Interviuri

O fată plină de viață, talentată, puternică și … extrem de ambițioasă. Crează, scrie, descoperă, învață, trăiește. A studiat sociologie și administrație publică și nu se oprește aici. Muncește cot la cot zilnic alături de o echipă de oameni care o inspiră, coordonează un program susținut de europeni ce are drept scop promovarea bunelor practici ale autorităților publice locale, cochetează cu jurnalismul și face niște fotografii splendide. Ea este Ana – Maria Veverița.

În ce proiecte ești implicată în prezent?

Viața mea, cu toate bucuriile și greutățile sale, este proiectul în care îmi investesc toate visele. Deși este un proiect ce necesită timp, curaj și multă dedicare, aduce cu el o sumedenie de momente frumoase. Aceste momente unice sunt parte a activităților noastre cotidiene, pe care noi, mai nou, le numim proiecte. Ar fi prea multe pentru a le enumera pe toate. Totuși, vorbind pe limba noilor manageri ai lumii moderne, proiectul în care sunt implicată acum are titulatura de ,,Programul Bunelor Practici” ale autorităților publice locale din Republica Moldova, o competiție pentru toate autoritățile locale din țara noastră de a-și face auzite cele mai reușite realizări la nivel de comunitate. Este extraordinar să descoperi inițative care merită a fi apreciate, oameni buni cărora le pasă de viitorul localității în care s-au născut și trăiesc și primari care nu încetează să lupte pentru a asigura un trai mai bun cetățenilor. O bună practică la nivel local înseamnă istorii de succes, parteneriate și inovație, iar Programul Bunelor Practici vine, în acest sens, să asigure durabilitatea acestor inițiative prin schimbul de cunoștințe, abilități și experiențe.

Ce rol are IDIS “Viitorul” în viața ta. Cum ți-a schimbat viața?

Realizarea profesională joacă pentru fiecare dintre noi un rol semnificativ, la fel ca și în cazul meu, de altfel. Deși auzisem despre IDIS „Viitorul” ceva mai demult, am făcut cunoștință cu această instituție când eram pe băncile facultății și muream de nerăbdare să îmi pun în practică cunoștințele de la orele de studii. Așa am cunoscut o echipă unde am putut să învăț, să îmi dezvolt și descoper o groază de abilități și să devin încrezătoare în forțele proprii. Acum, după trei ani și ceva încă continui să descoper ce înseamnă IDIS „Viitorul” și realizez pe zi ce trece că oamenii care lucrează aici sunt sufletul acestei instituții, pentru că aici e a doua lor casă unde muncesc, se bucură împreună și perseverează.

La IDIS „Viitorul” am învățat să fac o diferență între aspirații, muncă și realizări. Se numește maturizare. Dacă iubești ceea ce faci, nimic nu te mai poate opri. Îți intră în sânge, ca un drog, în sensul bun al cuvântului și devii dependent de ceea ce faci. Da, e nevoie de multă disciplină, organizare, hotărâre și perseverență, dar se merită, se merită cu adevărat. IDIS „Viitorul” e parte din viața mea, o parte frumoasă, inconfundabilă, unică și plină de împliniri.

Unde ai făcut voluntariat?

Peste tot unde există posibilitatea de a o face – centre, asociații, tabere, instituții, târguri, festivaluri sau alt fel de evenimente. Prima oară când am simțit pe pielea mea ce înseamnă voluntariat a fost la vârsta de 15 ani. Era o zi de vară și voiam să îmi petrec activ vacanța, având posibilitatea de a învăța ceva nou. Intrasem întâmplător la Centrul Comunitar pentru Copii și Tineri și din moment ce i-am cunoscut pe cei de acolo am decis că vreau să învăț ce înseamnă voluntariat. Și am învățat. Am făcut voluntariat la Asociația Motivație din Moldova, care le oferă copiilor și tinerilor cu dizabilități șansa de a se integra în societate, la Asociația de Voluntariat Internațional din Moldova, Fundația SIDA Est-Vest sau AIESEC. Totodată, am văzut cum se face voluntariat și peste hotare, cum ar fi în Polonia, unde i-am învățat pe copiii polonezi limba română, am făcut aplinism și canotaj alături de ei. A fost o experiență extraordinară.

