Reforma – unitatea prioritară de măsură a aspiraţiilor europene a R.Moldova

Pentru AZI.MD

Implementarea reformelor constituie principalul obiect al discuţiilor dintre oficialii europeni și autorităţile de la Chişinău, în condiţiile în care liniaritatea negocierilor politice bilaterale îşi consumă treptat farmecul şi efectul asupra Bruxelles-ului.

Ascensiunea dialogului politic pe care mizează oficialii moldoveni trece pe planul secundar, iar pragmatismul european îşi ia revanşa în faţa unei loialităţii exorbitante manifestate în perioada timpurie după plecarea comuniştilor. Euforia în favoarea coaliţiei pro-europene îşi pierde din intensitate, în contextul eşecurilor politicii de vecinătate a UE, precum şi ca urmare a îndelungatei crize politice din R.Moldova. Reticenţele partenerilor occidentali legate de climatul politic precipitat din ţara vecină, deşi sunt codificate diplomatic, fie camuflate de către oficialii de la Chişinău, se referă la impactul „crizei instituţionale” asupra competenţelor şi motivaţiei instituţiilor statului de a purcede la reformele necesare unei apropieri reale de standardele europene. Mesaje de această natură pot fi decuplate din declaraţiile ce aparţin Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, Catherine Ashton, omise definitiv de executivul de la Chişinău.

Disonanţa UE-RM

Ciopârţirea, scoaterea din context sau omiterea afirmaţiilor oficialilor străini constituie o practică răspândită pentru orice guvernare, pro sau non-democratică, interesată în menţinerea legitimităţii şi popularităţii. De aceea, declaraţiile unui demnitar european nu sunt excepţie, din contra, acestea au impact major asupra publicului autohton, dominat de sentimente pro-europene. Din acest punct de vedere, autorităţile de la Chişinău au evitat să tirajeze semnalele transmise de Catherine Ashton, care a făcut remarci importante în privinţa situaţiei din Moldova. Şefa serviciului diplomatic European a exprimat temerile care scânteiază la Bruxelles în privinţa complicaţiilor politice de la Chişinău, etichetate drept “criză instituţională”.[1]

În pofida avalanşei de simpatii faţă de cel mai promiţător proiect statal de integrare europeană din interiorul Parteneriatului Estic, europenii vor transformări instituţionale ireversibile care să permită derularea unor reforme complete, aprofundate şi cu impact practic. Impulsionarea şi menţinerea ritmului reformelor obligatorii pentru asocierea politică şi integrarea economică la spaţiul european sunt împiedicate de criza politică, transformată în tumoare cronică a sistemului politic moldovenesc. Totuşi, Ashton pune accentul pe aspectul instituţional al crizei, ceea ce înseamnă că îngrijorează nu doar tărăgănarea alegerii preşedintelui, dar şi disfuncţionalităţi ce au loc la nivelul instituţiilor de stat. Pe semne divergenţele politice locale au survolat frontierele naţionale, iar lupta pentru dominare, influenţare şi monopolizare politică asupra structurilor de stat, ridică suspinciuni vizavi de angajarea reală a Chişinăul în realizarea reformelor.

Obiecţiile subtile ale oficialului european nu au fost dezminţite nicicum de autorităţile de la Chişinău, în schimb acestea s-au concentrat pe bilanţul relaţiilor UE-RM apreciat pozitiv la Bruxelles, ocolind [2] vădit subiectele problematice referitoare la antrenarea şi participarea instituţiilor la desfăşurarea reformelor pentru euro-integrare. Incontestabil, negocierile politice avansează mai bine decât orice, iar partea europeană susţine ferm eforturile de transformare ale Moldovei, ghidaţi de ideea obţinerii unei „poveşti de succes” în Europa de Est. Elementul de bază al recomandărilor europene rămâne „reforma”, cu care partea europeană asociază progresul şi stabilitatea durabilă a Moldovei, dar şi intrarea în categoria „ţarilor europene”, percepută  prin prisma funcţionalităţii interne a statului, fără a viza însă și perspective clare de aderare la UE. [3]

