume să vorbești despre nevăzători?

Chiar lângă facultatea la care sunt student există o şcoală pentru copii cu deficienţe de vedere. De câte ori mă duc acolo mă întâlnesc cu acei copii pe drum şi mereu îi am în gând. Totodată, am cunoscut o persoană care este nevăzătoare în cadrul unui proiect, unei şcoli de radio şi acolo am observat că deşi ceea ce aveam de făcut acolo necesită o mare atenţie, se descurcă de minune şi nu ai fi spus nici o clipă că are o astfel de deficienţă. M-a inspirat, am avut de învăţat de la ea, de la ambiţia ei. Asta m-a făcut ca instantaneu când am auzit tema „drepturilor omului”, m-a făcut să mă gândesc instantaneu la această abordare.

Cum crezi, ce te-a făcut diferit de restul 84 de participanți?

Probabil această abordare, de care am vorbit. Încercarea de a transpune ascultătorul în pielea unui personaj spre a înţelege mai bine situaţia, contextul. Introducerea reportajului şi încheierea care creau o imagine puternică a ceea ce am încercat să surprind în material. M-am implicat cu mult suflet în ce am făcut şi am încercat să o şi arăt. Chiar şi melodia din fundalul reportajului, de la început şi final, a fost compusă de mine, acel pian. Am încercat să mă implic mult în poveste şi în redactare.

Ce ai schimba la lumea de azi dacă ai avea puterea să o faci?

Aş scoate răutatea din lume. Aş scoate minciuna, aş scoate viclenia şi lăcomia. Materialismul după părerea mea strică tot ce e frumos. Aş şterge cu buretele indiferenţa şi aş suplimenta oamenii cu dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur mai mult.

Ai un sfat pentru tinerii care doresc să facă o carieră în domeniu media?

Să nu asculte de cei ce vor să îi descurajeze, dacă există astfel de voci în jurul lor. Să creadă în ce pot să facă, în ce ştiu şi în pasiune. În ce le dictează sufletul şi sigur vor reuşi. Să fie sinceri şi să nu se compromită. Să nu facă ceva ce nu îşi doresc şi să fie echilibraţi.

Dacă  ai pasiune pentru ce faci, nu ai cum să dai greş. Nu doar în acest domeniu, ci în oricare altul.

Mulțumim lui Andrei-Mihai Purcărea pentru gândurile frumoase.

Realizat de Daniela Caraiman