Interviuri

Elena Rățoi  este o fire ambițioasă care știe că în viață  poți să și pierzi nu doar să câștigi, totuși Elena este plină de optimism și încearcă ca în fiecare seară când merge la somn să adoarmă cu gândul că astăzi a făcut ceva bun pentru cei din jurul său și din acest motiv este un exemplu real de curaj pentru toți tinerii.

Tănăra domniță se bucură enorm că anul acesta a absolvit Facultatea de Drept a Universității de Stat și că  în prezent este angajată în calitate de asistent de proiect în cadrul Asociatiei "MOTIVAȚIE" din Moldova.

 De când ești pasionată de jurnalism ?

 Jurnalismul este o frumoasă pasiune pentru mine. În trecut chiar am fost redactor al unei reviste pentru tineri- "Tinerii pentru schimbare" . Pentru mine jurnalismul reprezintă un mod de comunicare cu lumea și de exprimare a gândurilor și a impresiilor despre evenimentele care au loc în jurul nostru. De fapt, mass-media și jurnaliștii sunt principalii creatori ai opiniei publice, după părerea mea, și cei care ne aduc informația în fiecare zi. Pentru mine jurnalismul este o nouă lume, aici evadez în fiecare zi !

 Când ai început să faci voluntariat ?

Mereu am considerat voluntariatul drept un mod de afirmare, o posibilitate de a-ți aplica direct cunoștințele, posibilitățile și de a invata ceva nou, de a face un schimb de experiență cu ceilanți voluntari sau pur și simplu cu societatea. Am fost implicată în activități de voluntariat în cadrul Consiliului Local al Tinerilor din comuna Ciorescu.   Drept urmare, mă implicam în diverse activități pe care le organizam împreună cu Consiliu, aici am încercat să motivăm tinerii să se implice în viața socială, să devină cât mai activi și să facă și ei la rândul lor voluntariat. În concluzie scopul nostru era  să creem ceva frumos pentru ei și vreau să cred că am reușit.

Pentru mine voluntariat a fost un bun prilej de a-mi forma deprinderi și abilități de a munci, de a pune baza activității profesionale. Cunosc mulți tineri care ulterior au fost angajați în cadrul organizațiilor pentru care au facut voluntariat, din simplu fapt ca au dat dovada de interes, entuziasm și responsabilitate.

De ce e bine sa faco voluntariat?

Voluntariatul îți oferă nu doar deprinderi și competențe noi, de asemenea ai ocazia să întâlnești mulți oameni noi și interesanți  de la care ai putea să înveți mai multe lucruri utile. De asemenea, voluntariatul îți va oferi posibilitatea să te manifești, să-ți descoperi posibilitățile ascunse în tine și să fii mândru de faptul că ai  contribuit sau chiar ai fost inițiatorul unei schimbări.

Ce planuri de viitor ai ? 

Pentru viitor imi doresc să mă implic cât mai activ în diverse proiecte pentru tineri și organizate de tineri. Cred că tinerii sunt promotorii schimbării, de ei depinde cum va fi viitorul nostru. Consider că ei au nevoie de un pic de susținere din partea persoanelor cu putere de decizie pentru a-și implementa ideile și cunoștințele. Tinerii vor face schimbarea, pentru că ei sunt deschiși spre lucruri noi și mai ușor acceptă provocările.

P.S  Aș sugera tinerilor să fie mai activi și sa nu cedeze ușor în fața eșecurilor. Totuși, eșecuri sunt prezente în orice activitate, oricât de multă experiență și competență ai aveai. Cred că prin voluntariat tinerii contribuie în primul rând la modernizarea și dezvoltarea localităților în care trăiesc, iar ulterior vor fi participanți activi ai societății.  

Daniela Timofti

Pe Dan Belibov l-am cunoscut cu mulți ani în urmă la un training organizat de Y-PEER, de atunci l-am întânit la tot mai multe evenimente. Despre el pot spune că se află printre puținele persoane care chiar vor să schimbe ceva în țara noastră, pentru tinerii noștri. Dan este pasionat de jurnalism și voluntariat, trăiește fiecare clipă ca și cum ar fi ultima și în fieca zi încearcă să ajute pe cineva. Pentru el voluntariatul a devenit un drog iar fără el nu-și vede viitorul.

Dan este elev în clasa XI-a,Liceul Teoretic Varniţa. Locuiește în oraşul Bender, însă copilăria, studiile şi cele mai frumoase emoţii s-au cazat la fel în Varniţa. 

În ce proiecte ești implicat la moment?