Ce înseamnă voluntariatul pentru tine și ce rol are în dezvoltarea ta?

Poți să stai cuminte în banca ta cu o carte în mână și asta să fie nemaipomenit. Dar când constați că un lucru foarte mic pe care îl faci pentru un copil ți se întoarce însutit devii dependent, dependent de a ajuta și de a oferi celorlalți o parte din bucuria ta de trăi. Voluntariatul e în mod evident, o lecție despre curaj și încredere în tine. Când faci voluntariat te încarci cu istorii, abilități și experiențe cât o viață. Voluntariatul te maturizează și responsabilizează. Devine un fel de a fi, un stil de viață, un antrenament al propriilor capacități, o redescoperire a ceea ce ești și o devenire a ceea ce poți deveni. Este cea mai frumoasă întâmplare ce i se poate întâmpla unui tânăr plin de energie și idei ce așteaptă a prinde contur.  

Nimic nu se compară cu forţa unei idei al cărui timp a venit şi nu este nimic mai dăunător decât cineva care are încă idei al căror timp a trecut. Voluntariatul transformă în acţiune declaraţia Naţiunilor Unite conform căreia „Noi, oamenii” avem puterea de a schimba lumea.

Cât de important este voluntariatul și activitățile extrașcolare pentru tinerii de astăzi?

Voluntariatul e o lecţie de viaţă, o lecţie care te învaţă să fii puternic, responsabil şi curajos; o lecţie care, o dată însuşită corect, îţi oferă şansa să te simţi parte din schimbarea ce are loc în lumea şi ţara ta. E ceea ce te captivează, intrigă, entuziasmează şi motivează, pentru că o găseşti doar printre paginile experienţei tale.  Voluntariatul este lecţia de care niciodată nu te saturi. Voluntariatul uneşte; uneşte oameni, culturi, oportunităţi şi chiar idei transformate în perspectivă, devenind astfel, o adevărată inginerie de inovaţii ingenioase. Acesta creează, implică, acţionează şi consolidează, fiind astăzi un element de neînlocuit al unei societăţi libere care luptă pentru drepturile sale şi le respectă pe cele ale cetăţenilor săi.

Tinerii de astăzi debordează de energie, o energie ce trebuie îndreptată pentru dezvoltarea personalității, a spiritului și minții, inclusiv pentru a ajuta, împărtăși și susține. Deși sunt obosiți de orele de la liceu sau facultate, tinerii nu încetează să descopere noi oportunități de a învăța și, din moment ce găsesc aceste oportunități și le însușesc, realizează că devin mai maturi și mai puternici. Astăzi există sute de șanse de implicare, numeroase programe unde te poți afirma și crește și zeci de oameni care au nevoie de tine mai mult ca oricând. Ar fi păcat să nu profităm de aceste șanse, mai ales că aceste activități te împlinesc. Și când te gândești că poți face pe cineva fericit doar printr-o simplă strângere de mână, de ce să nu încerci?

Cum vezi voluntariatul din Republica Moldova și care sunt șansele ca tinerii să devină voluntari?

Republica Moldova încearcă din răsputeri să proclame convingerea că voluntariatul e o forţă care construieşte comunităţi sănătoase şi puternice, cât şi o societate mai umană şi mai dreaptă. Deși nu îi reușește 100 %, totuși îi reușește.

Când vorbim despre șanse trebuie să luăm în considerare două aspecte și anume șansele care ți le oferă societatea de a face voluntariat, precum și șansele care le găsești în tine și care te motivează să faci voluntariat. Există, fără îndoială șanse de a deveni voluntar în Republica Moldova și nu mă refer aici doar la centrele comunitare sau organizațiile nonguvernamentale care au specialiști de excepție și o experiență în spate, ci și la conceptul de voluntariat în afara acestor organizații, într-o comunitate mică unde, alături de câțiva prieteni, mergi de la casă la casă și informezi populația despre o cauză socială sau o problemă ce trebuie soluționată, când comunici, asculți și ajuți necondiționat. Motivația vine în primul rând de la tine și doar tu ești acela care face ca posibilitățile să devină șanse pentru tine.

