Interviuri

Interviu cu Pavel Ermacov, voluntar

Pavel Ermacov învață în clasa a-XII-a la liceul Teoretic,,Gaudeamus ’’ din Chișinău. Pe lângă activitățile școlare, Pavel și-a făcut timp pentru o mulțime de activități interesante, despre care aflăm în interviul ce urmează:

Salut, spune-ne câteva cuvinte despre tine.

E mereu greu să te descrii, pentru că vrei să te lauzi, și nu știi cu care activitate ar fi mai bine s-o faci! Îmi plac o mulțime de lucruri, o mulțime de caractere. Încerc să fac viața interesantă, să curaț imaginația de rutină și să fac lucruri pe care mai târziu, poate, le voi regreta! Niciodata nu cred în siguranță și mereu risc, făcând miza pe cele mai scumpe (uneori) lucruri! Sunt perfecționist, perseverent și ambițios... doar că uneori mă confrunt cu cel mai mare dușman al meu- lenea! Însă pentru un lucru, nu mi-e lene niciodată– pentru voluntariat!

De unde vine această pasiune pentru voluntariat?

Am aflat despre voluntariat cu mai mult de un an în urmă, și de-atunci nu mă pot opri! Am încercat o dată, și mi-a plăcut (am fost cu colegi de liceu la o casă de copii cu un cadou de revelion, un spectacol), după care am mai participat la o activitate (la Hai, Moldova!), și mi-a intrat în sânge după care am început să aplic la multe proiecte, la multe training-uri, am descoperit o sursă de inspirație, o sursă de cunoștințe și de noi puteri! Mă mândresc de faptul că sunt voluntar!

Vorbește-ne despre activitățile în care ești implicat în prezent.

Recent am aplicat la un program de mentoring (asociatia ADVIT), care mi-a oferit minunata oportunitate de a fi mentorul a doi belgieni. ADVIT din Republica Moldova are scopul de a promova înţelegerea culturală şi responsabilizarea tinerilor prin intermediul oportunităţilor de schimb international și a muncii voluntare. Îmi petrec cu ei o parte din timpul liber, le fac cunoștință cu cultura și tradițiile noastre și în schimb aflu despre cultura lor, mă ajută să învăț limba franceză. Sunt membru al Consiliului Local Al Tinerilor din Municipiu și sunt prezentator la Radio Moldova Muzical, la matinalul „Cucurigu” alături de niște colegi minunați.

Povestește-ne ce întâmplări interesante ați trăit în această perioadă?

Viața în fond este foarte interesantă, dacă ai curajul să o trăiești interesant! Voluntarii din europa, m-au învățat multe lucruri, mi-au arătat adevăratul farmec al Moldovei, și împreună cu ei am redescoperit țara în care trăiesc de 19 ani! Am fost la țara și ceea ce mi se părea înainte ciudat, sau depășit, acum îmi pare foarte normal și chiar necesar! În aceeași seara, când am fost într-un mic sătuc de lânga Orhei, am ieșit noaptea la o primblare, pentru că tocmai începuse să ningă, și am văzut cerul și luna, atât de frumoase cum nu sunt nici în Chișinau, nici la Bruxelles, dupa care- fiind și eu, și ei noi în regiune- ne-am pierdut J însă am ajuns cu bine la locul de unde am pornit, pentru că în 10 minute s-a apropiat un domn de noi și ne-a rugat să intram la el în vizită, la început un pic sceptici, dar am acceptat pentru că spunea că trăiește aproape de casa unde trebuia să dormim noaptea aceea. Era de Sfântul Vasile și voluntarii au putut vedea cât de pline sunt mesele noastre de sărbători și au gustat mai multe mâncăruri tradiționale! A fost de-a dreptul minunată și experiența cu microbuzul, când am urcat pentru prima data într-un maxi-taxi, care era plin și făcându-ne o mică bucată de spațiu pentru talpele noastre, pentru că restului corpului era undeva prin toată gloata de oameni, am început să râdem nebunește, până acum nu ne putem explica de ce, dar este una din cele mai vesele și mai vii amintiri din ultimii ani! A fost excepțional și Anul Nou împreună cu ei, fiind obișnuiți în mare parte cu Crăciunul pe 25 și pe 27 să meargă iar la lucru, era un pic ciudat pentru ei să-și petreacă sărbătorile de iarnă de pe 25 decembrie până pe 14 ianuarie, timp în care am fost cu colindatul și uratul... am făcut ceva bani, și ca adevarați voluntari i-am donat la o casă de copii!

Ce satisfacții îți aduce o asemenea experiență la finalul zilei?

