Lucia Cujbă: "Voluntariatul aidoma unei revoluții"

Lucia Cujbă este o tânără entuziastă. Asta în mod cert, afirmă ea. Originară din Cazangic, Leova, a absolvit anul acesta facultatea de Litere însă, pentru ea, viața de studenție nu s-a terminat, ci, dimpotrivă, abia a început, căci tot anul acesta a devenit studentă și la facultatea de Drept. Nu a fost un moft, ci o necesitate. Face studii la zi și încearcă să profite cât mai mult de timpul dedicat facultății dar nu uitp nici de faptul că a fi student activ înseamnă a fi un bun cetățean.

De când ești pasionată de jurnalism?

Am impresia că dintotdeauna. Jurnalismul e activitatea ce mă reprezintă. În copilărie îmi plăcea s-o fac pe moderatoarea. La școală eram încântată de tot ceea ce ținea de disciplina limba și literatura română. Mă străduiam să învăț toate normele de ortografie, de gramatică, să citesc mult pentru a-mi îmbogăți vocabularul, căci Doamne ferește-ne de jurnaliștii agramați! Nu pot înțelege cum poți activa în acest domeniu, cum poți forma opinia publică, având o exprimare defectuoasă și o viziune limitată de ochelarii de cai.

Am colaborat, în calitate de corespondent netitular, cu mai multe ziare și reviste naționale pentru copii și adolescenți.

Încă în anii de gimnaziu, datorită Centrului Tânărului Jurnalist din Moldova (CTJM) și Centrului Media, pasiunea mea a devenit realitate. Am început să realizăm un ziar școlar. Traininguri, seminare, fel de fel de activități organizate de CTJM au contribuit hotărâtor la inițierea mea în acest domeniu. Mi-amintesc cu drag că primul eveniment de anvergură națională, să-i spun așa, în domeniul jurnalismului a fost trainingul „Scrierea articolelor”. Mai apoi, făcându-mi studiile la liceu, am activat și acolo, ce-i drept mai puțin, la un proiect media.

La universitate am avut o colaborare frumoasă cu ziarul „Universitatea”. Acum scriu pentru ziarul FLUX. Însă nu știu dacă vreau să fac din asta o meserie.

După mine, e important să știi să comunici. Jurnalismul asta m-a și învățat: să învăț să-mi formulez și să-mi transmit mesajul, să-i ascult pe cei din jur, să exprim atitudini, să mă fac ascultată. Știți cum e: comunic, deci exist!

Cum ai ajuns jurnalistă la FLUX și cum ți-a influențat acest job viața?

Jurnalistă, în acest caz, e mult spus. Cum am ajuns? Simplu: mi s-a propus, am acceptat. Am început prin a scrie niște pastile de cultivare a limbii. „M-am angajat” să analizez modul în care se exprimă politicienii, jurnaliștii, taxându-i de fiecare dată, printr-un articol ușor ironic, atunci când aceştia comiteau erori impardonabile de logică şi de exprimare. De asemenea, am realizat reportaje pe diverse subiecte de actualitate și tare multe interviuri.

Știți, eu acum mă simt un pic mai „neobișnuit” în rolul de intervievat, căci m-am deprins cu rolul de intervievator. De regulă, eu sunt cea care pune întrebările.

În rest, pot spune că este o experiență grozavă. Aici am învățat să scriu un material de presă după toate rigorile. Da, pentru mine începutul jurnalismului adevărat s-a produs anume la FLUX.

În ce proiecte ești implicată în prezent?

Acum am mai „rărăit-o” cu proiectele și activitățile extra. Timpul meu tare prețios este dedicat, în cea mai mare parte studiilor și nou-nouțului meu job. De asemenea, particip în cadrul proiectului de instruire Universitatea Populară și activez la organizația politică de tineret „Noua Generație”. Îmi fac timp și pentru „Ești Cât Dăruiești”, un ONG pe care l-am fondat recent.

Ce rol a avut „Ești cât daruiești” în viața ta? Cum ai devenit membru aici? Ce ai invățat nou?

„Ești Cât Dăruiești” a pornit așa, spontan, căci mi-a dat seama că trebuie s-o fac și pe asta. De fapt, totul a început de la un reportaj pe care l-am realizat la spitalul Oncologic. Acolo l-am cunoscut pe Stanislav, copilul de doar 5 ani care suferă de leucemie. Intrând pentru prima dată pe uşile unei astfel de instituții medicale, am fost șocată de ceea ce am văzut. E pur și simplu de nedescris. Acesta a fost un prim imbold. Inițiativa de a fonda un ONG a venit din partea unei prietene. Am acceptat și ne-am pus pe treabă.

