Interviuri
- Detalii
Nobila profesie de bibliotecar!!!
Îmi fac studiile la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova. În cadrul acestei facultăți, pe lângă specialitățile jurnalism, științele comunicării și activitate editorială, mai este și specialitatea biblioteconomie și asistență informațională. Din an în an tot mai puțini studenți aplică la această specialitate.
Cu ceva timp în urmă am discutat cu o doamnă care vorbea cu atâta suflet despre meseria de bibliotecar, încât mă gândesc ce se întâplă cu tinerii noștri, de ce tot mai puțini visează se devină bibliotecari?
Doamna Aliona Nasatîi activează la Biblioteca pentru copii-Nicolae Titulescu, Filială a Bibliotecii Municipale B.P. Hașdeu, din sectorul Botanica, str.Titulescu,49/1. Vine dintr-o familie de pedagogi din nordul Moldovei, de la Soroca, din satul Bădiceni. A studiat și dumneaei pedagogia la Universitatea Ion Creangă, însă nu a activat în acest domeniu și din discuția pe care am avut-o se pare că niciodată nu va părăsi această muncă nobilă de bibliotecar pentru nici o altă profesie.
- Daomnă Aliona, activați ca bibliotacară de 7 ani, în acest timp v-ați gîndit vreodată să vă schimbați profesia?
- Nu, niciodată, eu îmi iubesc foarte mult meseria.Cu toate că nu sunt bibliotecar după profesie, am studiat pedagogia, nu aș lăsa pentru nici o clipă munca de bibliotecară.
- Biblioteca N.Titulescu este o instituție pentru copii, dar vă vizitează și maturii?
- Da, cu toate că e o bibliotecă pentru copii, N .Titulescu oferă și servicii pentru ceilalți. De exemplu avem cărți din diferire domenii - psihologie, sociologie, istorie, pe care cititorii le solicită. Mulți dintre ei au nevoie de ziare și reviste, pe care biblioteca noastră le oferă cu drag.
- Care sunt cele mai solicitate cărți din biblioteca dvs.?
- În special cărțile cu povești, cărțile din Colecția de Aur, care include manuale din diferite domenii-sănătate, sport, bucătărie, etc. Sunt solicitate și dicționarele de care copiii au nevoie pentru a se pregăti la ore.
- Aveți două fiice, ați dori ca ele să vă urmeze calea?
- Niciodată nu voi insiata ca ele să opteze pentru o profesie sau alta. Dar nu am nimic contra dacă vor dori să devină ca mine bibliotecare. Dacă ar fi, totuși, să aleagă această meserie, mi-ar plăcea să lucreze într-o instituție mare, bine dotată, în care să fie șefa de biblioteci.
- Cu ceva timp în urmă ați organizat "Ziua Ușilor Deschise", cu ce impresii ați rămas?
- Acesta a fost un program săptămînal, organizat în toate filialele Bibliotecii Municipale Hașdeu. Am desfășurat mai multe activități , am avut mulți invitați. Ne-au onorat cu prezența întreaga echipă a Bibliotecii Municipale Hașdeu, domnul Iurie Anton, redactor la ziarul Capitala, Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriirorilor, un grup de elevi de la Liceul Iulia Hașdeu și școala profesională nr.9, reporteri de la revista pentru copii și tineri Florile Dalbe.Am organizat un program artistic foarte interesant. Un grup de copii din clasa a doua de la o școală din Chișinău au jucat o scenă în care fiecare reprezenta un animăluț din poeziile lui Suceveanu. Apoi micuții i-au dăruit poetului daruri din grădina animăluțelor- un borcan cu miere din partea ursului și cîteva nuci de la veveriță. Copiii au recitat poezii din creația lui Arcadie Suceveanu, au cîntat piese pe versurile dumnealui. A fost un program foarte vesel și foarte interesant, au fost implicați toți copilașii care erau prezenți.
- Cu ce probleme se confruntă instituția în care activați?
- Desigur că sun și probleme dar nu consider că sunt majore, care să nu ne permită să ne facem munca. Eu sunt genul de persoană care-i mulțumește lui Dumnezeu pentru puținul pe care-l am. Condițiile din bibliotecă ne prmit să ne îndeplinim serviciul.Eu vin aici ca la a doua casă, vin cu cea mai mare plăcere. Acest locușor îmi dă atîta putere și-mi crează atîta dispoziție bună. O singură problemă ar fi faptul că nu avem tehnică performantă, vorbesc de un printer, xerox, care să satisfacă toate cerințele cititorilor.