Ce faci în timpul tău liber?

Pentru că este puțin, timpul meu liber îl prețuiesc mereu și caut să mă îmbogățesc cu lucruri simple care îmi plac, de la lecturarea unei cărți fascinante, cum ar fi „Mulțumesc pentru amintiri” de Cecelia Ahern, la plimbatul pe bicicletă, role, tenis, yoga, discuțiile la o cafea cu scorțișoară cu cei dragi și până la momentele de neprețuit alături de persoana iubită. Orice ce mă relaxează, binedispune și mă face să zâmbesc.

Ce vreai să faci în viitor?

Peste câțiva ani mă văd la fel de activă – muncind și descoperind în fiecare zi lucruri și locuri minunate la fel ca și acum. Îmi doresc să pot transmite mai departe cunoștințele și experiența mea. Să am o familie mare și o grădină plină de narciși și alte flori frumoase. Apoi… vreau să scriu și o carte sau mai multe, pentru că am multe de povestit.

Scrie o întâmplare/un caz interesant din viața ta de voluntar

Au fost atât de multe încât îmi este dificil să aleg una din ele. Un caz interesant a fost atunci când am aflat, în 2006 că am obținut titlul de cel mai activ voluntar din Republica Moldova. Era într-o zi de decembrie, mai exact pe 3 decembrie și eram, din nefericire la spital. Această noutate m-a bucurat enorm în acele momente. Recent, am fost apelată de un copil care l-am întâlnit la o tabără de vară în 2008 unde activam în calitate de voluntar. E atât de plăcut să știi că oamenii pe care i-ai ajutat odată te caută ca să îi asculți, oameni care au devenit parte din viața ta.

Daniela Timofti

Mihaela Onofraş este o tînără-model care face parte din grupul tinerilor voluntari activi din ţara noastră. Chiar personal am cunoscut-o la un proiect destinat drepturilor omului. Imediat după fiecare lecţie, Mihaela fugea spre altă activitate, pentru că e o fire căreia îi place să fie implicată în multe lucruri interesante. Voluntariatul îi este un prieten fidel de care nu se desparte de ceva timp, ei călătorind în lung şi în lat! De ceva timp, face parte din ONG-ul "MilleniuM", fapt ce a adus o mare contribuţie la dezvoltarea personală a Mihaiele. Iată dovada!

Mihaela, cînd începe implicarea ta în lumea voluntariatului?

Dacă ținem cont de diversitatea și caracterul multidimensional al activităților de voluntariat, atunci sînt voluntar de cînd mă țin minte. Mult mai activ am început să fac voluntariat în momentul în care impreună cu alți colegi de ai mei gestionam activitatea consiliului de tineri din liceul "Ion Creangă" din Rădoaia. De atunci au trecut 7 ani plini de evenimente, activități și amintiri legate de lumea voluntariatului, una mai colorată ca alta.

Ce te-a motivat să faci voluntariat?

Motivația, precum fericirea, constă în lucruri mărunte : în oameni, în dorințe, în vise. Necesitatea de a fi utilă pentru societate și de a fi mereu înconjurată de oameni a fost un impuls destul de semnificativ. Dorința de a schimba lucrurile care nu-mi plac spre mai bine, m-a motivat să mă dedic voluntariatului. La fiecare etapă au fost motivații diferite. În liceu și în sat eram nemulțumită de faptul că tinerii nu aveau prea multe alternative de a-și petrece timpul liber. Mai tîrziu apăruse interesul de a descoperi cum merg lucrurile pe dinăuntru în organizarea de activități şi proiecte, iar după aceasta, voluntariatul a devenit ceva indispensabil in viața mea. În cele din urmă, cea mai importantă motivație sunt probabil sentimentele și emoțiile pe care le trăiești atunci cînd vezi oameni fericiți și împliniți la sfărșitul activității tale.

Care este povestea ta la "MilleniuM" ?