Ce activități ați desfășurat în cadrul acestei organizații?

Prima acțiune a fost organizarea unui târg de haine „Vindem și cumpărăm haine pentru a salva un copil”. A fost un eveniment inedit, dedicat băiatului bolnav de leucemie. Am adunat 1000 de euro. Aceasta a fost prima acțiune mai de amploare, să spun aşa.

Apoi, am inițiat o campanie de colectare de fonduri pentru șapte copii dintr-o localitate din Ungheni. Au urmat și altele: am pregătit, pentru câțiva copii din familiile social-vulnerabile, înainte de începerea unui nou an de învățământ, toate cele necesare pentru a merge la școală. Campania „Ajută-mă să merg la școală”, inițiată pe rețelele de socializare, a fost una de succes.

Cu regret, cazurile în care copii trăiesc la limita sărăciei sunt multe. Unii nu au nici ce mânca. E dramatic.

Acum mai lucrăm la un proiect. Este vorba despre o instituție de învățământ dintr-un sat. Acolo elevilor le este limitat dreptul la educație de calitate din considerentul că aceștia învaţă în condiţii tare proaste. Ne bucurăm că deja au reacţionat câţiva agenţi economici. Am făcut un apel şi către structurile de stat. Să vedem ce va ieşi.

Unde ai mai facut voluntariat?

Ad Astra group este un proiect recent implementat la noi după practicile americane. Acesta își propune să susțină studenţii în domeniile de orientare profesională și de dezvoltare a carierei specialiștilor tineri. A fost o colaborare tare frumoasă. Încă mai continuă.

Ce înseamnă voluntariatul pentru tine și ce rol are acesta în dezvoltarea ta?

Voluntariatul este o modalitate excelentă de a mă simți utilă, de a transmite pasiune, de a descoperi oameni și caractere diferite. Am realizat că am niște responsabilități civice pe care trebuie să le onorez. Nu pot sta cu mâinile-n sân. Gândirea critică, capacitatea de a rezolva problemele, de a dezvolta și consolida spiritul de echipă-toate astea le-am deprins din activitățile de voluntariat, iar sentimentul propriei valori anume așa se dobândește.

Nu mai vorbesc despre experință, contacte, cunoștințe.

După mine, a fi voluntar e tot una cu a fi participant la plămădirea unei revoluții. Încetișor, pas cu pas.

Ce vrei să faci pe viitor?

 Să nu încetez să învăț ce-i asta fericire...

Cât de important este voluntariatul și activitățile extra-școlare pentru tinerii din ziua de azi?

De multe ori aceste activități sunt hotărâtoare. Aici cunoști adevărata viață, stabilești relații, cunoști fel de fel de oameni. Însă eu am observat un fel de pasivitate în rândul tinerilor moldoveni. Nu vor să se impună, să participe, ci se limitează doar la studii. Normal ar fi ca aceștia să-şi impună deziderate, să se înscrie în organizaţii neguvernamentale sau politice, în funcţie de interesele pe care le au, să fie categorici atunci când văd nedreptate. Ei trebuie să înţeleagă că au calităţi unice, net superioare celor caracteristice generaţiei vechi.

Mulţi dintre tinerii Republicii Moldova nu conştientizează beneficiile oportunităţilor de a se afla în centrul evenimentelor, de a le influenţa. Însă nu doar tinerii se fac „vinovaţi” de cultivarea acestei apatii. Există mai mulţi factori care determină situaţia respectivă. Deseori, contextul, cadrul în care cresc şi se dezvoltă primează.

Ce părere ai despre voluntariatul din Republica Moldova și care sunt șansele ca tinerii să devină voluntari?

Șanse sunt multe, pentru că și posibilități de afirmare există. Mai ales în ultimul timp. Important e ca tinerii să se „agațe” de aceste posibilități. De voluntari este nevoie. De oameni buni și atenți la nevoile celor din jur este nevoie. De tineri serioși, capabili să se impună, este nevoie. Nu văd care ar fi piedicile. E necesară doar dorința.

Ce faci în timpul tău liber?

Citesc mult și  avid.

Îmi mai fac timp și pentru contemplare, pentru gânduri profunde, căci ritmul hiperdinamic îmi fură, deseori, din liniștea și pacea interioară. Trebuie să mențin cumva echilibrul. În rest, mai ies cu prietenii, merg la teatru...

Încerc să profit de tinerețe. Asta fac.

Daniela Timofti