Moldova – “povestea de succes” a discriminării în vecinătatea Uniunii Europene

Pentru ALLMOLDOVA

Tot mai multe forţe politice se alătură curentului protestatar al opozanţilor iniţiativei legislative anti-discriminare, activizat de inamicii unui cadru legal ce ar asigura drepturi egale pentru toţi cetăţenii moldoveni, indiferent de sex, limbă, convingeri religioase sau orientare sexuală.

Cruciada împotriva legii date este condusă de asociaţii care tind să-şi salveze familiile şi copiii de “pericolul” homosexualităţii, obstrucţionând drepturile unei categorii de persoane, exclusă până acum din cadrul garanţiilor oferite de stat fiecărui cetăţean al său. Deşi, opozanţii acestei legi în formă deschisă instigă la ură împotriva unei comunităţi de cetăţeni, pe calea unei propagande brutale de marginalizare şi stigmatizare publică, autorităţile nu încearcă sub nicio formă să calmeze situaţia.

Din contra, edilul capitalei “europene”, miniştrii cu portofolii relevante (cum ar fi cel al Justiției) și lideri ai partidelor de guvernare (Preşedintele PL şi ex-preşedinte interimar al ţării), denotă iresponsabilitate politică şi impotenţă acută de a articula mesaje constructive, consecvente, coerente, dar în primul rând euroconforme. Împreună cu grupuri de cetăţeni cu viziuni radicale şi atipice principiilor democratice, aceştia susţin, întreţin sau tolerează retorica agresivă de natură homofobă. Complexaţi şi derutaţi, membrii clasei politice se contrazic, periclitând agenda reformelor trasată pentru transformarea Moldovei în “povestea de succes” în vecinătatea europeană.

Din păcate, in(e)voluţia înregistrată la această etapă ne îndepărtează şi de “poveste” şi de “succese” concrete, odată ce drepturile omului şi problema nediscriminării devin obiectul unor jocuri politice limitate la obţinerea cu orice preţ a capitalului politic.

După evenimentele din aprilie, opinia publică autohtonă, dar şi cea europeană, era convinsă că problemele Moldovei derivă exclusiv de la comuniştii anacronici, formataţi în stil sovietic şi depăşiţi de timp. În realitatea, marea parte a clasei politice pare să reprezinte o “provocare” pentru ambiţiile europene ale ţării.

Despre ce fel de Alianţă pentru Integrare Europeană putem vorbi, dacă membri ai PLDM (cum ar fi Valeriu Ghileţchi) sau lideri ai PL (Mihai Ghimpu) susţin demersul cetăţenilor homofobi, venind în faţă publicului cu o poziţie îngăduitoare faţă de cerinţele de a “legaliza” discriminarea faţă de o comunitate concretă.

Ignorând în mod flagrant directive europene, ce trebuie să stea la baza democratizării Moldovei, aceşti politicieni, la care se mai adaugă şi tandemul creştin-democraţilor cu comuniştii, vor să cedeze în faţa unei mentalităţi închistate, puternic complexate şi înţepenite în prejudecăţi şi stereotipuri discriminatorii.

Cât de naiv nu ar părea, dar această lege reprezintă un prim test serios pentru democraţia din perioada post-comunistă, pentru reanimarea şi dezvoltarea căreia s-au pronunţat componentele actualei guvernări. Devierile AIE-2 de la drepturile omului au loc în timp ce Filat se întâlneşte cu Biden, oficialul american fascinat de „schimbările” democratice din RM, iar Lupu merge la Bruxelles pentru a cere asistenţă de la europeni întru realizarea condiţiilor necesare unei viitoare liberalizări a vizelor cu UE.

Niciodată însă homofobia nu a fost un instrument politic atât de consacrat, folosit pe larg de partide parlamentare (PCRM, PL, PDM) şi cele extra-parlamentare(PPCD). Raţionamentul PPCD este posibil cel mai simplu şi urmăreşte revenirea formaţiunii pe agenda publică, contracarând amintirile despre perioada lui Roşca „trădătorul valorilor naţionale”. Comuniştii (la fel homofobi) joacă pe confruntarea cu guvernarea, exercitând presiuni politice pentru a se remarca în ochii publicului înainte de alegerile locale. În cazul PL distingem un set de motivaţii, printre care: forţarea PLDM-ului pentru dominarea segmentului de dreapta a eşichierului politic; anticiparea unei emergenţe a PPCD-ului; amenajarea terenului electoral pentru alegerile locale, în special cele din capitală.

Cât de motivat nu ar fi comportamentul partidelor de la guvernare, atitudinea lor faţă de legea anti-discriminare pune la îndoială identitatea şi aspiraţiile lor pro-europene. Abandonarea actualei redacţii a legii va pune în postură vulnerabilă şi alte iniţiative legate de “eurointegrarea” ţării. În final, aceasta va demonstra o lipsă de voinţă politică, iar pe de altă parte va adeveri ipocrizia politicienilor, disociind ţara de la valorile europene, date uitării de partidele politice din R. Moldova îndată după scrutin.