Ajutându-i pe ei să se acomodeze, fiind traducător, merg la multe proecte, îmi dedic timpul copiilor cu dezabilități, copiilor cu cancer, și știu că fac un lucru minunat. Îmi place să ajut oamenii și să trezezc zâmbetul pe buzele celor care au nevoie de el! Îmi crează o neasemuită plăcere să aflu culturi noi, lucruri complet neașteptate și necunoscute, să-mi antrenez limba engleză și franceză! Am învațat de la ei să lucrez calitativ și cantitativ, fără să obosesc, am învățat de la ei să mă distrez oriunde și orice aș face. Și când treci în revista lucrurile pe care le-ai făcut o zi întreagă, îți dai seama că ziua nu a fost irosită!

Crezi că oamenii care sunt implicați în activități sociale au alte avantaje, fată de ceilalți?De ce?

Da! Desigur că au unele avantaje, poate chiar privilegii. Dacă ești activ social te observa foarte multă lume, poți primi niște propuneri neașteptate. Ai acces la mai multă informație. Ești parte dintr-un mediu sănătos și ai ocazia să-ți faci mulți prieteni din diferite domenii și țări, ceea ce presupune parteneriate cu proiecte din Europa, S.U.A. și alte părți ale lumii.

Care sunt planurile tale de viitor?

Acum planific să primesc acceptul de la o facultate din Cehia J, pentru că nu poate fi altceva decât un DA! acolo, să susțin BAC-ul cu brio, să savurez ultimele mele luni de licean, să devin mentor la încă 2 voluntari, iar în rest... să vedem ce mi-a pregătit destinul și unde ma vor duce căile vieții! Mulțumesc!

Realizat de Daniela Caraiman

În grupul „Blogosfera la feminin” am invitat-o pe Lilia Calancea, autoarea şi „proprietara”  http://blogdevineri.wordpress.com/. O pagină virtulă unde, după cum mărturiseştea chiar ea , îi permite să vorbească şi să nu uite limba română: „În anul acesta împlinesc 10 ani de când nu vorbesc româna în viaţa de toate zilele.Mi-aş dori s-o păstrez intactă măcar în scris”. A creat acest blog şi din dorinţa de a descrie lumea dintr-o perspectivă personalizată, creativă şi necenzurată. „Îmi place să discut cu oamenii, indiferent de numele lor real, statut, meserie, greutatea contului din bancă şi ţara din care scriu. Blogul îmi oferă această ocazie şi îmi aduce feedback-uri preţioase”, mărturiseşte Lilia Calancea.

Aspectele vieţii  în jurnalul virtual:

Aproape toate, în afară de politică. Politica e pentru cei fără imaginaţie şi care caută (şi ei nu se văd dintr-o parte cât de disperat caută) electorat/popularitate cu orice preţ. Scriu despre interacţiunea oamenilor în diferite situaţii ale vieţii şi martoră a căror am fost eu. Scriu despre mine, încât uneori mă simt cobai şi mă amuză chestia. Scriu despre cărţile care m-au marcat cu ceva. Recent am făcut un exerciţiu literar care s-a transformat într- o cărţulie. Aşteptam cu mare nerăbdare reacţia cititorilor. Nici nu vă închipuiţi cât face (emoţional) pentru un autor debutant un feedback de cititor mulţumit. Fiecare reacţie e ca un mărgăritar. Eu le colecţionez şi am să-mi fac o salbă (glumesc)!

Genul conţinutului : cultură, politică sau...

Pentru că e un blog personal cred că oricine simte cum conţinutul lui se roteşte fidel în jurul buricului meu preţios. Nucleul sunt eu, totul începe de la privirea mea asupra lumii. Restul depinde de întâmplările şi oamenii pe care îi întâlnesc şi care îmi stârnesc anumite trăiri de care am chef să scriu.

Capitolul  „Postare” :

O dată pe săptămână aşa cum sugerează numele blog de vineri. Asta e ritmul meu ideal, natural, unul care îmi convine mie.

Axa blog-societate- mentalitate :

Impactul unui blog asupra societăţii este un moment  pe care autoarea noastră îl tratează în broşura “Destinul unui blog” accesibilă cu un click pe prima pagină a blogului ei. „Evident că poate avea impact. Uneori nici nu te aştepţi la unul şi se porneşte de la o frază, crescând ca o avalanşă. Alteori îţi faci pronosticuri măreţe şi te alegi cu un „poculeţ” timid în public. Circumstanţele sunt cele hotărâtoare. Şi...interesele care se suprapun. Într-un anumit moment. Fericit sau fatal. Rareori când e vorba de meritul exclusiv al unui autor de blog” mărturiseşte blogger-iţa.