- Puțini tineri visează astăzi să devină bibliotecari, cum credeți care ar fi principalul motiv?
- Dorința, doar dorința. Fiecare meserie are și căteva părți negative, dar dacă există dorință și plăcere pentru muncă , atunci totul se face.Evident că salariul unui simplu bibliotecar este mic, dar în viața asta nu banii sunt esențialul. Cred că nu există voință- acesta-i motivul , pentru care tinerii nu doresc să studieze această profesie.
- Știu că organizați diferite întîlniri cu scriitori, care au fost cei care v-au călcat pragul?
- Da, am organizat întîlniri cu mai mulți scriitori și ne bucurăm că ne-au onorat cu prezența așa personalități ca Arcadie Suceveanu, Iulian Filip, Claudia Partole, Ianuș Țurcanu, Nicolae Dabija. Sunt foarte fericită că am avut ocazia să întîlnesc așa oameni și sper că în curînd vom organiza o nouă manifestare de acest gen.
– Ce carte sau poate colecție ați dori foarte mult s-o vedeți pe rafturile bibliotecii?
- Depozitul Achiziții al Bibliotecii Hașdeu ne îmbogățește mereu cu noi cărți, chiar recent am primit așa colecții de cărți pentru copii-" Povești cu animale,8 povești și fabule ale lui Esop", "Școala Cuvintelor"," Povești cu tîlc".Adică nu ducem lipsă de cărți , practic avem toate cărțile pe care le dorim .Avem și enciclopedii, o colecție foarte bună despre care v-am vorbit-Pagini de Aur, avem și o colecție de cărți cu CD , cărți din mai multe domenii.Și cititori avem pe potrivă, așa că sunt foarte mulțumită.
După discuția cu această doamnă am înțeles că sunt oameni care știu să se bucure chiar de lucrurile cele mai simple și să fie mereu mulțumiți. În aceste vremuri ale mișcării și imaginii, cînd toți doresc să devină vedete sau să exploareze cine știe ce tărîmuri, cînd toți în loc să citească cîteva pagini de carte, aleg să stea la calculator se vor găsi poate dintre cei care cu adevărat iubesc cartea și vor rămîne să o slujească.
.
Cînd am văzut CV-ul intervievatei mele de astazi, aşa şi am exclamat: „Eşti foarte bravo şi se vede că eşti deşteaptă”! Acest lucru fiind confirmat şi anul trecut la concursul naţional pentru studenţi Bursa de Merit, unde ea a obţinut diploma de merit! În plus, a călătorit mult şi a susţinut o serie de training-uri pentru tineri nu doar din ţară dar şi din afara graniţelor ei. Vorbim astăzi cu Anastasia Pociumban, coordonatorul echipei naţionale de trainer şi responsabilă de dezvoltarea organizaţională la AIESEC Moldova. O tînără care are mereu zielele pline de tot felul de activităţi!
Primele activităţi de voluntariat au fost… răspunsurile la scrisorile lui Moş Crăciun! Liceul nostru colabora cu “Clipa Siderală”, astfel am fost implicată în mai multe activităţi ai acestei organizaţii. Aşa am aflat că atunci cînd scrii o scrisoare destinată lui Moş Crăciun, Albei ca Zăpada sau altor membri ai familiei lor, scrisorile nu se pierd dar ajung la “Clipa Siderală”. Şi mereu li se oferă un răspuns. Cu aceste scrisori am început să mă implic în activitatea de voluntariat! În general, asociez activismul civic cu o decizie pe care putem să ne o asumăm… sau nu.
AIESEC presupune pentru mine oameni talentaţi care privesc lucrurile din diferite perspective, oportunităţile şi provocările ce le înfruntăm.AIESEC a fost şi rămîne liderul global în dezvoltarea tinerilor lideri. Este un mediu de dezvoltare pentru tinerii care promovează leadership-ul prin intermediul proiectelor ce le organizează, bazate pe educaţie şi antreprenoriat. Stagiile de practică internaţionale şi oportunităţile de a fi membru al unei echipe sau coordonatorul ei, sunt elemente de top ale organizaţiei unde eu activez.
