hackathon

Integrarea europeană - capacitatea de a ne autoadministra conform standardelor lumii civilizate

 
 
Preşedintele Adunării Cetăţeneşti Helsinki, Alexei Tulbure, despre necesitatea unei modernizări elitiste a Republicii Moldova și rolul important al societăţii civile în acest proces.
 
După şase ani de guvernare pro-europeană, popularitatea ideii de integrare europeană scade constant din intensitate. Am pornit euforici în 2009, ca în 2015 să ne confruntăm cu un val de euroscepticism şi o scădere drastică a celor care cred în ideea de integrare europeană. Alexei Tulbure, preşedintele Adunării Cetăţeneşti Helsinki, membru al Platformei societății civile ”Pentru Europa”, consideră că eșecul pe care-l înregistrăm în acest parcurs este determinat de faptul că autoritățile au pornit pe drumul integrării europene de la premisa că Moldova este atât de preţioasă pentru Europa, încât aceasta va lua o decizie politică în privinţa ei, orice nu s-ar întâmpla. În consecință, acestea și-au permis totul, iar astăzi nemulțumirea populației cu greu mai poate fi stăvilită. Alexei Tulbure mai afirmă că soluția pentru problemele pe care le avem trebuie căutată în interiorul țării, iar integrarea europeană trebuie înţeleasă nu altceva decât capacitatea noastră de a ne autoadministra conform normelor şi standardelor lumii civilizate.

 
Dle Tulbure, cine şi când a greşit de am ajuns în situația în care eforturile de integrare europeană dau rezultate diametral opuse?
 
Adevărul este că după o anumită perioadă de timp noi am înţeles de fapt că voinţă politică pentru a apropia Moldova de UE nu a existat nici măcar în rândul celor care sub lozincile modernizării europene a ţării au venit la guvernare în 2009. Unii mai repede, alţii mai târziu şi-au dat seama că practic toate cutumele proaste care vin din trecut sau au fost formate pe parcursul perioadei de independenţă, au fost preluate în 2009 de noua putere. În special este vorba de tendinţa de a controla instituţiile de stat şi de a le folosi în propriile interese, soluţionarea tuturor problemelor prin scheme corupţionale, delapidarea banului public, tendinţa de a monopoliza anumite activităţi economice, chiar ramuri întregi etc.
 
În aceşti ani, noi nu am înţeles un lucru foarte important - participarea cetăţenilor, prin formele caracteristice societăţii civile, la administrarea lucrurilor publice este esenţială. Noi am ieşit dintr-un trecut autoritar cu o anumită mentalitate, care nu s-a prea schimbat, deşi se consideră că odată cu schimbarea generaţiilor vin oameni cu noi ideii şi percepţii ale lumii. Noi continuăm să avem o atitudine sacră faţă de cei care sunt la putere, considerând că datoria noastră este să alegem puterea şi să-i încredinţăm ei în totalitate opera de guvernare, atribuindu-i acestei puteri altruism, dorinţa de a lucra în interesul cetățeanului etc. Dar puterea deseori nu are aceste calităţi, ele fiindu-i-le asigurate de presiunea societăţii civile, de anumite mecanisme de control care în Moldova, cu regret, lipsesc cu desăvârşire. Noi alegem puterea pentru patru ani, în speranţa că partidele politice vor realiza promisiunile lansate în alegeri. De fapt, din legislatură în legislatură se repetă aceeaşi poveste. S-a reprodus acelaşi sistem corupt al puterii, aceeaşi dorinţă şi aspiraţie a autorităților de a controla instituţiile democratice ale statului, mass-media, societatea civilă, procuratura, justiţia etc.
 
Mai mult, în opinia mea, din 2009 şi până în 2015 atitudinea şi comportamentul partenerilor noştri externi s-a schimbat faţă de cel de până la 2009. În ultimii șase ani noi nu am observat critici în adresa puterii. Dimpotrivă, am avut parte doar de laude și de asistenţă necondiţionată, iar toate câte s-au întâmplat din 2009 au avut loc într-o atmosferă de impunitate. În consecință, demnitarii noştri au înţeles că își pot permite orice fel de nelegiuri pentru că nu vor fi pedepsiţi. Astăzi, cam târziu, însă lucrurile se schimbă - un val de materiale critice apărute în presa internaţională despre situația gravă în care s-a pomenit Moldova.
 
După şase ani de politici europene, oamenii simpli nu percep apropierea de UE drept o condiţie esenţială pentru dezvoltarea şi modernizarea ţării. De ce, în opinia Dvs., politicienii nu au fost interesaţi să îndreptăţească aşteptările cetăţenilor?
 