La momentul actual sunt implicat într-un şir de proiecte. Printre acestea se numără şi proiectul iniţiat de Centrul de Informare privind Drepturile Omului, care are drept scop pomovarea şi respectarea drepturilor grupurilor minoritare din regiunea Transnistreana, Găgăuzia şi regiunile cu securitate înaltă. Un alt proiect în care mă implic ani la rînd este ,,Săptămînă Sănătăţii’’, iniţiativă a organizaţiei Tinerii pentru Dreptul la Viaţă, care anul acesta va fi desfăşurată într-un nou format, în satele Mireşti şi Ruseştii Noi. În satul Varniţa la momentul de faţă are loc constituirea unui fond pentru tineri, din care fac parte. Evident mă implic nu doar în activităţi ce se realizează în cadrul anumitor proiecte, pe lîngă acestea sunt liderul Asociaţiei de Tineret "Şansa" din satul Varniţa. Anul acesta a fost creat pentru prima dată Consiliul Naţional al Elevilor, particip si eu alături de alţi 30 de elevi din țară.

Cum ai început să faci parte din echipa Y-PEER ?

Ţin minte cum am citit într-o zi pe civic.md informaţia că se organizează un training cu tematica "Jurnaliştii informează despre HIV/SIDA", titlu care mi-a captat imediat interesul. Mai apoi a fost să aplic la acest training şi am fost acceptat, cu toate că eram unul dintre cei mai mici la acel training. Iar în urma a câtorva zile de acumulare a informaţiei privind arta jurnalistică şi sănătatea reproductivă, am fost interesat să mă alătur şi eu în rîndurile Y-PEERilor. Fiind membru ai acestei organizaţii am activat ca jurnalist, atît şi educator de la egal la egal. În scurt timp am organizat o instruire în satul Varniţa pentru a constitui acolo o echipa de educatori. Îmi amintesc şi acum foarte bine cum a venit Victoria Colesnic din Chişinău cu 2 pachete mai grele decît ea însăşi doar pentru a face un training. Probabil, anume graţie existenţei în organizaţie persoanelor dornice de a se dedica unei schimbări, aceasta a devenit una excepţională. Datorez Y-PEER un şir larg de cunoscuţi, experienţă şi o mulţime de emoţii pozitive.

Scriind pentru Fără Tabu mă suplinea mîndria, pentru că conştientizam că un articol de-al meu, poate modifica ceva în viaţa unui tînăr şi acest sentiment este impunător. Am dobîndit o experienţă jurnalistică de nemăsurat în acest sens şi chiar ajung pînă astăzi să recitesc unele dintre articolele mele din buletin.

În prezent  scriu mai mult pentru mine, de la unele evenimente pentru revista locală, şcolară, chiar şi unele naţionale. La moment sunt şi reporter special la Radio Moldova Tineret, unde cu toate că rareori, dar pot fi auzit cu vre-un reportaj.

Unde faci voluntariat ?

La moment fac voluntariat în cadrul organizaţiei Tinerii pentru Dreptul la Viaţă, Asociaţia de Tineret "Şansa". Deasemenea mă implic drept voluntar în cadrul altor activităţi al organizaţiilor din care nici nu fac parte, dar cu care am norocul să mai colaborez.

Voluntariatul este pista de start pentru viitor, este experienţa iniţială perfectă, deoarece anume aşa te înveţi să faci ceva calitativ fără a aştepta recompense materiale. Deseori sunt chiar şi întrebat "Adică lucrezi pentru mulţumim?", însă sunt sigur că activez şi lucrez pentru anume acest "mulţumesc", pentru acel zîmbet care vine din interiorul omului, sunt nişte senzaţii deosebite şi doar un voluntar probabil le-ar putea înţelege. Voluntariatul mi-a acordat o mulţime de lucruri, pornind de la banala experienţă pînă la prieteni şi arta de a preţui momentul. Nu ştiu dacă există în lume vre-o activitate capabilă să înaripeze şi să te impună să avansezi la fel. E ca un drog, cu cît mai activ social eşti, cu atît mai mult doreşti să mai faci ceva. Senzaţia că eşti important, că poţi face o schimbare în societate te ajută să-ţi perfecţionezi şi propria imagine de sine. Ce e voluntariatul pentru mine? E viaţă!

Ce planuri de viitor ai ?

Nu am planuri concrete pe viitor, de regulă la această întrebare răspund: "să devin preşedinte" sau "să reinventez iPhonul". Şi chiar de ce nu? Suntem drept un castel cu o mulţime de uşi, după fiecare dintre ele, se află o caracteristică ce o posedăm, o posibilitate, pe măsură cît renunţăm la posibilităţi, uşile se închid, pentru ca la bătrîneţe să stăm în faţa unei singure uşi. Sincer, nu prea mi-o doresc, prefer să circul din uşă în uşă, trebuie să le văd pe toate. Pe lîngă toate, probabil îmi voi alege o carieră în IT, dar sigur nu voi rămîne pasiv din punct de vedere social, deja am în sînge dorinţa de a schimba lumea şi e complicat să te laşi de deprinderi.

