Corina Tudosan "Vreau o țară mai bună"

Cine este Tudosan Corina? O tânără jurnalistă care adoră muzica și voluntariatul, o viitoare artistă care va duce numele țării noastre peste hotarele ei și care se bucură din plin de  farmecul anilor de studenție!

Cine este totuși Tudosan Corina?

Cred că este prima dată cînd răspund la această întrebare. Sunt studentă în anul III la facultatea de Jurnalism și Științele Comunicarii la Universitatea București, dar hai să o iau de la capăt. M-am născut în Telenești, Republica Moldova, când aveam 13 ani m-am mutat în Iași, ai mei mereu și-au dorit să ne mutăm în România. Am terminat liceul acolo, apoi am plecat spre București, orașele aglomerate îmi sunt mai aproape de inimă. Sunt o persoana plină de vise și planuri de viitor. Ceea ca mă caracterizează este, probabil, optimismul și faptul că fac mereu doar lucruri care imi provoacaă plăcere.

Cât de mult ți-a schimbat viața Facultatea de Jurnalism ?

Nu stiu dacă facultatea de Jurnalism mi-a schimbat  viața sau modul de gândire. Am fost mereu o persoană “open minded” și am vrut să fac lucruri cât mai căudate..mai altfel. Facultatea de

Jurnalism este totuși diferită de altele. Este printre puținele facultăți unde comunicare între studenti este atât de bună. Mi-am făcut prieteni aici, petrecem mult timp împreună, lucram la diferite proiecte și ne bucuram de studenție.

De ce ai ales Jurnalism și de ce ai preferat să studiezi în România?

Am ales România, sau mai bine zis, părinții mei au ales România pentru că își doreau să am un viitor mai bun, un orizont mai larg. În comparație cu R. Moldova, România  oferă mai multe posibilități în toate domenille, indiferent că este vorba despre carieră, călătorii sau proiecte.  Jurnalismul a fost prima opțiune după ce am terminat liceul. Pe parcursul liceului eram sigură că voi merge la facultatea de drept, devenise o traditie in familie, insă după ce am dat bacalaureatul am realizat că vreau să fac altceva. Jurnalismul a fost prima opțiune, este o facultate care îți oferă locuri de muncă, te lasă să gândești, să-ți expui toate ciudățeniile.

Ce vrei să faci în viitor?

În viitor aș vrea să realizez ceva în domeniul muzicii. Muzica pentru mine a fost mereu ceva mai mult decât un simplu hobby, de mică mă vedeam cântînd pe scenă. Chiar dacă urmeaz facultatea de jurnalism, în capul meu a rămas acea imagine din copilărie, o sală plină de oameni, o scenă și un microfon. Cam așa îmi văd eu viitorul

Ce faci în timpul tău liber?

Timpul meu liber îl dedic, aproape în totalitate, muzicii. Îmi place să cânt, indiferent de locul unde mă aflu. De multe ori merg în localuri de karaoke. De multe ori ne luăm chitarile și mergem în parcuri unde stăm și cântăm, jucăm ceva, povestim. Cam asta fac cu prietenii mei.Sunt o persoană veselă, îmi place să merg în cluburi, să dansez, să mă distrez. Sunt tânără, îmi fac timp pentru toate, pentru familie, școala, voluntariat, muzică și distracții.

În ce proiecte ești implicată în prezent?

Chiar acum lucrăm la un nou proiect împotriva discriminării, sponsorizat din fonduri europene. Împreună cu 3 prieteni am pus bazele unei organizații nonguvernamentale “diferiți dar egali” în cadrul căreia facem proiecte de interes național. Acest proiect este primul sponzorizat din fonduri europene, pana acum am avut doar sponsori locali pentru activități de mediu sau probleme sociale. În România, discriminarea este o problemă foarte mare și foarte des întâlnită, din această cauză încercăm să luptăm împotriva rasismului prin activități de conștientizarea națională.

Ce rol a avut “diferiti dar egali” in viata ta?

“Diferiti dar egali” este copilașul nostru. Totul a început acum 3 ani, făcusem atunci cunoștință cu un tânăr jurnalist implicat în activități sociale. Am început să vorbim despre problema rasismului în Romania, despre lipsa reciclarii, despre mediu. Ne-am gândit ca ar fi bine să facem ceva în acest sens, nu doar să vorbim despre cât de mult ne deranjează faptul că autoritățile au lăsat mâinile în jos. Primul proiect la care am lucrat împreună s-a numit “vreau să respir”   am organizat workshop-uri și prelegeri pentru elevi, spre mirarea noastră, au fost foarte receptivi și s-au implicat activ în toate activitățile propuse de noi. Apoi, am pus bazele organizației “diferiți dar egali” oricine este liber să se implice. În acest moment lucrăm la câteva proiecte ce vizează scchimul de experiență cu Spania, în viitorul apropiat vom desfășura un proiect asemănător cu Republica Moldova

Unde ai făcut voluntariat?