Parteneriatul Estic versus Uniunea pentru Mediterană

Oferta europenilor pentru statele est-europene este puternic ancorată la principiul de condiţionalitate. Pentru stimularea partenerilor din Est, UE oferă sprijin cuantificat în asistenţă financiară şi consolidarea capacităţilor instituţionale, de care beneficiază și R. Moldova. Ca răspuns la această contribuţie, statele din cadrul dimensiunii estice a Politicii Europene de Vecinătate sunt chemate să întreprinde “reforme politice, economice şi sectoriale”. [4] Aceste revendicări se regăsesc în demersurile europenilor către  partenerii din Est. Deși, prioritățile preşedinţiei maghiare în fruntea UE şi potențialul celei viitoare gestionate de Polonia avantajează Parteneriatul Estic, situația alarmantă în domeniul drepturilor omului, dar şi lentoarea transformărilor democratice din statele Parteneriatului Estic (Ucraina, Belarus, ţările din Caucazul de Sud, precum şi R. Moldova la capitolul politic şi instituţional) fortifică pozițiile euroscepticilor orientați spre Rusia sau concentrați pe exigențele politice din proximitatea sudică.

Revitalizarea relaţiilor UE cu ţările din vecinătatea estică, inclusiv prin maximalizarea vizibilităţii Parteneriatului Estic, a devenit un imperativ pentru adepţii consolidării dimensiunii estice a politicii externe europene, criticată recent de Franţa şi alte cinci state membre din zona Mării Mediterane. Revoltele populare din lumea arabă şi consecinţele lor asupra securităţii frontierelor şi a celei energetice a flancului sudic al Uniunii Europene a prins pe picior greşit Bruxelles-ul, care după „revoluţiile colorate” din Europa de Est şi războiul din Georgia s-a preocupat mai mult de Parteneriatul Estic, decât de amenajarea şi activizarea Uniunii pentru Mediterană, promovată activ de preşedintele Nicolas Sarkozy din 2008 încoace.

Picarea „frontierelor de sud” de pe agenda europeană nu poate fi considerat un eşec exclusiv al UE, în situaţia în care Serviciul pentru Afaceri Externe al UE s-a activizat la finele anului trecut, iar cancelariile europene de la Paris și Roma întreţineau relaţii bune cu regimurile autoritare din Egipt, Tunisia şi Libia. Cu certitudine, tactica franceză constă în acuzarea Bruxelles-ului pentru cooperarea mai strânsă și nejustificată cu regimurile mai democratice din Estul Europei, argumentând astfel escaladarea situaţiei pe celălalt mal al Mării Mediterane. În orice caz, criticarea Politicii Europene de Vecinătate este întârziată, din moment ce aceasta a fost lansată ca urmare a extinderii UE din 2004, iar Parteneriatul Estic propriu-zis a fost iniţiat la un an după înfiinţarea Uniunii pentru Mediterană, susținută intens de către diplomația franceză.

Împreună cu alte capitale europene, Parisul a solicitat Comisiei Europene asistarea “tranziției politice” din Egipt și Tunisia [5], precum și coordonarea procesului de transformare a întregii regiuni, prin amplificarea prezenței europene în vecinătatea sudică.  Accentuând unicitatea Politicii Europene de Vecinătate, grupul de state membre în frunte cu Franța pledează pentru acordarea unor posibilități egale tuturor vecinilor europeni. Susținătorii poziției franceze invocă asimetria prezentă în politica externă a UE, care a condus la crearea unor disparități în alocarea contribuțiilor financiare europene (1,8 euro per cap de locuitor pentru Egipt și 7 euro pentru Tunisia față de cei 25 euro calculați per moldovean). Potrivit poziției franceze, banii necheltuiți bugetați pentru vecinătatea estică ar trebui să fie reorientați spre necesitățile de promovare a tranziției în statele musulmane din Africa de Nord, debarasate de regimurile autoritare. [6]