Cu "MilleniuM" am făcut cunoștință acum 3 ani în cadrul unor seminare de instruire despre scrierea și managementul initiațivelor de tineret. Eram în febra admiterii la universitate cînd ne-am descoperit reciproc. Stabilindu-mă în Chișinăun, am decis să fac o vizită la oficiu organizației unde mai merg zi de zi pînă în prezent. Am participat într-un alt proiect Moldo-polonez ca beneficiar și în același timp încercam săi ajut la lucrul administrativ. "MilleniuM" a investit mult în mine în ceea ce ține dezvoltarea personală cît și capacitatea de scriere şi management a proiectelor. După jumătatea de an, dezvoltasem ideea de proiect a unei inițiative de tineret pentru care mi se acordase și fonduri, iar peste un an am scris și primul proiect internațional în cadrul programului Tineret in Acțiune, care a fost finanțat. De la ajutorul acordat pe partea administrativă, am început să lucrez ca asistent de proiect iar mai apoi coordonator de proiecte. În ultimul an, am început să-mi croiesc calea și ca trainer pe domeniul educației non-formale. Azi pentru mine  "MilleniuM" este ca o a doua familie, este o partea a rezultatului muncii mele iar o eventuală despărțire ar fi destul de dificilă.

Ai călătorit mult datorită voluntariatului. Ce ţări ai vizitat?

Dorința și necesitatea de dezvoltare personală, plus oportunitățile oferite de lumea voluntariatului, m-au ajutat să călătoresc în 3 ani mai mult decît mi-aș fi imaginat vre-o dată. Am avut șansa să vizitez  vestul spre care tind atît de mulți (Italia, Belgia, Germania, Polonia, România), însă sunt mîndră ca am reușit să descopăr și o părticică estică (Ucraina, Rusia, Belarus, Turcia, Georgia). În multe din aceste ţări am fost nu o singuă dată, însă într-un final contează cu ce te întorci de pe urma călătoriei și ce reușești să pui în aplicare aici, în Moldova.

De ce ai încuraja alţi tineri să se implice activ?

Schimbările în societate precum schimbarile în noi nu se produc dacă nu ne implicăm activ. Cele mai revoluționare idei care au schimbat lumea, au pornit de la o singură persoană, dar s-au pus în practică cu ajutorul a milioane de oameni. Indiferent ce ocupație aveți, implicati-vă  în activități care vă ajută să vă lărgiți orizonturile și vă oferă oportunități de dezvoltare, în activăți care au impact atît social cît și personal, dar cel mai important, în activități care vă oferă plăcere și satisfacție spirituală.  Beneficile obținute în baza activităților de voluntariat sunt nenumărate și cu siguranță nu unilaterale. Puterea exemplului este una semnificativă, iar generațiile viitoare vor avea nevoie oameni-exemplu care să-i motiveze.

Ce avantaje ţi-a adus munca de voluntariat?

Experiență ! Experiență care nu poate fi nici măsurată, nici comparată. Am cunoscut oameni de neprețuit, adevărate surse de energie și informație cu care comunic și colaborez pînă în prezent. Am descoperit culturi și tradiții și, cel mai important : am distrus atîtea stereotipuri. Am învățat limba engleza în doar 2 ani după 12 ani de franceză. Mi-am creat un set de competențe și abilități care îmi pun în valoarea CV-ul și îmi oferă 3 ani de experiență de muncă. Mi-am lărgit semnificativ zona de comfort și mi-am creat un sistem de valori persoanale. Am depășit frustrări și mi-am creat viziuni. Într-un, final m-am descoperit și redescoperit de atîtea ori!

Iuliana Mămăligă

Lucia Cujbă este o tânără entuziastă. Asta în mod cert, afirmă ea. Originară din Cazangic, Leova, a absolvit anul acesta facultatea de Litere însă, pentru ea, viața de studenție nu s-a terminat, ci, dimpotrivă, abia a început, căci tot anul acesta a devenit studentă și la facultatea de Drept. Nu a fost un moft, ci o necesitate. Face studii la zi și încearcă să profite cât mai mult de timpul dedicat facultății dar nu uitp nici de faptul că a fi student activ înseamnă a fi un bun cetățean.

De când ești pasionată de jurnalism?

