Interviuri

După ce a absolvit Facultatea de Asistență Socială, Nina Pisarenco a revenit în satul natal, Dubăsarii Vechi, în speranța să-și găsească un loc de muncă. Doar că n-a fost să fie. După două tentative eșuate, tânăra consideră că cei din Comisia de angajare au nedreptățit-o.

Nina, cum s-a întâmplat că ți s-a refuzat un loc de muncă în satul de baștină?

În vara anului 2011 am depus o cerere de angajare în raionul Criuleni. Doream să activez în calitate de asistent social la Primăria din satul meu, Dubăsarii Vechi. Au fost mai multe candidaturi, doar eu și încă o persoană aveam studii în domeniu. În final au selectat-o pe cealaltă persoană. Comisia și-a motivat alegerea, spunându-mi că nu sunt căsătorită și că în orice moment pot să plec din sat, că lucrul e greu, că mă voi plictisi și că voi renunța repede la această funcție. Acestea au fost argumentele lor.

După această primă tentativă, ai mai încercat să te angajezi. Cum te-ai descurcat?
A doua oară am depus dosarul în februarie 2012. În localitatea noastră era nevoie de încă un asistent social. În sat locuiesc 8.000 de oameni și un asistent social nu reușește să facă fața unui număr atât de mare de persoane. Speram că după a doua încercare voi fi selectată. De data aceasta erau două candidate. Mă gândeam că am șanse mai mari să fiu angajată, pentru că, spre deosebire de ea, aveam studii profesionale. Comisia însă a anunțat rezultatul a două voturi contra trei în favoarea celeilalte candidate. Nu mi-au explicat motivul refuzului. Am rămas dezamăgită, știind că ea nu are calificarea necesară. Le-am spus membrilor Comisiei că nu au procedat corect, ei au aplecat capul și n-au mai reacționat.

De ce crezi că n-ai fost selectată pentru funcția de asistent social?
Prima dată am fost pe același cântar cu cealaltă candidată, ambele aveam studii în domeniu, însă a doua oară au fost alte lucruri la mijloc. Doamna care a fost selectată nu are studii în domeniu și muncea concomitent în două instituții. A venit la interviu însoțită de soțul său. Aveau cunoștințe în Comisia de angajare, eu însă nu am avut pile. După primul interviu, vice-președintele comisiei mi-a promis că în cazul în care va mai fi nevoie de un asistent social, mă vor alege pe mine, pentru că m-am prezentat bine la proba de interviu. În realitate s-a întâmplat altfel.

Ai avut parte de două experiențe de angajare mai puțin plăcute. În opinia ta, ce șanse au tinerii care, la fel ca tine, de pe băncile universității, își caută un loc de muncă?

Citiți continuarea interviului pe www.discriminare.md