Cu toate acestea, atât Președintele Consiliului Uniunii European, Herman Von Rompuy, cât și comisarul european pentru extindere și politica de vecinătate, Stefan Fule, au reiterat importanța aprofundării relațiilor UE cu statele estice. Argumentele înaintate de Fule rezidă din necesitatea de a extinde în Europa zona de stabilitate, prosperitate și democrație, salutând progresele înregistrate de R. Moldova, dar și pașii făcuți de autoritățile ucrainene și georgiene [7]. Astfel, comisarul a încercat să dezmintă speculațiile despre corupția avansată și impregnarea unui stil autoritar de guvernare în statele est-europene, utilizate pe post de contr-argumente de către adepții unei reorientări a politicii externe a UE spre Sudul neliniștit. Ireversibilitatea agendei UE cu privire la Parteneriatul Estic a fost specificată și de către Președintele UE, care a negat orice aluzie privind respingerea est-europenilor în schimbul primării relațiilor cu vecinii sudici ai Europei. Din contra, Van Rompuy a subliniat importanța concentrării pe subiecte strategice, axate pe democrație, drepturile și libertățile omului, asigurarea bunei guvernări și soluționarea pașnică a conflictelor înghețate. [8]

Oficialii europeni apără cu fermitate Parteneriatul Estic, arătând progresele pe plan multilateral și bilateral, caracterizate prin semnarea și negocierea diverselor acorduri politice, de comerț aprofundat, privind liberalizarea vizelor sau în domeniul consolidării capacităților instituționale ale țărilor din regiune. În acest fel, aceștia tind să dezarmeze pretențiile exagerate ale Parisului, anticipând revizuirea strategică a Politicii Europene de Vecinătate, la care lucrează în prezent Comisia Europeană, în detrimentul formatului actual al Parteneriatului Estic.

Retorica temperată cu care oficialii europeni tratau adineauri rolul dimensiunii estice a UE a devenit incisivă și combativă îndată după involuțiile din Sud, când o parte din statele membre au ridicat întrebarea eficienței cheltuielilor europene pentru țările estice și au cerut echilibrarea asistenței externe a UE. Acest protecționism este motivat de necesitatea consolidării relațiilor dintre vecini, denunțându-se faptul că Parteneriatul Estic ar produce noi granițe sau ar fi bazat pe principiul jocului cu sumă nulă. Din contra, acest Parteneriat este conceput ca un proces capabil să producă efecte benefice pentru viitorul Europei.

Pentru a descuraja critici similare celei franceze, promotorii Parteneriatului au nevoie de performanțe concrete din partea beneficiarilor estici. Propunând stimulenți și recompense, europenii cer în loc îndeplinirea și/sau asumarea unor angajamente realizabile de către țările partenere. Această condiționalitate a fost evocată de către Catherine Ashton inclusiv în relație cu R. Moldova (“cu cât Moldova face mai mult, cu atât mai mult UE poate oferi”[9]).

Atenția disproporționată față de vecinătate constituie o defecțiune gravă în relaționarea Uniunii Europene cu statele din jurul său. Acționând în interesul strategic al Uniunii, dar și pentru a valorifica investițiile considerabile deja făcute pentru convergerea cu țările din fosta URSS, Stefan Fule si Catherine Ashton recomandă resuscitarea Parteneriatului Estic și antrenarea în paralel a vecinilor sudici, exceptând orice gen de corelații dintre acestea. Prin urmare,  șefa diplomației europene a insistat pe necesitatea aprofundării relațiilor cu toți partenerii, indiferent de amplasarea lor geografică, dar cu condiția unei agende de reforme politice și economice sistematice.

Mobilizarea Bruxellului pentru reanimarea vecinilor sudici a produs o ruptură în calendarul privind Parteneriatul Estic, amânând ca urmare summit-ul tematic programat pentru luna mai 2011. În vederea compensării acestui handicap a fost luată decizia ca Polonia și Ungaria să găzduiască împreună reuniunea respectivă în toamna anului curent. Ambele state membre, Ungaria pentru că a ratat șansa de a  dedica suficientă atenție în perioada propriei președinții, iar Polonia pentru că este co-autorul Parteneriatului Estic, sunt determinate să sporească vizibilitatea acestei inițiative europene.

