"Copilul batut": problema sociala

• Copii batuti, maltratati, lasati de parinti singuri sau trimisi in cautarea banilor pentru bautura. Sunt chestii pe care, poate, cei care citesc acum nu le-au trait, dar undeva, candva, le-ati vazut, in strada, intr-un film bun care a castigat Oscar-ul etc. Expresia "copil vagabond" pare sa fie o acceptiune a modernitatii, alaturi de drogati, prostituati etc.

Maltratarea copilului este orice ranire cu intentie a unui copil

Înca din 1960, cand a fost pentru prima oara identificat ca o problema sociala "moderna", s-a scris foarte mult despre abuzul asupra copiilor. In Anglia, Societatea Nationala pentru Prevenirea Cruzimilor asupra copiilor a produs inca de la sfarsitul anilor 60 multa literatura pe baza statisticilor de incidenta din registrele cazurilor de risc si metode de lucru cu familiile care au savarsit abuzuri asupra copiilor.

Termenul de "abuz asupra copilului" a fost folosit pentru prima oara de Kempe, in 1962, pentru a descrie "copilul batut". Conceptul a fost extins in mod constant. În anii care au urmat, a ajuns sa fie folosit pentru toate formele de rele tratamente, nu doar pentru abuzul fizic, dar si pentru formele de neglijare si abuz emotional si sexual.

Între anii 1965 si 1985, literatura care analiza abuzurile asupra copilului s-a dezvoltat enorm, mai intai in America si apoi si in Anglia. Schimbarea denumirilor de la copilul batut la raniri neaccidentale, pana la abuzurile actuale asupra copiilor, sugereaza ca descoperirile de maine vor face ca definitiile de astazi sa fie necorespunzatoare. De exemplu, conceptul de abuz sexual a fost putin mentionat pana tarziu, in anii 70, dar acum constituie o preocupare majora.

Problema abuzului asupra copilului este acum de interes international. În 1976, s-a fondat Societatea Internationala pentru Prevenirea Abuzurilor asupra Copiilor si a Neglijarii acestora, urmata in 1978 de Asociatia Britanica pentru Studiul si Prevenirea Neglijarii si Abuzului asupra Copiilor. Conferintele internationale atrag acum sute de auditori si aproape tot atatea studii si documente legate de acest fenomen.

A. W. Franklin, unul din initiatorii acestei preocupari, afirma in 1983 ca "În ultimul deceniu, am vazut problema copiilor maltratati fizic, deschisa sa includa si maltratarile emotionale, neglijentele, abuzul sexual asupra copiilor, exploatarea sexuala sau prostitutia, pornografia, copiii siliti sa munceasca si manipularea institutionalizata a copiilor". Tot el sugereaza ca cei care lucreaza in acest domeniu ar trebui sa conlucreze cu organisme internationale, cum ar fi Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Internationala a Sanatatii, UNICEF, Liga Împotriva Sclaviei. Multi autori interesati de aceasta problema si-au pus intrebarea: de ce opinia publica nu s-a preocupat inainte de abuzul asupra copiilor. David Gil a incercat sa dea un raspuns acestei intrebari. Ca prim motiv a identificat dificultatea definirii abuzului asupra copiilor, atragand atentia ca este foarte greu sa se faca deosebirea intre comportamentul intentionat sau neintentionat al parintilor. În cele mai multe cazuri, parintii sunt cei care depun marturie, copilul nefiind intrebat. Mentalitatea traditionala in ceea ce priveste drepturile parintilor asupra copiilor a constituit un al doilea motiv al intarzierii preocuparii pentru abuzul asupra copilului. Bataia este unul din aceste drepturi. Cultura traditionala aproba pedeapsa corporala si apara dreptul parintilor de a-si creste copiii asa cum cred ei de cuviinta. Aceasta conceptie a inceput sa se schimbe putin cate putin o data cu intrarea in vigoare a drepturilor copiilor promovate de Societatea pentru prevenirea Cruzimilor asupra Copiilor.

Violenta in familie, de natura fizica, psihologica sau sociala, este una din cele mai serioase probleme cu care se confrunta societatile moderne

Calitatea vietii multor copii poate fi inteleasa prin abuzul la care sunt supusi in mediul familial, uneori chiar de la nastere. Statisticile arata ca, intr-un procent alarmant de mare, parintii considera ca una dintre cele mai bune metode de a-si cuminti copiii este bataia. In fiecare an, mii de copii maltratati de proprii parinti ajung in grija asistentilor sociali, in vreme ce multi adulti sunt decazuti din drepturile legale, insa mai sunt zeci sau poate sute de mii care indura cu stoicism corectiile aplicate de adultii iresponsabili.

Abuzul fizic cauzeaza leziuni/raniri ale corpului, cum ar fi taieturi, vanatai, arsuri, fracturi osoase, intepaturi sau afectari ale organelor interne.

Abuzul psihologic este un pattern de actiuni sau lipsa unor actiuni intentionale, verbale sau comportamentale, care transmit unui copil mesajul ca ea sau el este lipsit de valoare, slab, neiubit, nedorit, in pericol sau ca este valoros doar fiindca indeplineste nevoile altcuiva. Refuzul de a oferi suportul emotional, izolarea sau terorizarea unui copil sunt forme ale abuzului psihologic. Violenta domestica la care un copil este martor este de asemenea considerata o forma de abuz psihologic.

Nu lasati copiii prada maltratarii, ajutati-i ori de cate ori ii simtiti in pericol si aplanati conflictele, apeland la serviciul autoritatilor.

http://eugenfrunza.wordpress.com