Voluntariat am început să fac din liceu. Prima activitate de acest gen a fost pentru niște copii orfani, liceul nostru a organizat un concert caritabil pentru ei. M-am implicat în organizare, am și cântat, muzica fiind cea mai mare pasiunea a mea. Dupa acel concert am început să mă implic tot mai mult în activități de voluntariat. Am fost voluntară la “salvați copiii”, mai târziu la “Verde pentru viață”. Acum fac voluntariat, cand mai am timp, la “Brigada de voluntari”. Brigada de voluntari se implică în organizarea de evenimente, ultimul concert important a fost “The wall” de Roger Waters, unul dintre membrii trupei Pink Floyd. “Diferiti dar egali” este cea mai importantă organizatie pentru mine, este ceva la care am lucrat, ceva ce mi-am imaginat și am reușit transform aceea idée în realitate.

Ce înseamnă voluntariatul pentru tine și ce rol are în dezvoltarea ta ?

Voluntariatul ar trebui să ocupe un loc important în viața oricărei persoane, mai ales pentru studenții care au destul timp liber. Societatea nostra se confruntă cu foarte multe dificulăți, însă nimeni nu are timp pentru ele. Ar trebui să facem voluntariat din dorința de vedea o țară mai bună, de a-i ajuta pe ceilalți, este datoria noastră, a ființelor umane, să ne ajutăm între noi.

Cât de important este voluntariatul și activitățile extra-școlare pentru tinerii din ziua de azi?

Tinerii au fost mereu diferiți. Din punctul meu de vedere, tinerii se împart în două categorii: cei cărora le pasă și cei pe care nu-i interesează nimic. Din fericire, am avut ocazia să întâlnesc mai mulți tineri care se încadrează în prima categorie.  Acum un an am fost ca voluntar într-un proiect desfășurat în Germania, acolo au participat tineri din multe țări europene și asiatice. Am observat că voluntariatul a căștigat teren în ultimii ani. O motivație o reprezintă și ajutoarele europene pentru astfel de activități. Mă bucur să văd cât mai mulți  tineri implicați, elevi de liceu, student. Consider că voluntariatul se bucură de o mai mare popularitate acum decît inainte.

Cum vezi voluntariatul din R.Moldova și care sunt șansele ca tinerii să devină voluntari?

Din păcate petrec prea puțin timp acasă pentru a putea observa cât de implicați sunt tinerii și cât de multă importanță dau ei problemelor sociale. Tind să cred că voluntariatul este mai redus la noi acasă, deoarece nu se alocă destule fonduri organizațiilor nonguvernamentale. Pe lângă asta, mulți tineri de la noi au rămas cu o gândire “comunistă” fiecare încearca să facă ceva pentru el și mai puțin pentru ceilalți. Nu este o regulă generală, însă eu cred că tinerii din Moldova sunt mai puțin predispuși spre acțiuni de voluntariat decât în țările vestice.

Scrie o întâmplare din viața ta de voluntar care te-a marcat.

Nu știu dacă este neapărat un caz interesant ceea ce urmează să vă povestesc, însa este cazul care m-a afectat cel mai mult în viața mea de voluntar. Eram anul I la  facultate, atunci începusem să lucrez ca voluntar pentru “salvați copiii”. Această organizație ajută anual foarte mulți copii orfani, bolnavi și săraci. La prima acțiune ca voluntar al acestei organizații am mers într-o familie de romi și le-am dus căte ceva copiilor. Niciunul dintre cei 6 copii nu mergeau la școală. L-am întrebat pe unul dintre copii de ce preferă să stea acasă în loc să mergă la școală, răspunsul lui a fost următorul “eu am mers la școala când eram mai mic timp de4 ani, însă acești 4 ani au fost mai mult un chin. În fiecare zi mi se spunea că locul meu nu este acolo, că eu sunt o cioară, că merit să stau pe strazi si să fur. Mi s-a spus foarte multe lucruri urâte, chiar și profesorii aveau această atitudine față de mine. Eu eram singurul  țigan din acea școală. În fiecare zi veneam plângând acasă și nu învățam nimic.”

Toți ar trebui să învățăm ceva din asta, problemele pe care le aveam cu țiganii sunt cauzate de noi, din atitudinea noastră față  de ei. Nicio persoană nu se va comporta frumos cu tine dacă tu o maltratezi. Pe mine m-a afectat mult acea întâmplare, din acest motiv am și aplicat la niște fonduri europene cu un proiect ce luptă împotriva discriminării. Sper ca în viitor, diferențele rasiale și înclinația sexuală să nu mai fie condamnate, fiecare să fie liber. 

Martin Luther King spunea “nimeni nu este liber dacă nu suntem toți liberi” rasismul și  discriminarea ne fac pe toți sclavii unei societăți bolnave.

Daniela Timofti