P.S   

Tinerii din ziua de astăzi uită adevăratele valori ale sale. Stînd cu un păhar de bere nu vei deveni de fapt mai cool, vei deveni ca toţi. Mai deosebit e omul care poate să schimbe societatea. Cunosc o mulţime de persoane active, voluntari pînă în măduva oaselor, însă sunt întristat că ei formează nici măcar 1 % din totalul populaţiei. Orice tînăr trebuie să conştientizeze că trebuie să-şi dezvolte abilităţile, să avanseze, să progreseze, fiindcă dacă nu ai învăţat nimic nou într-o zi, ai pierdut acea zi. Şi oare ce poate să te ajute să avansezi mai mult decît voluntariatul sau activităţile extra-şcolare? Mă gîndesc uneori, şi dacă devin toţi activi sociali, cui să mai ajutăm în aşa caz?     Dar, cred că găsim noi voluntarii cu ce să ne ocupăm dacă devenim un glob întreg. În concluzie, aş vrea să spun, haideţi să nu fim oameni simpli, fiindcă avem dreptul să fim extraordinari!

Daniela Timofti

Felicia Luchianenco este o tânără dinamică, veselă şi dornică de a ajuge departe, la propriu! Şi, să nu spuneţi că mint, ea mi-a mărturisit că e în proces de aplicare la o universitate din SUA, iar noi, trebuie să îi urăm baftă! Dar până la acest vis, tânărar noastră a făcut multe activităţi interesante şi frumoase, printre care şi voluntariat la una din cele mai cunoscute organizaţii de tineret din lume, AIESEC. Felicia a acceptat să ne împărtăşească experienţa ei civică, în speranţa că va inspira şi alţi semeni să facă voluntariat!

 Aş putea să spun că mă simt un membru AIESEC special şi că experienţa mea a fost cea mai originală dintre toate. Dar, adevărul e că în ochii multora povestea mea în AIESEC este una obişnuită şi este adevărat. Mă grăbesc însă să spun că aceasta m-a schimbat în primul rând pe mine, ca apoi eu să îmi dau seama de cum ar trebui să răspândesc asta în jur, asta o face unică.

În toamna anului 2011, fiind în anul 2 la facultate ştiam că îmi doresc o ocupaţie care să îmi ocupe practic tot timpul liber şi să înglobeze diverse activităţi din mai multe domenii. Problema mea era că aveam prea multă energie şi ea nu era direcţionată tocmai corect. 

De AIESEC ştiam încă de la prietenii mei. Totuşi, după căutări îndelungate, am completat formularul de aplicare şi ulterior am trecut umătoarele 2 etape de selecţie. La prima şedinţă mi-am dat seama că sunt în momentul potrivit la locul potrivit. 

AIESEC mi-a dat tot de ce aveam nevoie: anturaj plăcut, proiecte frumoase, noi provocări, nopţi nedormite, cunoştinţe în domeniile asupra cărora m-am axat, o experienţă unică de exchange şi prietenii cu care am devenit o echipă. Pentru că am luat direcţia de exchange internaţional, acum am prieteni în toată lumea care oricând mă vor primi cu braţele deschise. În AIESEC îţi alegi volumul de implicare pe care ţi-l doreşti, eu am hotărât că am să implic totalmente, respectiv AIESEC a devenit un mod de viaţă pentru mine.

Înafară de AIESEC sunt voluntar la Radio Moldova în cadrul studioulul Tineradio pentru copii şi tineret.

Cea mai frumoasă experienţă pe care am trăit-o fiind studentă a fost exchnage-ul în Polonia prin programul GLOBEX, care este un produs AIESEC. O spus sincer şi deschis: această experienţă a depăşit toate aşteptările mele. În iarnă 2012 am petrecut 6 săptămâni în 5 oraşe diferite din Polonia cu o echipă de 8 internaţonali, unde am predat limba engleză, am povestit despre ţara noastră studenţilor/elevilor din şcoli şi licee (tot acolo am învăţat să gătesc mămăligă :D ) La fel am locuit în 5 familii gazdă şi am vizitat alte 2 ţări. Fiecare dintre acestea mi-a oferit mai mult decât mâncare şi cazare, au fost aproape de sufletul meu. Ei vor rămâne în inima mea pentru totdeauna.

Fiind voluntar vezi lumea cu alţi ochi. Sună egocentric, dar pentru mine asta a însemnat o posibilitate de a petrece timpul cu mine însumi, de a mă cunoaşte şi de a lucra asupra mea. Spre exemplu, mi-am dat seama că sunt foarte multe căi prin care pot să contribui la dezvoltarea mea şi a altora, implicare şi atitude este tot de ce avem nevoie. La fel am început să preţuiesc timpul, ca după cele realizate să respir uşor şi să fiu mândră de mine, chiar şi cu greşelile făcute. 

Personal, cred că în suflet mereu voi rămâne voluntar şi ori de câte ori voi avea posibilitatea, am să mă implic cu inima deschisă şi efort sincer pentru ca să aduc un plus de valoare. 

 Iuliana Mămăligă