Bursa de Merit a fost pentru mine ceva foarte special.M-am bucurat enorm pentru că prin intermediul ei am putut să îmi îndeplinesc unele dorinţe frumoase. Nu ştiu dacă m-am aşteptat sau nu, dar cred că lucrurile frumoase se întîmplă în cel mai bun mod.
În loc de P.S. Anastasia a avut multe roluri de trainer atît în ţară cît şi peste hotare. A fost coordonatorul comitetului de organizare al proiectului UpGreat, facilitator la MidCo (Midlle Conference, Ucraina , 2011), a fost implicată şi proiecte împreună cu organizaţia Everychild , facilitator la New Horizons în Ucraina şi lista poate continua. Nu putem decît să îi urăm baftă!
Iuliana Mămăligă
Elena Leşan: „Noi suntem totuşi efectele unei societăţi unde femeia era mai mult percepută ca avînd rol de mamă, de persoană care ţine mai mult de familie şi mai puţin de implicare în alte sfere ale vieţii. Iar pentru a schimba un pic acest dezechilibru este nevoie de timp, este nevoie de mulţi ani şi nu doar de timp, dar este nevoie de implicare constructivă şi sistematică.”
Europa Liberă: Din cîte mi-am dat seama, aţi reuşit cîteva sute de femei să le implicaţi în activităţi. Le-aţi oferit la un moment dat şi anumite sume de bani ca să pună pe picioare nişte proiecte în localităţile de unde provin. Despre ce anume este vorba?
Elena Leşan: „De exemplu, am avut un caz cînd beneficiara care a participat la programele noastre de instruire s-a întors în comunitate şi a hotărît să promoveze implicarea taţilor în educarea copiilor. La noi în Republica Moldova este o problemă de implicarea ambilor părinţi în educarea copiilor. Atunci dînsa a organizat un şir de evenimente comune, unde taţii veneau cu copii şi cu mamele, bineînţeles, şi desfăşurau diferite activităţi în comun.
Un alt exemplu ar fi implicarea tinerilor în activităţi de voluntariat de pe urma cărora beneficiau bătrînii dintr-un centru de plasament din afara Chişinăului. Un alt exemplu ar fi sensibilizarea comunităţii vizavi de importanţa modului de viaţă sănătos. S-a organizat în satul Mîndreşti, Teleneşti, un maraton pentru biciclişti la care au participat foarte mulţi săteni, ulterior s-a creat o parcare pentru biciclete la liceul din sat, în cadrul şcolii s-au inclus ore speciale în cadrul cărora să vorbea despre regulile de circulaţie.”
Europa Liberă: Toate proiectele despre care ne vorbiţi, au fost înaintate de femei?
Elena Leşan: „Exact, pentru noi era important ca femeile care s-au înscris în acest program să înţeleagă cum se întâmplă lucrurile în comunitatea lor, să poată să analizeze problemele stringente ale comunităţii, de aceea după fiecare curs de instruire ele mergeau în comunitate şi făceau o scanare a problemelor comunităţii, după care alegeau să se implice în una dintre problemele pe care considerau ele că le puteau soluţiona împreuna cu grupul de cetăţeni din comunitate, inclusiv cu suportul nostru financiar.”
Europa Liberă: Totuşi, se mai aud voci care susţin că locul femeii e la cratiţă. Cum poate fi schimbată mentalitatea, în general?
Elena Leşan: „Schimbarea mentalităţii este un lucru de foarte mulţi ani, nu poţi schimba mentalitatea timp de un an, doi sau trei. Această mentalitate poate fi schimbată, în primul rînd, prin promovarea practicilor pozitice care există, crearea oportunităţilor de dezvoltare a femeilor. Dincolo de existenţa acestor stereotipuri mai este şi numărul redus de oportunităţi de dezvoltare pentru femei. Dincolo de promovarea practicilor pozitive mai este vorba de elaborarea unor politici eficiente de nivel naţional şi local. Dacă nu se va lucra din ambele părţi, atunci efectele vor fi minime.”
