Reforma Ministerului Afacerilor Interne și măsurile de austeritate extinse asupra polițiștilor au devenit unul din subiectele centrale mediatizate activ de presa subordonată comuniștilor. Aceștia acuză guvernarea liberal-democrată de încălcarea drepturilor polițiștilor sau de inhibarea colaboratorilor MAI, prin lipsirea lor de beneficii “bine meritate” – echivalente cu apartamente din partea statului (adica din bani publici) sau compensații pentru arendarea spațiului locativ. Argumentele comuniștilor rezultă din principii artificiale nefondate, potrivit cărora statul este obligat să-i asigure polițistului dreptul la spațiu locativ din bani publici, oferindu-i tot soiul de înlesniri, pentru a primi în schimb servicii calitative.

În viziunea comuniștilor, stimulenții dați încurajează și păstrează interesul polițiștilor față de slujbă, avertizând că anularea lor se poate solda cu sporirea criminalității. Mai mult decât atât, deputații comuniști atribuie reprezentanților AIE-2 responsabilitatea pentru “explozia” indicilor de criminalitate în țară.

Desigur, liberal-democrații ripostează, interpretând datele statistice ca probe elocvente a eficienței poliției după plecarea comuniștilor. De asemenea, în condițiile unui buget mai mult decât modest, măsurile de austeritatea împinse de AIE-2 vizează toate categoriile sociale, inclusiv colaboratorii poliției, față de care guvernarea comunistă avea o grijă specială. Din punctul de vedere al actualei guvernări, distribuirea echitabilă a costurilor cauzate de criza socio-economică reprezintă o soluție viabilă și corectă, pentru a evita dezechilibrele bugetare și a nivela la maxim inechitatea între diferite categorii de bugetari.

Deși nu corespunde realităților socio-economice, raționamentul central al comuniștilor se bazează pe opoziția dură față de acțiunile guvernării, încercând să-i știrbească din imaginea publică și legitimitate. Totodată, pe lângă motivația electorală, PCRM se îngrijește de viitorul său politic, care depinde de stabilitatea sistemului preluat de în 2001 și subordonat comuniștilor în totalitate timp de două guvernări. Anume aparatul forțelor de menținere a ordinii publice face parte din structurile angrenate anterior în mecanismul de guvernare controlat direct de PCRM până în 2009 (alături de sistemul judiciar), dar care nu și-a pierdut relația cu fosta putere nici după schimbarea conducerii.

Statul “polițienesc” este modelul de administrare a afacerilor statului preferat de comuniști în perioada 2001-2009. Tot acest model le-a permis să treacă nevătămați de furia maselor în aprilie 2009, dar și de potențiale procese de judecată “post-7 aprilie 2009″ pentru abuz în funcție și alte infracțiuni. Comuniștii au supraviețuit ascunzându-se după spinarea “micilor pioni”, a acelor polițiști de ranguri mai mici, care au îndeplinit orbește comanda sistemului “polițienesc”, în frunte cu șeful actualului partid de opoziție, Vladimir Voronin.

Luptând pentru interesele polițiștilor, comuniștii nu se preocupă doar de anumite procente din electoratul său fidel, dar tinde să păstreze status-quoul privilegiat al principalilor “agenți” ai construcției polițienești, mizând pe răzvrătirea lor împotriva reformelor activizate de AIE-2, la solicitarea și sub presiunea donatorilor externi, precum și a electoratului lor din țară și străinătate.

Concentrată pe reglarea conturilor și pe monopolizarea pârghiilor de putere, actuala guvernare nu observă  că PCRM prin intermediul mesajelor tirajate de presa afiliată lui forțează apariția unor conflicte deschise dintre polițiști și guvernanți, după modelul celor din România (la care cel puțin postul TV “NIT” face aluzie frecvent, compilând în buletinele de știri secvențe din protestele desfășurate în statul vecin, cu participarea activă a polițiștilor). Probabil, antrenarea acestei categorii este văzută de actuala opoziție și ca o modalitate pentru crearea unui nucleu puternic pentru eventualele proteste anti-guvernamentale, la care s-ar putea alătura pensionarii și alte categorii de cetățeni nemulțumiți de climatul socio-economic din țară.

Partizanatul public pentru polițiștii atât de credioncioși în trecut reprezintă o modalitate prin care comuniștii vor să pareze tentativele guvernării de a avansa reformele în domeniu, a căror faliment poate conduce la întârzierea efectelor produse de integrarea europeană (liberalizarea vizelor, aprofundarea dialogului politic cu UE etc.), dezamăgirea electoratului și la o revenire la putere a PCRM-ului.