Am impresia că dintotdeauna. Jurnalismul e activitatea ce mă reprezintă. În copilărie îmi plăcea s-o fac pe moderatoarea. La școală eram încântată de tot ceea ce ținea de disciplina limba și literatura română. Mă străduiam să învăț toate normele de ortografie, de gramatică, să citesc mult pentru a-mi îmbogăți vocabularul, căci Doamne ferește-ne de jurnaliștii agramați! Nu pot înțelege cum poți activa în acest domeniu, cum poți forma opinia publică, având o exprimare defectuoasă și o viziune limitată de ochelarii de cai.

Am colaborat, în calitate de corespondent netitular, cu mai multe ziare și reviste naționale pentru copii și adolescenți.

Încă în anii de gimnaziu, datorită Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova (CTJM) și Centrului Media, pasiunea mea a devenit realitate. Am început să realizăm un ziar școlar. Traininguri, seminare, fel de fel de activități organizate de CTJM au contribuit hotărâtor la inițierea mea în acest domeniu. Mi-amintesc cu drag că primul eveniment de anvergură națională, să-i spun așa, în domeniul jurnalismului a fost trainingul „Scrierea articolelor”. Mai apoi, făcându-mi studiile la liceu, am activat și acolo, ce-i drept mai puțin, la un proiect media.

La universitate am avut o colaborare frumoasă cu ziarul „Universitatea”. Acum scriu pentru ziarul FLUX. Însă nu știu dacă vreau să fac din asta o meserie.

După mine, e important să știi să comunici. Jurnalismul asta m-a și învățat: să învăț să-mi formulez și să-mi transmit mesajul, să-i ascult pe cei din jur, să exprim atitudini, să mă fac ascultată. Știți cum e: comunic, deci exist!

Cum ai ajuns jurnalistă la FLUX și cum ți-a influențat acest job viața?

Jurnalistă, în acest caz, e mult spus. Cum am ajuns? Simplu: mi s-a propus, am acceptat. Am început prin a scrie niște pastile de cultivare a limbii. „M-am angajat” să analizez modul în care se exprimă politicienii, jurnaliștii, taxându-i de fiecare dată, printr-un articol ușor ironic, atunci când aceştia comiteau erori impardonabile de logică şi de exprimare. De asemenea, am realizat reportaje pe diverse subiecte de actualitate și tare multe interviuri.

Știți, eu acum mă simt un pic mai „neobișnuit” în rolul de intervievat, căci m-am deprins cu rolul de intervievator. De regulă, eu sunt cea care pune întrebările.

În rest, pot spune că este o experiență grozavă. Aici am învățat să scriu un material de presă după toate rigorile. Da, pentru mine începutul jurnalismului adevărat s-a produs anume la FLUX.

În ce proiecte ești implicată în prezent?

Acum am mai „rărăit-o” cu proiectele și activitățile extra. Timpul meu tare prețios este dedicat, în cea mai mare parte studiilor și nou-nouțului meu job. De asemenea, particip în cadrul proiectului de instruire Universitatea Populară și activez la organizația politică de tineret „Noua Generație”. Îmi fac timp și pentru „Ești Cât Dăruiești”, un ONG pe care l-am fondat recent.

Ce rol a avut „Ești cât daruiești” în viața ta? Cum ai devenit membru aici? Ce ai invățat nou?

„Ești Cât Dăruiești” a pornit așa, spontan, căci mi-a dat seama că trebuie s-o fac și pe asta. De fapt, totul a început de la un reportaj pe care l-am realizat la spitalul Oncologic. Acolo l-am cunoscut pe Stanislav, copilul de doar 5 ani care suferă de leucemie. Intrând pentru prima dată pe uşile unei astfel de instituții medicale, am fost șocată de ceea ce am văzut. E pur și simplu de nedescris. Acesta a fost un prim imbold. Inițiativa de a fonda un ONG a venit din partea unei prietene. Am acceptat și ne-am pus pe treabă.

Ce activități ați desfășurat în cadrul acestei organizații?

Prima acțiune a fost organizarea unui târg de haine „Vindem și cumpărăm haine pentru a salva un copil”. A fost un eveniment inedit, dedicat băiatului bolnav de leucemie. Am adunat 1000 de euro. Aceasta a fost prima acțiune mai de amploare, să spun aşa.