Europa Liberă: Totuşi, se găsesc femei care reuşesc să-i facă loc printre bărbaţii care în vorbe pledează pentru egalitatea genurilor, dar în fapte nu acceptă să fie depăşiţi de femei. Printre ele şi profesoara Aliona Bîrna, care mi-a vorbit despre problemele pe care le-a înfruntat pentru a obţine funcţia de consiler local în primăria din Ştefan Vodă:
Aliona Bîrna: „Participînd în campania electorală am văzut că, totuşi, femeile sunt percepute ca nişte fiinţe mai firave, mai puţin rezistente, adică se consideră că un bărbat este gospodar şi el ar putea mai bine să gestioneze o localitate, pe cînd o femeie ar trebui să îşi caute de gospodărie. Eu, de exemplu, am candidat la funcţia de primar în lectorală, din candidaţii care erau, dacă să mergem la nivel de comparaţie, am avut nişte activităţi anterioare, am participat la multe proiecte de nivel comunitar, am reuşti anterior să atrag nişte resurse externe pentru implementarea proiectelor cu impact pentru comunitate, dar chiar dacă o femeie are şi realizări, acestea sunt privite mai sceptic, mai cu puţină încredere. De multe ori în comunitate se acceptă un bărbat, fiind văzut ca o persoană mai puternică.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, cît de bune sunt femeile în a se promova una pe alta?
Aliona Bîrna: „Eu aş putea să fac o legătură cu campania electorală şi iarăşi să spun că fiind candidat la funcţia de primar pe lista de consilieri au fost mai multe femei. Am fost destul de consolidate şi în activităţi de promovare în cadrul campaniei, adică am ştiut să ne susţinem şi să mergem împreună. Bărbaţii au fost mai puţin insistenţi, mai puţin consolidăţi. Din acest punct de vedere, aş putea spune că femeile sunt mai organizate şi mai insistente şi pot fi şi consolidate şi ştiu să se susţină.”
Europa Liberă: Dar, totuşi, dacă nu aţi reuşit să obţineţi funcţia de primar, femeile continuă să voteze pentru bărbaţi?
Aliona Bîrna: „Da, totuşi societatea noastră continuă să vadă la funcţii de decizii bărbaţii. Eu cred că e de vină mentalitatea şi influenţa sovietică: cînd ni se spunea că femeile trebuie implicate în mai puţină măsură la funcţii de decizie decît bărbaţii.”
Europa Liberă: Republica Moldova în ultimii ani trece printr-o criză politică, experţii aşa o numesc. De cîteva ori s-au vehiculat şi nume de femei la funcţia de preşedinte a ţării. Credeţi că situaţia s-ar schimba dacă în fruntea ţării ar fi aleasă o femeie?
Aliona Bîrna: „Aş considera că prioritare ar fi calităţile omului, indiferent de ce gen este. Capacitatea lui de a conduce, abilităţile, experienţa, adică este un set de calităţi important ca persoana să fie eligibilă, indiferent dacă este femeie sau bărbat.
În situaţia critică în care trăim este important să avem o persoană competentă, necătînd la gen. Desigur că noi femeile suntem mai sensibile faţă de multe probleme din societate, suntem mai responsabile, de aceea acest criteriu ar fi bine să fie luat în consideraţie atunci cînd se aleg anumite persoane la anumite funcţii. Trebuie de multe ori să fim mai insistente, să nu lăsăm mâinele în jos, chiar şi atunci cînd nu suntem acceptate. Dacă vedem că o femeie merită şi are aptitudini şi realizări, atunci această femeie trebuie promovată şi trebuie de insistat.”
Europa Liberă: Cînd aţi decis să candidaţi pentru funcţia de primar în localitate, cînd v-aţi înaintat candidatura pentru funcţia de consilier local, soţul Dvs ce a zis?
Aliona Bîrna: „Soţul m-a susţinut în totul, mi-a spus: „Haide, candidează că am să te susţin”. Şi susţinerea familiei şi susţinerea colegilor şi susţinerilor oamenilor din comunitate, toate în ansamblu au adus un rezultat bun.”
Mai multe articole …
- Mă mândresc că sunt voluntar!
- Blogosfera la feminin: Lilia Calancea
- Blogosfera la feminin: Nati Vozian
- Blogosfera la feminin: Vlada Ciobanu
- Blogosfera la feminin: Victoria Colesnic
- Sper ca în acest an să se topească gheaţa din inimile oamenilor şi să înflorească dragostea
- Blogosfera la feminin: Cristina Evtodii
- Ion Cebanu, Ministrul Tineretului şi Sportului al RM : În politici de voluntariat, suntem un stat exemplu
- Virgil Ianțu: "Sunt convins că există mulți oameni care fac gesturi caritabile"
- Tatiana Ungureanu "Nu vreau sa plec peste hotare, in Moldova se poate de trait"