Eu sunt sigur că există oameni care îşi doresc binele acestei ţări, însă fie aceștia nu sunt aleşi, fie sunt puţini, fie devenind parte a puterii oricum nu constituie majoritatea. În aceste condiţii, ei sunt nevoiţi să se răzbune împotriva sistemului, însă fiind mai slabi decât sistemul sunt eliminaţi. Sunt mai multe exemple în acest sens din zona societăţii civile. Ajungând în arcul puterii acești oameni se decepţionează profund şi pleacă. Eu consider că mulți dintre ei sunt pregătiți din punct de vedere al standardelor, cunoştinţelor, nivelului european, pentru a contribui la modernizarea ţării. Sunt însă nevoiţi să plece anume pentru că nu doresc să joace după regulile sistemului.
 
Deşi Moldova este deseori comparată cu Ţările Baltice, consider totuși că există numeroase deosebiri. Ţările Baltice au fost state independente în perioada interbelică și au considerat venirea trupelor sovietice drept o situație anormală. Și în acest caz nu vorbim doar de elita politică. În perioada sovietică (prin deferite modalități neoficiale) în societate se cultiva în permanență sentimentul că este o stare de ocupație străină. Această situație nu a fost observată în alte republici, inclusiv în Moldova, unde aproape nu a existat o mişcare disidentă. Atunci când a venit momentul independenţei nu a luptat nimeni pentru această independenţă. În ţara noastră nu a existat o elită în stare să preia responsabilitatea independenţei și să renunțe la starea de totală subordine a unui centru imperial, cu un sistem economic de comandă. Independenţa nu este o sărbătoare. Doar o zi este sărbătoare, după care urmează o serie de probleme care trebuie soluționate. Noi trebuia să înlocuim un sistem de administrare în cadrul unui imperiu cu un sistem de administrare a unei ţări independente şi nu am fost în stare.
 
În prezent, putem vorbi despre un colaps al procesului de integrare europeană, care pune în pericol viitorul european al Republicii Moldova?
 
Dacă ar fi să fim precişi în terminologie, atunci în ultimii ani noi nu am avut parte de integrare europeană. Eu mă aflu de mulţi ani în politică şi ţin minte cum lucrau ţările Europei Centrale la diferite foruri internaţionale, când erau candidaţi la aderare. Aceste țări insistau asupra dreptului lor istoric de a fi parte a Europei. UE nu stătea cu braţele deschise şi îndemna alte state să i se alăture. A fost vorba de o luptă, de insistenţa elitei politice a acestor ţări de a deveni parte a Europei, de capacitatea lor de a produce o schimbare şi de a accepta recomandările care veneau din partea UE, de a implementa modelul european de viaţă în ţara lor.
 
Noi am pornit pe drumul integrării europene de la premisa că suntem atât de preţioşi pentru Europa încât aceasta va lua o decizie politică în privinţa noastră orice nu s-ar întâmpla. De fapt, noi am fost şi am rămas în afara algoritmului instituţional de integrare. În acest sens, integrare europeană nici nu a existat în ţara noastră. Însă dacă s-ar fi produs reforme şi schimbări am fi avut şansa să fim incluşi în programul de stabilizare şi asociere predestinat ţărilor din Balcanii de Vest, de exemplu, sau într-un alt mecanism de integrare instituțională în structurile europene.
 
De asemenea, dacă am fi demonstrat rezultate excepţionale în domeniul reformelor puteam fi excluşi din cadrul Parteneriatului Estic, iar atunci pentru noi ar fi fost elaborat un mecanism special. La asta se refereau cei care credeau în integrarea europeană a Republicii Moldova. Dacă am fi fost buni şi meritam, puteam avea această şansă. Noi, din păcate, nu am fost buni, nu am demonstrat reforme, dimpotrivă am degradat din punct de vedere a democraţiei şi funcţionării instituţiilor, a standardelor şi normelor europene. Elita noastră politică a considerat că frazeologia proeuropeană, lexicul şi disponibilitatea de a accepta fără discuţii orice inițiative care vin din UE sunt condiţii suficiente pentru a ne menţine în graţiile şi în zona simpatiilor europene. Dacă îi permiţi elitei politice să comită crime, de la început mici, iar apoi tot mai mari şi mai mari, ajungi că până la urmă ea îşi poate permite orice, ceea ce de fapt s-a şi întâmplat cu miliardul. S-a ajuns în momentul în care elita şi-a permis orice şi nu se mai teme de nimic. Fură deschis, sfidează bunul simţ şi opinia publică.

Varianta integrală a interviului o puteti citi accesând: http://www.infoeuropa.md/interviuri/integrarea-europeana-capacitatea-de-a-ne-autoadministra-conform-standardelor-lumii-civilizate


 




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.