Apoi, am inițiat o campanie de colectare de fonduri pentru șapte copii dintr-o localitate din Ungheni. Au urmat și altele: am pregătit, pentru câțiva copii din familiile social-vulnerabile, înainte de începerea unui nou an de învățământ, toate cele necesare pentru a merge la școală. Campania „Ajută-mă să merg la școală”, inițiată pe rețelele de socializare, a fost una de succes.

Cu regret, cazurile în care copii trăiesc la limita sărăciei sunt multe. Unii nu au nici ce mânca. E dramatic.

Acum mai lucrăm la un proiect. Este vorba despre o instituție de învățământ dintr-un sat. Acolo elevilor le este limitat dreptul la educație de calitate din considerentul că aceștia învaţă în condiţii tare proaste. Ne bucurăm că deja au reacţionat câţiva agenţi economici. Am făcut un apel şi către structurile de stat. Să vedem ce va ieşi.

Unde ai mai facut voluntariat?

Ad Astra group este un proiect recent implementat la noi după practicile americane. Acesta își propune să susțină studenţii în domeniile de orientare profesională și de dezvoltare a carierei specialiștilor tineri. A fost o colaborare tare frumoasă. Încă mai continuă.

Ce înseamnă voluntariatul pentru tine și ce rol are acesta în dezvoltarea ta?

Voluntariatul este o modalitate excelentă de a mă simți utilă, de a transmite pasiune, de a descoperi oameni și caractere diferite. Am realizat că am niște responsabilități civice pe care trebuie să le onorez. Nu pot sta cu mâinile-n sân. Gândirea critică, capacitatea de a rezolva problemele, de a dezvolta și consolida spiritul de echipă-toate astea le-am deprins din activitățile de voluntariat, iar sentimentul propriei valori anume așa se dobândește.

Nu mai vorbesc despre experință, contacte, cunoștințe.

După mine, a fi voluntar e tot una cu a fi participant la plămădirea unei revoluții. Încetișor, pas cu pas.

Ce vrei să faci pe viitor?

 Să nu încetez să învăț ce-i asta fericire...

Cât de important este voluntariatul și activitățile extra-școlare pentru tinerii din ziua de azi?

De multe ori aceste activități sunt hotărâtoare. Aici cunoști adevărata viață, stabilești relații, cunoști fel de fel de oameni. Însă eu am observat un fel de pasivitate în rândul tinerilor moldoveni. Nu vor să se impună, să participe, ci se limitează doar la studii. Normal ar fi ca aceștia să-şi impună deziderate, să se înscrie în organizaţii neguvernamentale sau politice, în funcţie de interesele pe care le au, să fie categorici atunci când văd nedreptate. Ei trebuie să înţeleagă că au calităţi unice, net superioare celor caracteristice generaţiei vechi.

Mulţi dintre tinerii Republicii Moldova nu conştientizează beneficiile oportunităţilor de a se afla în centrul evenimentelor, de a le influenţa. Însă nu doar tinerii se fac „vinovaţi” de cultivarea acestei apatii. Există mai mulţi factori care determină situaţia respectivă. Deseori, contextul, cadrul în care cresc şi se dezvoltă primează.

Ce părere ai despre voluntariatul din Republica Moldova și care sunt șansele ca tinerii să devină voluntari?

Șanse sunt multe, pentru că și posibilități de afirmare există. Mai ales în ultimul timp. Important e ca tinerii să se „agațe” de aceste posibilități. De voluntari este nevoie. De oameni buni și atenți la nevoile celor din jur este nevoie. De tineri serioși, capabili să se impună, este nevoie. Nu văd care ar fi piedicile. E necesară doar dorința.

Ce faci în timpul tău liber?

Citesc mult și  avid.

Îmi mai fac timp și pentru contemplare, pentru gânduri profunde, căci ritmul hiperdinamic îmi fură, deseori, din liniștea și pacea interioară. Trebuie să mențin cumva echilibrul. În rest, mai ies cu prietenii, merg la teatru...

Încerc să profit de tinerețe. Asta fac.

Daniela Timofti