Blogul între trend şi dorinţă:

Şi una şi alta. Şi accesul facilitat la internet. Dacă a ajuns odnoklassniki în cele mai uitate colţuri ale MD cu viteza pe care o am eu într-o capitală europeană (verificat personal în noiembrie 2011) apoi de ce blogul n-ar deveni o modă. Mi-aş fi dorit ca moda asta să contribuie la o evoluţie în gândire şi exprimare, dar constat că mulţi bloggeri încă nu au ce spune. Alţii spun câte ceva numai dacă prind vreun scandal politic sau se implică în partizanat politic în perioadele electorale. Adică scriu pentru un stilou, plăcintă, bere. Altă mare parte se limitează la bagat de link-uri, imagini, caricaturi. Blogosfera de azi, cu foarte mici excepţii, nu depăşeşte nivelul de odnoklassniki. Şi e păcat, pentru că demarase frumos prin 2007-2009 pentru ca acum să ajungă la ... bonjour tristesse.

Momentul: Lăsaţi un comentariu

Pentru mine toate sunt originale căci vin de la oameni diferiţi, de la oameni care rămân o enigmă pentru mine.

Blogger-ul vs Blogger-iţa

Văd o dominare de masculi care fac multă gălăgie şi tapaj (cu excepţia a două-trei bloguri pe care le citesc cu interes). Ei reprezintă cantitatea, fonul zgomotos şi deseori deşert al blogosferei. Azi blogosfera s-a transformat într-o copie fidelă a politicii moldoveneşti. Deseori se face circ pentru a aduna audienţă. Popularitatea nu e măsurată prin conţinut calitativ, ci prin statistici. Partea feminină a blogosferei nu are tendinţe de a se servi de blog pentru a demonstra ceva cuiva, pentru a face parte din top-uri şi alte bazaconii care presupun o risipă de energie. Zic risipă, pentru că tot ce nu e creativ şi sincer este o risipă. De timp, de speranţe şi de energie.

Iuliana Mămăligă

Natalia Vozian, sau cum se semnează în blogurile sale, Nati, este intervievata noastră de astăzi la rubrica „Blogosfera la Feminin". Deţine următoarele pagini personale:  www.nativozian.wordpress.com www.bloguvern.md şi  www.careerupgrade.wordpress.com. Postările ei pot fi lecturate şi pe www.voxreport.unimedia.md,  www.allmoldova.com . Scrie despre tot ce îi place. Cum reuşeşte să  posteze pe atîtea pagini şi de unde are inspiraţie, descoperiţi în interviul ce urmează!

Ce te-a determinat să îţi creezi un blog ?

Dorinţa de a scrie şi de a-mi împărtăşi gândurile, trăirile, ideile. Înainte de a-mi crea un blog, trimiteam articolele mele prietenilor şi colegilor. Ei m-au tot încurajat să merg mai departe. O prietenă m-a ajutat să-mi creez blogul, care a şi devenit parte din viaţa mea.

Ce aspecte ale vieţii abordezi de obicei?

Diverse. Nu mi-am propus şi nu-mi propun să abordez anumit aspecte. Subiectele apar spontan. Articolele se nasc din impresii, retrăiri, obsesii, întrebări, lucruri hazlii, reacţii, etc.

Blogul tău are o temă dominantă, de genul : cultură, politică, tineret etc.

Nu pot zice că am o temă dominantă. Eu scriu la teme care îmi trezesc  interes sau indignare. Deşi trebuie să recunosc că am câteva teme preferate: reflecţii personale şi filosofia vieţii, politica şi Moldova.

Cît de des postezi pe blog ?

Sunt perioade când sunt foarte productivă. Alteori productivitatea mea scade direct proporţional cu disponibilitatea mea de a scrie. Statistica probabil îţi va răspunde mai bine – în primul an de blogging am postat 161 de articole.

Cum crezi, ce impact are blogul în schimbarea societăţii ?

Sper că unul pozitiv. Eu în primul rând percep blogul ca un teritoriu de liber cuget, o zonă cu idei interesante, un ecou imparţial. Cred că încetul cu încetul bloggerii vor deveni o forţă în Moldova. Iar unde-s mulşi şi schimbările majore nu vor întârzia să apară.

Fenomenul de blogger,  este un trend sau o dorinţă personală ?

Pentru mine este o doriţă personală. Eu am făcut-o şi o fac din plăcere.

Ce feedback-uri  mai originale, ai avut la postările tale ?

Am avut comentarii mai lungi ca postările, am avut şi comentarii jignitoare, şi critice, de toate. În ultimul timp, am un cititor căruia i-aş da cu mare plăcere premiul ”Cel mai original şi inspirat comentator”.

În opinia ta, vezi vreo dominare a blogosferei autohtone de partea masculină, sau este o echidistanţă?

Categoric, blogosfera este dominată de partea masculină, deşi trebuie să recunosc că la capitolul calitatea postărilor şi temele abordate, suntem egali. Există bloggerite care uneori dezbat la fel de bine, sau chiar şi mai bine subiecte economice, politice, financiare.

Iuliana Mămăligă