Reieșind din presiunea exercitată de Franța și alte state membre, susținătorii și beneficiarii Parteneriatului Estic vor fi în continuă competiție pentru menținerea acestui proiect în viață. Pe lângă modul și viteza cu care își va reveni vecinătatea sudică, fezabilitatea Parteneriatului va depinde de: autonomia și eficiența Serviciului european pentru Afaceri Externe; ponderea și determinarea statelor UE din fostul lagăr socialist în comparație cu Vechea Europă (în special cele sudice); restabilirea capacităților economice a UE după criză. În final, imaginea Parteneriatului este conexă cu responsabilitatea politică a guvernelor naționale, dar în mod prioritar cu dinamica reformelor realizate în procesul de integrare europeană, la care participă țările partenere din Est.

Referinţe:

1. Catherine Ashton după întrevederea cu oficialii moldoveni: Cu cât Moldova face mai mult, cu atât mai mult UE poate oferi, http://europa.md/stiri/show/8639/catherine-ashton-dupa-intrevederea-cu-oficialii-moldoveni-cu-cat-moldova-face-mai-mult-cu-atat-mai-mult-ue-poate-oferi

2. Prim-ministrul Vlad FILAT a avut astăzi o întrevedere cu Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate, Catherine ASHTON, Vicepreşedinte al Comisiei Europene, după care cei doi oficiali au susţinut un briefing de presă comun, http://www.gov.md/libview.php?l=ro&idc=436&id=3529

3. „Above all, Moldova needs functioning institutions able to work together to realise its ambitions as a European country.”, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/119593.pdf

4. Catherine Ashton EU High Representative for Foreign Affairs and Security Policy and Vice President of the European Commission Remarks after the Extended Ministerial meeting on Eastern Partnership Extended Ministerial meeting on Eastern Partnership Bratislava, 3 March 2011, http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=SPEECH/11/146&format=HTML&aged=0&language=en&guiLanguage=en

5. “Comme  le Conseil  européen  l’a  souligné  dans  ses  conclusions  du  4  février,  le profond mouvement populaire appelant aux réformes politiques, économiques et sociales en Tunisie et en Egypte plaide en  faveur d’un  renforcement de  l’action de l’Union européenne en direction du voisinage Sud. Le  Conseil  européen  vous  a  invité,  ainsi  que  la  Commission,  à  préparer  un ensemble  de  mesures  visant  à  apporter  le  soutien  de  l’Union  européenne  aux processus  de  transition et de transformation dans la région.”, http://www.diplomatie.gouv.fr/fr/IMG/pdf/Lettre_a_Mme_Ashton.pdf

6. Action de l’Union européenne en direction du voisinage Sud, http://www.diplomatie.gouv.fr/fr/IMG/pdf/11-02-17_Non-papier_Action_de_l_Union_europeenne_en_direction_du_voisinage_Sud.pdf

7. Štefan Füle European Commissioner for Enlargement and Neighbourhood Policy Eastern Partnership of the EU Bratislava Global Security Forum (GLOBSEC Conference) Brussels, 3 March 2011, http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=SPEECH/11/148&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=en

8. Preşedintele UE:”Este responsabilitatea noastră să le comunicăm, printre altele, cetăţenilor Ucrainei şi Moldovei viziunea şi modelul european care sunt bazate pe valorile noastre de democraţie, drepturi ale omului, libertăţi fundamentale…” http://europa.md/stiri/show/8594/presedintele-ue-este-responsabilitatea-noastra-sa-le-comunicam-printre-altele-cetatenilor-ucrainei-si-moldovei-viziunea-si-modelul-european-care-sunt-bazate-pe-valorile-noastre-de-democratie-drepturi-ale-omului-libertati-fundamentale

9. Catherine Ashton după întrevederea cu oficialii moldoveni: Cu cât Moldova face mai mult, cu atât mai mult UE poate oferi, http://europa.md/stiri/show/8639/catherine-ashton-dupa-intrevederea-cu-oficialii-moldoveni-cu-cat-moldova-face-mai-mult-cu-atat-mai-mult-ue-poate-oferi